Între praznic și iesle


Felix

Creştinii au azi, pretutindeni în lume,
Un praznic pe care Crăciun l-au numit;
E Naşterea Celui ce datu-ne-a nume
Deşi al Său Nume la praznic acum e
Mai rar, mai încet sau deloc pomenit.

De două milenii creştinii serbează,
Cu fast tot mai mare, mai viu, mai sonor,
Dar cel mai ades Cel serbat nu contează
Şi-ncet de la praznic Se îndepărtează,
Iar crezul creştin se transformă-n folclor:

O iesle, un Prunc într-o ţară străină,
Un cântec de îngeri, păstori bucuroşi,
Şi magii, conduşi de a stelei lumină,
Se-amestecă-ncet, spre deruta deplină,
Cu sănii, cu reni, cu bărbi ninse de moşi.

Trezeşte-te astăzi, revino-ţi creştine,
Visarea plăcută din somnul tău greu
Te duce departe, pe drumuri străine,
Priveşte acuma la iesle mai bine
Şi crede că Pruncul era Dumnezeu.

La iesle-ncepea planul sfânt de salvare
Când omul părea pe vecie pierdut
Şi Pruncul venit din cereasca splendoare
Se smerea pentru noi aducând îndurare,
O nouă speranţă, un nou început.

La iesle se-acordă un gir mântuirii,
O şansă trimisă de Tatăl de sus,
Primeşte cu pace mesajul iubirii
Şi-n inima ta, ca în ieslea smeririi,
Se va naşte din lacrimă sfântă Isus.

Amin
Vulcan, dec. 2006     Simion Felix Marţian

Mai aproape de Crăciun, mai departe de Hristos – Nicolae.Geantă


Crăciunul e aproape. Pentru buticari şi ritaileri – puternic ancoraţi în viaţa cotidiană, evenimentul se simte pe rafturi, în vitrine şi pe tarabe. Cu globuleţe, cu instalaţii, cu leduri, cu cărnuri, cu clementine, cu cozonaci… Ăştia au băgat spiritul de market al Crăciunului în minţile clienţilor. Se vede în cărucioarele burduşite. Unii, pe lângă listingul de shoping făcut acasă, ar fi gata să-l cumpere şi pe Isus! La promoţie.

Nicolae GeantaAlţii au ieşit cu sorcove, cu cetină şi vâsc, la tarabe. Sunt chiar fraţi de-ai noştrii printre ei. Ăştia promovează spiritul de noroc al Crăciunului. Vindecare miraculoasă, naturistă. Ei sunt gata să se roage pentru vindecări în biserică, apoi imediat să fugă la vraci.

Crăciunul e aproape. Se simte asta deoarece românii, aproape toţi, acum ascultă colinde. E în vogue să-l scoţi de la naftalină pe Hruşcă. Dar câţi dintre ei ştiu să cânte un colind până la sfârşit?

Unii şi-au împodobit casele cu lumini. Cu flash-uri multicolore, ce bat ca la… discotecă. Eu, şi în pat ameţesc de fâcâiala de pe casa vecinului. Luminile bradului însă, oricât de multe ar fi, doar întuneric fac. Pe cer, steaua Betleemului, tot singură rămâne…

Copiii nu (prea) mai merg cu colindul. E mai lejer să navighezi pe Google decât pe Golgota. Unii aşteaptă Moşul. Să-l mintă c-au fost cuminţi, iar el să-i mintă c-au fost iertaţi. Pe Hristos însă, nu-L poate minţii nimeni.

Crăciunul e aproape. Vedem în secularismul pătruns şi-n biserici. Unii şi le-au ornat cu beteală. Alţii, chiar cu brad! Cu globuri. Apoi, vorbesc despre Pruncul născut în iesle. Vorbesc despre Prunc, nu şi cu Pruncul.

Pentru alţii, din ce în ce mai puţini, Naşterea Domnului se apropie nu doar cu zile de post, ci cu foamea de neprihănire a sufletului. Ei nu-şi curăţesc doar casa, ci şi viaţa. Binecuvântaţi să fie sfinţii lui Dumnezeu ce trăiesc printre noi!

Pentru credincioşii secularişti, Crăciunul înseamnă emoţia efemeră a despachetării cadourilor de sub brad, pentru creştinii celeştii, Nativitatea le va aduce cadou veşnic pe Emanuel (Dumnezeu este cu noi). E Părintele Veşniciilor. Hristosul celor vii.

Când veţi citi, Crăciunul va fi şi mai aproape. Din nefericire, pentru mulţi, Dumnezeu va fi şi mai departe!

https://rodiagnusdei.wordpress.com

Trece Dumnezeu prin ţară!


Maria Luca

Suflete ce treci şi astăzi prea grăbit pe drumul vieţii
Nu vezi tu în depărtare mijind zorii dimineţii?
Nu simţi inima în piept cum tânjeşte după cer
Pustiită de-alergare…prinsă-n traiul efemer?

Ochii tăi nu văd tristeţea? Nu văd lacrimi şi durere?
Nu-nţelegi că lumea-i rece şi lipsită de putere?
Oare nu te înspăimântă hăul către care mergi
Şi atâta neputinţă ce în drumul tău culegi?

Azi e zi de cercetare…trece Dumnezeu cu slavă…
Se opreşte şi la tine…se opreşte şi te-ntreabă:
” Unde-i dragostea ce-odată am sădit în pieptul tău?
De ce umbli prin străini şi-ai uitat Cuvântul Meu?”

Trece încă Dumnezeu…încă-i timp de cercetare
Ţi-a mai dăruit o zi…zi de har şi îndurare…
N-ai vrea tu aici, acum să te-apleci cu umilinţă
Să-L primeşti în viaţa ta…să-ţi dea pace şi credinţă?

Trece Dumnezeu prin ţară…trist, mai trece Dumnezeu
Caută pe altar cărbunii…vede drumul că e greu…
Dar aşteaptă…mai aşteaptă să te-ntorci şi tu şi eu
Să ne dea din apa vieţii…să ne ducă-n cerul Său!

Vulcan-30-11-2015   Maria Luca

Steaua speranței


Felix

A patra zi a falnicei Creaţii
Aduce-n cer, nu doar luminători,
Ci, răspândite-n infinite spaţii,
Grupate-n mii şi mii de constelaţii,
Şi stelele, aştrii strălucitori.

Nu ştim ce taine sunt ascunse-n stele
Şi nici n-avem dorinţa de a şti,
Dar la-mplinirea vremii, printre ele,
Prin spuza de scântei ca mici candele,
O stea, ca semn divin, pe cer sclipi.

Magii din Răsărit, scrutând tăria,
Au înţeles dumnezeiescul semn
Şi către Betleem, unde Maria
Născuse-n iesle pe Isus Mesia,
Să plece-ndată au simţit îndemn.

S-au prosternat în sfântă închinare
Şi daruri scumpe magii au adus,
După ce steaua călăuzitoare,
Îndeplinindu-şi sfânta-nsărcinare,
I-a dus la ieslea Pruncului Isus.

Prindea contur un plan de mântuire
Născut de la căderea în păcat,
Când Dumnezeu, spre-a ne-mpăca cu Sine
Şi-a moşteni comorile divine,
În Pruncul Sfânt din iesle S-a-ntrupat

Şi pentru-a ne uni în veşnicie,
Pe Sine Însuşi S-a făcut blestem
Ducând spre Golgota, ca o făclie,
Speranţa ce prin Domnul reînvie,
Aprinsă-n steaua de la Betleem.

Privesc spre boltă-n nopţile senine
Dar nu cred că o stea va străluci
Ca steaua ce-a condus pe magi la Tine,
O, Prinţ măreţ al dragostei divine,
Speranţa mea de fiecare zi.

Amin
Vulcan, dec. 2005    Simion Felix Marţian

Orchestra Bis.Maranata Vulcan – Cântă corul îngeresc …