Autor: Biserica Maranata Vulcan

Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud! Matei 13:15 – 16

Că trăim într-o societate tot mai grav afectată de păcat, imoralitate și minciună nu mai este o noutate pentru nimeni. Nu trebuie să fii un bun cunoscător al moralei sau un om religios neapărat ca să vezi asta. Se vede foarte clar la TV, internet, reviste, paradele gay, concerte, afișe publicitare, îmbrăcămintea oamenilor și mai ales în vorbirea oamenilor. Pământul pe care trăim a fost infestat cu păcat de la primii oameni și se pare că lepra păcatului s-a extins pe fiecare om născut pe pământ. Societatea în care trăim e grav bolnavă, oamenii împreună cu care trăim sunt grav bolnavi și au nevoie de vindecare.

Mare har am avut să îl Întâlnesc pe Domnul Isus cel care m-a vindecat, m-a curățat și m-a făcut copilul Său dar în același timp trebuie să realizez că sunt chemat să am milă de cei bolnavi.

De ce spuneam că Biserica e un izvor de sănătate pentru societatea de azi? Pentru că din biserică a trebui să meargă în societate oameni vindecați cu mesajul vindecării divine. Mă gândesc acum la leprosul vindecat de Domnul Isus, primise poruncă să nu spună la nimeni de vindecare și totuși nu poate să tacă, mă gândesc și la orbul din naștere vindecat care spunea cu alte cuvinte, nu stiu cine e, cu ce putere dar sti că eram orb si acuma văd și mai sunt cazuri. Dragii mei suntem chemați să ducem vestea vindecării și soluția vindecării oamenilor din jurul nostru.

Biserica trebuie să devină un loc în care oamenii să găsească Leacul pentru boala lor. Biserica trebuie să devină locul în care oamenii să găsească ajutor pentru problemele lor, biserica trebuie să ofere alternativă sănătoasă stilului de viață bolnav al zilelor noastre. Membrii bisericii trebuie să fie preocupați de bolnavii de păcat, să le spună despre vindecare, să îi ajute să ajungă la Vindecătorul și să îi îngrijească până vor fi vindecați complet iar mai apoi să devină camarazi de slujbă.

Hai să privim din această perspectivă rolul bisericii azi. Ce binecuvântare ar fi ca noi să realizăm că putem contribui la însănătoșirea societății. Putem contribui la asta în primul rând trăind o viață sănătoasă guvernată deprincipiile lui Dumnezeu și coordonată de Duhul Sfânt apoi cu un astfel de trai răspândint vestea vindecării oamenilor din anturajul nostru. Dar nu umai atât ci slujindu-le oamenilor care vin in biserică bolnavi, e greu să simți păcatul , e creu să vorbești cu un alcoolic, cu un curvar, cu un homosexual, cu un criminal de regulă ne tragem într-o parte când întâlnim astfel de persoane dar dragii mei ei de noi au nevoie să le slujim, dacă noi nu suntem de ajutor pentru ei cine altcineva poate fi?

Doamne ajută-mă să fiu sensibil la rănile celorlalți, ajută-mă să chem oamenii la vindecare, să le pot arăta urmele vindecate al păcatului să pot fi mereu o mărturie a puterii Tale vindecătoare.

http://www.filedinjurnal.ro/

Știu că intru pe un teritoriu sensibil, dar se pare că mi-am făcut un obicei din a supăra oamenii înrădăcinați în anumite practici necercetate, ci doar aplicate, pe baza argumentului ”așa au făcut strămoșii”. Nu am intenția de a atinge pe cineva în mod special, dar mi-am propus, după cum vă spuneam, să citesc Scriptura fără ochelarii religiei, în măsura în care se poate. Această scriere face parte dintr-o asemenea abordare. Așadar:

Se transmite adesea mesajul, de diferiți oameni că ei sunt ai Domnului. Avem și cântări în care declarăm: ”Eu sunt al Tău, din Cuvânt o știu” și alte multe cântări cu mesaje asemănătoare. Mai mult predicăm sau ni se predică, apartenența noastră totală lui Dumnezeu și asta ne face să ne simțim bine. Cine nu s-ar simți bine, știind că este numit prietenul Domnului, robul Domnului, fiul Domnului. E un titlu onorant, cel mai onorant și oricui i-ar place, dar oare este realitate sau nu?

Al Domnului sau al meu?

Unul din drepturile la cere ținem foarte mult, cel puțin noi românii, este dreptul de proprietate. Noi avem cea mai mare rată de locuințe și terenuri pe care suntem proprietari, sunt ale noastre. Cu un asemenea spit al proprietății dezvolatat, întâmpinăm probleme și pe latură spirituală. Să spui că ești al Domnului, când în realitate tu nu poți ceda controlul, e o minciună. Uneori doar pretindem că suntem ai Lui, că realitatea de zi cu zi a vieții noastre demonstrează că 6 zile și ceva din săptămână, pentru noi trăim nu pentru El. A fi al Domnului ar însemna trăirea pentru El.

Unele din primele gesturi învățate ca și oameni este cel al strângerii degețelelor în jurul obiectelor ”noastre”. Una din primele expresii învățate de noi este ”al meu”. Primele riduri formate pe frunte sunt probabil, de la acea încruntare specifică a dezacordului, când cineva ne ia ceva. Aceste aspecte ne țin toată viața. Probabil nimic nu ne enervează mai tare ca încercarea cuiva de a ne lua ”ce este al nostru”. Suntem în stare să ”ne pierdem firea” repede și să facem prostii.

Declarativ acceptăm că suntem ai Domnului. De ce? Că așa am vrut noi, ne place să credem. Cu alte cuvinte am investit bine proprietatea. În realitate, ne supără orice pretenție de ascultare de Dumnezeu și încercăm să găsim scuze evlavioase dacă ”suntem ai Domnului” intră prea tare peste ”este al meu”. Oare sunt au al Domnului total? Dar tu?

Al Domnului sau al banului?

Dacă ați ști cât de tare doare chestia asta a banului și a lui Mamona… Mulți oameni care declară că sunt ai lui Dumnezeu, au o problemă cu închinarea și ascultarea de Mamona. Mulți se pretind robi ai lui Hristos, dar slujesc lui Mamona. Banul este un zeu modern foarte apreciat, slăvit și slujit. Mulți creștini trudesc pentru Mamona, dar pretind a fi ai Domnului.

Lucrurile sunt foarte sensibile și dureroase. Întrbări la care îți propun să meditezi: Te conduce cumva prin viață grija că nu vei avea bani? Ai plecat la muncă în afară, ca să ai bani sau că Dumnezeu ți-a cerut asta? Ce procent din viața ta aloci câștigării de bani? Câți din banii câștigați îi oferi Domnului? Cum reacționezi dacă ți se fură o sumă mare de bani, de exemplu salariul de pe o lună? Ești nervos și supărat că pensia e prea mică? Mai sunt și alte întrebări menite să arunce puțină lumină asupra proprietarului care are drept de poruncă asupra noastră. Ne robește grija zilei de mâine sau Dumnezeu?

Al Domnului sau al religiei?

Pe tema asta am mai scris și voi mai scrie. E prea mare confuzia provocată de punerea semnului egal între religie și Dumnezeu. Mulți oameni cred că, dacă frecventează biserica, de o anumită denominațiune, îl slujesc pe Dumnezeu și sunt ai Lui. Asta este o mare mare înșelăciune. Sunt oameni care fac chiar minuni și propovăduiesc și care nu vor fi recunoscuți ca fiind ai Lui. Mersul la biserică, nu ne face ”ai Lui” cum nici călătoritul cu avionul, nu ne face piloți sau cel cu mașina, șoferi.

Nici un copil care merge cu mașina și simulează alături de tata că are volan și comenzi, nu poate fi declarat șofer. Poate doar familia îl va numi ”șoferul lui tata”, dar el nu poate fi considerat șofer, decât la vârsta adecvată și după școlarizarea adecvată. Așa și cu creștinismul, nu poti fi considerat ”al Lui” dacă simulezi credința, dacă faci la fel ca și ceilalți credincioși.

Aproape totul poate fi simulat în domeniul religiei: daruri, puteri, frecvență, slujire, vorbe, lacrimi, rugăciuni, post, moarte. Poți simula că ești al lui Dumnenzeu toată viața, poți păcăli oamenii, dar nu pe Dumnezeu. Noi oamenii suntem adesea orbiți de ”fleșurile credinței” unora, dar Scriptura ne recomandă să ne uităm la fapte. Dacă tu sau eu mergem cu faza lungă pe drumul credinței, ca să orbim pe cei de lângă noi, ca să nu ni se vadă faptele, suntem vinovați și avem ceva de ascuns. Suntem religioși și nu credincioși. Avem o credință pentru oameni și pământ și Scriptura ne încadrează în grupa celor mai nenorociți dintre oameni.[Read more…]

http://www.filedinjurnal.ro/category/meditatii/