Lună: august 2012
Violența domestică… adică îmblânzită?!
Am în minte două subiecte: violența în familie și cititul cărților. Care vi se pare mai important?
Vorbind despre violența în familie, sunt sigur că vorbim despre alții. La noi nu se întâmplă. Dar totuși violența include toate formele de comportament violent între cei care locuiesc împreună. În majoritatea cazurilor victime sunt femeile, copiii, bătrânii și uneori bărbații. Fără intervenție, comportamentul violent tinde să crească în frecvență și severitate. Violenta poate apărea la toate vârstele și nivelele sociale. Poate apărea chiar și la noi…
Alina mergea prin Câmpina cu ceva vreme în urmă și atenția i-a fost atrasă de un zgomot de ceartă între un bărbat și o femeie. Mai exact, strigătul de disperare al unui bătrânel fugărit de doamna lui cu un făcăleț în mână. Scena se petrecea in balconul apartamentului lor. Venind acasă mi-a povestit și mie. Să râzi… să plângi…?!
Semnele care indică existența violenței sunt: ți-e frică de temperamentul partenerului; iei decizii potrivit cu voia partenerului sau de frica reacției lui; atunci când partenerul este mânios ești lovit, îmbrâncit, agresat sexuală; dar și atunci când simți nevoia să justifici comportamentul celuilalt.
Știi pe cineva în situația aceasta? Ești într-o astfel de situație? Dacă ești agresor, oprește-te! Caută ajutor! Dacă ești victimă, caută ajutor! Altfel nimic nu se schimbă.
Cât privește cititul, vă îndemn să vă încurajați și chiar să-i ajutați pe copiii dumneavoastră să citească. Aduceți-vă aminte de mama lui Ben Carson: o carte pe săptamână, cu referat… Cumpărați-le o carte! Și puneți-i să o citească! Educație fără efort, fără disciplină nu se face. Vă promit că veți fi răsplătiți!
GABI FRUNZĂ din Petrila (Predică)
De ce, Doamne?
Suntem tentaţi să ne plângem oridecâteori lucrurile nu ies cum vrem noi. Şi dacă ar exista un aparat gen seismometru, pentru notarea gândurilor, cred că ar arăta cam aşa:
De ce, Doamne, nu pot să fiu şi eu fericit?
De ce trebuie să sufăr?
De ce duc lipsă de lucruri materiale?
De ce mă simt singur/ă?
De ce am picat examenul? Acum toată lumea mă consideră un „nimeni”.
De ce nu ai intervenit când tata era bolnav?
De ce nu mă scapi de profesorul ăsta care nu vrea să mă treacă?
De ce nu mi-ai spus că nu e bun drumul ăsta?
De ce nu o pot uita pe fata asta?
De ce nu am o familie normală?
De ce nu am prieteni adevăraţi?
De ce nu m-ai atenţionat la timp?
De ce trebuie să muncesc, când toţi cei de vârsta mea merg la şcoală?
De ce taci?
De ce nu îmi vorbeşti?
De ce?!
Şi puteţi adăuga voi şi alte de ce-uri la care vă gândiţi. Sunt atâtea întrebări care ne invadează mintea zilnic. Unele fără răspuns. Ce uităm, este că avem răspunsuri la majoritatea. Doar că nu ştim să le căutăm.
„Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide.” Matei 7.7
Biblia oferă răspuns la toate întrebările vieţii. Pe unele le vom primi aici, pe altele Sus în cer. Cert este că vei primi răspuns.
Deschide ochii şi vei vedea de ce ai picat examenul, de ce a trebuit să cazi a suta oară în aceeaşi groapă, de ce a trebuit să fii singur o perioadă.
Spune-i Domnului toate acestea şi El te va lumina!
The ultimate gift (film)
Un film in care personajul principal, din putred de bogat, ajunge sa doarma pe bancile parcului, sa manance din cersit, ajunge la mila trecatorilor; toate acestea pentru a avea acces la o mostenire ce-i vine din partea bunicului.
Personajul principal este unul complex, in curs de transformare, care invata treptat sa pretuiasca valoarea banului, sa pretuiasca parerea celorlalti si chiar sa-i ajute, punand bazele unui “orasel” al copiilor bolnavi, proiect pe care-l si finanteaza… Un film sensibil care-ti ajunge la inima.
VIZIONARE PLACUTA
