Minunea din Coreea: Biserici pline în fiecare dimineață


Atunci când cineva este foarte legat de religia sa riscă să fie etichetat ca fiind conservator sau chiar bigot. Însă, atunci când oamenii sunt prezenți în fiecare zi la biserică, cu noaptea în cap, cum ar trebui denumit fenomenul? Acest obicei este prezent în Coreea de Sud și ne creează dificultăți de a înțelege esența propriei noastre spiritualități.

În Seul, la primele ore ale dimineții, un aflux de mii de oameni înviorează orașul. Sunt creștinii care se îndreaptă spre biserica Myungsung. Așteaptă în frig și întuneric până când vine semnalul de intrare. Apoi, în mod organizat, intră și își ocupă locurile pentru rugăciune.

Myungsung este cea mai mare biserică prezbiteriană din lume și, parcă pentru a face situația și mai incredibilă, congregația nu se mulțumește să țină un serviciu divin în fiecare dimineață. Îl repetă de patru ori în cursul dimineții.

„Creștinii nu pot trăi fără credință și rugăciune nici măcar pentru o clipă. Consider că rugăciunea de dimineață este binecuvântarea lui Dumnezeu pentru noi. Deci, particip cu bucurie la întâlnirile de dimineață, chiar dacă biserica este departe și este nevoie de mult timp pentru a ajunge la ea“, a spus Seon Gyoo Kim, citat de CBN.

Bazele bisericii au fost puse de pastorul Sam Hwan Kim în 1980. Au trecut de atunci 35 de ani, perioadă în care congregația a crescut la mai mult de 120.000 de membri. Pastorul are o explicație sigură pentru acest succes:  rugăciunea și respectul față de adevărurile creștine.

„Puterea bisericii rezidă în Evanghelia din Biblie și din tradiția pe care am moștenit-o de la strămoși. Dacă conservăm aceste valori, lumea ne va urma și putem influența istoria“, a spus Kim. Acum are 70 de ani. Însă nu se consideră prea bătrân pentru a conduce două servicii divine în fiecare dimineață.

Miracolul coreean

Myungsung  nu este singul caz „ciudat“. Un corespondent Christian Telegraph care a vizitat o altă biserică gigantică din Seul a rămas impresionant nu doar de calitatea serviciilor divine sau de mulțimea care participă. Ce l-a uimit cel mai tare a fost experiența unică a vieții sale. A luat parte la serviciul de noapte, într-o zi de vineri, în biserica Manmin. Zece mii de oameni au participat la rugăciunea care a durat până la ora 4 dimineața, cu o pauză de doar 30 de minute. Inevitabil, gândurile i s-au îndreptat spre ceea ce se întâmplă în Occident, amintindu-și „ce servicii sărace în prezență  avem noi la întâlnirile noastre din biserică“.

O privire de ansamblu asupra situației din Coreea elucidează de ce episoade de acest gen pot fi considerate parte a normalității creștinismului din această țară. În 1960, Coreea de Sud avea mai puţin de un milion de creştini. Astăzi, în ţară sunt peste 19 milioane de creştini, potrivit recensământului naţional din 2005. Ei reprezintă aproape o treime din populaţia Coreei de Sud. Astfel, în 2014, aproximativ 30% din sud-coreeni s-au declarat creștini. Nu doar creșterea numerică este semnificativă, ci și calitatea creștinismului. O statistică Pew Forum spune că mai mult de o treime (35%) din creştinii sud-coreeni au spus că religia este foarte importantă în viaţa lor. Acest lucru este demonstrat și de faptul că 33 % din creştinii sud-coreeni împărtăşesc credinţa lor cu necreștinii cel puţin o dată pe săptămână. Mai mult, 77% dintre aceștia  afirmă că merg la biserică cel puţin o dată pe săptămână. În aceste condiții, nimic nu mai este surprinzător cu privire la situația din Coreea.

Credință practică

Sondajul mai arată că aceiași creştini tind să creadă că implicarea socială şi politică este importantă. Myungsung este departe de a fi o biserică concentrată doar pe propriile nevoi. Ea a reușit până acum să creeze alte 24 de biserici și să susțină financiar peste 500 de misionari trimiși în 63 de țări. În plus, biserica sprijină o casă de copii, un spital și are multe alte angajamente sociale.

Poate că aici trebuie identificat un aspect major al forței pe care o are creștinismul coreean. Caracterul practic al acestuia îl face să fie atât de atractiv. Numeroşi creştini sunt implicaţi, prin reţele coordonate adesea de pastori, în popularizarea creştinismului în Coreea de Nord. Există rețele clandestine de sprijinire a fluxului de refugiaţi dinspre nordul totalitar. Biblii sunt introduse prin China și se așteaptă ca prin intermediul lor să se producă în timp erodarea controlului exercitat de dictatura de la Phenian asupra populaţiei.

Această orientare cu conotație politică poate fi observată și în privința bisericii Myungsung. Oamenii se roagă cu pasiune pentru reunificarea celor două țări și pentru pătrunderea creștinismului la frații din nord. Printre cei care se roagă se află și un grup de refugiați nord-coreeni, convertiți la creștinism după ce au reușit să fugă. Chiar dacă acum sunt liberi, nu le este deloc ușor. Traumele încă le marchează existența. Acesta este cazul lui Wonjoon Sung. „De multe ori, coșmarul că am fost prins din nou de cei din nord îmi agită viața. Ori de câte ori mă trezesc dimineața simt libertatea, dar devin tristă gândindu-mă la familia mea, la cei care trăiesc periculos, fără libertate, în Nord.“ Totuși, este conștientă că lamentările nu ajută prea mult, de aceea face ceea ce fac toți creștinii din Myungsung: „Mă rog lui Dumnezeu cu sinceritate pentru a aduce binecuvântare celor din Nord.“

Aceasta nu înseamnă că în Coreea toate aspectele asociate creștinismului sunt perfecte. Poate că natura și structura megabisericilor ar trebui să fie puse sub semnul întrebărilor. În plus, profesorul de teologie creștină Yung Han Kim, de la Universitatea Soongsil din Seul, observa că „creștinismul a fost acceptat de mulți coreeni ca o religie a succesului individual și a prosperității naționale“, de aici derivând și accentul pus pe prosperitatea materială, cu toate neajunsurile sale. Depresiile și sinuciderile în Coreea sunt la un nivel crescut. Dincolo de toate acestea, coreenii sunt legați de viața bisericii și conectați la valorile spirituale. Este ceea ce ar trebui să împingă spațiul tradițional creștin, cum este cel european, la o profundă reflecție cu privire la impactul scăzut al spiritualității în societatea de astăzi.

http://semneletimpului.ro/

Sfârşitul lumii – Să ne dăm cu presupusul


sfarsitul lumii

Sfârşitul lumii este domeniul despre care se vorbeşte şi se scrie foarte mult în mediul creştin. Dacă privim la mediul neoprotestant vom descoperi o pasiune imensă pentru acest subiect şi „n-şpe mii” de variante ale acestuia. Oamenii încearcă să „ghicească”: data începerii, data răpirii, cine e anticristul, ce se întâmplă cu America, care va fi semnul fiarei şi multe alte chestiuni care nu ne sunt dezvăluite de Scriptură.

Multe greşeli s-au făcut până acum pe această temă. Unele din ele au fost confirmate ca eronate, altele urmează. Au apărut şi escatologi de profesie. Oamenii aceştia îşi dedică viaţa lor profesională studierii a ceea ce Scriptura spune şi a ceea ce trăim, pentru previziuni privind sfârşitul acestui pământ. Astfel, din pasiunea mare pentru a şti ceea ce este tăinuit de Dumnezeu, au apărut „preziceri” cum că anticristul ar fi cutare sau cutare persoană, sau că ar fi un anumit cult religios, sau că ar fi o anumită naţiune. Au apărut sute de variante de calcul a cifrei „666”, au apărut multe variante ale răpirii raportat la tribulaţie. Ca să nu mai spun despre câte variante despre „cip-uri” au apărut şi câte şi mai câte ştiri „senzaţionale”.

Unii oameni au o plăcere teribilă să îi ameniţe pe alţii cu iadul, cu sfârşitul lumii, cu chinul, cu urgiile apocalipsei şi alte elemente legate de sfârşitul lumii. Am auzit oameni exagerând şi distorsionând groaznic ceea ce Scriptura spune, din dorinţa de a arăta ce ştiu sau din dorinţa de a face pe ceilalţi să se pocăiască. Am auzit oameni vorbind despre mirosul de carne prăjită de om, despre transformarea omului în vierme, despre împungerea cu furca, pentru a intra înapoi în cazan, despre cip-uri implantate cu forţa sau pe furiş, despre buletine cu cip cum că ar fi pact cu diavolul, despre cardurile bancare care ar fi un semn al fiarei şi cât şi mai câte grozăvii. O întreagă „armată” de oameni care dau cu presupusul.

„Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!” spune Iacov într-un anumit context şi folosesc această expresie şi eu astăzi.

Creştinii sunt chemaţi să fie echilibraţi şi să nu se lase conduşi de fire în cele spirituale. Firea va avea tendinţa asta de a exagera, curiozitatea bolnavă, dorinţa de superioritate manifestată prin emiterea de teorii care să şocheze şi chiar va avea tendinţa să mintă cu privire la cele biblice. Multe din teoriile despre sfârşitul lumii sunt minciuni.

Ca oameni credincioşi trebuie să ne limităm la ceea ce Scriptura ne dezvăluie. Trebuie să credem şi să afirmăm adevărurile Scripturii şi să nu adăugăm sau să scoatem nimic. Iată câteva lucruri clare despre sfârşitul lumii:

  • Acesta va veni. Este o realitate şi trebuie să fim pregătiţi pentru acea zi.
  • Nu ştim când. De aceea trebuie să evităm orice presupoziţie despre acea dată. Dacă Dumnezeu a considerat că nu trebuie să ştim, de ce să încercăm noi să fim mai deştepţi? La ce ajută?
  • Nu ştim identitatea anticristului. Presupuneri despre persoane, naţiuni, biserici, organizaţii nu ne ajută deloc în creşterea spirituală şi pregătirea pentru acea zi.
  • Nu ştim dacă semnul menţionat în Scriptură e un ”cip” în sensul cunoscut de noi astăzi. Totuşi Scriptura vorbeşte despre un semn. Tare cred că cip-urile sunt palizi bunici ai acelui semn. Un lucru trebuie specificat clar aici. Acel semn se primeşte conştient dacă te închini anticristului, nu e ceva strecurat pe furiş, nu e un card de sănătate, un buletin, un paşaport biometric etc. Va fi o dovadă a alegerii făcute de oameni atunci. Aşa cum Duhul Sfânt este dovada actuală că unii oameni au făcut legământ cu Domnul Isus Hristos.
  • Nu ştim, deşi Scriptura spune că cine are pricepere îl poate calcula, care e semnificaţia lui „666”. În plus, la ce ne-ar ajuta în maturizarea şi creşterea noastră spirituală?
  • Ştim că acel moment va fi unul al unirii noastre cu Hristos. Asta ar trebui să ne energizeze şi să ne motiveze la pregătire şi să ne aducă bucurie, speranţă şi alinare.
  • Ştim că sfârşitul lumii va însemna pentru noi cei care am făcut legământ cu El sfârşitul durerilor, suferinţei şi lacrimilor.
  • Ştim că acel moment va fi unul al răsplăţii pentru noi.

Da, sunt multe teorii, multe veşti, care dintre care mai false, sunt variante care aduc groaza în noi şi nu bucuria revederii cu Hristos. Ce lucrează în noi discuţia sau meditarea la sfârşitul lumii? Ce rostim cu gura noastră despre asta? Nu cumva să adăugăm sau să scoatem ceva că nu e de bine.

Da, va exista un sfârşit aşa cum Scriptura spune. Da, pământul cu tot ce este pe el va arde. Da, Hristos îşi va răpi biserica şi toţi cei care vor să aibă parte de acea răpire trebuie să încheie legământ cu El ca să fie salvaţi. Restul… sunt supoziţii, sunt scenarii de filme horror. Nu vă mai lăsaţi târâţi în tot felul de dezbateri inutile pe subiect. Nu mai urmăriţi tot felul de teorii conspiraţioniste despre asta? Nu mai lansaţi tot felul de zvonuri pe care alţii le-au născocit. Hai să ne concentrăm asupra apropierii de Hristos, asupra împlinirii menirii noastre.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/

Calatoria Pelerinului Drumul spre Rai.(Film creștin)


Vin şi eu să mulţumesc!


Maria Luca
Mă-ntâmpină cu primii zori
Atâta sfântă frumuseţe
De parcă însuşi Dumnezeu
De sus din cer îmi dă bineţe…
Mă-mbrăţişează cu căldură
Mulţimi de raze lucitoare
Şi florile cu-al lor parfum
Îmi fac din zi o sărbătoare…
Atât de minunat e totul
Cu păsărele ce în cor
Îşi cântă imnul de mărire
Spre Tatăl Sfânt…spre Creator…
Cuprins de-adâncă reverie
Mă-nchin şi eu să mulţumesc
Pentru superba dimineaţă
Ce mi-a dat harul să trăiesc…
Să mulţumesc pentru iubire
Şi pentru toată viaţa mea…
Pentru speranţă, pentru pace
Ce numai Tu mi le poţi da!!!

Vulcan-10-06-2015    Maria Luca

Ce contează și ce nu contează pentru băieți – Nicolae.Geantă


guy friends

Netul și televiziunile, revistele, mall-urile, show-bitz-ul și orice amărât de concurs ridică în slavi fetele cu picioare lungi, cu bustul robust, cu 60-90-60… Sunt lăudate doar fetele „superbe”, eclozionând în subconștientul lumii că cele ce nu-s după acest etalon sunt cumva de second-hand. Și, datorită trendului exacerbat etalat virtual ori vizual, o mulțime de fete care ies din șabloanele mediei se apucă să facă foamea, să tragă de fiare, să alerge pe bandă. Să-și pună implanturi, botox, să se prăjască în solarii, să suporte lifting-uri sau alte anomalii, numai pentru a fi băgate în seamă! Dar, se înșeală… Băieții nu asta apreciază prioritar!

Dacă stăm de vorbă cu adolescenții (și vă rog să-i provocați), auzim că fetele superbe și perfecte nu-s doar fotomodelele, nu doar cele de pe coperta revistei. (Mai ales că acestea sunt greu și de întreținut, și de ținut!). Tinerii noștrii români (și nu doar ei) spun că se vor îndrăgosti și de fetele drăguțe dar lipsite de strălucire din vecini, și de cele simple de la ei din clasă, și de cele binevoitoare din sat sau din bloc – pe care nimeni nu le poate urî, și de cele bune la sport, băiețoase. Dar și de cele mai plinuțe, cu simțul umorului. Un sondaj ne spune că 9 din 10 băieți sunt atrași de toate genurile de fete! Deci, numai unul aleargă după Ileana Cosânzeana. Care Cosânzeană aleargă după alt Făt-Frumos…

Băieții caută fete frumoase dincolo de imaginea stereotipă a unui body atrăgător. Majoritaea dezaprobă fetele ce au ca standard să devină star, iar 99% caută o fată reală, „cu carne și oase”, vorba lor. Ei sunt interesați de persoană nu „de tipa ce dă bine în bikini!” Unii băieți nu apreciază deloc fetele slabe. „Ce vreți să le rup?”. Dar nici pe cele durdulii ca damigenele. „Asta înseamnă că nu se îngrijesc pe sine…”

În timp ce se pune prea mare accent pe atracția fizică, se pare că biserica a exagerat cu direcția opusă. Printre creștini e delicat să vorbești despre „exterior”, lor plăcându-le să audă că „Dumnezeu nu caută la fața omului ci la inimă”. Așa cred de obicei multe fete, și le-ar place să creadă și băieții. „Doar ce e în suflet e importatnt”. Astfel se derapează către credința că „exteriorul nu contează”. Ceea ce este greșit. Băieții fug de fetele care arată ca Fefeleaga, chiar dacă ar avea sufletul de aur! Pe stradă ei nu ies de mână cu „interiorul”! „Fetele ce nu se îngrijesc de exterior au o părere proastă despre ele, dom’ profesor!”. Deci, baieții vor aprecia pe cele ce se străduie să arate bine, pentru că înfățișarea spune despre felul cum te vezi pe tine însuți!

Am văzut că băieții nu sunt topiți după fetele extremiste! Și nici atăt după emo sau hipsteri! Nu-s încântați după cele ce se tencuiesc cu kilograme de machiaj, bronz artificial și unghii false, șuvițe artificiale ori mușchi de Rambo. Despre aceste categorii ei zic că sunt egoiste. Că investesc în persoana lor, nu în relație. Iar când cad fardurile, cine rămâne cu adevărat? Unii cred că fetele ce exagerează cu statul în fața oglinzi vor să pară atrăgătoare să sucească mințile băieților, să-i vrăjească apoi să-i respingă! Fetelor, nu vă jucați cu flirtul! E păcat. Și plata păcatului e moartea…

Băieții sunt căutători de fete cu personalitate: „sunt destule tipe frumoase ce-ți iau mințile, dar îngrozitor de tâmpe!” Ce discuții să porți cu ele? Îi sfătuiesc să nu fie nici exagerați ca un coleg de-al meu care a renunțat la o căsătorie pentru că fata a încurcat un verset din Efeseni cu unul din Galateni, și n-a știut cine-a scris „Călătoria crestinului”!!! I-am reproșat enervat: „Băiete, te căsătorești cu o fată nu cu Apocalipsa!” (Nu m-a ascultat). Totuși, fetelor, băieții vor să fiți deștepte! Dar și Dumnezeu…

Deși se pare că spun o perlă, știu sigur că băieții nu apreciază nici fetele care sunt cucerite ușor! Fetelor, în cetățile greu de cucerit nu intră oricine! Numai cele fără porți sunt călcate în picioare de orice… berbec! Și nu uitați: sunteți nu cetăți, ci temple. Templele Duhului Sfânt! Fugiți nu doar de flirt, ci de curvie!

PS: Fetelor, nu apelați niciodată la tații voștrii pentru a cere părerea cum arătați. Ei vă iubesc prea mult și ocolesc adevărul să nu vă rănească! Kilogramele în plus vi le spune cântarul. Să vă fie prieten! Nu vă încredeți niciodată în alte fete când e vorba de pantofii ce nu se asortează cu cureaua! Uneori vă iau în râs. Nu vă chinuiți să arătați ca Barbie! Dumnezeu nu v-a făcut păpuși. Nu veți sta toată viața în vitrină. Căutați să vă sfătuiți în probleme de look cu mamele sau cu femei mature și de încredere. Vor face evaluare realistă. Aduceți orice problemă înaintea lui Dumnezeu. El v-a creeat și nu va sta indiferent. La urma urmei, El ne iubește dincolo de toate imperfecțiunile noastre!

SURSA – http://www.ciresarii.ro/index.php/ce-conteaza-si-ce-nu-conteaza-pentru-baieti-nicolae-geanta/