Autor: Biserica Maranata Vulcan
Ziua Nationala de Rugaciune pentru Romania – 23 februarie 2014
Duminica 23 februarie 2014 se va celebra a IX-a editie a Zilei Nationale de Rugaciune pentru Romania, atat in tara cat si in bisericile de romani din Diaspora. Credinciosii sunt invitati la ambele programe ale bisericii sa inalte rugaciuni catre Dumnezeu pentru binecuvantarea natiunii romane.
Versetul pentru aceasta zi importanta este: “Domnul Dumnezeul tau te va umple de bunatati, facand sa propaseasca tot lucrul mainilor tale, rodul trupului tau, rodul turmelor tale si rodul pamantului tau; caci Domnul Se va bucura din nou de fericirea ta, cum Se bucura de fericirea parintilor tai”. (Deuteronom 30:9)
Motivele principale de rugaciune sunt:
Romania sa devina o tara crestina, nu doar sa se declare.
Romania sa Il recunoasca pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor personal.
Presedintele tarii sa fie si un om al lui Dumnezeu.
Guvernul sa fie o institutie care sa se bazeze pe Biblie in luare deciziilor.
In Parlament, Adevarul si Dreptatea sa se distinga zilnic.
Prefecturile tarii sa oranduiasca lucrurile conform Bibliei.
Primariile sa fie locuri in care Dumnzeu sa nu fie facut de rusine.
Pastorii, preotii, prezbiterii si alti slujitori sa fie oameni calauziti de Dumnezeu.
Bisericile sa traiasca in Adevarul Bibliei.
Sa se marturisim pacatele personale.
Sa marturisim pacatele natiunii si sa cerem Vindecare.
Romania sa aiba o presa curata.
Invatamantul sa fie la inaltimea cuvenita.
Economia tarii sa fie in crestere, bazata si pe morala crestina.
An de an, noi biserici si organizatii s-au alaturat mijlocirii in post si rugaciune pentru Romania.
Comunicat oficial al Zilei Nationale de Rugaciune pentru Romania
Daniel Băicănescu (Poezie)
Dor de zbor
Doar gândul fâlfâie înaripat,
De pe planeta mea cu ochi albaştri
Pornind prin univers la colindat,
În zbor cu aştrii.
Îl simt cum soarbe spaţiu cu nesaţ
În universul fără bariere,
Cântând, cu galaxiile la braţ,
A netăcere.
Doar gândul gustă zborul spaţial
Intersectând orbite fără jenă,
Căci eu mai sunt aici, material,
Pe vechea scenă.
Dorind, mă doare dorul de-a zbura,
Nemărginindu-mă şi eu, ca gândul,
Şi universul, în splendoarea sa,
Îmbrăţişându-l.
Doar gândul zboară-atotcuprinzător
Necunoscând în mersul său distanţe,
Iar eu îmi mângâi dorul meu de zbor
Nutrind speranţe.
Încă n-am aripi, am doar rădăcini
Îmbrăţişând natura vinovată,
Şi nu e verde frunza la smochini,
Deocamdată.
Dar ştiu că dorul meu e dor ceresc,
Un vis ce-şi are în Cuvânt sorginte,
Şi simt cum aripile cresc, şi cresc
Din taine sfinte.
Şi în curând, chemat de Dumnezeu,
Eternizându-mi printr-un zbor solia,
Voi fi cu El, ştiind că timpul meu
E veşnicia.
Amin
Vulcan, 15 februarie 2014 Simion Felix Martian
