Jertfa supremă pentru persoana iubită este să-ți dai viața trăită pentru ea. E o mare jertfă să mori fizic pentru cineva, dar o și mai mare jertfă este să trăiești pentru ea. Pentru a muri fizic pentru un om, ai nevoie de iubire, dăruire, curaj și puțină nebunie. Pentru a trăi pentru cineva înseamnă toate acestea plus dedicare, luciditate, renunțare, perseverență, iertare și o luptă zilnică pentru continuare în ciuda defectelor sale, a firii sale, a păcatelor sale. E o moarte zilnică față de tine. Uneori e plăcută o astfel de jertfire, dar de multe ori, de cele mai multe ori nu e deloc plăcută jertfirea asta, e nevoie de renunțare, iertare, sforțare a dedicării și iubirii.
O iubire reală trebuie să își aibă originea în ceva divin altfel nu prea are puteri să reziste. Omenește nu găsim logică, sens și nici putere pentru a ne dedica unui om în așa măsură. De altfel puțini oameni reușesc să iubească precum Hristos. Cei mai mulți dintre noi dobândim această viziune mult mai târziu în căsnicie deși teoretic asta ne dorim și afirmăm că facem. Partea benefică este că, Dumnezeu are milă și nu ne supune la teste de mare intensitate, ci doar la testele aferente nivelului nostru. Nu ne dă la mulți o soție sau un soț cu boli complicate pe care trebuie să o/îl îngrijim. Sau nu ne separă fără perspectivă de unire iar. Totuși, știu oameni care iubesc în condiții în care eu nu ași rezista acum, oameni care iubesc în condiții pe care noi ceilalți le-am considera imposibile.
Mulți oameni se scuză, să iubească soția sau soțul, motivând că nu vor să facă competiție iubirii de Dumnezeu, că nu vor să facă din soție sau soț un idol, ceea ce e o scuză evlavioasă excelentă, trebuie să recunosc. În realitate astfel de oameni în rare cazuri îl iubesc pe Dumnezeu cu o dedicare a vieții. Da fapt, să iubesc soția mea „cum a iubit Hristos biserica” înseamnă să urmez „pilda lui Hristos” deci să trăiesc așa cum Dumnezeu m-a învățat, să trăiesc așa cum îi place Lui. Dacă îmi iubesc soția în acest mod arăt de fapt că îi iubesc pe Dumnezeu așa de mult încât mă jertfesc cum El m-a învățat. Nu, nu e idolatrie să îți iubești soția sau soțul așa de tare, e de fapt împlinirea Scripturii și o declarație de dragoste față de Dumnezeu care nu poate fi contestată de nimic și de nimeni. Dar vedeți voi, ne este mult mai ușor „să îi iubim pe Domnul” decât pe cea/cel din casa noastră pentru că e mult mai greu de dovedit o astfel de iubire sau neiubire. Din păcate, în cele mai multe situații în care se folosește acest „truc” se folosește pentru a scăpa de diferite obligații maritale. Frate dragă, dacă te-ai căsătorit, cel mai eficient mod de a îl iubi pe Dumnezeu este ascultând cerința Sa privitoare la iubirea soției. Soră dragă, dacă te-ai căsătorit, cel mai eficient mod de a îl iubi pe Dumnezeu este ascultând cerința Sa privitoare la iubirea soțului. Nu mai folosiți pe Dumnezeu ca paravan pentru sustragerea de la împlinirea obligațiilor maritale niciodată, că e ofensat de o astfel de strategie. Să nu faci vreodată greșeala să crezi că e mai ușor de iubit Dumnezeu decât soția ta sau decât soțul tău, pentru că nu e deloc așa. Dumnezeu e mult mai greu de iubit decât cel de lângă tine.
Acum te provoc la o mică evaluare personală: Cât de mult jertfești din timpul tău exclusiv pentru soția/soțul tău? Cât de mult o/îl ai în minte zilnic? Cât te rogi pentru ea/el în fiecare zi? Cât de mult iubești ca Hristos acel om, după modelul lăsat de El? Cât te poți jertfi? De ce mai ești căsătorit/ă, pentru că iubești ca Hristos sau pentru că nu poți divorța? E căsătoria o viață de jertfă pe care o trăiești din dragoste sau o pușcărie în care te-ai închis accidental? Îți consideri partenerul „crucea ta” sau îți consideri soția/soțul, omul care există în viața ta pentru a vă ajuta unul pe altul în procesul sfințirii?
În funcție de credințele noastre privitoare la partenerul de viață vor veni și trăirile și faptele. Dacă nu am credințe corecte, dacă nu am o imagine Biblică a soției mele în mintea mea, nu voi putea să mă comport Biblic cu ea? Dacă o consider crucea mea, o voi târâi după mine din obligație, dar dacă o consider partener pe calea devenirii ca Hristos, pe calea asemănării cu El, o voi prețui și stima, o voi iubi până la jertfă, așa cum mi se recomandă.
Timpul trăit pentru altul, în primă instanță pentru soție sau soț, e dovada iubirii pe care o poți acelui om și lui Dumnezeu în aceeași măsură, oricât de firesc și păcătos ar fi acel partener de viață. Intensitatea iubirii poate fi măsurată destul de eficient prin calcularea timpului jertfit pentru ce iubit și prin calitatea acelui timp. Poate nu ar fi deloc o idee rea să discuți puțin cu soția ta sau cu soțul tău despre asta. Vei avea parte de surprize.
Iubirea înseamnă jertfă. Așa înțelegem noi oamenii că suntem iubiți, dacă cineva jertfește ceva pentru noi sau mai presus de asta, dacă cineva se jertfește pe sine pentru noi. Înțelegând asta, voi alege eu oare să mă jertfesc pentru soția mea? Vei alege tu să faci la fel? Ești gata să jertfești din secundele alocate ție, minutele, orele, zilele pe care le ai pentru soția sau soțul tău? Mai mult, ești gata ca să faci din acel timp unul de mare calitate înțelegând prin asta că de fapt îi declari dragoste șui Dumnezeu? Doamne, ajută-mă!
Foto: Time.com
Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/category/meditatii/
