Autor: Biserica Maranata Vulcan
Rolul bărbatului în familie, din perspectiva lui Dumnezeu (Partea I)

Am ajuns să trăim într-o lume în care bărbaţii se simt ameninţaţi trăind cu femeia modernă. Cam aşa spunea un articol în presă. Bărbatul este descris ca un înfrânt în dorinţa lui de a-şi depăşi starea de câştiga pânea sau a fi pe placul soţiei. Sunt multe păreri cum trebuie să fie un bărbat şi care este rolul lui. Dar astăzi vom privi la Cel ce a creat familia şi vom vedea cum a creat-o El şi după ce am văzut care este rolul femeii în familie vom vedea care este rolul bărbatului în familie, din perspectiva lui Dumnezeu.
Bărbatul va stăpâni peste soţie. “…iar el va stăpîni peste tine.(peste femeie).(Gen 3.16)
Atât de mult îmi pare rău că oamenii, în special bărbaţii înţeleg greşit această frază greşit. A stăpâni peste soţie, se înţelege deseori de către partea masculină, să se comporte ca cu o roabă… În Asia chiar şi în zilele noastre femeile nu sunt mai de preţ decât mobila în casă. Astăzi la ei întâi merge bărbatul ca şi cap al familiei, apoi copii, apoi, măgarul, sau alt animal, apoi merge femeia. Uimit am fost când am aflat că în timpul războiului era total invers: întâi femeia mergea, apoi măgarul, apoi copii, apoi bărbatul. Oare aşa a creat Dumnezeu familia? Pe bărbat stăpân şi pe femeie roabă?! Nu!!!
Cuvântul “a stăpâni” din Gen. 3.16 are ca sens din ebraică : a conduce, a da o direcţie precisă. Iată ce înseamnă a stăpâni peste femeie. A o conduce dândui direcţie precisă. Toate acestea ne dezvăluie o mare responsabilitatea faţă de bărbat . El este acel care răspunde de direcţia în care merge familia lui. Femeia nu este roaba bărbatului. Dumnezeu i-a făcut pe ambii stăpâni peste întreg pământul.“Dumnezeu i-a binecuvîntat, şi Dumnezeu le-a zis: ,,Creşte i, înmul i i-vă, umple i pămîntul, şi supune i-l; şi stăpîni i peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vie uitoare care se mişcă pe pămînt.„(Gen 1.28).
Marea problemă care apare într-o familie este faptul că bărbatul sau tratează femeia ca o roabă, sau se lasă el condus de ea. Atât Adam cât şi Avraam au ascultat de soţiile lor şi nu de Dumnezeu şi au greşit. Ei s-au lăsat conduşi de soţie, în loc atunci când femeia vine cu iniţiativă, el să analizeze şi să ia decizie corectă. Iată care este rolul lui. Să-i dea direcţie corectă soţiei. Şi să nu facă din ea roabă sau să o lase să conducă ea familia.
Deci a stăpâni peste soţie – a o conduce, a-i da direţie corectă.
Bărbatul trebuie să aibă grijă de ai săi. “Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s’a lepădat de credinţă, şi este mai rău decît un necredincios.” (1 Timotei 5.8)
A purta de grijă de ai săi, este datoria fiecărui bărbat. El răspunde de situaţia din casă. Ce este şi ce nu-i. Ce trebuie de făcut şi cum. Când şi de cine. El trebuie să aibă grijă să câştige destui bani pentru a întreţine familia şi să dea căldura şi atenţia sa tuturor membrilor familiei.
Tragic este faptul că unii bărbaţi din Moldova au lăsat această responsabilitate a lor pe capul femeilor sale. Tot mai des vezi un soţ ce este o povară în familia lui, decât unul care are grijă de ai săi. Dar mai sunt şi alţii că s-au axat atât de mult pe lucru, că cred că doar aducând bani în casă şi oferind condiţii pot să îndeplinească această responsabilitate. Nu. A avea grijă de ai săi imiplică mult mai mult decât doar bani. Căldură, iubire, exemple practice pozitive, un viitor pentru copii, grijă faţă de sănătatea familiei, şi nu în ultimul rând faptul de a avea grijă ca întreaga familie să Îl cunoască pe Unicul ce are nemurirea şi poate să ne salveze sufletele noastre: Dumnezeu.
Bărbatul trebuie să-şi iubească soţia. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor (Efeseni 5.28)
Una din responsabilităţile bărbatului este să îşi iubească soţia. Este foarte important acest lucru. Se spune că bărbaţii nu trebuie să caute să înţeleagă soţiile, ci să le iubească.
Am auzit şi o glumă pe această temă: “ Un bătrân stătea pe malul oceanului şi plângea. Stând aşa, s-a apropiat de el un înger şi l-a întrebat de ce plânge. “Vreau în America”, răspunse bătrânul. “Păi, ia-ţi bilet la avion şi zboară!” La care bătrânul îi răspunse că îi este frică de avione. “Dar dacă mi-ai construi o autostradă de aici până acolo voi fi foarte bucuros!” Îngerul puţin îndândurat i-a spus că se va gândi câteva zile şi se va sfătui cu cine trebuie. Peste un timp vine îngerul la bătrân şi îi spune: “E greu de îndeplinit rugămintea ta. Poate vrei alceva?” Bărbatul îi răspunse: “Ei, dacă nu e cu putinţă autostrada, fă măcar aşa ca să îmi înţeleg soţia.” Îngerul iar plecase şi se întoarce peste câteva zile cu întrebarea: “Hei, bătrâne, până unde vrei autostrada? …”
Feile trebuie iubite. Cum să-ţi iubeşti soţia şi alte responsabilităţi faţă de ea le voi atinge în partea a II- a a acestui articol.
Frații Turcu – Ești cel mai frumos…
Am ajuns vremea…

Am ajuns vremea când câinii sunt iubiți mai mult decât copiii. Când orfanii rămân neînfiați iar pentru animale se bat organizațiile care mai de care mai tare. Am ajuns vremea când o mamă care dă viața la copii e arătată cu degetul iar cea care face întreruperi de sarcină e aplaudată.
Am ajuns vremea când ziarele și revistele sunt mult mai apreciate ca Biblia. Când avem timp de știri, de integrame și de rebus dar n-avem timp de suflet.
Am ajuns vremea când Dumnezeu pleacă de la noi. Nu că l-am rugat, cum au făcut Gadarenii, ci pentru ca i s-au dat legi să părăsească țara. Ceea ce n-au știut gadarenii și nu știu nici cei de azi e ca atunci când Isus pleacă de la tine nu-ți rămâne altceva decât iadul.
Am ajuns vremea când tinerii își verifică Facebook-ul în fiecare oră să nu piardă vreun like sau vreun comment dar cine mai e interesat de LIKE-uri din partea cerului? Cerul dă LIKE-uri doar la cei care sunt confundați cu Isus. Cei mai puțini…
Am ajuns vremea când prin spitale merg doar cei bolnavi și nici un sănătos nu-i vizitează. Doar doctorii…
Am ajuns vremea când oamenii se întreabă “Ce mai faci?” dar nimeni nu e interesat de răspuns. De aia toți zic că sunt… “Bine”.
Am ajuns vremea când ascultăm predici multe și facem ca la instructajul de la avion: sperăm să nu trebuiască să le punem în practică. Când cântăm lui Dumnezeu: “Ești tot ce vreau, tot ce-am dorit vreodata” și nu ne dăm seama ce fals sună.
Am ajuns vremea când se fac nunți și cei mai mulți confundă binecuvântarea cu ochii albaștrii sau cu mașina de 300 de cai. Și se bizuiesc pe caii lor. Sau pe mușchi, freză, gene și fițe. Primesc urări superbe de genul “Casă de piatră”dar fundația e pe nisip.
Am ajuns vremea când dacă predici despre păcat nu îți mai garantează nimeni că mai trăiești mult… Ioan a predicat doar câteva luni. Apoi l-au omorât la un bal. Cea mai grea stare în care poate ajunge o națiune e să-și omoare sfinții din ea.
Am ajuns vremea când înțeleg că vremea e pe sfârșite. Că ceasul bate a mânie din partea lui Dumnezeu peste fiii neascultării dar și a martiraj pentru cei care trăiesc cu evlavie în Christos.
Se pregătește terenul pentru ca sfinților să le fie închisă gura. Când ni se va lua ceea ce avem dar vor afla îndată că nu ne pot lua ce avem în inimă. Apropo, ai ceva în inimă?
Am ajuns vremea când lumea se pregătește de înmormântare. Moartea a doua. Sfinții se pregătesc de nuntă. Biruitorii se pregătesc de navigare pe marea de cristal unde în loc de vâsle vom avea alăute în mâini.
Răscumpărați vremea. Garantez generației mele că nu mai ajungem la 80 de ani. Avem puțin timp ca să ne mai punem toată energia la dispoziția lui Dumnezeu. Mai avem numărate clipele când mai putem împărți Biblii gratis, când mai putem face evanghelizări (mai ales prin fapte) și când mai putem ține ușa bisericii deschisă.
Investiți în săracii de lângă voi ca să aveți vile în cer. Impărțiți sandwich-uri pe la copiii orfani, zâmbete celor nemângâiați și șervețele celor cu ochii în lacrimi. Fiți cu ochii în patru la păcat ca să nu pierdeți premiul. Atenție la direcție nu doar la viteză…
Am ajuns vremea… sfârșitului. Pentru noi însă e doar începutul bucuriei eterne.