Cum să rămâi îndrăgostit de soţia ta


Cum să rămâi îndrăgostit de soţia ta

2. Realizează dragostea lui Dumnezeu

În Vechiul Testament, de multe ori Dumnezeu a comparat relaţia Sa cu poporul Israel cu una dintre un bărbat şi soţia lui. După ce soţia Lui iubită, poporul Israel, i-a întors spatele şi a păcătuit grav curvind după idoli străini, Dumnezeu a părăsit-o pentru o vreme, dar apoi i-a zis prin proorocul Ieremia:Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea! Te voi aşeza din nou, şi vei fi aşezată din nou, fecioara lui Israel! Te vei împodobi iarăşi cu timpanele tale şi vei ieşi în mijlocul jocurilor voioase. (Ieremia 31:3-4)Dacă aşa s-a purtat Dumnezeu cu soţia care i-a fost necredincioasă, cu atât mai mult orice bărbat care realizează dragostea lui Dumnezeu îşi va iubi soţia cu o iubire veşnică şi va păstra pentru toată viaţa bunătatea faţă de ea, ca să reflecte astfel caracterul şi slava lui Dumnezeu, căci pentru aceasta am fost creaţi.3. Reflectă caracterul Domnului Isus

Dumnezeu a institut căsătoria ca să fie o imagine a familiei cereşti. Epistola către Efeseni relatează că într-o căsătorie soţul reflectă pe Domnul Isus şi soţia reflectă biserica. În acest context Dumnezeu ne porunceşte tuturor bărbaţilor să ne iubim soţiile până la sacrificiu, pentru că numai în felul acesta vom reuşi să reflectăm caracterul Domnului Isus prin purtarea noastră. Şi este scris astfel:

Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup.” (Efeseni 5:25-31)

4. Alege să rămâi îndrăgostit

Orice bărbat trebuie să înţeleagă că este responsabil să-şi păstreze dragostea şi pasiunile îndreptate spre soţia lui pentru toată viaţa, aşa cum spune în Sfintele Scripturi:

Bea apă din fântâna ta şi din izvoarele puţului tău. Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte? Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lângă tine. Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale. Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! (Proverbe 5:15-19)

5. Nu te lăsa ispitit de alte femei

Imediat după ce relatează despre datoria unui bărbat să rămână îmbătat tot timpul de drăgălăşiile soţiei şi să fie necurmat îndrăgostit de dragostea ei, Cuvântul lui Dumnezeu spune:

Şi pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute? Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului şi El vede toate cărările lui. Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui şi este apucat de legăturile păcatului lui. El va muri din lipsă de înfrânare, se va poticni din prea multa lui nebunie. (Proverbe 5:20-23)

Fii un bărbat înţelept şi nu da voie inimii tale să admire o străină ca nu cumva să o pofteşti în inima ta. Învaţă să fii un om înfrânat şi să te porţi cu înţelepciune în orice împrejurări. Veghează asupra inimii tale. Presupun că citesc acest articol şi femeile şi vreau să le spun că felul cum apreciază şi răspund la dragostea soţului, joacă un mare rol în această înnoire continue a sentimentelor care este necesară în fiecare căsătorie.

http://www.moldovacrestina.net

Silviu Băngean – Mai iartă-mi Isuse ,al meu duh zdrobit


Dezertorii bisericilor


5. De la exorciști iudei la biruința prin Isus Christos – Fapte 19:11-19

Există trei feluri de conflicte în lume:

– conflicte armate (războaie), duse la nivelul fizic al trupului
– conflicte ideologice, psihologice, duse la nivelul sufletului
– conflicte spirituale, duse la nivelul dimensiunilor duhului.

Observăm cu uimire că lumea contemporană este îngrozită de veștile de războaie, preocupată de conflictele ideologice, dar total indiferentă și inactivă în conflictele angelice dintre Dumnezeu și Lucifer, dintre îngerii lui Dumnezeu și duhurile răutății.

Întreabă-l pe creștinul de lângă tine; ,,Când a fost ultima oară când ai spus ,,Înapoia mea, Satano!“ și vei vedea ce privire mirată îți va arunca, de parcă între el și Satan relațiile ar fi dintre cele mai bune! (,,Eu n-am nimic cu el, el n-are nimic cu mine!“). Oare așa să fie?

Vă sugerez smerit, dar categoric o concluzie personală, bazată pe studiul Scripturii: ,,Războaiele și conflictele ideologice există doar pentru că sunt cauzate de marea înfruntare cosmică, dusă în lumea duhurilor între Dumnezeu și Satan. Războaiele există pentru că Satan este ucigaș, iar conflictele ideologice există doar pentru că Satan este ,,mincinos și tatăl minciunii“. Realitatea ultimă a existenței noastre nu sunt războaiele și conflictele ideologice, ci înfruntarea mortală care se dă la nivelul duhului pentru destinul nostru etern. Dumnezeu ne vrea în rai. Diavolul ne vrea alături de el în iad. Trăim în arena acestei încleștări telurice și nu există nicăieri un teren neutru, o tribună de spectator, un deșert în care să ne putem retrage ca pustnici.

Cea mai mare amăgire contemporană a Diavolului este semănarea ideii că el nu există și că ne-a lăsat de multă vreme în pace. Limbajul biblic despre ,,scoaterea duhurilor rele“ din oameni este condamnat de cultura și civilizația ,,umanistă“ contemporană la lada de gunoi a istoriei, ca un vestigiu din vremurile întunecate ale antichității și ale Evului Mediu (întunecat). Este o tactică parșivă a Diavolului și dă rezultate mortale.

Doar o comparație: Rusia duce astăzi un război intens cu statele occidentale pentru cucerirea țărilor lumii. Deși se înarmează din răsputeri pentru un război convențional, bătăliile nu sunt mai puțin intense în propaganda din spațiul virtual. Mii de salariați plătiți de stat sunt găzduiți în institute specializate de dezinformare și propagandă mondială. Ei intră pe majoritatea site-urilor politice și sociale și, sub pseudonime din țara respectivă, critică politica guvernului local, fără să uite să prezinte Rusia drept ultimul bastion în calea animalizării lumii și ai necruțătoarei Ordini Mondiale antichristice. O rusoaică a dat în judecată statul rus pentru că a fost folosită ca ,,mincinoasă de profesie“ timp de câțiva ani de zile. America se trezește abia acum la realitatea acestui atac teribil. Ea nu știa, ,,săraca“, cum să-și explice ,,reacțiile“ din presa scrisă și electronică prin care cetățenii lumii îi învinuiau că sunt responsabili de distrugerea moralei mondiale și se află la originea tuturor formelor de agresiune armată de pe glob. S-a spus și s-a scris că ei și-au dărâmat singuri turnurile din New York, că ei au înființat ISIS și că ei iau Europa sub stăpânire sub pretextul unei inventate amenințări a trupelor ruse … Și naivii lumii cred, iar America se vede din ce în ce mai izolată și mai disprețuită … Parșiva Rusie este specialistă la informații, contrainformații, zvonaci și răspândaci … Uitați-vă doar la ștreangul pe care li l-au vândut moldovenilor ca să se spânzure singuri cu el într-o uniune euroasiatică, departe de ,,dușmanii de neam“ din România …

Aceasta este și tactica Diavolului în războiul pentru sufletele oamenilor. Satan pozează drept un mare absent, răspândește teologii nimicitoare prin așa-ziși profesori și predicatori creștini, deschide ochii credincioșilor spre ,,idealuri de liniște, îngăduință, prosperitate, distracții, confort și concedii. Ni se golesc adunările de duminica și noi, ca America, nici nu știm de ce. Asta ca să nu mai vorbesc despre adunările din timpul săptămânii. Am intrat fluierând voios prin mall-uri și săli de distracții în epoca bisericii din Laodicea:

,,Pentru că zici: «Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic», şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti, şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale, şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te!“ (Apoc. 3:17-19).

Ne comportăm de parcă între Dumnezeu și Diavol a fost semnat un armistițiu sau chiar o pace mondială. Nu ne mai interesează războiul pentru suflete. Am părăsit linia frontului, ne-am luat (cu de la sine putere) o permisie pe termen nelimitat și ne vedem linșitiți de ,,treburile vieții“, fără să ne mai pese de părerea ,,Celui ce ne-a înscris la oaste“ (2 Tim. 2:4).

Biblia ne spune categoric că, în fiecare zi, în fiecare situație, Diavolul ne dă târcoale și vrea să ne distrugă, iar duhurile rele sunt o realitate. Ele nu ne mai pot stăpâni, ca pe ceilalți oameni, dar ne pot ispiti, se pot agăța de mâinile noastre, de picioarele noastre, de ochii noștrii, de umerii noștri și ne trezim dintr-o dată că ,,am obosit“, nu mai avem ,,râvna de altădată“, nu ne mai atrage postul și rugăciunea, nu ne mai place să mergem la adunarea sfinților, ci abea ne târâm din pat în mașină, din mașină în fotoliu, din casă în parc, din parc la plajă, din tribuna stadioanelor în fața micilor sau marilor ecrane ale fetelor morgane moderne, mereu mai departe de linia frontului, mereu mai indiferenți și ignoranți de ,,marile lupte“ spirituale, mereu mai rătăciți în liniștea mortală a pustiului.

Altă dată, sub asaltul frontal al persecuțiilor ateului Ceaușescu umpleam până la refuz casele de rugăciune, clădeam fără autorizație (cine ar fi așteptat ca Satan să dea autorizație?!) alte case de rugăciune mai mari, mai încăpătoare. Astăzi. ne-am pus aer condiționat la casa de rugăciune, avem scaune tapițate și .. stăm acasă sau mergem ,,la plimbare cu familia“. De ,,soarta eternă a celor din jurul nostru“ să se intereseze Dumnezeu! Noi nu vrem să deranjăm pe nimeni. Ne-am pus lacăt la gura mărturisitoare. Realitatea este că suntem dominați de un duh care ne face muți și orbi, ca în cazul din Matei 12:

,,Atunci, I-au adus un îndrăcit orb şi mut şi Isus l-a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi vedea“ (Mat. 12:22).

În războiul care se dă pentru izbăvirea sufletelor, Evanghelia Domnului Isus și lucrarea Duhului Sfânt au puterea de a-i scoate pe oameni de sub stăpânirea diavolului și a îngerilor lui (Efes. 6:12-20). Repet, una din marile amăgiri ale vremurilor ,,moderne“ este că suntem mai atenți la războaiele duse corp la corp și la luptele ideologice ale psihologiei sociale, dar am uitat că esența înfruntărilor de pe planetă este de natură spirituală!

Exorciștii iudei din Fapte 19:13-20 au observat repede că Evanghelia Domnului Isus propovăduită de Pavel are o putere deosebită (v.11-12) și s-au gândit că n-ar fi rău să imite și ei lucrarea marelui apostol. I-au învățat predicile și și-au însușit afirmațiile de cuceritor pe care le folosea marele apostol. Mare eroare! Au pățit-o rău pentru aceasta. Din răspunsul dat de duhurile rele reiese foarte clar că în lumea spirituală se cunoaște foarte bine cine este și ce face fiecare.

,,Pe Isus Îl cunosc și pe Pavel îl știu; dar voi cine sunteți?“ (Fapte 19:15).

Cât erau ei de renumiți în sistemul religios iudaic, doi dintre cei șapte fii ai foarte însemnatului preot Sceva, au fost luați la bătaie strașnic de un singur om îndrăcit, care ,,le-a rupt hainele de pe ei și i-a schingiuit“:

,,Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi şi i-a schingiuit în aşa fel că au fugit goi şi răniţi din casa aceea“ (Fapte 19:16).

Vă închipuiți ce impresia au produs în jur acești doi oameni care fuceau ca apucați pe străzi, în pielea goală și cu sângele curgând șiroaie pe ei? Luca ne spune că toți locuitorii Efesului, Greci și Iudei, au aflat lucrul acesta și i-a apucat o mare frică, dar nu de omul îndrăcit, ci de Numele Domnului Isus:

,,Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes, şi i-a apucat frica pe toţi, şi Numele Domnului Isus era proslăvit. Mulţi din cei ce crezuseră veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră. Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor; preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi. Cu atâta putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului.“ (Fapte 19:17-20).

Nu, deși au văzut ce le-au făcut omul îndrăcit celor doi exorciști de ocazie, cetatea nu s-a temut de duhurile rele, ci de Domnul Isus pe care-l vestea Pavel! Cum să nu te temi de Acela de care până și duhurile rele se tem? Cum să nu fii convins de existența Aceluia pe care până și demonii îl predică?

(Contra-performanța aceasta este reușită astăzi de unii ,,oameni de cultură“ care regretă autodafe-ul de atunci, spunând că, din cauza convertirilor la creștinism, prin cărțile arse atunci în Efes, omenirea a pierdut o serie întreagă de cunoștințe din patrimoniul universal … Patrimoniul universal al vrăjitorilor și al lumii stăpânite de cel rău!)

Să ne grăbim să ne întoarcem înapoi cu pocăință la Domnul! El are leacuri și pentru cei din biserica din Laodicea. Are leacuri și nu numai leacuri … Domnul Oștirilor are o răsplată pentru toți aceia care fac parte din ,,armata izbăvirii“:

,,Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el, cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domni“ (Apoc. 3:20-21).

https://barzilaiendan.com/2015/06/01/razboiul-spiritual/

Doina Ciortea – Câți oameni am întors la calea dreaptă


Doamne, cum mai plânge cerul…


Doamne, cum mai plânge cerul
Cum suspină Dumnezeu
Căci prea mult L-am întristat
El şi ea…şi tu şi eu…
Ce izvoare nesecate
Curg din cerul veşniciei
Inundând în drumul lor
Chiar şi floarea bucuriei…
Plouă peste tot şi toate
Ca în visul unei toamne
Şi mă doare…şi mi-e teamă
Că prea plânge cerul, Doamne!

Vulcan-05-06-2016   Maria Luca