„LEVIŢII HARULUI” (Tu eşti cel mai minunat…)
Lună: octombrie 2012
O singură cale…
E-o singură cale ce duce
La cer… şi aceea-i Isus,
Ea trece şi-acum pe la cruce
Şi-n viaţă iertare aduce,
Şi pace, şi har de nespus…
E calea îngustă… şi spini
Adesea pe ea te rănesc…
Şi cazi lăcrimând… şi suspini,
În rugă durerea-ţi alini
Alături de cei ce-L iubesc!
O singură cale… ISUS,
Sublim Adevăr şi Viaţă,
De toate şi tot mai presus,
Iubire ce-i fără apus,
Credinţa şi Harul ce-nalţă!
Vulcan-16-10-2012 Maria Luca
Cum ne alegem hainele?
Care ar trebui să fie criteriile după care ar trebui să-şi aleagă îmbrăcămintea sau să se îmbrace un creştin?
Sunt câteva principii care ar trebui să guverneze deciziile pe care le luăm atunci când ne achiziţionăm haine sau accesorii. Principiile se aplică şi la purtarea hainelor deja achiziţionate. Iată câteva dintre aceste principii:
1. Ne îmbrăcăm nu doar pentru a ne plăcea nouă sau altora, ci şi pentru Dumnezeu
În îmbrăcăminte, ca şi în alte lucruri, este privilegiul nostru de a onora pe Creatorul nostru. El doreşte ca hainele noastre să fie nu doar curate şi sănătoase, ci şi potrivite şi ordonate. (E. G. White – Educaţie, 248)
2. Modestia trebuie să ne caracterizeze şi când e vorba de ţinută
Femeile noastre să se îmbrace simplu, aşa cum multe o fac, cu materiale de bună calitate, durabile, potrivite pentru vârsta lor, iar preocuparea pentru îmbrăcăminte să nu umple toată mintea lor. Femeile să se îmbrace cu simplitate, modestie, cu ruşine şi sobrietate. Să dăm lumii o ilustraţie a împodobirii interioare cu harul Dumnezeu.
3. Hainele trebuie să fie permanent curate. Murdăria nu înseamnă modestie
Ordinea şi curăţenia este legea cerului; pentru a fi în armonie cu rânduiala divină, este datoria noastră de a fi curaţi şi cu o înfăţişare plăcută. (Testimonies for the Church, Vol. 4, p.142, 143.)
4. Hainele trebuie să fie ordonate, de bun gust şi durabile
Simplitatea în îmbrăcăminte va face ca o femeie sau un bărbat cu bun simţ să apară în cea mai favorabilă lumină. Noi judecăm caracterul unei persoane după stilul de îmbrăcăminte. Gătelile bătătoare la ochi trădează vanitatea şi slăbiciunea. O femeie modestă şi evlavioasă se va îmbrăca modest. Un gust rafinat şi o minte cultivată se vor descoperi în alegerea unor haine potrivite şi simple.
5. Hainele trebuie să asigure sănătatea trupului
În toate privinţele, îmbrăcămintea trebuie să fie sănătoasă. Mai presus de toate, Dumnezeu doreşte ca noi să fim sănătoşi la trup şi suflet. Iar noi trebuie să lucrăm împreună cu El atât pentru sănătatea sufletului, cât şi a trupului. Ambele sunt favorizate de o îmbrăcăminte sănătoasă. Îmbrăcămintea trebuie să aibă graţia, frumuseţea şi caracterul adecvat simplităţii naturale. (E.G. White – Îndrumarea copilului – pag. 399)
6. Alege hainele potrivite cu ceea ce eşti şi ceea ce faci
Este întotdeauna bine să fii îngrijit şi îmbrăcat corespunzător, într-un fel care să se potrivească cu vârsta şi cu ocupaţia. (E. G. White – Educaţie, 248)
7. Hainele trebuie să fie frumoase şi simple
Poporul lui Dumnezeu ar trebui să facă economii stricte în cheltuirea mijloacelor lor, ca să poată avea ceva pe care să-l aducă la El, spunând: “Din mâna Ta primim ce-Ţi aducem”. Astfel, ei Îi oferă lui Dumnezeu recunoştinţa pentru binecuvântările primite de la El. De asemenea, în acelaşi mod, ei îşi strâng comori lângă tronul lui Dumnezeu.
Mari sume de bani se cheltuiesc pe îmbrăcăminte, bani care ar fi putut fi folosiţi pentru a hrăni pe cei înfometaţi şi a îmbrăca pe cei ce suferă de frig. Mulţi dintre cei pentru care Hristos Şi-a dat viaţa abia au suficient din cele mai ieftine şi obişnuite haine, în timp ce alţii cheltuiesc mii de dolari în eforturile de a satisface cerinţele fără de sfârşit ale modei. (Solii către tineret – pag. 314)
8. Caracterul este expus prin îmbrăcăminte
Caracterul unei persoane se judecă după stilul în care se îmbracă. Un gust rafinat, o minte cultivată se va descoperi prin alegerea unei vestimentaţii simple şi adecvate. Când este unită cu modestia comportamentului, simplitatea decentă în îmbrăcăminte va avea un mare efect, învăluind o tânără în acea atmosferă de reţinere sfântă, care va constitui pentru ea un scut ce o va feri de o mie de primejdii. (E. G. White – Educaţie, 248)
Nu pune banii pe primul loc!
Înţelepciunea este cea mai importantă; de aceea dobândeşte înţelepciunea şi, cu orice preţ, dobândeşte priceperea (Proverbe 4:7,)
Pentru unii câştigul financiar este principala preocupare în viaţă, dar din păcate, cu cât vorbesc şi aleargă mai mult după bani, cu atât au mai puţini.Acum observă că versetul tematic nu spune: „Banii sunt cel mai important lucru.” Unii ar putea zice: „Vreau să încep o afacere. Am nevoie de capital.” Nu este aşa. Cel mai important capital de care ai nevoie nu sunt banii; Cuvântul lui Dumnezeu spune că înţelepciunea este cea de care ai nevoie în primul rând. Dobândirea sau lipsa acesteia determină succesul sau eşecul tău în viaţă.Acesta este motivul pentru care Biblia ne spune să ne înnoim în duhul minţii noastre (Efeseni 4:23). Banii sunt importanţi, fără îndoială, pentru că şi Biblia ne spune că „banii răspund la toate” (Eclesiastul 10:19, versiunea Fidela). Dar Biblia vorbeşte despre excelenţa înţelepciunii, care este deasupra banilor. Banii nu dau viaţa, dar înţelepciunea dă viaţa: „Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea îi ţine în viaţă pe cei ce o au” (Eclesiastul 7:12).
Tu cu ce scop lucrezi? De ce vrei să îţi dezvolţi afacerea? Poate conduci o şcoală; de ce vrei ca şcoala să aibă succes? De ce vrei să fie mare? Pentru că îţi iubeşti elevii şi te preocupă cum să îi ajuţi, oferindu-le o educaţie de calitate, sau vrei doar să câştigi bani? În ceea ce faci, nu pune banii pe primul loc. Ci mai degrabă fii atent la nevoile oamenilor şi încearcă să le împlineşti. Motivaţia ta să fie să faci ce este bine pentru Domnul şi pentru oameni şi vei fi un succes.
Rugăciune
Dragă Tată, Îţi mulţumesc pentru înţelepciunea
Ta care funcţionează mereu în mine, ajutându-mă să
fac totul cu excelenţă, spre slava Ta, în Numele lui Isus.
Amin.
Minciună “nevinovată”???
Există situaţii când se pare că nu se pot rezolva anumite probleme decât apelându-se la minciună. Este păcat să minţim chiar şi atunci când rezultă un mare bine (de exemplu salvăm viaţa cuiva – ca şi Rahav)?
Minciuna este păcat în orice context. Indiferent de rezultatele pe care le-ar aduce aceasta, a spune o minciună înseamnă a călca porunca a noua.
Dacă am merge pe raţionamentul unora, care afirmă că nu e păcat să minţi dacă salvezi viaţa cuiva, am ajunge foarte departe. Pentru ca să putem înţelege faptul că acest mod de a gândi este păcătos, vom încerca să luăm câteva exemple:
– Dacă nu şie, nu vede şi nu simte nimeni că eu am o poftă (deci o ţin doar pentru mine), ce mare păcat am făcut? Nu e grav, ba chiar că merge un amendament aici, la porunca a zecea. Ce ziceţi?
– Dacă nu mai ai ce mânca, chiar nimic, nu mai găseşti de lucru şi nu mai ai bani ca să te poţi hrăni, ar trebui să furi – doar ca să ai ce mânca. E mai grav să mori de foame decât să furi. Nu-i aşa? Porunca a opta are astfel un amendament.
– Dacă cineva ne spune că ne omoară dacă nu întreţinem relaţii sexuale cu el (ea), conform raţionamentului enunţat mai sus, ar trebui să o facem. E mai grav să mori decât să comiţi adulterul. În acest caz porunca a şaptea ar trebui să aibă un amendament. Oare aşa o fi?
– Dacă eşti în pericol să fii omorât, trebuie să te aperi. Şi cea mai bună soluţie este să omori chiar tu pe duşmanul cel rău. Astfel şi porunca a şasea ar trebui să suporte un amendament. E corect?
– Dacă părinţii tăi sunt foarte răi, au înnebunit, nu mai pot raţiona sau sunt bolnavi “ca o legumă” – nu mai poţi să-i îngrijeşti şi să-i cinsteşti. Nu ai pe cine propriuzis. Astfel porunca a cincea capătă şi ea un amendament. E bine zis?
– Dacă mă persecută cineva sau nu pot găsi serviciu ca să am Sabatul liber, atunci aş putea să calc Sabatul. E chestiune de viaţă şi de moarte. Se poate aduce astfel un amendament şi la porunca a doua. Am zis bine?
– Dacă Dumnezeu chiar te-a supărat şi a făcut altfel decât vrei tu, ar merita să-i zici ceva “de dulce”. Îl înjuri sau îl blestemi (cum zicea nevasta lui Iov). Am gasit astfel şi un amendament pentru porunca a treia. Oare e bine?
– Dacă iei bătaie sau chiar te omoară cineva ca să te închini la icoane şi la chipuri sau obiecte (care şi aşa nu valorează şi nu sunt nimic), ca să te salvezi, o faci. Doar o fac cei mai mulţi. Putem adăuga astfel un amendament şi la porunca a doua?
– Dacă găsesc un Dumnezeu mai “bun”, care chiar mă ajută: îmi dă bani, onoare, poziţie socială, autoritate, carieră, succes şi mult NOROC, de ce să nu mă dau după el? Nu spune chiar proverbul: “te faci prieten cu dracul până treci puntea”. Amendăm şi prima din cele zece porunci?
Dragul meu, nimic nu ar trebui să te facă să încerci să aduci amendamente la poruncile lui Dumnezeu. Dacă s-ar fi putut face aşa ceva, Isus nu ar mai fi venit să-şi dea viaţa pentru păcat.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 