Simptome ale unui mariaj sortit divorțului


h

În spatele preludiului unui divorț se ascund patru mari comportamente distructive, care îi pot împiedica pe partenerii unui cuplu să își țină promisiunea rostită cu entuziasm, de a rămâne împreună „la bine și la greu până când moartea ne va despărți”, este de părere dr. John Gottman, de la Universitatea din Washington.

În spatele preludiului unui divorț se ascund patru mari comportamente distructive, care îi pot împiedica pe partenerii unui cuplu să își țină promisiunea rostită cu entuziasm, de a rămâne împreună „la bine și la greu până când moartea ne va despărți”, este de părere dr. John Gottman, de la Universitatea din Washington.

În lucrarea De ce căsătoriile reușesc sau eșuează, expertul denumește acești patru factori, în mod sugestiv, „cei patru cavaleri ai Apocalipsei”. Astfel, drumul către divorț este pavat cu atitudini defensive, critică, blocaj emoțional și dispreț, susține dr. Gottman, care și-a dedicat zeci de ani în scopul cercetării domeniului relațiilor, căsătoriei și divorțurilor. „Aceștia prezic divorțul prematur, în medie, la 5,6 ani după nuntă.”

Cei patru „cavaleri ai Apocalipsei” în relația de cuplu:

  1. Critica. Discuțiile aprinse și sincere purtate pe marginea divergențelor și problemelor apărute în cuplu au rolul lor benefic în relație. Experții de a Universitatea de Stat Floridaau observat că aceste dispute pot semnala partenerului comportamentele sale inacceptabile, lucru care poate conduce la o schimbare în bine. Însă atunci când aceste discuții sunt mai degrabă un atac la adresa celuilalt, nu o semnalare a comportamentului deranjant, atunci disputa se transformă dintr-o critică constructivă, într-una toxică. „Întotdeauna vorbești despre tine. Ești atât de egoist(ă)”, este un exemplu de critică nocivă care răcește relația, oferită de dr. Gottman.
  2. Atitudinea defensivă. Sintagme precum: „Nu e vina mea, ci a ta” sunt extrem de periculoase pentru sănătatea relației armonioase de cuplu. Fabricarea de scuze sau pasarea responsabilității pentru un eveniment negativ ne împiedică să ascultăm doleanțele partenerului, sugerează Ordell Kemp, consilier pe dezvoltare personală. Drept urmare, atitudinea noastră de „autoapărare” îi conturează celuilalt senzația că numai el greșește și îi alimentează starea de furie, pentru că nu i se permite să enunțe lucrurile care îl deranjează în cuplu.
  3. Blocajul emoțional. Acest comportament se traduce prin lipsa implicării emoționale în interacțiunile cu partenerul. „Când blocajele apar regulat, te retragi singur din căsătorie, în loc să te implici în rezolvarea problemelor. Blocajul este o trăsătură foarte periculoasă, deoarece te determină să îți abandonezi emoțional partenerul și să lași problemele nerezolvate”, scrie Kemp.
  4. Disprețul. „Este cel mai important simptom al divorțului și trebuie eliminat”, subliniază dr. Gottman. Acest comportament, opus respectului față de partener, poate degenera adesea în violență verbală, jigniri și atitudini ostile. Există patru modalități prin care transmitem disprețul nostru partenerului, scrie prof. Preston Ni, într-un articol pentruPsychology Today. Una dintre acestea este exact critica în care dispare granița dintre un comportament negativ și caracterul general al celuilalt. De exemplu, în locul unei jigniri generale aduse partenerului în urma unei greșeli („Nu ai făcut ce te-am rugat, nu ești bun de nimic”), o reacție constructivă poate fi benefică („Am observat că nu ai făcut acel lucru pe care te-am rugat să îl rezolvi”).

O altă metodă este reprezentată de acele fraze încărcate de critici, care încep cu „TU” și care, de regulă, transmit acuze sau instrucțiuni ce pot da naștere conflictelor: „Tu trebuie să înțelegi”, „Tu nu ești suficient de bun”. La acestea se adaugă acele declarații care exprimă o generalizare: „Niciodată nu faci…”, „Tot timpul greșești…”, „Cu toții știm că ești…”. Nu în ultimul rând, disprețul reiese din ignorarea sau micșorarea dimeniunii sentimentelor celuilalt sau chiar prin inserarea unor comentarii negative la adresa lor, subliniază prof. Ni. Din această categorie fac parte cuvinte precum: „Cui îi pasă ce simți tu”, „Exagerezi”, „Grijile/sentimentele/vorbele tale nu valorează nimic pentru mine”.

Colac de salvare pentru căsnicie

Celor patru factori care anunță declinul și sfârșitul căsniciei li se pot alătura și alte elemente care distrug relațiile romantice. O parte infimă dintre acestea include sfârșitul colaborării în echipă, absența compromisurilor, conflictele nerezolvate, renunțarea, apariția minciunilor în cuplu sau a înșelatului.

Deși nu s-a inventat o rețetă universală care să îți garanteze că vei trăi „fericit până la adânci bătrâneți” alături de persoana cu care ți-ai unit destinul, există o serie de „ingrediente” care consolidează legătura dintre parteneri. Unul dintre acestea se referă la modul în care cei doi privesc relația și felul în care se iubesc. Dacă ambii parteneri aleg să ofere, fără să aștepte sau să ceară nimic în schimb, atunci șansele de succes ale relației se măresc considerabil, este de părere Adam Grant, autorul cărții Oferă și primește: O abordare revoluționară pentru succes.

Multiple studii efectuate în scopul de a descoperi cum se atinge armonia în cuplu au arătat importanța concentrării atenției partenerilor asupra evenimentelor pozitive trăite, păstrarea unor standarde înalte cu privire la așteptările de la relație sau conștientizarea faptului că partenerul este responsabil doar de o parte a fericirii tale, iar restul depinde doar de tine.

Nu în ultimul rând, pentru păstrarea sănătății relației, devine vital ca fiecare partener să cunoască acele lucruri pe care celălalt, el sau ea, și le dorește în cuplu.

http://semneletimpului.ro/

Slujba din 2 oct.2014 Bis.Maranata Vulcan


Noroc sau Dumnezeu?


noroc

Lumea de astăzi este guvernată de noroc: „Ce noroc că te-am întâlnit!” „Noroc că nu am cumpărat mașina!” „Mult noroc la examen!” Alte exprimări, precum „Ce întâmplare că…”, „Ce bine că…”, „Mult succes la…”, ar exprima chiar mai bine ideea originală, însă a devenit superfluu să folosim cuvântul „noroc”. Pentru unii însă, nu este doar o chestiune de semantică, ci de viziune asupra vieții.

Norocul este un concept păgân, iar grecii antici și romanii obișnuiau să se închine norocului sub forma zeiței Fortuna. Însă chiar și astăzi se crede că anumite obiecte, precum piciorul de iepure, trifoiul cu patru foi sau anumite bijuterii, au în ele puterea de a aduce norocul în viața unui om. Anumite zile, anumite numere și chiar anumite animale se consideră că poartă noroc sau ghinion.

Căutarea acestui noroc este în strânsă legătură cu superstiția, care, la rândul ei, este conectată cu magia. Conform acestei viziuni asupra lumii, oamenii sunt la mila unor puteri nevăzute și forțe necunoscute care ne-ar putea face rău sau ne-ar putea ajuta, după bunul plac.

Ce spune Biblia despre noroc

Chestiunea norocului sau a șansei apare de multe ori și în Biblie, deși cuvântul ca atare lipsește. Atât în Vechiul, cât și Noul Testament tragerea la sorți este o metodă folosită pentru a discerne voința lui Dumnezeu, care controlează acțiunile ce nouă ni se par la voia întâmplării. Mai multe pasaje din Biblie lămuresc acest aspect, însă poate cel mai clar este cel din Proverbe 16:33 − „Se aruncă sorțul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul.” Acest verset indică faptul că o acțiune aleatorie, precum aruncarea unui ban sau tragerea la sorți, nu iese de sub controlul lui Dumnezeu și, prin urmare, rezultatele nu sunt cele ale șansei.

Mai mult decât atât, Biblia învață că ceea ce pentru unii pare doar o ghicitoare implică de fapt recunoașterea providenței lui Dumnezeu și cererea de a fi îndrumat în situația problematică. Un exemplu în acest sens îl găsim în rugăciunea din Faptele apostolilor 1:23-26, unde putem citi: „Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Baraba, zis și Iust, și pe Matia. Apoi au făcut următoarea rugăciune: «Doamne, Tu care cunoști inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din acești doi l-ai ales ca să ia loc în slujba și apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui.» Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.”

Norocul și ghinionul

O poveste chinezească antică spune în felul următor: Un fermier avea doar un cal, pe care îl folosea să are pământul. Într-o zi, calul a scăpat, iar când vecinii au auzit ce s-a întâmplat, le-a părut rău că asupra vecinului lor se abătuse ghinionul. „Ghinion? Noroc? Cine știe? Doar Dumnezeu”, a spus fermierul.

După o săptămână, calul s-a întors acasă împreună cu o herghelie de cai sălbatici, iar vecinii s-au grăbit să îl felicite pe fermier pentru norocul său. „Noroc? Ghinion? Cine știe? Doar Dumnezeu”, a spus fermierul. Apoi, în timp ce fiul fermierului încerca să domesticească un cal, a căzut din șa și și-a rupt piciorul. Toată lumea a fost de acord că a fost un mare ghinion. „Ghinion? Noroc? Cine știe? Doar Dumnezeu”, a spus fermierul.

Câteva săptămâni mai târziu, armata a trecut prin sat și i-a forțat pe bărbații apți să se înroleze pentru un conflict ce avea să izbucnească. Dar când au văzut că băiatul fermierului avea un picior rupt, l-au lăsat la vatră. Toată lumea era fericită pentru norocul fermierului. „Ghinion? Noroc? Cine știe? Doar Dumnezeu”, a spus fermierul. Concluzia: Dumnezeu Se folosește atât de binele, cât și de răul prezent din viețile noastre pentru a face ceva bun pentru noi, deși noi nu putem conștientiza acest lucru din simplul motiv că este imposibil să avem o imagine de ansamblu asupra vieții noastre.

Biblia este plină de istorii de genul acesta, care demonstrează felul în care funcționează providența lui Dumnezeu în viețile noastre, moartea regelui Ahab și istoria lui Rut fiind doar câteva exemple. În Romani 8:28 putem găsi chintesența acestui concept: „De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.”

Lucrarea lui Dumnezeu

Faptul că Dumnezeu știe și controlează până în cele mai mici detalii evenimentele din viața unui om nu presupune abolirea liberului-arbitru, așa cum ar vrea unii să credem. Lucrarea lui Dumnezeu în viețile noastre implică două aspecte. Dumnezeu poate interveni activ, ca în cazul regelui Ahab. Moartea sa nu a fost doar consecința unei săgeți trase la întâmplare, ci, așa cum scrie în 2 Cronici 18, Dumnezeu a condus evenimentele care l-au împins pe Ahab în luptă, unde un om ce a tras cu arcul la întâmplare a dus la îndeplinire planul lui Dumnezeu pentru Israel.

Dumnezeu însă intervine și într-un mod pasiv în viețile noastre, permițând și nu cauzând un anume eveniment. Povestea lui Iov sau cea a lui Iosif arată cum Dumnezeu îl lasă pe Satana să acționeze în viețile noastre până la un punct, de la care tot noi, cei din jurul nostru sau persoane pe care nici nu le cunoaștem să beneficieze.

Viața noastră copiază traseul unui carusel, câteodată suntem la pământ și câteodată ne merge atât de bine încât credem că vom atinge cerul. Atunci când lucrurile merg bine suntem fericiți și credem că Dumnezeu este cu noi, dar dacă merg rău suntem descurajați și avem tendința să credem că am fost abandonați. În final, ajungem să fim doar victimele circumstanțelor, iar dacă încrederea, sau credința în Dumnezeu șchiopătează, vom avea tendința să credem în noroc, pentru a explica acele lucruri pentru care nu găsim o relație de tip cauză-efect.

Însă apostolul Pavel scrie în Filipeni că a învățat să fie mulțumit, chiar fericit, în toate situațiile vieții. A fost fericit atunci când lucrurile au mers rău (era în închisoare la acel moment) și a fost fericit când lucrurile au mers bine, pentru că, în definitiv, aceasta înseamnă să faci parte din familia lui Dumnezeu, să îți păstrezi mereu speranța că Dumnezeu deține controlul și că acționează spre binele tău, iar această speranță singură este suficientă pentru a aduce fericirea.

Foto: Wikimedia Commons

http://semneletimpului.ro/

Mai sunt întrebări…


Maria Luca

Mai sunt întrebări ce-şi caută răspuns
Şi doruri ce-aşteaptă alin…
Speranţe mai sunt ce vor împlinire
În viaţa de zbucium şi chin…

Mai sunt încă voci ce Cuvântul vestesc
Şi mâini ce se-nalţă spre zări…
Genunchi ce se pleacă în rugă fierbinte…
Mai sunt încă blânde chemări…

Mai sunt încă imnuri ce cântă iubirea
Şi inimi ce-n dragoste cresc…
Cuvinte mai sunt ce zidesc şi ridică
Şi oameni ce încă iubesc!

Vulcan-21-08-2014     Maria Luca

Felix Martian – Îngăduința între judecată și nepăsare (Predică)