Motive de rugăciune


Va rog sa va rugati pentru satul Boghicea din judetul Neamt .În acest sat sunt un numar mic de copii ai Domnului .Nu au pastor dar se intâlnesc si se roaga de ani de zile .Sunt vreo 10 persoane din vreo 3 sate . Satul e mare si satele dimprejur la fel dar nu merge nimeni acolo sa faca evanghelizari sa-L faca cunoscut pe Domnul , va rog sa va rugati ca Domnul sa se indure si sa puna pe inima cuiva sa mearga si acolo sa predice si astfel acele sate sa-l cunoasca pe Domnul. Domnul sa va binecuvinteze Amin

lacramioara criveanu

Experiment pentru iubirea de sine: un an fără oglindă


Kjerstin Gruys, o tânără de 29 de ani, studentă la cursurile de doctorat în sociologie la Universitatea din California, Los Angeles, a decis să facă un experiment inedit pe propria piele şi să renunţe pentru un an de zile la privitul în oglindă.

Kjerstin studiază cu precădere relaţia dintre frumuseţe şi inegalitate, şi dintre dimensiunile corpului şi industria modei. Ca viitoare mireasă şi totodată preocupată de cursurile despre imaginea de sine, a început să simtă presiune asupra propriului corp, să dea o atenţie mare felului în care arată, în mod tradiţional ziua nunţii fiind ziua în care mireasa trebuie să fie perfectă.
Aşa că experienţa de pregătire a nunţii a încetat să mai fie distractivă, ci mai mult stresantă. Probând rochii de mireasă, Kjerstin a început să fie nesigură pe corpul său, se uita mereu în oglindă cu un ochi critic şi lucrul acesta îl simţea ca pe o contradicţie cu propriile valori. Ea încerca mereu să aibă o atitudine pozitivă faţă de corpul ei şi încerca să îi inspire şi pe alţi studenţi să gândească la fel.
Astfel că, a doua zi după ce a găsit rochia de mireasă a hotărât să facă un pas înapoi, să nu îşi mai facă griji despre cum arată, să nu se mai uite deloc în oglinzi, ci să se concentreze pe cei din jurul său.
A învăţat să se machieze din memorie, să se spele pe dinţi cu oglinda din baie acoperită, să evite să se uite în vitrinele magazinelor, să nu se uite la poze cu ea şi să se sprijine pe prieteni şi familie care au ajutat-o să se pregătească pentru nuntă, scrie ABC.
Scopul a fost să se cunoască pe sine, să îşi îmbunătăţească imaginea de sine şi să scadă importanţa aspectului fizic pentru imaginea de sine. După o lună, la insistenţele prietenilor a început şi un blog pentru a deschide uşa discuţiilor pe tema culturii frumuseţii din Los Angeles. Fetele care au intrat în legătură cu ea au început să realizeze cât timp şi energie consumă zilnic pentru aspectul fizic.

 

În martie 2012, Kjerstin s-a uitat în sfârşit în oglindă. A fost mulţumită de ce a văzut şi acum spune că a ajuns la un echilibru interior şi că nu mai este preocupată de felul în care arată.
5 zile pe an în faţa oglinzii
Kjerstin spune într-un interviu pentru UCLA că femeile britanice petrec într-un an de zile, 5 zile în faţa oglinzii, conform unui studiu. Când a aflat acest lucru a putut că conştientizeze importanţa unor decizii mici pe care le făcea şi ştia că dacă ar avea o mică vacanţă de 5 zile, ar alege să facă cu totul altceva.
Unele studii arată că femeile îşi verifică înfăţişarea de până la 10 ori pe zi şi profită de orice suprafaţă în care se reflectă. Studiul efectuat de compania Simple Skincare arată că trei pătrimi dintre femei detestă să se privească în oglindă în întregime, în timp ce 39% au spus că le afectează încredere în sine.
Conform unei anchete realizate de Transform Cosmetic Surgery Group pe 3.000 de britanice, situaţia se schimbă după 45 de ani. În timp ce 51 % dintre tinerele cu vârste între 18 şi 24 de ani au declarat că se privesc în oglinda de măcar 10 ori pe zi, dintre femeile cu vârste între 45 şi 54 de ani, doar 9,4 % au declarat că se uită de mai multe ori pe zi în oglindă. O femeie din patru trecută de 45 de ani spune că nu îi place să-şi vadă faţa în oglindă, deoarece „nu este amuzant să vezi cum îmbătrâneşti”.
Conform studiului, chiar şi cei care se declară mulţumiţi de felul cum arată încep să se simtă anxioşi şi deprimaţi după 10 minute în faţa oglinzii. Mai mult decât atât, conform unui studiu realizat de Sara Konrath, psiholog la Universitatea din Michigan, narcisismul poate avea efecte negative asupra sănătăţii bărbaţilor. Rezultatele studiului au arătat că narcisismul este legat de un nivel ridicat de cortizol, iar în cazul bărbaților este de două ori mai ridicat decât la femei.

 

Cortizolul este un hormon care arată cât de pregătit este corpul uman să răspundă unei amenințări, spune Konrath. Dacă nivelul de cortizol este mereu ridicat, în lipsa unei amenințări, poate duce la probleme pe termen lung, cum ar fi creşterea tensiunii arteriale, a glicemiei și apariţia obezităţii, relatează CNN.
Importanţa imaginii de sine printre tineri
Mai mult decât sexul sau banii, principala plăcere a tinerilor este să aibă o imagine bună de sine. Acesta este rezultatul cercetătorilor de la Universitatea de stat din Ohio și de la Laboratorul național de cercetare Brookhave din Upton (SUA). Brad Bushman, profesor de psihologie și comunicare, comentează pentru Reuters că aceste rezultatele ar putea îndica și că tinerii devin mult prea preocupaţi de propria imagine.
Această preocupare, însoţită de conversaţia despre frumuseţe, care a atins cote josnice în presă, face ca 8 din 10 fete în vârstă de 10 ani să ţină cure de slăbire. Părinţii şi unii psihologi consultaţi pentru campania Keep it real dau vina pe modelele promovate în mass media, fete şi femei care au o greutate sub limita normală şi care sunt promovate ca fiind frumoase şi de succes.
Una dintre aceste femei, actriţa Ashley Judd, a fost criticată în presă pentru că la ultima ieşire în public avea un „aspect pufos”, rezultat al acumulării de kilograme sau al operaţiilor estetice. Actriţa a reacţionat, pledând ca această „nebunie să înceteze”. Această obsesie cu privire la feţele şi corpurile femeilor este cu atât mai periculoasă cu cât „femeile neagă cu pasiune că şi ele sunt implicate… Suntem incapabile uneori să ne identificăm pe noi înşine ca propriii noştri abuzatori sau ca abuzatorii altor fete şi femei,” spune Judd.
„Nebunia trebuie să înceteze,” reclamă actriţa, fiindcă „ne afectează imaginea de sine, felul în care ne implicăm în relaţiile noastre personale şi în cele de muncă, simţul valorii şi al potenţialului nostru ca fiinţe umane.”

http://www.semneletimpului.ro/stiri

Gr.de tineri din Reşiţa (Se-aude sus pe cer un cânt de glorii)


Mariajul: CĂSNICIE SAU CĂZNICIE ?(Partea I)


Matei 19: 8 „… de la început n-a fost aşa.”

 Aproape zilnic auzim, involuntar ori ba, persoane  ce-şi descarcă nemulţumirea faţă de partenerul cu care împart patul conjugal. Uneori pe peronul gării ne intersectăm cu maldăre de geamantane, iar în spatele lor, chircite,  stau ascunse femei drăguţe, cu ochii roşii de plâns. Pe sala tribunalului, ţâncii îşi trag de mânecă părinţii încruntaţi, implorându-le clemenţă. Împăcare. Regrete. Într-o odaie spaţioasă, cu feţe tăioase ca lama de brici, el şi ea îşi împart aragazul, frigiderul, televizorul, canapeaua…

De ce ne-am căsătorit şi mariajul nu merge bine? De ce doi oameni care stau împreună într-un apartament nu îşi mai vorbesc? De ce există amăgire în familie, în „colţul de rai” de pe pământ? De ce sunt sufocaţi avocaţii de persoane care divorţează? De ce atâta nefericire, lipsă de dragoste, de devotament, de slujire şi ascultare faţă de partenerul de viaţă? De ce atâta agresitate dobermanică, generatoare sigură de vieţi sfâşiate? A devenit căsătoria – cea mai sfântă legătură dintre un el şi o ea, un subiect atât de complicat încât nu mai există soluţii? A intrat societatea în colaps moral? Care-i factorul determinator ce a instaurat haosul drept normaliate?

Un tânăr, care mă simpatiza, a evitat să mă invite la căsătoria sa prematură în urmă cu ceva timp. Zilele trecute am aflat şi motivul: soţia sa a născut după … două luni şi jumătate! Mama unui coleg de arme îmi declara, nu de mult, că fiul său, care s-a căsătorit cu o fată de altă denominaţiune decât a dânsei, dacă nu se înţelege cu soţia are şi soluţia… divorţului?! O elevă sfioasă, al cărei diriginte eram, a fugit în Spania cu prietenul. La numai 16 ani! O femeie întoarsă la Domnul, a divorţat de bărbat (pentru că el nu-i permitea să vină la biserică) şi s-a recăsătorit! O nepoată de-a mea şi-a abandonat soţul (şi copilul) pentru că îi permitea să se… prostitueze!!! Persoanele de mai sus nu sunt dintre cele care n-au auzit niciodată despre planul de mântuire al Lui Dumnezeu, despre vestea Evangheliei, bunătatea şi îndurarea divină, har şi binecuvântare etc, ci provin din medii unde Biblia a fost cartea de căpătâi. Au asistat la zeci de ore de predici, de programe, au stat în genunchi la rugăciuni. Au auzit că viaţa de familie nu e joacă. Şi totuşi…, au falimentat.

La două mii de ani de la canonul biblic, familia trăieşte eşecuri nemărginite. Familia, prima instituţie creată (apoi decăzută), prima instituţie restaurată de Hristos, nu mai ţine cont de învăţăturile sfinte pentru că ghidul ei nu mai este Biblia, ci sfaturile băbeşti de la colţ de stradă, din scara blocului, de la rând de la pâine, din reviste ori telenovele. Viaţa spirituală e confruntată cu relaţia cu biserica, cu tradiţia. Cu confuzii. Cartea Sfântă nu mai e privită ca porunca Lui Dumnezeu absolută, ci ca un adevăr relativ. Se poate, şi aşa şi aşa… Unii cred că se poate mariaj şi cu patul întinat la căsătorie şi cu mirii curaţi, că se poate şi să divorţezi şi să nu divorţezi, că se poate şi să te recăsătoreşti şi să nu te recăsătoreşti, că se poate şi să fi fidel şi să fi şi infidel. Cred ei, au auzit, şi… practică. Dar neschimbata Biblie, sfânta şi unica Scriptură, nu e de această părere. „De la-nceput n-a fost aşa” (Matei 19:8), spune Domnul Hristos unor ispititori care doreau să upgradeze morala divină, să se îndreptăţească legal liberalizându-şi plăcerile. Rabini de renume, precum Sammai, Hillel, Akiba, au adus tot felul de amendamente adiţionale Torei, pentru a îndreptăţii desfrâul bărbatului. Astăzi, batalioane de preoţi sau pastori trec cu nepăsare peste învăţăturile Lui Hristos, legând căsătorii nelegitime, închizând ochii la divorţ, răstălmăcind problema recăsătoririi. Dar, „de la început n-a fost aşa”, ne sună încă în urechi, după două milenii, declaraţia mesianică. Câţi mai luăm aminte?

Dorim căsătorii binecuvântate?

 

Articol scris de Nicolae GEANTĂ

Bârna din ochiul meu pe post de lupă


Dacă ar fi să privești la tine și să te autodefinești, care ar fi cuvântul potrivit ? Care cuvânt ar cuprinde în el definiția întreagă a propriei tale personalități? A caracterului tău? Așa-i că ți-ar fi puțin cam greu să te rezumi la un SINGUR cuvânt? Dacă ar fi să te descrii în mai multe cuvinte, ar fi mai simplu, însă într-unul singur, e puțin complicat. Avem atât de multe de spus despre persoana noastră…

Însă cât de ușor îți este să vorbești despre alții ? Cât de simplu ți se pare să le pui etichete și să le cuprinzi întreaga personalitate într-un SINGUR cuvânt? Probabil e relativ mai ușor de îndeplinit sarcina aceasta decât cea a cărei personaj principal ești tu însuți. E mai greu să te rezumi să vorbești despre tine și să cuprinzi totul într-un singur și unic cuvânt. Dar e relativ simplu să-i definești pe ceilalți printr-un singur cuvânt. Nu-i așa?

Privind la cunoștințele pe care le am, pot observa cu ochiul critic foarte ușor toate defectele de care dau dovadă. Și culmea, le văd mult mai gigante și mai bătătoare la ochi decât propriile mele defecte. Cum de altfel, părțile lor slabe mi se par mai importante și mai însemnate, întrecându-le cu mult pe cele bune, calitative, ce merită prețuite și apreciate. Iar dacă vine vorba de mine, sunt mai puțin critică, mai puțin exigentă, mai puțin tăioasă. Așa e și la tine? Așa ți se întâmplă și ție, să scoți lista neagră și să începi să bifezi, având în ochi bârna ta, pe post de lupă, ce are rolul de a hiperboliza paiul din ochiu amicului tău?

Mă gândeam zilele astea la Bunul Dumnezeu, care ne poartă de grijă tuturor, fără deosebire. Și care folosește aceeași pereche de ochelari și pentru plusurile și minusurile mele,cât și pentru plusurile și minusurile tale. Și El nu face părtinire, nici nu favorizează pe unul și ponegrește pe altul. Și dacă prin ochii tăi te vezi bun și pe o treaptă mai sus decât amicul tău ca-vai-de-el, să nu uiți că prin ochii Lui, amândoi aveți șanse egale. Și treapta imaginară pe care crezi tu că te afli, e de fapt, aceeași treaptă pe care cu toții stăm în fața Lui.

Încearcă un exercițiu pe viitor… Ia-ți timp să descrii calitățile unui prieten. Provoacă-te la onestitate și sinceritate  și așterne pe foaia albă tot ce este frumos și de calitate în viața amicului tău. Însă înainte de a te auto-provoca la un așa exercițiu, mergi la oglindă, privește-te bine și scoate-ți bârna din ochi. Apoi revino, ia pixul în mână și apucă-te de scris… Sunt convinsă că va ieși o listă excepțională ! Succes …

http://revistarespiro.ro