Întrebare: Care este importanţa Mesei/Cinei Domnului?
Răspuns: Studierea Cinei Domnului reprezintă o experienţă sufletească tulburătoare şi emoţionantă datorită semnficaţiilor adânci pe care le comportă. Cina Domnului sau Cina cea de Taină a avut loc în perioada sărbătorii Paştilor, imediat înaintea morţii Domnului Hristos, astfel încât El a instituit mai mult decât un ceremonial pe care a cerut să îl respectăm şi noi, fiind cea mai înaltă expresie de închinare creştină. Scopul acesteia este acela de a ne aminti în sufletele noastre de moartea şi învierea Domnului Iisus Hristos şi să privim în viitor la întoarcerea Sa în glorie.
Paştile erau cea mai sacră sărbătoare din anul religios evreiesc. Ea comemora ultima plagă din Egipt, când întâii născuţi ai egiptenilor au murit iar evreii au fost eliberaţi prin ungerea stâlpilor uşilor cu sânge de miel. Mielul a fost apoi gătit şi consumat cu azimi (pâine nedospită). Dumnezeu a poruncit atunci ca acest moment din istoria poporului evreu să fie celebrat în fiecare an. Exod 12 prezintă detaliile instituirii acestei sărbători.
În decursul celebrării acestei sărbători, Iisus şi ucenicii Săi au cântat împreuna unul sau mai mulţi psalmi de slavă (Psalmii 111 – 118). Apoi Iisus a luat o pâine şi a mulţumit lui Dumnezeu. Împărţind-o ucenicilor, El a spus: “Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi”. În mod similar, El a luat un pahar, a cerut binecuvântarea lui Dumnezeu, apoi l-a dat ucenicilor să bea, zicând: “Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi; să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea”. El a încheiat celebrarea cu o cântare apoi au mers împreună în noapte către Muntele Măslinilor. Acolo Iisus a fost trădat de Iuda, după cum fusese profeţit. Iar în ziua următoare Iisus a fost crucificat.
Referinţele biblice cu privire la Cina cea de Taină se găsesc în Sfintele Evanghelii după Matei 26:26-29, Marcu 14:17-25, Luca 22:7-22, şi Ioan 13:21-30. În ceea ce priveşte celebrarea Cinei Domnului, apostolul Pavel a scris sub revelaţie divină versetele din 1 Corinteni 11:23-29. (aceasta pentru că desigur Pavel nu a fost prezent la Cina cea de Taină). Apostolul Pavel include în versetele scrise de el un lucru care nu se găseşte în Evanghelii, şi anume: “De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului” (11:27-29). Am putea să ne întrebăm ce înseamnă să luăm parte la aceasta celebrare “în chip nevrednic”. Poate însemna să nu luăm în considerare adevărata semnificaţie a pâinii şi vinului, uitând astfel de preţul imens pe care Mântuitorul nostru l-a plătit pentru ispăşirea păcatelor noastre. Sau mai poate însemna să ajungem să transformăm această celebrare într-o ceremonie sau ritual formal, ori a veni la Masa Domnului cu păcate nemărturisite. Pentru a respecta ceea ce a spus Dumnezeu prin apostolul Pavel, fiecare dintre noi trebuie să ne examinăm sufleteşte înainte de a mânca din pâine şi de a bea din pahar aşa încât să luăm în considerare avertismentul apostolului Pavel.
Un alt element important pe care apostolul Pavel l-a menţionat şi care nu se găseşte în Evanghelii este acela că “oridecâteori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El” (11:26). Aceasta stabileşte limita de timp în ceea ce priveşte această celebrare – până la venirea Domnului. Iată cum învăţăm modul cum Domnul Iisus Hristos a utilizat două dintre cele mai fragile lucruri ca simbol pentru trupul şi sângele Său, în vederea celebrării morţii Sale.
El a spus că pâinea vorbeşte despre trupul Său care urma să fie frânt – nu era vorba despre frângerea oaselor, ci despre o frângere care Îl făcea greu de recunoscut (Psalmul 22:12-17, Isaia 53:4-7). Vinul vorbeşte despre sângele Său, indicând moartea pe care El urma să o experimenteze în curând. El, Fiul perfect al lui Dumnezeu, a împlinit nenumăratele profeţii din Vechiul Testament care anunţau un Răscumpărător (Geneza 3:15, Psalmul 22, Isaia 53 etc.). Atunci când El a spus “să faceţi aceasta în amintirea Mea”, a indicat faptul că era vorba despre o celebrare care trebuie continuată în viitor. De asemenea, El a arătat că Paştele cerea moartea unui miel şi a arătat înainte către Mielul lui Dumnezeu care avea să ia păcatele lumii asupra Lui, lucru care astăzi este deja împlinit. Noul Legământ a împlinit acest lucru când Iisus Hristos, Mielul Paştilor (1 Corinteni 5:7) a fost sacrificat (Evrei 8:8-13). Astfel, nu a mai fost nevoie de continuarea sistemului de jertfe din Vechiul Testament (Evrei 9:25-28).
