În ultimele zile am vizionat câteva documentare despre oameni. Care sunt bolnavi şi care nu mai au mult de trăit. Am văzut copii care s-au născut cu o boală genetică rară, care nu le oferă decât maxim 15 ani de viaţă, după care se sting uşor. Am văzut oameni care au suferit unele accidente şi au rămas fără mâini sau imobilizaţi la pat, oameni care trec zilnic prin lupte mari pentru a supravieţui.. şi care găsesc puterea de a mai zâmbi şi de a fi încrezători în ziua de mâine. Ei şi-au ales ca scop să se bucure de ziua de azi, să râdă cât pot ei de mult şi să-şi păstreze gândurile pozitive, să nu-şi plângă de milă şi să-şi dorească moartea.. chiar dacă asta îi aşteaptă mai repede decât pe ceilalţi. Am descoperit oameni puternici în trupuri slăbite. M-am gândit la cât de neumulţumitoare şi cât de plictisită sunt de multe ori, când de fapt ar trebui să fiu plină de bucurie şi mulţumitoare. Mi-am dat seama că toate au un scop, că nimic nu se întâmplă fără ca El să nu afle şi că locul în care mă aflu şi ceea ce fac este ceea ce Dumnezeu doreşte astăzi pentru mine.
Viaţa este o luptă şi nu este tocmai uşoară. Unii oameni trăiesc în fiecare clipă a vieţii lor cu otravă curgându-le prin sânge sau trăiesc datorită unor aparate care respiră în locul lor.. şi totuşi, ei trăiesc. Oricât de mult am încerca să fugim de încercări şi de suferinţe, nu vom putea alerga atât de rapid încât ele să nu ne prindă din urmă. La un moment dat în viaţa noastră vom fi nevoiţi să ne confruntăm cu situaţii grele, care ne vor testa credinţa în Dumnezeu. Dar eu ştiu că fiecare greutate şi fiecare boală are scopul de a ne face mai puternici. De a ne schimba în bine. De a ne modela caracterul. Atunci când suntem trecuţi prin cuptorul de foc, să nu-L întrebăm pe Dumnezeu „de ce?”, ci „Doamne, ce trebuie să învăţ de aici?”. Îmi place ceea ce Victor Hugo spunea: „Focul întăreşte ceea ce nu poate distruge.”
Nu ştiu cu ce situaţii grele te confrunţi, cititorule. Poate te simţi gata să renunţi la tot şi doreşti să mori, fiindcă totul în jurul tău pare că se năruie. Nu este aşa… ci tot răul din viaţa ta lucrează spre binele tău. Trebuie să încerci să fii puternic, să te încrezi în Dumnezeu şi să nu te laşi biruit de gândurile descurajante care te bântuiesc în tăcerea nopţii. Tu trebuie să fii tare! Nu te aştepta să o facă alţii în locul tău fiindcă vei fi dezamăgit. E viaţa ta mijloc, eşti tu cel în cauză. Luptă pentru tine şi nu te da bătut! E greu acum, dar poate mâine va fi uşor. Răul din viaţa ta nu va dura la nesfârşit.
Îmi place povestea lui Betsie ten Boom care L-a lăudat pe Dumnezeu în mijlocul peisajului dezolant de la lagărul de concentrare Ravensbruck din Germania. Chiar dacă i-a fost foarte greu acolo, ea a privit numai la Isus. I-a adus mulţumiri până şi pentru păduchii ce o chinuiau cumplit. Sursa puterii lui Betsie venea de la Isus.
Greutăţile şi suferinţele au scopul să ne întărească.
Astfel, imediat după ce s-a decis încetarea temporară a focului în Sudanul de Sud pe 23 ianuarie, Biserica Prezbiteriană, Biserica Reformată din America şi Biserica Episcopală i-a chemat pe credincioşi la o zi mondială de rugăciune.
