Lună: mai 2013

Spuneam ieri că normalul nu este neapărat unul natural, normalul poate fi falsificat de cei care se numesc formatori de opinie. Poate fi ajustat și prezentat în așa fel încât să dea bine pentru atingerea scopului urmărit dar și ca să pară cât mai natural și acceptat de oameni. Cu alte cuvinte putem fi ușor manipulați pentru a ne integra în normalul lor și nu în unul natural, firesc. Asta se bazează în special pe dorința oamenilor de fi la fel dar și pe lipsa de educație.

Oamenii de obicei, cei mai mulți dintre ei, doresc să se știe ”în rândul lumii” adică să nu facă notă discordantă cu majoritatea ca să nu fie vorbiți de rău, să nu fie ironizați sau acuzați. Aspectul acesta pornește încă din copilărie , se amplifică drastic în adolescență apoi se maturizează când omul e mai trecut prin viață. Asta face pe adolescent să lepede învățăturile bune ale părinților și să adopte stiluri de viață nesănătoase din dorința de a fi ca cei din grupul său. Mai lesne este să schimbi un adolescent prin schimbarea întregului grup decât să îl schimbi individual. Dacă analizăm bine vom descoperi că multe din aspectele vieții cotidiene sunt făcute de oameni pentru că așa e normal nu pentru că au gândit mai întâi. Multe aspecte sau ambiții sau orgolii sunt născute din comparația cu ceilalți nu din convingerea că sunt necesare venită în urma unui proces logic. Cu alte cuvinte nevoia de semnificație mixată cu o educație centrată pe comparația cu alții trimite masele în trăirea unei vieți care nu le aparține.

La noi la români, comparația cu alții cred că este mai evidentă decât la orice nație. La noi e un sport național în a face ceva mai tare decât vecinul, decât cumnatul sau concurentul direct. Foarte mulți oameni care vin la consiliere află că nu trăiesc viața lor ci pe una dictată de alții și de ce fac alții și de aceea nu sunt fericiți. Biblia avertizează despre pericolul acesta încă de la primele porunci date oamenilor și anume: Să nu poftești la…. și spune câteva aspecte în care nu e bine să te compari cu alții și acestea includ, partenerul celuilalt și avuțiile sale.

• Normalul nu înseamnă neapărat varianta corectă. Este posibil ca normalul să fie greșit. În adolescență e posibil ca în anumite cercuri toți să fumeze sau să consume alcool deci normalul acelui grup e greșit.
• Normalul e influențat foarte mult de cultură. Dacă în România e normal șă te îmbraci într-un anumit stil în Africa normalul nu e același.
• Normalul e influențat de educație. Normalul celor fără educație e să scuipe coji de semințe să asculte un anumit gen de muzică, să folosească o anumită paletă de cuvinte și să abordeze într-un anumit fel igiena iar normalul unora educați e posibil să fie la polul opus.
• Normalul e influențat de religii. Fiecare grup religios are normalul său care este dictat de principiile lor doctrinare.
• Normalul e afectat de anotimp, de perioade din istorie în care se află indivizii, de profesii, de vârstă și de multe multe aspecte.
• Normalul astăzi e modificat și afectat de mass media. Aceasta mai ales prin televiziune alterează normalul în fiecare zi iar oamenii trăiesc într-un stres permanent pentru că nu fac față unor schimbări atât de rapide.

După ce am văzut ce influențabil e normalul întrebarea inevitabilă e: Care e normalul meu? Sau ce mă face pe mine normal?

Ei bine nu vreau să fiu normal în nici un stil anume. Vreau să fiu eu. Toate normalitățile altora la mine se vor potrivi doar în parte, acestea dacă le voi accepta nu vor face decât să mă distrugă, voi trăi viața altora, voi fi nefericit. Cum aflu care e normalul meu ca să îl trăiesc?

• Îmi pun în rânduială relația cu Dumnezeu. Asta poate echilibra întreaga viață.
• Mă opresc să analizez unde mă aflu. Am trăit o viață din inerție și e nevoie să mă opresc și să mă întreb : Cine sunt eu? Care e destinația mea? Cum ajung acolo?
• Mă uit în trecut. Trebuie să văd ce am făcut până aici și să trag învățămintele de rigoare.
• Privesc la ce e în jurul meu să mă poziționez corect față de oameni și circumstanțe.
• Scot factorii care îmi afectează negativ viața cum ar fi televizorul.
• Introduc factori de stabilitate și educație, cum ar fi cărțile.
• Nu mai trăiesc viața altora.
• Îmi împlinesc obligațiile sociale.

Nu, nu mai vreau să fiu normal cum dictează ei, vreau să fiu normal așa cum m- a chemat Dumnezeu să fiu. Nu mai vreau să fiu influențabil, vreau să fiu integru și stabil. Nu vreau să mă mai aliniez normalului lor ci vreau să mă aliniez valorilor lui Dumnezeu pentru că este singurul punct stabil care nu se schimbă. Vreau să fiu anormal pentru pământul acesta și valorile sale schimbătoare și efemere și să fiu normal pentru Dumnezeu chiar dacă trec drept nebun pentru oameni.

Normalul omenesc te distruge, Dumnezeu e ceea ce te poate stabiliza.

http://www.filedinjurnal.ro/cine-ma-face-normal/

“Suntem cu totii diferiti. Din fericire.” (dintr-o reclamă)

Și iar mă preocupă întrebările existențiale… Da mă preocupă aspectul normalității pentru că mi s-a spus des, poate prea des că nu sunt normal. Nu am analizat asta prea mult până acum pentru că de cele mai multe ori oamenii o spun ca să te înjosească dar astăzi arunc o privire (cu mintea) spre aspectul acesta pentru că am văzut reclama asta pe o mașină.

Oamenii te acuză că nu ești normal când te văd că ești diferit de ei. De obicei avem tendința să credem că noi suntem normali și noi suntem etalonul după care se face evaluarea despre ce este normal și ce este anormal. De exemplu: Merg pe stradă și văd o domnișoară foarte haios îmbrăcată, cu blugii rupți, cu șapca pe o parte, cu un tricou lălâi care îi lasă un umăr gol(moldovenescul pentru larg) și cu căști de un kilogram pe urechi. Dacă o analizez în comparație cu sistemul meu de valori îi pun imediat o etichetă cu: ”Asta nu e normală.” sau: Dacă merg cu trenul și scot Biblia să citesc ceilalți foarte ușor vor spune: ”Ăsta nu e normal, e pocăit.” pentru că în sistemul lor de valori normal e să citești Libertatea.

De multe ori ne desconsiderăm unii pe alții doar pentru că suntem diferiți și în acest fel ne etichetăm greșit ceea ce împiedică o comunicare și o conlucrare bună. Normalul nu e ceva absolut, normalul e relativ, tare tare relativ. Exemple: Dacă mergi la mare pe plajă normalul e costumul de baie, cei care stau fără el la plajă trec drept anormali dar și cei care stau în blugi și tricou la 35 de grade pe plaja tot anormali trec. Normalul la biserică e o îmbrăcăminte decentă, cei care vin decoltați și mulați trec drept anormali dar și cei care vin foarte retro îmbrăcați. Normalul pentru viața de biserică e o anumită costumație iar normalul pentru plajă e alta.

Ne ducem mai aproape de chestii mari și ridic câteva întrebări: Ce este normal: Să educi copiii acasă sau să îi dai la școală? Să muncești la birouri sau să muncești în agricultură? Să ai televizor sau să nu ai? Să ai mașină sau să ai doar bicicletă? Să ai credit sau să nu ai? Să te relaxezi după muncă sau să mai muncești o tură? Să te joci și la 30 de ani sau să fii sobru? Întrebările pot continua la nesfârșit și probabil ați intuit unde vreau să ajung.

Dacă vrei să duci masele creează-le impresia că direcția în care vrei să îi duci e cea normală. Iar exemplu: Privești un film în care un om fermier înăsprit de muncă după o zi plină seara stă în liniște și trage dintr-o țigară cu poftă. Ghici ce vei simți nevoia să faci după o zi încărcată de muncă sau după o treabă grea? Să fumezi, iar dacă cineva te va întreba de ce fumezi prima replică care îți vine în minte e: Păi după o așa munca grea e normal să fumez o țigară… Nu toți vor fuma dacă văd astfel de filme ”educative” dar cei mai mulți o vor face. Pentru cei care nu-s normali există alte metode  De ce există emisiuni de prezentare de modă? Pentru că vor să facă o anumită linie vestimentară să devină normalul. De ce există reclamă? Pentru că vor să facă un anumit produs să facă parte din normal. De ce au existat telenovele? Pentru că au vrut să facă telenovela normalul vieții noastre. De ce există atâtea filme cu crime și draci și monștri? …. pentru că acesta va deveni normalul… Dacă vrei să schimbi normalul folosește mass media. Dacă vrei să devii normal (normalul lor) stai la TV.

Înțelegeți dragii mei logica? Un lucru devine etalonul pentru normal dacă ni se creează impresia că cei mai mulți îl fac. Orice ciudățenie dacă e acceptată de majoritate devine normală pentru acea masă de oameni. Deci dacă vrei să manipulezi masele creezi impresia că acel lucru e normalul chiar dacă el încă nu este. Asta se poate face prin formatorii de opinie. Oameni de mare calibru (omenesc) . Iar exemplu: Național Geografic beneficiază de renumele de post TV serios credibil care nu difuzează tâmpenii, dacă vrei să manipulezi o anumită clasă de oameni mai culți care nu merg duși cu Antenele sau cu ProTV creezi o emisiune (care costă enorm) pe care o plasezi strategic în grila lor de programe. Efectul e de peste 80% rata de succes.

Normalul variază foarte mult în timp. Acum 100 de ani normalul era să fii om gospodar cu o casă făcută de mâinile tale, să ai familie cu 4-5 copii, să mergi la biserică. Normalul azi e să stai la oraș intr-un apartament luat pe credit, să ai mașini multe și copii puțini și să nu mai crezi în Dumnezeu (că doar pe Discovery au spus ăia că nu există). Normalul variază de la o țară la alta, de la un oraș la altul, de la o familie la alta și de la un individ la altul. Normalul este schimbabil și instabil. E atât de volatil că niciodată nu poți fi suficient de normal 

Arhimede spunea: Daţi-mi un punct de sprijin şi pun pământul în mişcare. Normalul pe care oamenii se bazează așa de mult e relativ dragilor, cum te bazezi pe el să clădești ceva cum te trezești fără fundație sau fundament. De aceea de multe ori oamenii ajung la nebunie. Cum să nu se întâmple când normalul se schimbă așa de rapid. A fost normal să contractezi un credit pentru casă, ai luat banii dar normalul de atunci s-a dus și nu mai găsești ușor de muncă … A fost normal să ții banii la bancă, să faci depozite dar normalul acela  a trecut. A fost normal să plătești asigurare de sănătate și pensii dar…. A fost normal să îl contești pe Dumnezeu dar… până la urmă rămâne singurul lucru stabil și neschimbabil în univers. Arhimede avea dreptate, nu avem puncte de sprijin  în întreg universul, avem nevoie de unul din afara sa. Acela e Dumnezeu.

Cineva chiar a scos o carte cu titlul ”Toți sunt normali până ajungi să îi cunoști.” Nu am citit-o dat titlul afirmă un mare adevăr. Trebuie să o citesc.

Mai scriu și zilele următoare despre a fi normal sau nu pentru că mai am să meditez mult asupra normalului și cum folosirea sa ne poate transforma în ceea ce nu am vrea să devenim, cum folosirea sa etichetează greșit oameni, cum folosirea sa creează conflicte majore în relații dar și în suflet.

Până atunci meditează și tu și vezi dacă ești normal. Eu până acum nu sunt dar nici nu prea vreau să fiu normal.

http://www.filedinjurnal.ro/mai-tu-nu-esti-normal/