Autor: Biserica Maranata Vulcan
Vestimentatia intre normalitate si seductie (3) – Nelu Brie
De unde vin anumite influente care intra in spatiul bisericesc.
Mi-a cazut in mana o carte cu un titlu foarte incitant. Scrisa de un sociolog american cu numele Gail Tines, cartea se numeste Pornland. Am pus coperta acestei carti Pornland, o analiza a societatii occidentale si in mod deosebit americane. Se potriveste 100% si pentru societatea noastra. In cartea aceasta, doamna Gail isi propunesa raspunda la intrebarea cum pornografia a deturnat intelegerea sexualitatii. Este o carte provocatoare. Sugestiva e coperta: un pantof cu toc si cu talpa. Autoarea acestei carti nu scrie din perspectiva crestina. Adica, ea nu-si propune, cum in seara aceasta noi o vom face, sa faca referinte la baza biblica a moralitatii. Nu. Este efectiv o analiza din perspectiva sociologica. Si pentru ca acest strigat vine din partea unui sociolog, cu atat ar trebui sa cumpanim mai bine. Daca pana si oamenii din afara bisericii spun ca avem o problema, inseamna ca avem o problema mare de tot. O problema la nivelul societatii, de buna seama, care desigur preseazasi la biserica.
Photo credit helloladies.com
In aceasta carte, autoarea arata ca valorile traditionale ale familiei si cele legate de felul in care e conceputa, e inteleasa identitatea unei femei, a fost transformata de influentele culturale. Imaginea traditionala- femeia mama, femeia casnica e abandonata. A fost cultura pop foarte populara, cultura care se exprima si astazi. Tot felul de cantareti, cantareti interpreti, staruri, megastaruri care produc muzica, produc videoclipuri, sunt popularizate, mediate excesiv, asemenea oameni devin apoi modele si ceea ce observa autoarea caestei carti este ca in ultimii ani, societatea s-a miscat de la cultura pop spre cultura porno. De aceea si titlul ‘Pornland’ ‘Tara Porno’. Cand mergem pe strada si ne uitam la cum se imbraca oamenii pe strada, cat de usor isi dezgolesc formele trupului este evident ca-i vorba de cultura porno. Noi vorbim acuma de ceea ce se intampla in afara spatiului bisericesc pentru ca dupa aceea, o sa intelegem mult mai usor de unde vin anumite influente care intra in spatiul bisericesc.
In cartea ei, doamna Tinesscrie: “Imaginea femeii de casa, care le inebunea pe femeile de odinioara, insistenta ei pe podele sclipitoare si mese gatite la mare arta a disparut. Aceasta autoare arata cum imediat dupa al doilea razboi mondial, in America a aparut un o promovare a imaginii femeii mama si casnica. Emisiuni la televizor, la radio, era promovata aceasta imagine. SI femeile se straduiau oarecum tara sa o reconstruiasca dupa razboi. Si s-a inteles: nu ne putem reconstrui tara, nu putem sa iesim din regresiunea asta daca nu intarim institutia familiei. Odata cu miscarea emanciparii femeii, odata cu miscarea hippie, cu miscarea rock si mai departe alte culturi, cultura pop, imaginea aceasta a fost abandonata. Iata ce surprinde doamna Gail: ‘In locul femeii casnica, astazi avem femeia cu aer de curva.’ Iertati-mi exprimarea, eu citesc cum a scris ea. ‘Modelul propus este o femeie tanara, hipersexy, slaba, tonifiata, epilata, cu implanturi si ajustata cu operatii estetice, cu privirea de vino incoaci.’ Se sugereaza ca a te conforma acestui model de femininitate va da femeii putere. Cultura porno afirma ca puterea femeii sta in a avea un corp sexy, pe care barbatii il doresc si celelalte femei le invidiaza. Asta este cultura Pornland.
Revistele de moda, cum este revista Cosmopolitan, promoveaza acest fel de femininitate. Ele sunt apoi preluate si afirmate in filme, pe internet, in reclame. Cand ne uitam la reclamele de pe marginea drumurilor, la o reclama din ziar, intri intr-un magazin de piese auto si vrei sa-ti cumperi ceva la masina. Acolo ne intalnim cu toate aceste staruri in niste pozitii indecente, dezgolite. Ne conving cum ne sta bine si ce-ar trebui sa cumparam. Expusa acestei presiuni insistente si continue, femeia contemporana a invatat ce fel de haine sa-si cumpere, ce fel de pantofi sa-si cumpere, cum sa-si aranjeze parul ca sa arate precum starul preferat. In felul acesta asistam la un conformism care e dus pana la ridicol. Citez din cartea Pornland: ‘Blugi cu talie joasa, fusta scurta care se ridica peste picior cand te asezi, bluze cu decolteu adanc, tocuri inalte pe platforme, care scot in evidenta pulpa incordata a piciorului, buzele rujate, toate concureaza si ne fac sa aratam o versiune chicioasa a modelului.’ Si fetele se silesc si baietii se silesc sa arate ca acolo. Marea problema este ca sub presiunea mass mediei, cultura porno se impune, hipersexualizarea societatii are loc, presiunea este sufocanta si incepe de la varste fragede. M-am uitat ieri peste niste saituri care vand jucarii. Am vrut sa vad cum sunt prezentate jucariile. Jucarii sexy – papusa Barbie, uitati-va cum e imbracata. Papusile clasice plictisesc. Trebuiesc papusi rujate care arata efectiv c ao bomba sexy. Asta este adevarul. Desenele animate, cartile de povesti pentru copii si toate acestea formeaza efectiv… Ajunsa la adolescenta, fata ce va stii sa faca? Cum va intelege ea oare, lipsita de influenta evangheliei, ca trebuie sa-si exprime identitatea?
Ceea ce ingrozeste, frati si surori, este ca presiunea acestor bombardamente continue prin mass media, oamenii au ajuns sa se desensibilizeze si sa nu mai sesizeze ca exista o problema. Aceasta este problema tineretului. In modul cel mai sincer, fara ca sa-si puna problema ca undeva ar gresi, asa stie el ca e bine, pentru ca de micut a luat acest mesaj si a crescut in acest mediu. Asta-i problema. S-a mers pana acolo ca normalitatea e batjocorita si considerata plictisitoare. Si seductia este considerata norma. Asta se intampla in lume. Profesorii sunt scandalizati. Ei observa ca ajung la scoala copiii sa se imbrace ca si cum s-ar duce cine stie la ce festivitati, in haine care de care mai seducatoare. Dar, bagam de seama ca progresiv si pe la biserici incep lucrurile sa fie asa. Pe la biserica, oamenii vin sa se roage lui Dumnezeu, nu sa-si prezinte potenta financiara. Seductia sexuala, nu pe centura, la biserica merg oamenii[asa]. Sunt doamne, domnisoare care deformate in structurile lor interne de aceasta cultura porno, nu mai stiu sa faca diferenta. Nu ca n-ar vrea. Nu mai stiu. Si daca nu-si ia cineva indrazneala sa le spuna, nu vor stii. Iar daca dupa ce li se spune, nu vor sa stie, atunci sunt de condamnat.
Presiunea care vine din spatiul media, din spatiul culturii, este teribila. Mai citez o vorba. N-o pot spune cum a zis-o doamna Gail. Nu, nu, nu pot; nu-mi permit. Cautati cartea si-o sa vedeti exact cum a zis ea. “Astazi, o femeie sau o fata care nu vrea sa se conformeze culturii porno, va descoperi ca nu exista o alta alternativa la a fi vizibila si disponibila, decat sa devina invizibila.” Astea-s cele doua cai. Emisiunile de la televizor, revistele de moda, cultura- intr-un cuvant, ne spune ca: fie esti disponibila, fie invizibila. Asta-i marea problema in societatea contemporana. Acum, sub presiunea venita din partea acestei societati, modelele propuse se cer sa fie regula. Dar ce este ciudat este ca aceste modele de frumusete, inalata nu stiu cum, cu gatul nu stiu cat de lung, picioarele nu stiu cum… Va rog frumos sa va uitati la oameni. Sa vedeti cum sunt oamenii in general, femeile, fetele in general. Pai aceste modele de frumusete sunt anormalitati, nu normalitati. Ele nu reprezinta nici macar media a ceea ce inseamna chipul femeii. Nu. Sunt niste exceptii si aceste exceptii sunt preluate, sunt promovate, mediatizate in mod excesiv si apoi se duce o intreaga campanie de convingere a celorlalte, care nu potrivesc modelului sa fie precum modelul. Dar ca sa ajungi ca modelul trebuie sa platesti. Trebuie sa te trudesti. Si de aici, o intreaga economie.
Frati si surori, cred ca trebuie sa ne sesizam la aceste probleme. (Fr. Brie cere sa se ia jos poza cu cartea Pornland, care e proiectata pe perete, spunand: “Te rog, acum, lasa imaginea, doar cand voi mai cere, daca voi mai cere sa ne uitam la aceasta imagine…ca am vazut pe la biserica destui pantofi de astia, ca sa-i mai vedem si-n poze. Si-mi doresc sa nu-i mai vedem. Aici, nici intr-un caz) Haidem acum sa ne uitam la o alta latura a problemei.
Probabil ca dvs. ati ascultat frumosul si profundul mesaj a lui Al Martin despre vestimentatia femeii crestine. (Fa click sa VEZI AICI mesajul subtitrat) Un mesaj scurt, dar foarte profund. Al Martin isi propune sa deschida ochii. Al Martin e un om in varsta, un om trecut de 60 de ani spre 70 de ani. Si acest pastor curajos, un pastor intr-o biserica baptista a adus in o biserica baptista in America acest mesaj. El ofera surorilor de credinta perspectiva masculina asupra vestimentatiei a unei femei. Cred ca fiecare sora de credinta ar trebui sa fie curioasa si sa stie cum se vede din perspectiva unui barbat. Martin a avut o indrazneala mare si aceasta indrazneala este de imitat. El foloseste metafora magnetului si el spune ca in corpul unei femeii sunt zone care pentru ochii barbatului sunt ca niste magneti care atrage pilitura de fier. Fara sa isi propuna, asa din instinct, ochii fug acolo. Pentru ochii lui sunt ca niste magneti si in mod deosebit, acele zone care sunt legate de felul in care esti investmanteaza doamna sau domnisoara. Va rog, stimati frati, stimate surori mai ales, sa acceptati adevarul la aceasta perspectiva, ca dvs. nu sunteti barbat ca sa stiti cum se uita un barbat.
În fiecare clipă
În fiecare clipă din viaţa care trece
Aş vrea să-Ţi spun Isuse cât Te iubesc de mult…
Aş vrea a mea povară să o aduc la cruce
Să stau îngenunchiat şi glasul să-Ţi ascult!
În fiecare zi mi-e tot mai dor de Tine…
Mi-e tot mai dor de ţara ce mă aşteaptă sus
Şi-n nopţile târzii dau sufletului aripi
În sfântă părtăşie să Te-ntâlnesc Isus!
În orice răsărit când soarele-mi zâmbeşte
Şi seara în apus când stele strălucesc
M-aplec cu reverenţă în faţa slavei Tale
Şi pentru tot şi toate din nou Îţi mulţumesc!
În fiecare clipă din viaţa trecătoare,
Cu orişice bătaie a inimii arzând
Aş vrea să-Ţi spun Isuse cât Te iubesc…şi-aştept
Acea măreaţă zi când vei veni…curând!
Vulcan-01-09-2014 Maria Luca
Adela Munteanu – Acolo unde nu sunt dureri…
La necaz, aminteşte-ţi promisiunile lui Dumnezeu
Atitudinea noastră în necazuri depinde foarte mult de relaţia personală pe care o avem cu Dumnezeu. Este diferenţă între un om apropiat de Dumnezeu care trece prin necaz şi unul care doar pretinde că e credincios şi trece prin aceeaşi situaţie. Omul credincios cu adevărat, în clipele de necaz îşi aminteşte de promisiunile făcute de Dumnezeu şi acestea devin o mângâiere pentru el. De obicei la necaz, aşa cum scriam şi ieri, tindem să vedem asprimea, dreptatea sau chiar dorinţa de răzbunare a lui Dumnezeu şi pentru a putea înţelege de ce trecem prin acea încercare, trebuie să avem o credinţă autentică, nu una formală.
De ce este nevoie să ne reamintim promisiunile lui Dumnezeu în momentele de necaz? Aici îmi place sfatul pe care Pavel îl dă celor din Roma în scrisoarea trimisă lor: Romani 15:4 „ Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi nu prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.” Nădejdea omenească, logica omenească, explicaţiile omeneşti, ţin până la un anumit punct, de la acel punct înainte, e nevoie de bizuire pe promisiunile lui Dumnezeu, este nevoie să îl credem pe Dumnezeu care ne promite că: nu ne va ajunge nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea noastră, că va fi cu noi oriunde, că nu trebuie să ne îngrijorăm ci să aruncăm asupra lui îngrijorările că El însuşi îngrijeşte de noi şi alte şi alte promisiuni.
Unii oameni cunosc promisiunile lui Dumnezeu, dar le văd aplicativitatea doar în viaţa de zi cu zi şi nu în trecerea prin încercări foarte grele. Dacă e aşa, pierdem mult, pentru că ele ar fi o adevărată minune în viaţa noastră în momentele de maximă durere şi necaz, dar nu ne vor fi de folos. E ca şi cum ai avea la dispoziţie posibilitatea să te urci în maşină ca să ajungi la spital când eşti rănit, dar consideri că e mai bine să o iei pe jos.
Îmi place când citesc Psalmii lui David că el nu este deloc rezervat în a striga către Dumnezeu. Pur şi simplu îşi aminteşte de promisiunile Lui şi Îl cheamă, Îl strigă, Îl doreşte şi minunea e că Dumnezeu vine, răspunde rugăciunilor lui. Dacă ne încredem în promisiunile Lui doar atât cât să îi încurajăm pe alţii, doar atât cât să ne facem o predică, doar atât cât să „şeruim” un astfel de verset pe facebook, atunci nu ne sunt de prea mare folos. Dar dacă la necaz ne amintim promisiunile Lui şi credem în ele suntem salvaţi.
Petru ne scrie un Cuvânt de mare preţ în contextul acestei discuţii: „2 Petru 1:3 Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.” Făgăduinţele Lui nespus de mari şi preţioase ne fac părtaşi firii Dumnezeieşti, da acea fire care pe Domnul Isus Hristos l-a putut face ascultător până la moarte şi cu care a trecut un necaz aşa de mare. Mai mult psalmistul scrie: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.” Şi când are omul mai multă nevoie de lumină decât atunci când este în întunericul necazului şi al durerii? În acele momente de maximă tensiune, părere de rău, temeri, îndoieli cei ce îţi amintesc de făgăduinţele lui Dumnezeu, de promisiunile Sale vor avea calea luminată şi asta e de mare preţ în înaintarea noastră.
Poate eşti la necaz azi sau dacă nu eşti vie fi sigur în viitor, dar oricare ar fi varianta alege azi să înveţi promisiunile lui Dumnezeu, să citeşti despre ele, să le crezi pentru ca atunci când vei fi în necaz să îţi fie de folos. Când omeneşte nu mai există soluţii făgăduinţele lui Dumnezeu sunt adevărate minuni. Pur şi simplu ne dovedeşte prin ele că putinţa omenească nu poate depăşi anumite limite pe când puterea lui Dumnezeu este nelimitată. Aşa cum Cuvântul Său strâns în inimă ne fereşte de păcat, tot în aceeaşi manieră, făgăduinţele lui ne pot păzi de pierderea speranţei, deznădejde, de dureri mari atunci când ni le amintim şi le credem în momentele de mare cumpănă.
Închei meditarea mea cu un verset frumos, o promisiune pe care Dumnezeu o face copiilor săi din poporul Israel şi îmi place să cred că şi nouă, copiilor Săi care trăim astăzi: Isaia 43:2 „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde. Căci Eu Sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, mântuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta, Etiopia şi Saba în locul tău. De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta. Nu te teme de nimic, căci Eu Sunt cu tine…”
