”LIMITA” este definită după DEX prin: 1.v.delimita. 2. v. mărgini. 3. v. localiza. 4.v.restrânge. 5. v. restrânge. 6.v. reduce. 7. a mărgini, a restrânge, (fig.) a îngrădi. (A ~ drepturile cuiva.)
De asemenea, din punct de vedere creştin limitele se referă la fizic, suflet şi duh.
Drept să vă spun, multă vreme reacţionam ca un arici când auzeam de limite. Mă zburleam şi vedeam în ele un inamic care trebuie doborât cu orice preţ…
M-am gândit foarte mult la limite. M-am luptat cu ele…
Ori de câte ori am participat la vreun seminar despre sexualitate, în general se vorbea despre asta: păstrează limita fizică, nu trece ”bariera”, nu…, nu…Şi totuşi cu toate aceste informaţii, sunt destui care nu reuşesc să păstreze aceste limite…
În acest punct m-am gândit că lipseşte ceva…cu siguranţă…
De ce să nu putem păstra o limită fizică?
Când vorbim despre limite într-o relaţie, în general ne gândim la limitele fizice. Şi pare oarecum justificată îndreptarea spre un subiect care acaparează atenţia.
În primul rând, apropierea fizică este generată de dorinţa de a manifesta afecţiune. Este cel mai simplu mod de a ne arăta dragostea: o îmbrăţişare, sărut, mângâieri, etc. Însă depăşirea limitei duce la alte probleme.
Deci…apropierea fizică are de a face cu ceva mai mult decât simpla dorinţă de a atinge?
Ordinea Lui Dumnezeu în care am fost creaţi să funcţionăm este aceasta: cunoaştere la nivel duhovnicesc, sufletesc apoi abia apropiere fizică.
Dacă ne uităm în grădina Edenului, când Dumnezeu i-a creat pe Adam şi Eva, prima acţiune a lui Dumnezeu a fost la nivel duvonicesc şi sufletesc ( Genesa 2:7, 18). Abia apoi a urmat cunoaşterea fizică.
Ce vreau să zic cu toate acestea?
Ca să nu ajungi să trebuiască să tratezi trebuie să previi!
Felul în care porneşte o relaţie determină modul în care ea va funcţiona. Şi poate determina chiar şi modul în care va sfârşi.
Este important să ştii clar ce fel de relaţie vrei să ai! Una care să ai pe cineva, fără obligaţii, etc?
Sau vrei să ai ceva de calitate? O relaţie în primul rând dumnezeiască?
Dacă eşti implicat într-o relaţie care nu prea are de a face cu Dumnezeu, cu valorile Sale, cu sfinţenia…atunci nu ai nevoie de limite…
Vorbeam mai devreme despre o anumită ordine în care am fost creaţi să funcţionăm: duhovnicesc, sufletesc, fizic.
Cum se pot aplica lucrurile acestea într-o relaţie? Ce legătură au cu limitele?
Limitele au datoria de a ne proteja. Ne protejează în primul rând de orice este legat de curvie, de orice fel de abuz, sau rănire de orice fel…
Este important de ştiut că limitele nu sunt un duşman ci sunt ca un pod care ne protejează să nu cădem sau să alunecăm.
Să cunoaştem modul în care am fost creaţi să funcţionăm determină modul în care funcţionăm şi într-o relaţie.
Aşa că pentru succes maxim într-o relaţie este necesar să funcţionăm în modul în care Dumnezeu ne-a proiectat:
– Duhovnicesc ( ceea ce înseamnă să te închini aceluiaşi Dumnezeu, să ai aceaşi credinţă. Cred că unirea la nivel de duh este cea care „sudează” relaţia. Aici se clădeşte dragostea „Agape”, cea care rămâne când sentimentele pot fi tulburi…)
– Sufletesc ( aici intervine deja partea emoţională, sentimente, dorinţa de apartenenţă şi în final sentimentul de a iubi 
)
– Fizic ( partea totală fiind consumată în cadrul căsătoriei ).
Implicarea în cunoaştere duhovnicească presupune parteneriat cu Dumnezeu în relaţie. Parteneriatul cu Dumnezeu ne va feri, ne va limita la a împinge cunoaşterea la nivel fizic. Asta ne va salva de la dezamăgiri, etc.
Nu sunt în măsură să stabilesc limitele unei relaţii: dacă să ţii de mână sau nu, dacă să săruţi sau nu, dacă să dormi împreună sau nu, etc…
Însă am văzut cu siguranţă că setarea relaţiei pe Dumnezeu este tot secretul.El îţi va pune în inimă limitele pe care trebuie să le păstrezi.
Ne întoarcem la sursă, la secretul unei relaţii: Relaţia ta cu Dumnezeu!
Sursa:flacarainchinarii
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 