Autor: Biserica Maranata Vulcan

Cel mai de preț lucru care există în Biserica lui Christos nu sunt nici boxele, nici pianul, nici stația, nici amvonul, nici video-proiectorul, nici chiar clădirea ci SFINȚENIA.

Psalmii 93:5 “…sfinţenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cât vor ţine vremurile. “

Când sfințenia se pierde, foștii neprihăniți vor ține capul jos iar păcătoșii care vizitează adunarea respectivă îl vor ținea sus.

Când sfințenia se pierde cele mai bune acorduri de pian vor suna fals și cea mai frumoasă predică nu va mai avea puterea de a străpunge inima ci doar va atinge mintea.

Când sfințenia se pierde va lipsi focul. Oamenii vor merge la adunare ca la un concert și vor veni de acolo impresionați dar nu transformați.  Dacă Ilie nu ar fi fost un sfânt ar fi rămas fără foc pe muntele Carmel.

Când sfințenia se pierde două ore în adunare vor părea o veșnicie de care vrei să scapi cât mai repede.

Când sfințenia se pierde lacrimile vor lipsi. Iar fără lacrimi chiar și cea mai bună sămânță nu prinde în pământul neudat de multă vreme.

Când sfințenia se pierde băieții vor merge la adunare pentru a mai găsi o fată care se îmbracă ca să fie remarcată cât mai ușor. Că sunt multe astfel de fete azi mai ales în timpul verii… Dar totuși stăm bine și iarna, găsesc ele soluții ca să nu rămână în anonimat.

Când sfințenia se pierde programul de dimineața se va scurta încet-încet, cel de seară va dispărea în timp cu totul ca să facă loc unui film unde tinerii să se simtă bine, iar în loc de Duhul Sfânt vom avea nevoie de biscuiți și sărățele ca să “simțim unii cu alții”.

Când sfințenia se pierde s-ar putea ca numărul celor din adunare să crească în timp ce numărul celor din Biserică să scadă…

Când sfințenia se pierde nu mai contează cum trăiești ci cât de bine interpretezi piesa. Nu mai contează dacă trăiești cu Isus ci doar dacă știi să ții bine ritmul. Se sting becurile la închinare și se pornesc luminile care să bată pe starurile căzătoare. Noua modă: să te închini în întuneric celui care a spus:Eu sunt Lumina lumii…

Când pierdem sfințenia facem evanghelizări iar cei care ne vizitează spun: păi nu prea mai e vreo diferență între voi și noi… de ce să ne pocăim?

Când sfințenia se pierde… totul sună a gol. Și vasele goale potrivit cu Matei 25 rămân dincolo de ușă, adică afară…

Când sfințenia se pierde sintagma „Domnul este aici fraților” devine cea mai repetată minciună. Dacă Domnul ar fi aici, spunea Paul Washer, ar trebui să ne nimicească că el nu suportă păcatul. Isus nu coboară la jerfa păgânilor ci doar la jerfa sfinților. Și coborârea lui azi se vede tot mai rar.

Când sfințenia se pierde cei care merg spre altar să primească binecuvântarea își vor permite de toate înainte de nuntă că “oricum ne căsătorim”. Da, toți se căsătoresc dar nu toți rămân căsătoriți până la sfârșit. Isus binecuvintează puritatea și sfințenia nu serile prelungite prin parc și nopțile de (ne)veghere. În timp se vede binecuvântarea sfinților…

Când sfințenia se pierde dragostea dintâi pentru Dumnezeu este înlocuită cu dragostea pentru mașini, case, reviste auto-moto, reviste de modă, plăcerile lumii, patimile și poftele ei…

Când sfințenia se pierde ajungi ca la Cină să simți doar gustul rodului viței fără să mai simți gustul iertării…

Când sfințenia se pierde ai nevoie să încarci firea pământească cu tot felul de podoabe întrucât tocmai s-au schimbat prioritățile: de la omul ascuns al inimii s-a trecut la omul din afară. Iar dacă ai pierdut podoaba sfințeniei ai nevoie de alte podoabe… altfel nu ești remarcat/ă de cei care caută ce izbește ochiul…

Ai milă Doamne de noi! Ai milă Doamne de noi și dă-ne lacrimile pocăinței. Cea mai mare dovadă că am fost iertați într-o zi este că astăzi trăim în sfințenie!

Ai milă Doamne de noi! Că tot la mai multe artificii apelăm să simulăm prezența ta și totuși nu coboară focul ci doar fumul care iese din scena noastră omenească….

Ai milă de noi și nu ne lăsa să pierdem cel mai de preț atribut al Tău:sfințenia… Trece-ne prin cuptor, prin gropile cu lei, prin pustie, prin orice dorești ca să cadă de pe noi zgura și să rămână aurul curat pentru veșnicie…

Simți că în adunarea în care ești se pierde sfințenia? Nu ai altă soluție decâtsă fii tu un sfânt și să ii molipsești și pe cei din jurul tău… Iar când sfinții vor forma majoritatea, cea mai simplă cântare te va mișca, îndemnul celui mai neînsemnat frate din biserică îți va umple inima de bucurie și vei cânta cu lacrimi:

“când o clipă cu El e-o uimire,

Ce va fi, ce va fi-n veșnicii?”…

https://cristianboariu.wordpress.com/

Așa cum bine observa cineva ieri, comentând la ceea ce scriam, abuzul spiritual este o parte a formelor de abuz și de obicei nu vine singur. Adică abuzatorul nu se folosește doar de autoritatea spirituală pe care o are, ci orice îi vine la îndemână, ca să abuzeze pentru a controla victima. Asta înseamnă că de cele mai multe ori abuzul spiritual vine la pachet cu cel emoțional, psihic și chiar fizic. Sau autoritatea spirituală e calea prin care se pot realiza oricare din celelalte forme de abuz.

Cum recunoaștem dacă avem fructele sau efectele unei victime a a abuzului? Cum putem cunoaște această stare și la alții? Sunt două grupuri de efecte ușor de observat. Unele pot fi comune cu a altor probleme, dar când cumulăm multe din ele, e foarte posibil să indice că suntem sau acea persoană este victima abuzului spiritual, cu toată gama sa de efecte asupra psihicului, sentimentelor, emoțiilor și chiar fizicului.

Reacțiile. Prima grupă e cea a reacțiilor pe care le are o persoană abuzată. Existenţa multor emoții puternice exterioare cum ar fi: furia, aroganța, agresivitatea și atacarea oamenilor, care sunt vizibile din afară. Dar și unele vizibile doar pentru persoana abuzată cum ar fi: ascunderea emoțiilor, izolarea de oameni, minciuna sau hai să-i zicem comunicarea necinstită.

Cuvintele. Aici e nevoie de ascultare, analiză și discernere. O persoană abuzată va folosi o anumită gamă de cuvinte sau expresii, despre care nu pot scrie explicit pentru că nu sunt formulări standard. Totuși, din cuvinte se poate depista abuzul sau situația abuzivă în care trăiește. Hai să încerc câteva scenarii. Dacă discutați cu o femeie și vine vorba de soți iar ea e agitată de subiect, e enervată și folosește cuvinte critice la adresa bărbaților, poate indica o stare abuzivă care trebuie verificată. Atenție, poate fi în oricare din sensuri acea stare abuzivă in acest caz, nu neapărat acea persoană este victima, poate fi invers, să ai în față abuzatorul. O altă situație este în discuţia cu un membru al bisericii, când orice vorbă despre păstor sau prezbiter sau preot e aleasă cu mare grijă și rostită cu teamă și când se oficializează dintr-o dată toată discuția. Un alt scenariu este acela în care, bărbatul devine sarcastic când discuți despre soție. Un alt scenariu este cel în care, un copil îți vorbește despre părinții săi și arată un respect exagerat față de ei sau din contră un dezgust total. Acestea pot fi semne care să indice spre o situație abuzivă. La fel, dacă vorbești cu o familie și soția sau copiii nu pot spune nimic sau se tem să vorbească în prezența tatălui.

În biserică, semnele abuzului spiritual diferă de cele din familii. Oamenii abuzați se tem non-stop de iad, nu au nici un pic de siguranță privind soarta lor eternă, muncesc pentru a își cumpăra mântuirea prin împărțit pliante, slujit în stradă, dând bani și câte și mai câte acțiuni activiste, oamenii vorbesc mai des de păstor sau preot și ce zic aceștia, decât de Dumnezeu și ce scrie la Scriptură, se tem să lipsească de la biserică, pentru a nu fi răpirea chiar atunci și să rămână pe pământ și alte și alte scenarii și efecte.

Ce putem ști despre vindecarea de traumele abuzului spiritual?

Una din condițiile esenţiale și fundamentale este să ne dăm seama de abuz, să îl conștientizăm pe baza Scripturii și să admitem că am fost abuzați. Fără această conștientizare și admitere, nu vom putea face nici un pas spre vindecare pentru că vom fi legați. E nevoie ca să citim Scriptura și să cerem Duhului Sfânt să ne descopere realitatea în care trăim.

După această conștientizare trebuie făcut un plan de ieșire. Dacă nu te descurci singur e foarte bine să cauți pe cineva care să te ajute. Atenție, să nu te trezești că intri în aria unui alt abuzator. Dacă soțul e cel ce a folosit greșit autoritatea spirituală pe care o are și mergi la păstor să te ajute, e foarte posibil să sari din lac în puț. De ce? Pentru că de regulă un păstor plin de Duhul lui Dumnezeu, va vedea un astfel de abuz pe parcursul anilor. Dacă nu l-a văzut și sancționat în soțul tău, atunci e posibil ca el, păstorul, să fie la rândul său abuziv pe baza autorității sale.

Un alt aspect important este rugăciunea de eliberare. Da, ai citit bine, dacă ai stat o viață sub biciul unui abuzator, nu vei ști să trăiești liber și vei ajunge repede în mrejele altuia sau înapoi, situația înrăutățindu-se mai tare. E nevoie ca Duhul Sfânt să te elibereze, să te învețe și să te ajute să îți vezi responsabilitățile și să le împlinești. Când ești în mrejele unui abuzator nu mai decizi tu, ci el. Dacă deci scapi de acolo, nu ai exercițiul luării deciziilor și al asumării responsabilităților, asta te va face să îți fie frică.

Ai nevoie să te înconjori de oameni temători de Dumnezeu și iubitori. Ai nevoie de acceptare așa cum ești și de un grup de la care să înveți să trăiești liber sau liberă. Oamenii maturi spiritual pot furniza direct, sau indirect prin traiul lor, exemple de comportament și trăire.

Fii conștient de cele trei nevoie interioare ale oricărui om, deci și ale tale: nevoia de dragoste, de însemnătate și de siguranță. Dumnezeu declară pentru cele trei următoarele: Eu te iubesc cu o iubire veșnică, apoi, ”Stiu gândurile care le am cu privire la tine: gânduri de pace și nu de nenorocire”, apoi, El însuși va fi cu tine și nu te va părăsi și nu te va lăsa”. De ce face Dumnezeu oferta asta?

Pentru că Domnul Isus a fost abuzat și rănit spiritual de mai marii vremii, de cei religioși și abuzul spiritual exercitat asupra Sa, a fost prezent în toate formele și la intensitate maximă. Până acolo că a fost ucis. În baza a ce? În baza autorității spirituale pe care o aveau preoții. Acolo a fost un abuz de putere spirituală, care a constituit canalul perfect pentru toate abuzurile posibile la acea dată.

Abuzul spiritual se vindecă. Dumnezeu îl vindecă, dar trebuie descoperit și acționat.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/