E uşor când ai pe Domnul!


Maria Luca

E uşor să treci prin viaţă
Când eşti tânăr…fericit…
Când ţi-e trupul sănătos
Şi de toţi te simţi iubit…

E uşor cu mână largă
Să împarţi şi la sărmani
Când ţi-e casa-ndestulată
Plină de averi şi bani…

E uşor în rugăciune
Domnului să mulţumeşti
Când ţi-e drumul plin de flori
Către zările cereşti…

Dar…o frate…dragă soră
Cât de scump e-n faţa Lui
Când din prea puţinul tău
Dai şi partea Domnului!

Când ţi-s tălpile rănite
Şi sunt spini pe drumul tău
Iar tu mulţumeşti în taină
Şi-L slăveşti pe Dumnezeu…

Iar când simţi durerea cruntă
Chinuind fiinţa ta
Să te-ncrezi că Domnul poate
A ridica şi vindeca!

E uşor când ai pe Domnul
Chiar de e povara grea
Căci prin orice-mprejurare
El va fi de partea ta!

Vulcan-08-09-2014    Maria Luca

Mariana Nedelea – O călător zdrobit…


Respingerea şi efectele ei în căsnicie


fear of rejection in marriage

Relaţia de căsătorie a fost concepută de Dumnezeu ca un loc al oglindirii armoniei şi dragostei cereşti. Între soţ şi soţie ar trebui să existe, măcar la o scară mică, oglindită atmosfera din cer. Căsătoria, ar trebui să fie locul unde soţul, urmând exemplul Mântuitorului, îşi iubeşte soţia până la jertfă, locul unde soţia, motivată de dragostea necondiţionată şi totală a bărbatului ei, i se supune şi intră sub autoritatea şi protecţia sa. Căsătoria, ar trebui să fie locul unde cei doi comunică frumos şi armonios, unde problemele se depăşesc prin conlucrare şi respectarea principiilor, unde bucuriile sunt savurate împreună, unde nu există ascunzişuri sau secrete. Căsătoria ar trebui să fie „taina” celor doi, unde doar ei îşi cunosc intimităţile, pasiunile, ei se stimează şi se respectă unul pe altul, unde au loc relaţii sexuale satisfăcătoare şi împlinitoare pentru ambii soţi în deplină curăţie şi întotdeauna focalizate pe celălalt.

Realitatea este că puţine căsnicii ajung în această fază sau aproape de această fază a relaţiei. Motivele sunt variate. Unii nu ştiu sau nu vor să iubească precum Hristos, alţii nu ştiu câtă binecuvântare dă Dumnezeu în relaţiile care merg pe principiul divin, alţii cred că relaţia de căsătorie e pentru ei şi pentru împlinirea şi satisfacţia lor egoistă, alţii fac din ambiţiile lor personale, standardul căsniciei şi multe alte motive. Totuşi, unul din motivele căsniciilor ruinate este teamă de respingere şi despre asta vreau să scriu în dimineaţa asta.

Ce treabă are respingerea cu eşecul în căsnicie?

Teama de respingere te poate face să alegi un partener nepotrivit. Multe fete, mulţi băieţi s-au lăsat călăuzite/călăuziţi în alegerile partenerului de viaţă de teama de a nu rămâne singuri, de teama de a fi respinşi şi nu s-au lăsat călăuziţi de Dumnezeu în alegerea partenerului lor. Au preferat în felul acesta mai bine un partener nepotrivit decât singurătatea sau mai bine zis s-au grăbit „să-L ajute pe Dumnezeu” . Lucrul acesta are consecinţe grave. Când Dumnezeu a pregătit pe cineva „potrivit” şi tu te căsătoreşti cu cineva care nu e cel mai potrivit, e normal să nu funcţioneze perfect lucrurile. Şi cu partenerul potrivit ar fi fost greu, dar cu cel, hai să-i zicem, mai puţin potrivit. Aşadar, teama de respingere, poate pune probleme căsniciilor încă din faza de alegere. Asta nu înseamnă că mâine, deşi sunteţi căsătoriţi, vă duceţi să căutaţi partenerul potrivit.

Teama de respingere îi face pe soţi să se mintă unul pe altul. Multe minciuni se spun în căsnicie din păcate. Deşi e locul unde nu ar trebui să existe ascunzişuri, totuşi se minte mult în căsnicii. De la sumele de bani câştigate în salarii, la prieteniile avute, al relaţiilor anterioare în care au fost implicaţi, la mimarea plăcerii sexuale, la minţirea partenerului cu privire la satisfacţia vieţii, la simularea fericirii în public şi alte şi alte minciuni. De ce se minte? Pentru că ne este teamă de respingere. Ne este teamă de reacţia celuilalt, ne este teamă de cearta potenţială. Asta face să alegem să trăim în minciună şi respectiv în păcat şi nu putem experimenta libertatea.

Teama de respingere aduce răceală în căsnicie. Când soţul şi soţia nu mai pot fi sinceri unul cu altul, când soţul şi soţia nu îşi mai pot spune unul altuia temerile şi bucuriile, plăcerile şi neplăcerile, neliniştea, dorinţele trăirii din spectrul relaţional, atunci căsnicia devine o închisoare din care nu poţi să mai scapi. Soţii nu mai comunică nevoile sexuale soţiilor lor, pentru că au fost respinşi de multe ori. Soţiile nu mai comunică nevoile emoţionale soţilor lor, pentru că le-au spus de multe ori şi a fost degeaba. Dorinţele personale, speranţele, visele rămân ca o bubă mare şi dureroasă undeva în mintea fiecăruia şi cei doi, de teama respingerii, nu mai au curajul sau forţa necesară să comunice deschis, să se implice în relaţie şi această atitudine devine în multe căsnicii cronică.

Embarrassed-man-300x199Tu cum îţi tratezi soţia? Cât din ceea ce spune ea despre sentimentele ei, despre dorinţele ei, despre temerile ei asculţi şi abordezi. Ai timp pentru nevoile ei? Scriptura spune că ea este un vas mai fragil, mai delicat. Ştii că trebuie să ai grijă la sentimentele şi trăirile ei şi că noi bărbaţii „din construcţie” ne purtăm mai bădăran. Ştii că trebuie să aloci o cantitate sporită de atenţie şi implicare? Ştii că soţia ta se poate simţi respinsă foarte uşor şi asta o poate duce la izolare, retragere, neimplicare?

Tu cum îţi tratezi soţul? Ştii că şi un bărbat se poate simţi respins? Ştii că de fiecare dată când refuzi relaţiile intime el simte o respingere profundă şi din el moare câte ceva la fiecare refuz? Ştii că emoţiile sexuale sunt cele mai puternice dintre emoţiile umane şi că fiind neatentă poţi ataca cea mai puternică dintre emoţii? Da şi bărbaţii simt respingerea şi nu doar de la refuzul de intimitate, ci şi de la altele. Simt respingerea când nu eşti supusă autorităţii lui, simt respingerea când apreciezi un alt bărbat, simt respingerea când iubeşti mai mult copiii decât pe el şi în multe alte cazuri.

Nu lăsaţi ca în căsnicia voastră respingerea să facă ravagii. Verificaţi-vă atitudinile, reacţiile, modul de a vorbi, pretenţiile personale şi ghidaţi-vă relaţia după Scriptură pentru că aşa nu puteţi da greş.

http://www.filedinjurnal.ro/

Maria Luca (Poezie)


Cum se măsoară maturitatea spirituală a unei persoane?


maturitatea spirituala

Întrebare:

Cum se măsoară maturitatea spirituală a unui om? Când poți spune despre o persoană că este matură spiritual și când nu? 

Fiecare creștin este chemat să crească în credință, înțelegere, sfințenie și angajament. Dumnezeu Tatăl prin Isus Hristos ne-a dat viață spirituală și așteaptă ca fiecare din noi să creștem la maturitatea despre care vorbește apostolul Pavel în Coloseni 1:9-12:

“De aceea și noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi, și să cerem să vă umpleți de cunoștința voii Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească, pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, și crescând în cunoștința lui Dumnezeu: întăriți, cu totată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare, cu bucurie, mulțumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveți parte de moștenirea sfinților, în lumină.”

Rugăciunea și dorința apostolului Pavel pentru creștinii din Colose era să crească în cunoștința lui Dumnezeu și să se umple de cunoștința voii Lui așa ca să se poarte într-un chip vrednic de Domnul și ca să-I fie plăcuți în orice lucru. Maturitatea spirituală este văzută și dovedită în comportamentul vrednic de Domnul prin manifestarea credinței și a dragostei față de frați.

Maturitatea spirituală se măsoară prin dorința de a cunoaște pe Fiul lui Dumnezeu prin studierea Sfintelor Scripturi și aplicarea lor în viața personală. Aceasta trebuie să fie dorința și scopul fiecărui creștin: să ajungă la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos și tocmai despre aceasta vorbește apostolul Pavel în Efeseni 4:13-15:

“Până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu,la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos, ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire, ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.”

Credincioși adevărului, vom crește în toate privințele ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.

Să privim, însă, acum la câteva aspecte ale maturității spirituale pentru a putea identifica și măsura maturitatea spirituală a celor ce își spun creștini.

  1. Creșterea în harul și cunoașterea lui Hristos

“Lepădați dar orice răutate, orice vicleșug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă și de clevetire, și ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire, dacă ați gustat într-adevăr că bun este Domnul.” (1 Petru 2:1-3)

Primul aspect după care măsurăm maturitatea spirituală este dorința după laptele duhovnicesc și curat. Cu aceasta începe maturitatea spirituală și cu acesta continuă.

    2. Creșterea în credință și dragoste

“Trebuie să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraților, cum se și cuvine, pentru că credința voastră merge mereu crescând și dragostea fiecăruia din voi toți față de ceilalți se mărește tot mai mult.” (1 Tesaloniceni 1:3)

Dorința de a cunoaște Cuvântul lui Dumnezeu va duce la creșterea credinței tale care se va manifesta prin mărturisirea lui Hristos celor din jurul tău.

    3. Creșterea în înțelegere

“Fraților, nu fiți copii la minte, ci, la răutate, fiți prunci, iar la minte, fiți oameni mari.” (1 Corinteni 14:20)

Creștinul matur spiritual nu este controlat de motivele și dispoziția lui rea, ci în toate caută binele suprem al fratelui său. Acest lucru vine prin practicarea Cuvântului și controlul minții.

“Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuințare, să deosebească binele și răul.” (Evrei 5:14)

    4. Creșterea în sfințenie și relații

“Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.” (Evrei 12:14)

“Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: “Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.” (1 Petru 1: 15-16)

    5. Creșterea în aducerea roadelor

Dovadă maturității spirituale sunt roadele aduse în ascultarea față de Hristos.

“Pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune. (Coloseni 1:10)

    6. Creșterea în atitudine

Atitudinea de mulțumire este una din cele mai importante. Este una din atitudinile ce arată starea inimii și un indiciu al maturității spirituale.

“Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El Însuși a zis: “Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5)

Lista poate continua, însă cred că aspectele prezentate ne vor ajuta să identificăm dacă o persoană este matură spiritual sau un prunc în Hristos Isus. Aș vrea totuși să privim și la câteva exemple de oameni maturi spiritual ce le avem în Sfânta Scriptură.

  1. Exemplul lui Samuel

La vârsta de trei ani Samuel a fost adus în casa lui Dumnezeu și dat Domnului. Părinții l-au închinat Domnului pentru toată viața lui ca să fie în slujba lui Dumnezeu.

“Tânărul Samuel creștea mereu și era plăcut Domnului și oamenilor.” (1 Samuel 2:26)

Expresia “plăcut Domnului” se referă la comportamentul și atitudinea lui Samuel. Astfel, expresia “plăcut Domnului” înseamnă a fi corect moral, a fi bun, roditor în ce privește comportamentul. Samuel creștea în relația cu Dumnezeu și era corect din punct de vedere moral cu oamenii.

    2. Exemplul lui Ioan Botezătorul

Ioan Botezătorul a fost trimis ca să pregătească calea Domnului Isus Hristos. Iată ce găsim scris despre el în Evanghelia după Luca.

“Iar pruncul creștea și se întărea în duh. Și a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.” (Luca 1:80)

Și aici expresia “se întărea în duh” se referă la dezvoltarea caracterului moral. Mai găsim, însă, expresia aceasta în Efeseni 3:16 care se referă la puterea ce vine prin Duhul lui Dumnezeu: “și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru.”

    3. Exemplul Domnului Isus Hristos

“Iar Pruncul creștea și se întărea, era plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El.” și “ Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.” (Luca 2:40, 52)

Domnul Isus creștea în “statură” se referă la maturitate și dezvoltarea personală.

    4. Exemplul apostolului Pavel

Maturitatea spirituală ține de disciplinarea personală pe care trebuie s-o avem fiecare din noi în Hristos Isus așa cum a avut-o apostolul Pavel.

“Eu, deci, alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Cor. 9:26-27)

Privind la aceste exemple și altele pe care le avem în Scriptură, știm bine cum să măsurăm maturitatea spirituală a unui om. Domnul să ne ajute ca să creștem în dragoste, să creștem în toate privințele ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.

http://moldovacrestina.md/