Mesajul din 22.04.2012


26 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!”

27 Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”

28 Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

29 „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”

Ioan 20:26-29

CONSTANTIN VOLINTIRU (pentru noi e taina mare)


 

Dumnezeul tău e viu?


Dacă-L ţii pe Dumnezeu
Într-o ramă încuiat,
Cum poţi spune, cum poţi crede
Că din morţi a înviat?

Dacă L-ai făcut statuie
Din aur sau chiar din lut,
Cum poţi spune că e viu
Când El viaţă n-a avut?

Spune-mi, Dumnezeul tău
La care pios te-nchini,
Îţi ascultă rugăciunea,
Aude când tu suspini?

Dacă încă nu-L cunoşti
Pe Isus Cel veşnic viu,
Atunci toată viaţa ta
E-ntuneric şi pustiu!

Căci Isus este Lumina,
Adevărul minunat
Ce la Golgota pe cruce
A murit şi-a înviat!

Locuieşte doar în inimi
Ce-L iubesc necontenit,
Te aşteaptă şi pe tine
Căci şi tu ai fost iubit!

Chiamă-L azi în viaţa ta
Pe Isus, Emanuel,
Şi vei fi o veşnicie
Sus în ceruri lângă El! Amin!

Vulcan 20 apr.2012       Maria Luca

Napoleon Bonaparte despre Isus Cristos


Napoleon a exprimat următoarele gânduri pe când era exilat pe insula Sf. Elena. Acolo, cuceritorul Europei civilizate a avut timp ca să reflecteze la măsura realizărilor sale. L-a chemat la sine pe contele Montholon şi l-a întrebat: “Poţi să-mi spui cine a fost Isus Hristos?” Contele nu i-a răspuns, aşa că Napoleon a avut ocazia să ofere unul dintre cele mai extraordinare răspunsuri cu privire la Isus Cristos:

Ei bine, atunci am să-ţi spun eu. Alexandru, Cezar, Carol cel Mare şi eu însumi am întemeiat imperii mari, dar pe ce s-au bazat realizările geniului nostru? Pe forţă. Isus singur Şi-a întemeiat imperiul pe dragoste, şi până în ziua de azi milioane de oameni sunt gata să moară pentru El… Cred că înţeleg câte ceva despre natura umană; şi îţi spun că toţi cei amintiţi de mine au fost oameni, şi eu sunt om: nimeni nu e ca El; Isus Cristos a fost mai mult decât om… Eu am inspirat atâta devotament entuziast în oameni, încât au fost dispuşi să moară pentru mine…dar pentru asta era necesar să fiu văzut de ei, cu influenţa electrizantă a privirii mele, a cuvintelor mele, a vocii mele. Când îi vedeam pe oameni şi le vorbeam, aprindeam flacăra abnegaţiei în inima lor… Cristos singur a reuşit să înalţe mintea omului spre ceva nevăzut, aşa încât ea a devenit insensibilă la bariera timpului şi a spaţiului. De optsprezece veacuri, Isus porunceşte ceva ce e foarte greu de împlinit. El cere ceva ce un filozof poate cere în van de la prietenii lui, un tată de la copiii lui, o mireasă de la mirele ei ori un bărbat de la fratele lui. El cere inima omului; şi o vrea în întregime pentru El. O cere necondiţionat; şi imediat cerinţa Îi e satisfăcută. Minunat! Sfidând timpul şi spaţiul, sufletul omului-cu toate energiile şi facultăţile sale- devine o anexă a împărăţiei lui Cristos. Toţi cei care cred sincer în El sunt animaţi de o dragoste deosebită şi supranaturală faţă de El. Acest fenomen este inexplicabil; el depăşeşte puterile oricărui om. Timpul, marele distrugător, nu poate să stingă acest foc sacru; nu poate nici să-i slăbească puterea, nici să pună limite cuprinderii sale. Aceasta mă impresionează cel mai mult. M-am gândit adesea la lucrul acesta. El mă convinge mai presus de orice de Divinitatea lui Isus Cristos.

Fragment din cartea Isus între alţi dumnezei de Ravi Zacharias.

gtgospel.wordpress.com

http://www.pasi.ro/revista/napoleon-bonaparte-despre-isus-cristos.html

Sonetul învierii


 Cu degete ce tind să se răsfire,
Brazda ia bobul ca pe o ofrandă
Şi-n pumnul strâns apoi, ca la comandă,
Îi dă sărutul înspre putrezire.

Dar mângâiat de-a razelor ghirlandă
Îndeamnă putregaiul la trezire,
Care renaşte-n tainică urzire
Ţâşnind în strai de aur şi lavandă.

Uimindu-ne cu noua-mbrăcăminte
Mirabila-apariţie suavă
Îşi are-n bobul putrezit sorginte.

Când, părăsind telurica enclavă,
Ieşi-vor înviaţii din morminte
Vor fi-mbrăcaţi în trupuri noi, de slavă.

Vulcan 20 apr.2012      Simion Felix Marţian