Autor: Biserica Maranata Vulcan
Mutulică şi cele două iubite – mânia şi tăcerea
Oamenii au tipare comportamentale, fără de care existenţa nu ar fi uşoară. Unele din tiparele de comportament sunt benefice, altele sunt fără o importanţă directă, dar există pentru că s-au dezvoltat, iar unele sunt de-a dreptul distructive. Ei bine, avem obligaţia, conform Scripturii, să renunţăm la comportamentele distructive şi să le înlocuim cu altele benefice. În această categorie se încadrează aceste două iubite ale soţilor despre care vreau să scriu azi.
Bărbaţii, mai ales cei căsătoriţi, se înţeleg bine cu aceste două iubite. Nu generalizez, dar mulţi dintre noi, avem tendinţa de a tine în braţe aceste două comportamente. Mânia îmbrăţişată cu tăcerea sunt irezistibil de ispititoare pentru soţi se pare. Bărbaţii le îmbrăţişează adesea şi Scriptura vede şi ţine cont de relaţia asta nepotrivită, când ne transmite completarea „şi nu ţineţi necaz pe ele”
Poziţia lui Mutulică o cunoaşte orice femeie măritată. E acea situaţie, când orice ai face, nu mai poţi scoate ursul din vizuină, şi dacă totuşi îndrăzneşti să îl zgândări e posibil să fie agresiv verbal sau chiar fizic, în unele cazuri. E situaţia în care noi bărbaţii, nu avem nimic cu voi dar avem multe, situaţia în care nu suntem supăraţi pe voi, dar suntem tare, e situaţia în care nu ne e foame, dar ne „ghiorăie maţele”, e situaţia în care nu vrem îmbrăţişarea voastră, dar totuşi tânjim după ea, e situaţia în care vrem să ne lăsaţi în pace, dar totuşi vrem atenţie. E o situaţie a contrastelor, pe care nici noi nu o înţelegem deplin, dar şi o situaţie a marii nevoi de iubire şi acceptare.
Cred că deja sună complicat. Unul din lucrurile pe care bărbaţii nu îl spun femeilor este că, le place să fie băieţei, nu prea renunţă la statutul de băieţei. Adică vor să fie mângâiaţi, vor să facă năzdrăvănii, să fie importanţi pentru voi, sunt încăpăţânaţi asemenea unor ţânci. Dacă stau bine să mă gândesc, cu toată maturizarea, acel ţânc din noi nu va dispărea niciodată. Ei bine, copilului aceluia, băieţelului, îi plac mânia îmbrăţişată cu tăcerea.
De la ce ne mâniem? Pfiiii, grea întrebare… păi dacă nu avem dreptate noi, dacă nu suntem respectaţi, dacă săriţi calul şi apreciaţi alţi bărbaţi mai mult decât pe noi într-o anumită situaţie, dacă trece multă vreme fără relaţii intime (multă poate însemna 2 zile J), dacă vă băgaţi nasul în „tehnica” noastră, dacă faceţi curat unde avem noi dezordinea sfântă, dacă ne sâcâiţi, dacă ne subestimaţi, dacă ştiţi drumul mai bine decât noi, dacă, dacă, dacă… În general mici egoisme, dar care ne pun iubitele astea două în braţe şi apoi ele nu ne mai lasă uşor.
Ce puteţi face? Greu de zis, nici noi nu ştim, pe cât posibil să ne cunoaşteţi cât mai bine ca să nu apucăm să le îmbrăţişăm. Eu ştiu că Dumnezeu vă dă înţelepciune să ne cunoaşteţi şi să evitaţi aceste situaţii. Prin asta nu spun că noi bărbaţii avem liber la mânie.
Acum bărbaţilor mă adresez. Scriptura ne solicită să nu ţinem mânie pe soţii, indiferent de forma ei, că e cu ţipete sau tăcere. Mai mult, ni se recomandă să nu apună soarele peste mânie, pentru că Dumnezeu ştie urmările unor asemenea stări şi vrea să ne scutească de consecinţele mâniei. Să păstrezi mânie, să persişti în mânie, atrage după sine consecinţe grave, mult prea grave pentru această „mică plăcere” şi iată câteva:
- Erodarea sănătăţii. Mânia aduce probleme la stomac şi ficat, preocupă mintea, alungă liniştea şi deci odihna este de proastă calitate sau dispare, produce agitaţie şi poţi face greşeli.
- Te pune în postura de a păcătui. Odată ce încalci principiul, păcătuieşti. Şi nu e doar păcatul mâniei, aceasta aduce cu ea multe alte păcate la pachet. Ajungi să vorbeşti nepotrivit, să faci acţiuni nesăbuite, să aduci injurii, să te porţi urât, să răneşti.
- Îţi strică pacea. Mare preţ are pacea azi. Puţini oameni mai au pace cu ei înşişi, dar şi mai puţini o pot păstra netulburată. Mânia tulbură pacea la care suntem chemaţi şi pe care Dumnezeu o dă.
- Strică relaţia. Suntem capabili de acte crunte la mânie. Nu ne mai impresionează nici lacrimile, nici suferinţa soţiilor. Ne împietrim pur şi simplu. Dacă ne-ar face altcineva soţiile să plângă am sări la bătaie. Când o facem noi, considerăm că nu e vina noastră, că oricum ele au declanşat mânia. Ei bine, aşa se erodează relaţii frumoase şi e păcat. Nu ştii cât rezistă soţia ta şi nu e recomandat să îi încerci limitele. Poate sări uşor din traseul vieţii de cuplu. Cine are plăcere să stea toată viaţa lângă un mofturos şi un mânios?
- Aduce pierderi inestimabile. Ştii ce mult face să te trezeşti dimineaţa şi să fii îmbrăţişat de ea? Ştii ce mult face să te trezeşti şi să o strângi la piept împăcat? Valorează enorm şi este de neînlocuit. Pacea din relaţie este elementul de care avem neapărată nevoie în mediul stresant în care ne ducem existenţa.
Nu ştiu ce vei face cu mânia ta, dar un lucru ţi-l spun eu din experienţa mea ca soţ şi a clienţilor mei. Se merită să te pui şi în genunchi pentru iertare, de dragul păstrării relaţiei, păcii, sănătăţii şi sfinţeniei. Nu se merită să te culci mânios şi să te scoli tot aşa, chiar dacă ai fost supărat de acţiunile sau vorbele nepotrivite ale soţiei, preţul este mult prea mare.
Ce vrei mai frumos de la viaţă, decât să te trezeşti îmbrăţişat de o soţie binedispusă şi caldă… Eu am învăţat, deşi mi au trebuit ani, că am doar de pierdut cu micile ambiţii şi capricii. Băieţelul din mine trebuie să renunţe la încăpăţânare şi la a se da cu fundul de pământ. Sper să nu uit asta. Beneficiile… sunt inestimabile. Încearcă numai.
Adela Munteanu – Doar Tu cunoști viața mea
Creștinul și socializarea – Alexandru Fintoiu
Cineva definea socializarea ca pe un proces prin care omul neajutorat devine treptat o persoană conștientă de sine, inteligentă și integrată în tipul de cultură în care s-a născut. Când mă gândesc însă la cât stăm cu ochii în monitoare, cu degetele pe ecrane tactile și tastaturi unii având mintea ca la 15 ani îmi dau seama că suntem mai neajutorați și mai dependenți decât dacă nu le-am fi avut. Dacă o singură zi ar cădea curentul în țară, oamenii s-ar îmbolnăvi de depresii. În schimb dacă o zi nu s-ar vorbi despre Hristos n-ar suferi nimeni.
Noi credem că știm, dar într-un fel sau altul, alții ne-au influențat să alegem Facebook sau What’s up. Ni se spune ce să consumăm, iar prin intermediul reclamelor de pretutindeni ni se oferă posibilitatea de a alege o mulțime de lucruri nefolositoare.
De fapt nu noi alegem, ci aceia care stau în spatele publicității. Noi avem posibilitatea de a lua doar ce oferă ei. Cumva, suntem manipulați fără să ne dăm seama. Societatea de azi așa funcționează. Totuși, există ceva la care înțelepciunea aceasta nu a reușit să aibă acces. Lumea aceasta plină de dorințe, vrea să aibă acces total la viața noastră. A luat creștinilor pofta după Hristos și a înlocuit-o cu dorința după o casă mai frumoasă, bani mai mulți în portofele, mall-uri și toate celelalte.
Avem de toate, numai pentru suflet ce ne mai lipsește, dar pe cine mai interesează biserica sau sufletul când de la ora 18 trebuie să te întâlnești cu prietena cea mai bună pe Twitter?
La ce n-are acces înțelepciunea de jos este inima creștinilor adevărați. Ei nu sunt antisociali dar sunt echilibrați. Nu-și vizitează prietenul bolnav pe facebook afișându-si supărarea prin semne de punctuație. Se duce la el acasă și îl încurajează.
Creștinul adevărat apelează întâi la Hristos și abia apoi sună la prieteni. Creștinul adevărat ia o floare soției și când nu se așteaptă ea pentru că are dragostea pe care a promis-o la altar pentru o viață întreagă. El nu minte, se ține de ce promite și dovedește asta cu gesturi mici, constante și însemnate.
Creștinul adevărat nu este nepăsător la nenorocirea altuia, îl doare pentru cei nemântuiți, spune altora despre Hristos iar atunci când sunt necazuri rămâne liniștit pentru că are lângă el un Dumnezeu puternic.
Creștinul adevărat nu urlă în familie să-l știe toți vecinii ci este blând și calm. Creștinul adevărat este ceva la care lumea nu a putut avea acces. De-asta uneori e ca un ghimpe pentru ea.
Creștinul adevărat socializează cu Hristos. Dumnezeu e mai real decât crezi!
Alexandru Fintoiu –www.ciresarii.ro
De ce noi nu suntem Ortodocsi – Iosif Țon
Din vizita Doctorului Iosif Ton la Biserica Sion, in care a predicat Evanghelia si a impartasit o abordare sistematica de a dezvolta discipline spirituale in viata personala a credinciosului. Londra, 26-27 octombrie 2014
De ce noi nu suntem ortodocsi
Ma bucur ca suntem eu si sotia impreuna cu voi in seara aceasta si putem sa deschidem Cuvantul lui Dumnezeu. Pe mine, Dumnezeu m-a facut dascal. De cand am fost tinerel am inceput a fi profesor de Limba Romana si dupa aeceea, alte subiecte. Dar toata viata am fost in scoala, ori elev si student, ori dascal. Si in seara asta, pentru ca majoritatea sunteti tineri, o sa facem scoala.
Eu sunt constient cand vorbesc in diaspora romaneasca si imi place mult sa vorbesc, am fost in mai multe tari- am fost in Spania, de mai multe ori in Germania, am fost in Belgia si peste tot am romani din toata tara si din toate cultele. Si sunt constient ca invatatura care o dau se duce. In primul rand, am inteles, cam 10% din voi va veti face din Anglia tara voastra. Dar restul, va veti intoarce inapoi. Si va veti duce la bisericile voastre si veti spune ce ati invatat in Londra de la fratele Ton. Dar acuma, mai e ceva minune mare: ceea ce vorbesc eu in seara asta, maine e deja pe Youtube, pe Facebook, pe nu stiu cate [saituri]. Dar e minunea asta ca dintr-o data toata lumea il vede pe fratele Ton si aude ce-a vorbit in Londra. Asta e o mare, mare minune pe care o traim noi, care nu ne-am imaginat-o acum 20-30 de ani.
Iosif Ton la Europa Libera
Photo credit www.reportervirtual.ro
Vreau sa stiti ca in 1981 am fost exilati din Romania. Adica, asta inseamna ca am fost chemat la Securitate si mi s-a dat 3 saptamani sa iau sotia si fetita. Plecam si [ni s-a spus ca] niciodata sa nu ne mai intoarcem in Romania. Am fost exilati in america, in loc sa fim exilati in Siberia. Imediat dupa ce am sosit acolo am fost contactat de la cei de la Radio Europa Libera pentru ca eu fusesem subiect al discutiilor lor. Am fost de mai multe ori arestat, am avut probleme cu Securitatea si de fiecare data, Europa Libera spunea ce se intampla cu Iosif Ton, Acuma, cand am ajuns dincolo, m-au contactat si mi-au spus: “N-ai vrea sa lucrezi cu noi?”
Photo credit www.clipa.com
Initial, mi-au dat 10 minute in fiecare duminica seara, dar dupa aceea mi-au dat 50 de minute in fiecare duminica dupa masa pentru un program de vestirea Evangheliei. Cum sa vorbesti Cuvantul lui Dumnezeu la o tara intreaga: ortodocsi, Crestini dupa Evanghelie, baptisti, penticostali, adventisti si toti sa te asculte cu placere? Asta era sarcina. Cei de la Europa Libera mi-au spus: “Fa un fel de catechizare a tarii.” Adica, sa le dai invataturile fundamentale ale religiei crestine. Si asa am nceput, cu sensibilitate pentru toate credintele. Si cred ca am reusit. Unul dintre lucrurile pe care le-am facut era ca atunci cand tratam un subiect era sa spun: “Ortodocsii cred asa, catolicii cred asa si Evanghelicii- care inseamna baptisti, crestini dupa Evanghelie, penticostali- evanghelicii cred asa. Noua ani de zile am dus acel program.
De ce-s unii ortodocsi si de ce-s altii evanghelici
Acum, inteleg in seara aceasta ca avem mai multi prieteni ortodocsi. Vreau sa va spun de la inceput si asta nu numai pentru ortodocsi, ci si pentru tinerii evanghelici care ei nu stiu de ce-s ortodocsi unii si de ce-s altii evanghelici. Fiti, va rog, tare atenti. Cand a venit Domnul nostru Isus Hristos si a inceput sa predice Evanghelia, predica intr-o tara, tara evreilor, in care religia evreilor avea urmatoarele elemente de baza:
- Totul se petrecea la Templu- intai de toate, totul se petrecea la Templu. Nu puteai sa-I aduci lui Dumnezeu inchinaredecat la Templu. Templu era centru vietii spirituale- Templul din Ierusalim.
- La templu te intampinau preoti – Si preotii iti luau jertfa din mana, mielul care-l aduceai ca jertfa si ei il puneau pe altar. Ei spuneau lui Dumnezeu ce probleme ai. Tu nu te puteai duce singur, direct la Dumnezeu, decat prin preot.
- Acolo era un altar pe care se aduceau jertfe – si nu te puteai duce la Dumnezeu decat aducandu-I o jertfa.
- Statul – Acuma, mai era inca un element tare important: statul veghea ca toata lumea sa respecte toate randuielile. Atata iti trebuia, sa calci ziua Sabatului, ca statul punea mana pe tine si te pedepsea.
Fiti acum atenti. Domnul Isus, cand l-a intrebat o femeie din Samaria: “Doamne, voi evreii, ziceti ca Templul din Ierusalim e valabil. Noi, Samaritenii, avem templul nostru pe muntele Gherizim. Care-i mai bun?” Femeie, in curand, templele astea nu vor mai fi.”
Trupurile voastre sunt templul Duhului Sfant Photo credit hopeforpain.org
Schimbarile care le-a adus Domnul Isus:
- Vremea templelor s-a incheiat. De-acum inainte, fiecare se va inchina in duh si in adevar. Si Pavel va scrie: Trupul vostru e templul Duhului Sfant. Fiecare om devine un Templu in care se instaleaza Duhul lui Dumnezeu.
- A doua schimbare: nu vor mai fi preoti. Din moment ce nu va mai fi templu, nu va mai fi nici altar si nu vor mai fi nici preoti care sa-ti duca jertfa la altar si nu vor mai fi jertfe. Spune Isus: “Pentruca jertfa jertfelor sunt Eu. Eu sunt Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii. eu ma jertfesc pentru voi. Si eu ma duc la Tatal cu propriul Meu sange pentru spalarea pacatelor voastre. eu voi fi Marele Preot, care mijlocesc la Tatal pentru voi.” Si apostolul Pavel, in 1 Timotei 2:5 spune: Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,
Au disparut
- templul
- preotul
- jertfa
- altarul
pentru ca Domnul Isus devine Preotul si jertfa, in locul nostru. Astea-s schimbarile pe care le-a adus Domnul Isus. Si El a spus, “Acuma, invatatura Mea se va raspandi pe tot pamantul. Duceti-va,” ucenicii, “duceti Evanghelia la toate natiunile. Si cand se vor intoarce la Dumnezeu toate natiunile, atunci va veni sfarsitul. Dar,” a spus Domnul Isus, “daca pana acuma, statul evreu veghea ca toata lumea sa tina legea lui Moise, de-acuma, statul nu va mai avea niciun rol in religie, in relatia cu Dumnezeu. De-acum inainte, statele vor fi ostile credintei. Nimeni nu va mai veghea, sa impuna legea lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa auda despre El si sa zica: ‘Daca asa e Dumnezeu, imi place si-L vreau sa fie Dumnezeul meu. Si vreau ca eu sa devin templul Lui. Si eu vreau sa devin copilul Lui. In libertate ma predau Lui, ca El sa ma nasca din nou, sa ma nasca din Dumnezeu- prin libera mea acceptiune, prin libera mea alegere.’” Toate astea, dragii mei, sunt schimbarile aduse de Domnul Isus Hristos.
Si inca ceva, Domnul Isus ne-a invatat ca daca El e Marele Preot, noi, fiecare dintre noi, devenim preoti. Scrie ap. Petru in 1 Petru 2:9 Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, si in Apocalipsa 1 si Apocalipsa 5, Domnul Isus face din toti credinciosii preoti pentru Dumnezeu. De ce? Pentru ca acuma nu mai este mijlocitor, om intre noi si Dumnezeu. De acuma, e calea deschisa pentru fiecare dintre noi sa stabileasca o relatie personala cu Dumnezeu. Si pentru ca fiecare e liber sa intre in prezenta lui Dumnezeu, fiecare e preot. Asta, in teologie, se numeste: preotia tuturor credinciosilor. Astea sunt schimbarile facute de Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
In anul 250 Papa Ciprian readuce preotia Vechiului Testament in biserica
Pana aici, nimeni nu ma poate contesta, sa zica: “Nu-i asa.” Toate astea le gasiti in Noul Testament. Dar acuma, se intampla ceva ciudat. Se intampla asta si in bisericile evanghelice. Conducatorilor tare le place puterea. Si conducatorii, care ar trebui sa fie slujitorii celorlalti- asa spune Petru: voi slujiti turmei; nu stapaniti asupra ei.” Dar unii se fac stapani pe turma, ca asa-i omul, ii place sa acapareze puterea si sa domine el. Asta a fost tentatia de intotdeauna. Si asta s-a intamplat in crestinism, timp de 200 de ani, tot mai multa putere au acaparat, ceea ce se numeau prezbiterii. Noi zicem: batranii bisericii. Pana cand, la anul 250, Papa de la Roma, pe nume Ciprian, a zis: “Stai, d-le. Biserica trebuie sa aiba preoti.” Si a decis, cu autoritatea lui de papa, sa aduca preotia din Vechiul Testament in biserica, cu tot ce a vazut el din Vechiul Testament: haine lungi si negre, cadelnita, altar, tamaie. Dintr-o data, toate astea au fost transferate in biserica fara nicio baza in Biblie.
Urmatorul pas: biserica devine depozitul harului mantuitor
Acuma, daca ai introdus preoti, mergi un pas mai departe. Care-i restul preotilor? Ca trebuie sa le dai o slujba. Si s-a ajuns la urmatoarea formula. Dar, asta sa o tineti minte. Uite cum au zis ei. Domnul Isus, cand a murit pe cruce, ne-a castigat mantuirea, iertarea de pacate. Si ei au redus mantuirea la iertarea de pacate. Dar, mantuirea nu e numai atat. Vom vedea mai tarziu. Oricum, iertarea de pacate a fost depozitata in biserica si biserica devine depozitul harului mantuitor. Si preotul iti imparte mantuirea prin spovedanie, prin cuminecatura si prin alte liturghii sau slujbe, inclusiv liturghia pentru mort. Astea nu sunt in Biblie. Astea s-au introdus dupa anul 250. Faptul ca mantuirea castigata de Domnul Isus, iertarea de pacate ii depozitata in biserica, preotul, prin spovedanie, prin cuminecatura si alte liturghii, inclusiv liturghia pentru cei morti, iti imparte mantuirea.
Preotul lucreaza cu Dumnezeu pentru tine. Dintr-o data, perotul devine din nou mijlocitor intre om si Dumnezeu. Daca esti atent, in biserica ortodoxa niciodata nu ti se spuneL “Oameni buni, veniti la Domnul Isus.” Se zice: “Veniti la maica biserica. Atata trebuie sa faci tu, sa vii la maica biserica.” Ca maica biserica, prin preoti, iti imparte mantuirea. Biserica iti da mantuirea si biserica da mantuirea la intreg neamul. Si atunci, se cladeste la Bucuresti o mare catedrala cu numele “Catedrala Mantuirii Neamului”, ca sa spuna la toata lumea ca, neamul, il mantuieste sfanta biserica.
CITESTE articolul lui Iosif Ton la Romania Libera aici –http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/catedrala-mantuirii-neamului–cum-incurajeaza-biserica-ortodoxa-coruptia-in-poporul-roman
Eu am scris un articol pe tema asta, l-au publicat in Romania Libera. Cand l-a vazut cineva din guvern, inainte de a-l tipari, mi-a spus: “Domnul Ton, iti risti viata si iti dai seama ca poate sa-ti puna capat zilelor.” “Pai, d-le, asa mi-a spus si Ceausescu.”Si pentru ce vorbeam la Europa Libera, mi s-a transmis: “Fii atent, ca esti pe lista celor care trebuie lichidati.” Cand am primit vestea asta, in America, tocmai ma duceam undeva sa predic, in Phoenix, Arizona. La pastorul care m-a adus de la avion la biserica i-am spus: “Tocmai am primit vestea ca eu sunt pe lista celor care trebuie lichidati. Fii atent, daca auzi ceva impuscaturi, nu te speia, nu-s pentru tine, is pentru mine.” El a inghetat. Seara, la biserica, le-a spus fratilor: “Cu atata seninatate mi-a spus fratele Ton ca impuscaturile alea nu-s pentru mine, ci pentru el. eu am inghetat.” Si el radea. Stiti de ce [am ras]? Pentru ca eu am invatat de la Domnul Isus ca El a murit moartea mea. Eu nu mai mor. Cine crede in Mine a trecut din moarte la viata. Si cand un securist m-a amenintat ca ma impusca, am zambit: “D-le, nu intelegi. Cand ma impusti, ma trimiti la glorie. Pe mine nu ma sperii ca ma impusti. Ca prin aia, tu imi spui: Gata cu tine aici; te trimitem sus, la glorie.”
Revenim la punctul nostru de discutie. Prietenii mei ortodocsi de aici, eu sunt roman, profesor de cultura romaneasca. Am crescut, e adevarat ca eu am crescut intr-o familie de baptisti. Dar, fac parte din neamul romanesc. Ca profesor de limba romana, am fost profesor de cultura romaneasca. Insa, am incercat sa inteleg de ce noi nu suntem ortodocsi. Si ce v-am spus pana acuma e raspunsul. Si am scris doua carti pe tema asta: “Credinta Adevarata” si “Caderea in Ritual”. Deci, pentru tineri, daca vreti sa stiti, intr-un popor ortodox, noi cei care am decis ca nu suntem ortodocsi sau s-au decis parintii nostri si noi ne-am trezit ca suntem evanghelici, dar, de ce? De ce noi suntem altfel? Si ca profesor de cultura romaneasca am scris aceste doua carti.
Actualul ministru al culturii, Daniel Barbu, el a scris doua carti: “Firea Romanilor” si “Bizanti Contra Bizanti” in care el face analiza istorica a rolului Bizantului in ortodoxia romaneasca. El e Ministrul Culturii si e Greco-Catolic, dar are si un doctorat in Elvetia in Teologie Protestanta. A fost decan la stiinte politice la Bucuresti. Acuma, cred ca nu v-am instrainat prea tare pe prietenii mei ortodocsi. Dar, invatati de la mine ca putem dialoga; si eu am dialogat la Europa Libera 10 ani cu tot poporul roman. Si dupa ce m-am dus inapoi in Romania, oameni la cele mai inalte niveluri mi-au strans mana zicand: “Ai facut un lucru extraordinar la Europa Libera pentru noi toti.” Deci, se poate dialoga fara sa ne dam in cap si fara sa ne jignim.
