45.378920
23.282508
Lună: martie 2013
De ce țipăm unii la ceilalți?
”Într-o zi, un profesor puse următoarea întrebare discipolilor săi:
-De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi? Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri: -Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige din cauza distanţei şi mai mari. Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe care se iubesc au inimile apropiate”.
Mi-am amintit această ilustrație în vreme ce îmi făceam curățenie prin odăile cele de început ale locuinței mele interioare. Am crescut cu gândul că nu voi tolera, în atitudinea și raportarea mea la oameni, strigăte ce rănesc. Mai târziu, am adăugat pe lista de ”nu”-uri tăcerile care dor. Și aceasta pentru că le putem face rău celorlalți nu doar prin cuvintele noastre tăioase și prin tonul nostru ridicat, ci și prin tăcerea noastră la vremea când se așteaptă, din partea noastră, cuvinte. Nu am reușit să mă ridic la înălțimea năzuințelor mele de conduită. Ce știu e că-mi doresc să pătrund tainicul grai al clipei, ca să-mi spună ea când să tac, când să vorbesc și când să râd. Ba, mai mult, înfăptuindu-le pe acestea la vremea lor, ele toate să devină susur lin de apă de izvor, spre potolirea focului nimicitor al celui ce-mi este aproape, și nu flacără distrugătoare care să încingă iadul lăuntric al fratelui meu.
Când țipăm la ceilalți, între ei și noi se creează o prăpastie de netrecut. Dar, de îndată ce răspundem mâniei celuilalt cu tăcerea noastră, ecoul calmului nostru va acoperi abisul dintre noi cu puntea iubirii. Pe nesimțite, ne vom apropia așa nu doar de oameni, ci, îmbrățișându-ne marea trecere, chiar de valorile pe care le-am dorit mereu prin fibrele cele mai sincere ale lăuntrului și le-am respins prin fasciculele cele mai perfide, căci ”viețile noastre se încheie în ziua în care rămânem tăcuți în fața lucrurilor care contează” (Martin Luther King jr.)
Să ascultăm însă cuvintele cele din urmă ale înțeleptului:
”În final, înţeleptul concluzionă, zicând: -Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere’.” (Mahatma Ghandi)
http://patrincaandrei.wordpress.com/2012/06/08/de-ce-tipam-unii-la-ceilalti/
Care este vârsta potrivită să te căsătoreşti?
De mult timp am vrut să aflu răspunsul la întrebările ce țin de acest subiect, căci nu știam cum se face pasul prin care se propune fetei căsătoria. Simt că nu voi putea fără să mă căsătoresc, dar încă nu îmi place o fată așa cum e scris la pct. 1. Mai am o întrebare – la ce vârstă este bine pentru un bărbat să se căsătorească? Eu am auzit de la o vaduvă creștină că nu e bine până la vârsta de 27 de ani – căci băiatul încă nu e serios și nu e copt la minte. Poate nu toți sunt așa și unii ar putea să se căsătorească înainte de vârsta aceasta. În ce mă privește pe mine, mi se pare ca eu nu sunt încă copt, căci sunt încă de multe ori neserios și naiv. Poate pentru mine e bine să mă gândesc la căsătorie nu mai degrabă de vârsta de 27 ani. Totuși, aș vrea să știu care ar fi vârsta cea mai bună.
În acest articol doresc să răspund la întrebarea pusă – Care este vârsta potrivită să te căsătoreşti?
1. Respectă legislaţia ţării tale în ce priveşte vârsta căsătoriei
Fiecare stat din lume are stabilită prin lege o vârstă pentru căsătorie şi de obicei, la bărbaţi se cere să aibă o vârstă mai mare decât cea a femeilor. Aceasta nu este neapărat din pricina că la bărbaţi se “coace mintea” mai greu, ci pentru că lor le revine responsabilitatea să întreţină material soţia şi copii, să ia decizii şi se aşteaptă maturitate. În Republica Moldova prin legislaţie, dacă nu mă înşel, se permite băieţilor să se căsătorească la vârsta de 18 ani şi fetelor la vârsta de 17 ani. Oamenii care au lurat la elaborarea acestei legislaţii şi-au asumat că la o astfel de vârstă un bărbat ar trebui să fie în stare să întreţină familia. În Sparta antică, bărbaţilor nu li se permitea să se căsătorească decât după ce împlineau vârsta de 30 de ani.
2. Dumnezeu nu a fixat o vârstă anumită pentru căsătorie în Sfintele Scripturi
Cu toate că Domnul este foarte specific în legile care le-a lăsat poporul Său Israel – nu există o lege care ar stabili vârsta căsătoriei. Sau, cel puţin, eu încă nu am găsit o astfel de lege. Totuşi, Dumnezeu ne relatează vârsta când s-au căsătorit unii bărbaţi ai credinţei.
- Moise, trecuse de 40 de ani când s-a căsătorit, pentru că Faptele Apostolilor ne spun că Moise “avea patruzeci de ani, când i-a venit în inimă dorinţa să cerceteze pe fraţii săi, pe fii lui Israel.” (Fapte 7:23). Numai după aceasta el a trebuit să fugă în Madian şi acolo s-a căsătorit cu fiica lui Ietro, preotul Madianului.
- Iosif “era în vârsta de treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului” (Genesa 41:26) Doar după aceasta Faraon “i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.” (Genesa 41:45)
- Isaac “era în vârstă de patruzeci de ani, când a luat de nevastă pe Rebeca” (Genesa 25:20)
3. Nu te poţi căsători până nu-ţi dezvolţi capacitatea şi puterea de a întreţine soţia şi copiii
Cu părere de rău, aceasta nu înţeleg mulţi tineri, că fiecare bărbat are o capacitate anumită de a proteja şi a întreţine şi că trebuie să-şi dezvolte această capacitate. Biblia spune că “Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău decât un necredincios.” (1 Timotei 5:8) Ceia ce eu numesc capacitate de a întreţine, este numit aici “a purta de grijă de ai săi” şi fiecare bărbat trebuie să dezvolte această capacitate, toată viaţa lui. Atenţie, nu se are în vedere sume de bani pe care cineva visează să le capete prin minune peste noapte, sau că va face o astfel de afacere şi repede se va îmbogăţi. Nu, în nici un caz nu aceasta are în vedere Cuvântul lui Dumnezeu. Capacitatea de a întreţine este capacitatea ta de a lucra ca să poţi câştiga, să poţi întreţine pe cei din casa ta şi să-i protejezi. Pentru aceasta, dragul meu, nu alerga undeva să câştiţi repede o sumă mare de bani pe care nu ştii cum să o administrezi, ci mergi să înveţi o specialitate, o profesie, o meserie. Numai atunci, când vei fi în stare să întemeiezi o familie.
Dumnezeu să te binecuvinteze ca să fii un bărbat matur în atitudini şi gândire ca să poţi intemeia o familie.
http://www.moldovacrestina.net/sfaturi-practice/varsta-potrivita-casatorie/
