Autor: Biserica Maranata Vulcan

Pe când eram mic, tatăl meu avea un prieten de familie care era medic stomatolog. Într-o zi, acesta a venit la noi acasă cu doi iepurași. Unul a fost pentru mine, iar celălalt pentru fratele meu Eugen. Nu știam pe care să-l aleg, amândoi erau frumoși. M-am decis cu greu.

După ce i-am împărțit, fratele meu a rămas în casă cu iepurașul lui, iar eu am alergat afară să le arat tuturor ce am primit. Îmi era tare drag și îl îmbrățișam cu putere la piept. Când am ajuns afară, o fată pe nume Alina, a venit în fugă spre mine să vadă iepurașul. Eu mă uitam mirat la ea și nu știam de ce are ochii așa de bulbucați. A pus mana pe iepuraș și apoi am primit o veste șoc… Iepurașul murise. L-am ucis prin îmbrățișare… apoi l-am ascuns în balcon. Când m-a întrebat tatăl meu unde este iepurașul, i-am spus să-l caute prin casă că s-a ascuns.
Îmbrățișarea pare a fi un gest mic și banal, însă are un efect decisiv în ce privește starea noastră emoțională si spirituală. Îmbrățișarea poate fi vindecătoare, eliberatoare dar în același timp, poate fi pătimașă sau chiar ucigătoare. Depinde pe cine îmbrățișăm, de cine suntem îmbrațișați, sau când și cum îmbrățișăm.

Cea mai dulce îmbrățișare, este cea a împăcării. Cea pe care o oferă Dumnezeu, fiilor care s-au săturat de risipit.

Cea mai intimă și cea mai curată îmbrățișare, este cea pe care a experimentat-o Ioan, care a avut ocazia să stea rezemat la pieptul Mântuitorului. Domnul Hristos, nu a dorit altceva decât să ne vindece pe toți prin îmbrățișările Lui, însă noi  I-am bătut mâinile în cuie.

Lumea a pierdut bogățiile incomensurabile ale unei îmbrățișări sincere și curate.

Din această cauză, oamenii au început să îmbrățișeze copacii- și nu știu dacă procedează astfel din iubire față de natură ori că și-au pierdut mințile.

Sunt oameni care îmbrățișează animalele mai mult decât pe copiii lor. Despre aceștia nu știu ce să zic, oricum, bine nu sunt.

Sunt tineri care se filmează în timp ce oferă gratuit îmbrățișări pe bulevarde. Aceștia o fac pentru popularitate, like and share. Aici, mai sunt și cei care îmbrățișează persoanele fără adăpost. Chiar dacă și aceștia o fac doar pentru că sunt filmați, bine fac. Să continue până devine o practică sinceră.

Sunt persoane care îmbrățișează cu scopuri păcătoase. Atunci când își întind mâinile, își hrănesc pofta necurată.  Femeia îmbrăcată ca o ,,curvă,, din Cartea Proverbelor, l-a îmbrățișat mortal pe tânărul lipsit de experiență. Scriptura asociază acceptarea unei astfel de îmbrățișări cu imaginea boului care merge la măcelărie, cerbul care aleargă spre cursă, pasărea care dă buzna în laț, fără să știe că o va costa viața.

Uneori, o îmbrățișare poate să însemne mai mult decât un sărut sau o mie de cuvinte. Dacă nu credeți, întrebați-i pe pocăiții necăsătoriți care se strâng în brațe mai mult de două minute.

Am curajul să spun chiar dacă o să vă supărați pe mine, (oricum voi sunteți supărați pe toți)… că 99,9 % dintre cei care refuză existența lui Dumnezeu în viața lor, îmbrățișează pătimaș. De fapt, de aici am început să ne murdărim mâinile și mintea. L-am scos afară pe Dumnezeu din mintea noastră și am îmbrățișat blestemul.

Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.(Romani 1.28)

De fiecare dată când spunem Nu  lui Dumnezeu, îmbrațișăm blestemul și moartea. De aceea Steve vrea să-l îmbrățișeze pe Rick și Ion pe Gheorghe. De aceea oamenii sunt nerușinați și au ajuns plini de orice fel de nelegiuire și de înclinații rele.

De aceea avem mâinile pătate de sânge, pentru că am  îmbrățișat într-un mod vinovat și dezgustător. Îmbrățișări amendabile din punct de vedere moral. Scriptura ne spune că astfel de oameni sunt vrednici de moarte…