Lună: aprilie 2012

Semănătorul

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII


„Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească” (1 Cor. 3:6)

E tot mai grea pe umerii amiezii
Lumina-n falduri albe, de hlamidă;
Spre cer dă ochii verzi să şi-i deschidă
Grâul scăpat de mantia zăpezii.

Cel care-a semănat fără odihnă
Şi cu-o speranţă care nu se pierde,
Îşi umple acum inima de verde
Şi-şi savurează răsplătirea-n tihnă.

El a pus bob în cuibul cald, sub glie,
Căci rostul lui era însămânţarea
Şi-a aşteptat minunea, germinarea,
O taină izvorând din veşnicie.

De-acuma el şi-a domolit elanul
Căci sarcinile au fost împlinite,
Şi ridicând spre Domnul mâini trudite,
În rugă Îi încredinţează lanul.
***
Suntem chemaţi să pregătim „pământul”
În inimi aducând plugul iubirii,
Apoi în brazdele desţelenirii
Să semănăm, bob lângă bob, Cuvântul.

Să îl udăm cu toată-nsufleţirea,
Şi-apoi, în rugăciune-nflăcărată,
Să cerem la cerescul nostru Tată
Să dea El creşterea şi-apoi rodirea.
***
E tot mai grea pe umerii amiezii
Lumina generoasă, aurie;
Din lanul copt se-nalţă-o ciocârlie
Împrăştiindu-şi prin văzduh diezii.

Vulcan martie 2008    Simion Felix Marţian

Biografia poetului Costache Ioanid

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în BIOGRAFII

1912- Se naşte Costachi Ioanide, al patrulea fiu al lui Titus Ioanide şi al Ecaterinei Hadgi-Nahdesian.
1923- Liceul internat din Iaşi, având o natură meditativă, retrasă, bun elev la matematici, româna, franceză, desen.
1928- Părăseşte liceul; neânţelegerile din familie îi adâncesc criza sufletească. Se înscrie la Academia de Artă Dramatică.
1929-1934- Absolvă Academia cu notă maximă. Poetul Mihai Codreanu îl recomandă Teatrului Naţional din Iaşi.
Deschide prima expoziţie de sculptură caricaturală, exponatele reprezentând personalităţi cunoscute din lumea teatrului şi a scrisului.
1934-1952- Deschide şapte expoziţii de acest gen la Iaşi şi mai apoi la Bucureşti.
1938- Se mută în capitală. Lucrează sculptură şi regie pentru teatrele bucureştene.
Ca urmare a unui diagnostic eronat, face peritonită şi este internat de urgenţă la Spitalul Brâncovenesc unde chirurgul şef îi sugerează să se roage înainte de operaţie.În timpul intervenţiei chirurgicale, trăieşte zguduitoarea experienţă a morţii clinice, eveniment care îi adânceşte predispoziţia meditativă. Se simte cercetat.
1939- Se căsătoreşte cu Elena Ştefănescu din Iaşi.
1940- Devine membru al Bisericii Lutherane a cărei pastor era Richard Wurmbrand. Scrie primele poezii creştine, pe care le şi recită în biserică.
1941-1944- Pe durata războiului este încadrat ca şi cartograf la Marele Stat Major.
1945-1953- Scrie poezii creştine, frecventează în mod regulat biserica şi deschide ultima expoziţie în aer liber, de sculptură caricaturală.
1958- Pastorul Richard Wurmbrand se întoarce în penitenciar pentru şapte ani, biserica se reduce la câţiva membri care se întâlnesc în secret.
1058-1961- Poezia evanghelică devine preocuparea sa principală şi scrierile sale circulă ilegal în toată ţara. Îşi câştigă existenţa din pictură peisagistică şi sculptură ornamentală.
1961-1966- Lucrează ca desenator tehnic.
1963- Se află în stare de arest la Malmaison. Poeziile sale reprezintă un pericol pentru ideologia comunistă, atee. Reacţia oficialităţilor dovedeşte din ce în ce mai clar cât de eficient este cuvântul inspirat de Cristos în vreme de prigoană. În tot cursul anului este urmărit în permanenţă şi ridicat pentru anchete, cel puţin odată pe săptămână. Este permanent susţinut de soţia sa Elena.
1966- Continuă să fregventeze cercuri de rugăciune şi studiu al Scripturii. Activitate poetică intensă. Este recunoscut ca unul dintre cei mai de seamă poeţi creştini alături de Traian Dorz şi alţii…
1981- Moartea soţiei sale.
1982- Imigrează în USA (Portland, Oregon)cu dorinţa de a ajuta la publicarea poeziilor sale.
1987- Noiembrie, de Ziua Recunoştinţei pionierilor americani, trece la Domnul.

Articol preluat de pe:   http://agonia.ro

Mesajul din 01.04.2012

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în MESAJE BIBLICE

Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile TatăluiMeu, şi rămân îndragostea Lui.         Ioan 15:10

Tatăl nostru

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Tatăl nostru ce de sus din ceruri
Priveşti cu îndurare către al Tău popor,
În veci să fii slăvit, sfinţit e al Tău Nume
De tot ce are viaţă, de omul muritor!

Voia Ta să fie-n toate, sus în cer şi pe pământ,
Şi ne dă pe masă pâine după bunătatea Ta,
Nu lăsa ispita Doamne, să ne-atragă către lume,
Iar cel rău să nu atingă ce vei benecuvânta!

Când greşim şi Te-ntristăm, prin vorbire sau prin faptă
Iartă-ne Iubit Părinte căci e mare mila Ta…
Cum şi noi iertăm adesea pe acei ce ne greşesc
Şi-i iubim cum ne iubeşti, cum ne-nvaţă Biblia!

Tu eşti Tatăl Creator, ale Tale-s Doamne toate…
Slava, Cinstea şi Mărirea Ţie-n veci Ţi se cuvin!
Ne-nchinăm cu reverenţă şi-ţi aducem mulţumire…
Tată, Fiu şi Duhul Sfânt azi şi-n veci de veci! Amin!

Vulcan 31 martie 2012     Maria Luca

MARTURIA unui fost securist care persecuta fratii

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Mărturii

O marturie impresionanta a fratelui Gheorghita de la Hunedoara,care in timpul comunismului a fost maior de ‘Securitate’. El ne marturiseste despre persecutia securitatii romane din acea vreme, impreuna cu el, impotriva fratilor Penticostali despre care ei credeau ca sint cei mai periculosi dintre toate confesiunile religioase din Romania ideologiei ateiste a regimului de atunci. Le erau frica de Penticostali, declara dinsul, pentru ca acestia aveau ceea ce nici o alta miscare religioasa din Romania nu o aveau – Duhul Sfint, motiv pentru care Securitatea a dorit sa stirpeasca cu desavirsire pe Penticostali. El personal schingiuaia in bataie pe frati si pe surori, pina intr-o zi cind o sora batrina l-a vizitat si i-a spus ca ea are un medic care poate sa- i ajute fetita lui care nu putea sa umble si era surdo-muta. Cind sora i-a spus ca pe medicul care poate sa-i vindece fetita il cheama Isus, el plin de furie si-a prins bastonul si i-a spus batrinei ca ii arata el dumnezeul lui (bastonul) si cind acesta a ajuns la un metru de sora batrina, a cazut la pamint la picioarele ei, foarte bolnav. Ea i-a spus atunci ca medicul Isus ii va vindeca fetita. La scurt timp dupa aceasta, printr-un alt frate arestat si batut a avut loc vindecarea. Fratele Gheorghita ne povesteste viata lui de dinainte si dupa ce l-a primit pe Hristos.

Printre relatarile sale el spune ca daca cumva vreo biserica isi marea incaperea cu un metru sau doi pe de-ascuns, spionii ii pirau iar persoana responsabila era arestata si platea pentru lucrare cu bataie si cu citiva ani de inchisoare sau uneori chiar cu moartea in crematoriul de la Bucuresti. Erau oameni ai securitatii care chiar se botezau numai ca sa fie printre pocaiti dindu-se drept fratii lor ca sa poata sa adune informatii despre fiecare din ei.
Ultima relatare este despre”pocaitii” care fugeau din Romania. Gasim cum un sot care a incercat sa treaca frontiera a fost prins si bagat in inchisoare , la fel si sotia care chiar daca nu a fost la frontiera sa fuga, a fost si ea bagata in inchisoare iar copii acestei familii erau luati si dusi la casa de copii. Aceste lucruri se intimplau de regula din ordinul, spune el, al lui Elena Ceausescu.(la minutul 45) Vom asculta si vom plinge impreuna cu acest frate de cainta lui si de ceea prin care au trecut multi din fratii nostri penticostali intr-un timp de intunerec si de presecutie din Romania.

Preluare de pe:http://rodiagnusdei.wordpress.com/