POEZII

Sonetul anotimpului incert


La moara lui Felix

DSC_1906b

Dospește caldul și e totuși frig
Și-omătul mușcă pătimaș din muguri,
Scâncește glia răsturnată-n pluguri,
În trupu-i rece când lucind se-nfig.

E viscol încă-n drumul spre belșuguri
Când norii-n fața soarelui fac dig,
Și-n lupta cu înghețul au câștig
Acei ce vin în contra lui cu ruguri.

Trăiesc profund această frământare
Când simt că-n mine mai nutresc zăpezi
Deși e plin sezon de-nsămânțare,

De-aceea, Doamne,-n mine să lucrezi
Și rug s-aprinzi, de sfântă-nflăcărare,
Să duc dezgheț în pomii din livezi!

Simion Felix Marțian
Vulcan, 24 februarie 2018

Vezi articolul original

1 răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s