iunie 2012 – Pagina 27 – Biserica Penticostală Maranata Vulcan

Au ajuns să moară de foame. Imaginea sărăciei care aminteşte de vremurile comunismului

Publicat de 23 iun. 2012 de Biserica Maranata Vulcan în STIRI

Măsurile de austeritate devastează încet, încet populaţia Greciei. Numeroşi copii şi bătrâni stau zilnic la coadă, la Atena, pentru a primi gratuit fructe şi legume donate de fermierii din Creta, relatează Daily Mail.

Grecia este dependentă de împrumuturile din partea altor ţări din zona euroşi de la Fondul Monetar Internaţional încă din mai 2010. Autorităţile dinAtena au fost obligate să taie drastic cheltuielile, salariile şi pensiile şi să crească taxele. Toate aceste măsuri au condus ţara într-o recesiune dură, cu o rată a şomajului de 22 la sută şi sute de mii de afaceri închise.

Imaginea sărăciei care afectează statul elen a fost pe deplin ilustrată de sute de greci ce stăteau la coadă în centrul Atenei pentru a primi pachete cu legume gratuit.

Fermierii din Creta au distribuit aproximativ 2.700 de pachete de câte zece kilograme de produse, în cooperare cu autorităţile municipale.

Printre persoanele care aşteptau la coadă se numără şi Panayiota Sidera, o tânără în vârstă de 31 de ani din Atena. Ea se află în şomaj de doi ani şi jumătate şi nici soţul ei nu mai are loc de muncă. Cei doi trăiesc cu o pensie de hadicap de 250 de euro pe lună.

http://www.antena3.ro/economic/biz-news/au-ajuns-sa-moara-de-foame-imaginea-saraciei-care-aminteste-de-vremurile-comunismului-172480.html

Sarcofagul minciunii (Regizorului James Cameron)

Publicat de 22 iun. 2012 de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

„Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?” (Luca 24:5b)

Din fundul mării,”titanicizat”,
Te-ai năpustit acum printre morminte;
Nu ştiu unde te-ai alfabetizat
Dar sensul textului mai sus citat
E limpede,deci JC ia aminte!

Am înţeles că ai descoperit
Un sarcofag cu care spargi piaţa.
Nu văd de ce, căci lutul a-nghiţit
Dintotdeauna ceea ce-a primit,
Dar n-a putut să ţină-n el…Viaţa.

Te urmăresc şi nu-nţeleg de ce
Te-avânţi în cercetări cu zel frenetic.
Cum poţi să crezi că testul ADN
Ar dovedi că printre oase e…
Acel ce-a pus în tine-un cod genetic?

Tu nici măcar nu ştii ce urmăreşti
Căci ai şi glorie, ai şi avere.
Eşti înşelat şi nu ştii cui slujeşti,
Nu ştii unealtă-n mâinile cui eşti
Şi cine jubilează de plăcere.

E cel ce-a fost învins la Golgota
Şi ce va da de toate socoteală,
Dar tu nu vezi, în nebunia ta,
Că eşti doar asul fals din mâna sa
Cu care-ncearcă-o cacealma finală.

Întreabă-te şi tu, de eşti lucid:
De ce, din mii de crezuri ce există,
Nu-l deranjează pe-acest individ
Decât credinţa-n Fiul lui David?
Pentru că e spre cer unica pistă.

Tu eşti condus, încearcă să-nţelegi,
De cel care minciunii îi e tată,
De tatăl oricărei fărădelegi,
Dar Cel ce S-a dat jertfă lumii-ntregi
E Adevăr şi Viaţă totodată.

Întoarce-te din nebunia ta
Cu ADN-uri şi cu oseminte,
Cere înţelepciune şi-ţi va da
Acel care te poate lumina,
Acel pe care-L cauţi prin morminte.

Şi dacă tot eşti lângă sarcofag,
Eu te îndemn să-ngropi în el minciuna
Şi Adevăru-ţi va ieşi în prag
Primindu-te ca pe un fiu pribeag
Dar dându-ţi, ca biruitor, cununa.

Amin
Vulcan, 27.02.2007 Simion Felix Marţian

Din suflet…pt.tine

Publicat de 22 iun. 2012 de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, MEDITAŢII

Circumstantele in mijlocul carora traiesti iti determina reputatia….adevarul in care crezi iti determina caracterul… Reputatia este ceea ce se presupune ca esti; caracterul este ceea ce esti… Reputatia este fotografia; caracterul este fata……. Reputatia ii vine cuiva din afara; caracterul creste dinlauntru… Reputatia este ceea ce ai cind vii intr-o noua comunitate; caracterul este ceea ce ai cind pleci… Reputatia ta este facuta intr-un moment; caracterul se cladeste intr-o viata… Reputatia iti este aflata intr-o ora; caracterul nu iese la iveala nici intr-un an… Reputatia creste ca o ciuperca; caracterul dureaza ca eternitatea… Reputatia te face bogat sau sarac; caracterul te face fericit sau nefericit… Reputatia este ceea ce oamenii spun despre tine in fata mormintului tau; caracterul este ceea ce ingerii spun despre tine in fata tronului lui Dumnezeu.

Dacă ai şti să iubeşti…

Publicat de 22 iun. 201222 iun. 2012 de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI

Dacă ai şti să iubeşti, în biserică ai sta lângă fraţi. Răcoarea de doftană n-ar mai sufla printre rânduri şi nici n-ar mai înflori chiciura nepăsării, iar dragostea de arici (care din cauza ţepilor se resping chiar şi când se-mbrăţişează) nu s-ar mai promova printre sfinţi.
Dacă ai şti să iubeşti, ai accepta toţi oamenii, aşa cum sunt. I-ai suporta pentru că şi dumneata ai fost suportat. Nu ai mai anatemiza păstorul, nici diaconii şi nici leviţii, fiindcă ce onorează Domnul, nu poate dezonora omul!
Dacă ai şti să iubeşti, Biblia n-ar mai avea foile lipite, iar cărţile de cântări ar fi şterse de praf. Nu te-ar mai durea mâinile ridicate spre cer şi nici genunchii, după numai trei minute.
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai găsi vinovat numai păstorul pentru scaunele goale din biserică, fiindcă datoria lui este să dea hrană turmei, iar datoria oilor este să nască miei!
Dacă ai şti să iubeşti, bisericile n-ar mai avea podele care să scârţâie ca bărcile-n furtună. Desigur, n-ar mai fi acoperite cu preşuri colorate, iar casa dumneata n-ar mai fi pavată cu cea mai scumpă gresie şi nici cu cele mai pufoase persane.
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai veni la 10.00 duminica la biserică. Şi nici n-ai mai fugi de la 11.45. Ai rezista să stai pe scaun măcar cu 1 minut mai mult decât a stat Isus Hristos pe cruce!
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai apăra o religie, o doctrină, un cult sau un obicei, nici sabatul şi nici un cod de legi ori maniere. Pentru că dacă vrei să salvezi un om, nu ţii cont de reguli.
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai şterge paharul când iei parte la Masa Domnului şi nici nu ţi-ar mai fi frică de bolile transmise de bătrâni fiindcă Cina Domnului aduce vindecare, nu duce la spitale!
Dacă ai şti să iubeşti, când un frate ţi-a spus că greşeşti, n-ai mai folosi Biblia întâi ca scut, apoi ca sabie. Şi nici „în Numele Domnului” n-ai mai „tăia în bucăţi” pe baptiştii care nu-s penticostali, pe penticostalii care nu-s creştini după Evanghelie, pe evangheliştii care nu-s tradiţionali şi nici pe fraţii care vorbesc mai tare, se roagă mai lung, au cravată la costum sau poartă blue-jeans. Pentru că Dumnezeu nu se uită la ce izbeşte ochiul!
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai simţi că buzunarul are „arici” atunci când treci pe lângă un orfan, şi nici fermoarul portofelului nu va mai rămâne înţepenit când vezi o bătrână ce-şi şterge lacrimile cu colţul basmalei, pentru că-i e ruşine să-ntindă mâna albă, dar zbârcită de muncile prestate la colhoz.
Dacă ai şti să iubeşti, la prânzul de duminică ori aiurea, n-ai mai fi barometrul predicilor şi nici designerul vestimentar al pocăiţilor pentru că la masa dumneata stau şi copii, care privesc, e drept, c-un singur ochi, dar au urechile deschise. Iar apoi, când ai ridica receptorul, lamentaţiile faţă de sfinţi n-ar mai curge negre ca Iordanul căci nu numai între pereţi, dar şi dincolo de fire, e Cineva care ascultă!
Dacă ai şti să iubeşti, ai arăta copiilor că păcatul se combate cu Biblia şi nu cu televizorul aprins.
Dacă ai şti să iubeşti, bisericile ar fi pline, iar discotecile goale, cel puţin de pruncii dumneata.
Dacă ai şti să iubeşti, n-ar mai fi caste între creştini. Nici cercuri de dragoste şi nici partide. Căci cearta de vorbe nu e obiceiul bisericilor lui Dumnezeu!
Dacă ai şti să iubeşti, ai coborî din tribună şi-ai transpira printre jucători căci în eklesiile lui Hristos se promovează slujitorii, nu judecătorii.
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai avea cei mai răi vecini. N-ai mai locui între cei mai păcătoşi din oraş şi nici în satul cel mai „împietrit”. Iar biserica la care mergi, n-ar mai fi cea mai îngustă şi nici cea mai slabă pentru că slăbiciunea ei constă în puterea dumneata.
Dacă ai şti să iubeşti, când trece coşul la colectă, n-ai mai avea cea mai mică pensie, cel mai penalizat salariu sau cel mai subţire şomaj. Dar nici rata cea mai mare din biserică şi nici datorii. Căci numai dintr-o palmă deschisă se poate lua. Sau se poate pune.
Dacă ai şti să iubeşti, soţia n-ar mai primi flori doar de 8 martie! Iar când mergeţi prin magazine, rochia cea mai frumoasă n-ar mai fi aceea de pe ea. Şi nici soţul n-ar mai mânca tort decât de ziua de naştere.
Dacă ai şti să iubeşti, tinerii n-ar mai trânti uşa când părinţii au o altă părere decât a lor. Şi nici bătrânii nu şi-ar mai lungi gâtul pe fereastră, aşteptând ca dragii lor să le umple casa.
Dacă ai şti să iubeşti, ar trebui s-o dovedeşti. Nu cu vorbe dulci, pentru că siropul e bun, dar nu ţine de foame. Nici cu predici, nici cu rugăciuni lungi, nici cu cântări lacrimogene… Ci, cu traiul! Iar în ziua aceea, când Mirele va veni să-şi ia Mireasa, nu te va întreba nimic dintr-acestea. Nu te va întreba de ce biserică aparţii, nici de ce religie ai cunoştinţă. Şi nici de păcate. Dar, vei rămâne 100% aici, dacă n-ai ştiut să iubeşti!