RAMONA VASS(Departe între stele…)
Lună: august 2012
Aş vrea să fiu lumină….
Mă înspăimântă Doamne, atâta întristare….
Atâtea lacrimi curse mă-neacă şi mă dor….
Aş vrea pe-aripi de vânt să mă ridic în zare
Să strâng în pumni căldura, lumina de la soare
Şi-apoi în ploaie sfântă să mă transform, uşor….
Să cad peste pământ în picuri de speranţă,
S-aduc în inimi focul ce pare că s-a stins….
Să fiu eu însuşi rugul ce arde-n cutezanţă
Purtând în suflet pace, nădejde, siguranţă,
Cu Domnul călăuză…mereu de neânvins!
Apoi să duc mesajul în case unde plânge
Cuvântul necitit şi ruga nerostită…
În locuri unde râsul îngheaţă şi se frânge
Şi bucuria parcă nicicând nu mai ajunge
În inima ce geme de patimi înrobită!
Îmbracă-mă Isuse cu Harul Tău cel Sfânt
Să fiu lumină-n lume şi trâmbiţă-n popor!
Îmi dă putere Doamne prin Sfântul Tău Cuvânt
Să merg pe calea-ngustă…mereu mai cu avânt
Spre Ţara Veşniciei pe-aripi de cânt şi dor!
Vulcan-03-08-2012 Maria Luca
Casa de piatra: Cum sa-ti convingi sotul sa te ajute la treburile casnice
Multe sotii isi bat capul in incercarea de a gasi raspunsul la intrebarea “cum sa-mi fac sotul sa ma ajute la treburile casnice”. Mai mult, cercetatorii spun ca de aici pleaca majoritatea certurilor in familie care duc la ruperea cuplului, iar casa de piatra de la inceputul mariajului se transforma intr-o ruina. “Barbatii care isi ajuta sotiile sa faca curat au o viata sexuala mai buna si un mariaj mai sanatos. Chiar si copiii cuplurilor in care barbatul participa la treburile casnice sunt mai fericiti, au note mai bune la scoala si sunt mai sociabili”, spune psihologul John Gottman, coordonatorul mai multor studii desfaurate in ultimii 30 de ani ce au avut ca subiect motivele care duc la ruptura cuplurilor.
Iata ce sfaturi au mai multi psihologi pentru a-ti convinge sotul sa participe la treburile casnice si astfel sa aveti o casa de piatra.
Casa de piatra – Sfatul #1: Discuta cu el
Sunt multi barbati care nu-si dau seama ca e praf pe mobila sau ca jaluzelele trebuie scuturate. Asa ca, in mintea lor, se formeaza ideea “N-am nici o problema, deci n-am nimic de rezolvat!”. Daca vrei intr-adevar ca sotul sa te ajute la curatenie, trebuie sa-i spui asta. Spune-i ce inseamna pentru tine “casa murdara”. In loc sa te plangi la prietene ca nu te ajuta sotul, roaga-l mai intai pe el sa te ajute si nu astepta sa o faca din propria initiativa, pentru ca s-ar putea ca el sa nu-si dea seama ca ai nevoie de ajutor. “Spune-i sotului tau ca te simti coplesita de treburile casnice si ca ti-ar prinde foarte bine ajutorul lui. Incepe prin a-i trasa cateva sarcini si responsabilitati”, spune psihologul Joshua Coleman, autorul cartii “Sotul lenes: Cum sa-ti faci sotul sa te ajute la treburile casnice si la cresterea copilului”.
Casa de piatra – sfatul #2: Arata-i cum se face
Suna ciudat, insa sunt barbati care nu stiu cum se fac anumite lucruri. Decat sa-l certi ca nu le face bine, arata-i tu. “Sunt barbati care au fost cocolositi de mamele lor. Si chiar se simt incompetenti la anumite capitole. Invata barbatul sa pescuiasca si va avea ce sa manance toata viata!”, spune psihologul Scott Coltrane, autorul cartii “Barbatul de casa: Tata si gospodar”.
Casa de piatra – sfatul #3: Nu fii maniaca cu criticile
Foarte multi barbati nu isi ajuta sotiile cu treburile casnice pentru ca stiu ca vor fi criticati oricum. Sunt barbati nepriceputi in astfel de situatii, insa majoritatea isi da silinta. Chiar daca nu se ridica la nivelul standardelor tale de calitate, apreciaza efortul. Mai bine asa, decat deloc.
Casa de piatra – sfatul #4: Lasa-l sa aleaga
Daca nu-i place o anumita sarcina, lasa-ti sotul sa aleaga o alta la care este mai priceput sau se simte mai confortabil cand o face. Poate ca nu-i place sa spele pe jos, dar e maestru in spalatul vaselor sau nu-i place sa aspire covorul, ci adora sa gateasca. Decat sa-l lasi sa se chinuie si sa nu faca treaba buna, mai bine sa faca ce-i place.
Casa de piatra – sfatul #5: Daca nu vrea cu vorba buna….
Ai incercat toate sfaturile de mai sus, dar sotul tau n-a miscat nici un deget? E timpul pentru “lovitura de gratie”. “De exemplu, daca tu platesti de obicei facturile, iar sotul tau este maniac ca acestea sa fie platite la timp, anunta-l ca incepand de la data X nu vei mai face asta, daca el nu-si schimba atitudinea. Cu alte cuvinte, loveste-l unde-l doare mai tare!”, sugereaza Joshua Coleman.
PETRICĂ BERBECEA (Predică)
Este Facebook motiv de divorț?
”Ia zi mă, ai Feisbuc? Nu? Băă! Nu-mi vine să cred… Tre’ să-ți faci. E tare: gagici, distracție, e mișto!”…
Nu de mult am auzit discuția asta între doi puștani, prea mici, după părerea mea, pentru un cont pe celebra rețea de socializare. Atunci m-am dus cu gândul la faptul că genul acestea de unealtă (cum să-i spun altfel?) sau de potențială alternativă la viața socială fizică, poate fi o binecuvântare sau un blestem pentru cei ce o utilizează, funcție de modul în care se raportează la ea, de timpul petrecut acolo, de discernământ și, de ce nu, de starea spirituală a utilizatorului.
Toată media de pe la noi vuiește, în ultimele zile, în urma unui studiu recent al Academiei Americane a Avocaţilor Matrimoniali, care arată că Facebook este cauza menţionată în 20% dintre divorţurile din SUA. De asemenea, mai mult de 80% dintre avocaţii de divorţuri spun că numărul celor care folosesc reţelele de socializare pentru a îşi înşela partenerul este în creştere. Probabil că fiece român responsabil se gândește în ce măsură un astfel de efect ar fi posibil și printre conaționalii noștri.
Treaba asta mă duce cu gândul la păcatul originar. Adam, întrebat fiind de Dumnezeu dacă a mâncat cumva din pomul din care El îi poruncise să nu mănânce (și apropo, nu era vorba de măr ci de pomul cunoştinţei binelui şi răului) dă vina pe femeie. Femeia, la rândul ei, arată către șarpe. Niciodată nu este vina noastră. Alții ne pun să o facem, alții ne înșeală. Realitatea e că pe Eva nu a obligat-o nimeni să ia și să mănânce. A avut de făcut o alegere. Pornirea adâncă din inima ei a împins-o la a asculta de șoapta celui rău. Bărbatul ei, pe de altă parte, era acolo. El a lăsat-o în plata Domnul, ba chiar, după aceea, a păpat și el din tentantele roade ale pomului.
Facebook nu este de vină pentru divorțurile și despărțirile noastre, la fel cum focul nu este de vină pentru incendiul creat de un piroman, sau cuțitul pentru crimele ucigașului. Folosit cu cap și cu măsură, site-ul de socializare ne poate fi de folos, chiar dacă nu și esențial vieții. Repet: cu măsură și fără a înlocui relațiile din viața reală cu cele virtuale.
La baza ruperii legământului sacru, despre care ni se spune: ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă, stau alegeri și practici care durează de mai multă vreme. Sunt decizii greșite și lucruri adunate peste timp, care crează un background propice separării. Din păcate, însă, general valabil este faptul că păcatul din viața noastră pune un zid de despărțire între noi și Dumnezeu, făcând astfel tot mai greu ca principiile Lui să ne guverneze viața și afectându-ne relațiile pe orizontală.
Eu am cont pe Facebook, dar el nu îmi conduce viața și nu mă determină să mă însor cu vre-o fostă colegă de liceu. Atunci când mi-am regăsit prieteni(e) vechi, m-am bucurat… și atât; pentru că relațiile din familia noastră sunt dintre cele mai bune, pentru că noi doi comunicăm, petrecem timp și ne rugăm împreună; pentru că Cristos este centrul familiei noastre, iar eu și soția mea suntem una. Iar dacă aș vedea cel mai mic pericol pentru unitatea acestui colț de rai și care să vină dinspre Facebook sau dinspre orice altceva, nimic nu m-ar opri să renunț la acel lucru, imediat și ireversibil!
Vă invit să citiți și articolul ”Tragedia divorțului – Te rog, bursucel, nu pleca” de pe blogul ”Cuplul Creștin” pentru a afla mai multe despre perspectiva divină asupra divorțului, despre cauzele și efectele lui dar și pentru câteva sfaturi practice ce ne pot fi utile fiecăruia dintre noi.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 