Autor: Biserica Maranata Vulcan

TEXT Psalmul 78:1-8

1 Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!
2 Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.
3 Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,
4 nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut.
5 El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii,
6 ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
7 pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.
8 Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam care n-avea o inimă tare şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!

Primul strat – Reguli

Deasupra apei se vad regulile de viata si obiceiurile de viata. Deasupra apei. Pana aicea, daca ne intalnim asa, eu nu pot sa-mi dau seama care sunt valorile dvs., principiile dvs., care sunt prioritatile dvs. Dar daca intram unii in casele noastre si de ex. ma invitati sa stau  pentru 3 zile in casele dvs., imediat o sa-mi dau seama de regulile casei. Ba, dvs. chiar o sa mi le spuneti. O sa ziceti: “Frate, bine ati venit in casa noastra. Uite, cam astea-s regulile casei.” Eu asa fac cu cei care vin in casa noastra. Le spun: “Uite, bine ai venit in casa noastra, cam astea sunt regulile casei. Noi cam asa procedam. Cand vine seara, pe la ora 8:20, indiferent ce program aveti dvs., noi ne adunam aicea si citim Scripturile. Facem lucrul acesta de familie. Cand ne trezim dimineata, cam astea sunt regulile de familie: micul dejun este aicea.” Reguli. Clare. Avem nevoie de structuri, dragii mei. Tentatia generatiei noastre este sa avem un program fluid, in fiecare zi altceva, ce ne trece prin cap. Haotic. Ne vine o idee: “Hai sa plecam la tara.” Hai sa plecam la casa de vacanta. Sa facem altceva. Traim in virtutea impulsului, a pulsiunilor de moment. Daca ai o structura care nu se vede, de principii clare, de valori bine fixate, de prioritati bine randuite, vor rezulta reguli de viata care sa structureze familia si sa-ti tina familia laolalta.

Avem 6 copii- 3 pe pamant si 3 in ceruri. Fetita noastra nu mai este fetita, dar din reflex, scap, ii tot spun fetita. Are 22 de ani, se pregateste pentru casatorie. A terminat in anul acesta facultatea si in urma cu vreo 3 luni de zile am trait acel sentiment de spaima si in acelasi timp un sentiment dulce, ca am dus-o la prima ei slujba. Slujba temporara, deocamdata, dar prima ei slujba. Si am simtit cumva ca o povara care apasa mai usor, ca am terminat cu unu, dar in acelasi timp mai greu, ca trebuie sa o purtam in continuare in rugaciune, pentru familia ei pe care o va forma, probabil in urmatorii ani. Al doilea copil care ne este in viata, Naum, are o perioada dificila si v-as ruga si v-as lasa aceasta povara: purtati-ne in rugaciune pentru el. Familia Cosman au trecut pe aici. Mi-au fost o reala incurajare si in perioada aceasta ne-au sfatuit, ne-au incurajat si multumim Domnului ca sunt altii care au trecut pe acest drum inaintea noastra. Ne rugam pentru Naum si multumim Domnului pentru el. Si mai avem acuma inca un copilas care este pe drum. In urmatoarele 2 1/2 luni trebuie sa se nasca. E situatie foarte interesanta. Lucrul pe care l-am observat la Naum, fiul nostru, este ca lucrurile pe care le-a vazut  in casa noastra s-au construit, desi ne-a spus: “Nu vreau sa va urmez caile voastre.  Nu cred ceea ce credeti voi.” Structura aceasta de principii, de reguli, de valori, au ramas. Dragii mei, un lucru l-am invatat in perioada aceasta: noi nu ne putem mantui copiii. Dumnezeu ii poate mantui. Noi ne educam copiii. Dar Dumnezeu este responsabil cu mantuirea copiilor.

Daca n-am fi trecut prin aceasta experienta cu fiul nostru, probabil, in seara aceasta as fi venit cu multa mandrie inaintea dvs. si sa va spun ca exista retete, exista formule: faceti pasii 1, 2, 3, 4 si ca la carnat, bagi pe o parte si ce iese pe cealalta parte e mai bun, ca in mainile noastre stau procedurile. Nimic mai fals decat asta! Sunt lucruri pentru care nu-mi pare rau ca le-am pus ca reguli in casa. Sunt lucruri pentru care nu-mi pare rau ca le-am transmis mai departe  copiilor nostri. Sunt lucruri pentru care-mi pare rau, am gresit. Dar sunt aceste lucruri care sunt reguli in casa si obiceiuri in casa, pe care as vrea sa vi le impartasesc in ultima parte si sa vi le las sa le incercati. Faceti ce tine de dvs.  si restul este harul si mila Domnului. L-am vazut pe fiul nostru si i-am spus: “Te admir pentru onestitate.” Pot sa las banii, toti, portofelul pe masa. Nu se atinge. Cand discutam, imi spune: “Nu vreau sa mint. Vreau sa spun adevarul. Si chiar daca nu credem la fel, vreau sa raman in adevar.” In perioada aceasta, cat sunem in acest pasaj al unei vai intunecoase, ma bucur ca Domnul il tine si nu va pot da multe detalii. Am simtit puterea postului, a rugaciunii si Domnul il tine departe de rele pe care noi ni le putem imagina, dar nu dorim sa i se intample. Rugati-va pentru copiii dvs. rugati-va si pentru copilul nostru. Rugati-va pentru toti copiii care sunt departe de biserica. Rugaciunile vor primi raspuns, intr-un fel sau altul. Am incredere in Domnul, in acest lucru.

Al doilea strat – Obiceiuri

Urmatorul strat dupa reguli sunt obiceiuri. Obiceiurile sunt acele lucruri care se repeta in fiecare zi si dau stabilitate, iterativitate vietii noastre si repetanduse dau echilibru familiei. O sa va dau in final 4 obiceiuri pe care noi le avem in casa. Dar inainte de asta, haideti sa ne uitam in Scripturi, sa vedem ce-am citit, inainte de-a ajunge la cele 4 obiceiuri:

Psalmi 78:1 – Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele! Primul lucru pe care il observam in Psalmul 78 este ca acest cadru de invatatura pe care-l pomeneste Asaf este unul comunitar in poporul Domnului. “Asculta, poporul meu, niste invataturi.” Sunt niste principii care sunt enuntate aici. Luati aminte la cuvintele gurii mele. Imi deschid gura si vorbesc in exemple, in pilde. Vestesc intelepciunea vremurilor stravechi. Avem de-a face cu o traditie. Stiu ca acest termen ‘traditie’ este un termen care ne face sa tresarim imediat, ca neoprotestanti. Dragii mei, traditie este si sa-l invatam pe copil sa manance cu lingura si cu furculita. Este o traditie, ca ar putea sa manance cu mana. In momentul cand il invatam sa-si taie unghiile, sa se spele pe dinti, sa foloseasca speed-stickul (deodorant), sa-si faca patul, sa se trezeasca si dupa aceea sa faca singuri lucrurile pentru scoala sunt lucruri pe care le transmitem, sa faca lucrurile in randuiala.

“Vestesc intelepciunea vremurilor stravechi”. Luam ceva de la generatiile anterioare si purtam din generatie in generatie. Este aici o invatatura transgenerationala. Ce-am auzit, ce stim, nu zvonistica despre miturile generatiilor anterioare. Ce stim. Si aicea, cuvantul se refera la lucruri care sunt conceptualizabile. Nu spunem povesti, nu spunem mituri, nu spunem basme. Noi nu avem in Scriptura o traditie care trebuie transmisa din generatie in generatie formata din basme si povesti, ca si in cultura Toaregi. In cultura Toaregilor, spre ex. toate invataturile trebuie insotite de catre o naratiune. Scripturile care ni le da Domnul, legile si poruncile Domnului sunt conceptualizate. Sunt lucruri care incep cu ‘da’ si ‘nu’. Daca va uitati la toate cele 10 porunci, sunt lucruri care sunt afirmate clar: Sa nu faci cutare lucru, sa nu faci cutare lucru, sa nu faci cutare lucru, sa faci cutare lucru, ce am auzit, ce stim, ce ne-au povestit parintii nostri din istorie, lucrurile adevarate. Si acuma, as vrea sa fiti atenti la cate generatii sunt aici. “Nu vom ascunde de copiii lor, ci vom povesti neamului de oameni care va veni…” si acuma va rog sa vedeti care este continutul lucrului pe care trebuie sa-l vestim.

Ce sa le spunem copiilor nostri? Despre ce sa le vorbim? Care sa fie curiculum? Despre ce anume ar trebui sa le istorisim? Iata despre ce? Nu vom ascunde copiilor nostri, ci le vom vesti neamului de oameni care va veni:

1. Cantatile copiilor laudele Domnului

– Discutam saptamanile trecute despre copiii nostri si am intrebat-o pe sotia mea: “Uite, acuma ne da Dumnezeu inca un copil. Ne mai pune inca odata la test. Ne mai da o sansa. Ce-ti pare cel mai mult rau, ca n-am facut pentru copiii nostri?” Raspunsul ei m-a surprins, m-a socat si m-a facut sa imi curga lacrimi pe obraji. “Stii ce-mi pare rau? Imi pare rau  ca n-am cantat mai mult cu ei. Tu ai atata talent la cantat, avem atatea carti de cantari. In casa avem 32 de instrumente de toate tipurile.” Am o intreaga colectie. “Imi pare rau ca n-am cantat mai mult.” Ce ispita celui rau a fost in viata noastra, ca avand atata de multa muzica in casa, intr-o familie de muzicieni n-am cantat mai mult? Stiti de ce? N-AM AVUT TIMP. Nu exista regret mai mare, cand iti vezi copiii zburand din cuib si o marturisesc toti care au peri albi aicea. Spuneti-mi care-i cel mai mare regret care-l aveti fata de copii? Stiti care? Va spun eu, va citesc pe fete. N-am avut timp mai mult cu ei, sa petrecem mai mult timp cu ei.

Vad mamele care-si conduc fetele si le pun parul pe moate la nunta si le trimit pe alee, sa mearga alaturi de tatii lor. “De ce plangi sora?” “Pleaca fata din casa mea.” “De ce plangi?” “Nu te bucuri ca se marita? Uite, altele si-ar dori sa se marite. Se marita. Bravo ei, se marita bine.” “Mi-ar fi placut sa mai stea un pic cu mine acasa. Sa mai petrecem timp ca mama si fiica.”  “De ce plangi frate, ti-a plecat copilul la facultate.” “Am vrut sa mai pescuim impreuna. Sa-l invat eu sa mearga pe bicicleta impreuna. Sa-l tin eu de mana, sa-l imping. L-au impins bunicii, l-au impins unchii si matusile, ca noi am fost ocupati cu altceva. Le-am facut avere. Le-am facut betoane.” Si copiii o sa se uite in ochii nostri si o sa zica: “N-am nevoie de betoanele tale cu prost gust, ca nici nu mai imi plac. Imi fac eu betoanele mele. Am avut nevoie de tine. N-ai avut timp.”  Stiti ce facem acuma cu acest copil care ne vine? Ii cantam din burta mamei. De la  a 25-a saptamana deja aude copilul. Si cand ii cantam, incepe sa se foiasca. Cantatile copiilor laudele Domnului.

2. Vestiti puterea Domnului

Intotdeauna exista porunca: povesteste copiilor cum te-a scos, cum ai fost un Arameu pribeag. Si cum te-a scos Dumnezeu prin puterea Lui, cum te-a trecut prin marea despicata, cum ti-a dat mana. Povesteste neamului de oameni care va veni toata puterea Domnului, toate minunile pe care ti le-a dat. Povestiti-le copiilor cat de minunat este Domnul. Unul dintre lucrurile pe care le povestesc intotdeauna, peste tot pe unde merg si am timp si le-am povestit-o copiilor nostri de nenumarate ori este ca una dintre principiile pe care le-am avut, dupa cum va amintiti, este: niciodata sa nu depindem decat de resursele Domnului. Ca atare, in momentul in care eu vad banca- nu va condamn pe cei care ati imprumutat din banca- dar eu cand vad banca, trec pe partea cealalta, intotdeauna. Cand e vorba de imprumut, mama, vaduva la 27 de ani, care ar fi avut toate motivele sa se imprumute ca intotdeauna ramanea fara bani la sfarsit, avea acest principiu: niciodata sa nu va imprumutati, asta nu-i un lucru, intotdeauna intinde-te cat ti-e plapuma. Si am invatat asta de la mama, nu ma imprumut. Cand ne-am pus noi principiile si regulile si obiceiurile din casa, cu sotia, am zis: “Uite, draga mea, nu trebuie sa ne imprumutam. De acord? Deci, gata. Nu ne imprumutam.”

La un moment dat, student fiind, ea insarcinata, n-am mai avut nimic de mancare. O poveste lunga, mi s-au furat toti banii… La un moment dat, am luat salariu, munceam la un liceu. Un hot ne-a taiat geanta, ne-a luat de acolo salariile pe trei luni, 6.000 de lei pe vremea aia. Am ramas fara niciun ban. Prima zi ne-am descurcat. A doua zi, cu cea mai fost prin frigider, a treia zi, nimic. A patra zi, postim. Eu am vazut-o, cu o saptamana inainte lesinase din cauza anemiei, sotia mea este anemica din cauza unei boli genetice. Si am zis: “Fata, gata. Asculta-ma. Dumnezeu ne-a dat principii, dar ne-a dat si ratiune. Eu sunt capul familiei, trebuie sa ne imprumutam.” “Nu.” “Sotie, eu sunt capul familiei.” “Marius, ai zis ca nu ne imprumutam. Nu ne imprumutam.” Se face ora 22:00. Zic: “Gata. Uite, noi ne-am rugat: painea noastra cea de toate zilele, da-ne noua astazi. Dupa ceasul politetei din Romania, eu nu mai pot deranja pe nimeni la orele 22:30, ca sa ma duc si sa cer imprumut, 22:30 este ultimul termen in care mi-as putea deranja cei mai buni prieteni, sa le cer vreun 10 lei imprumut, sa cumparam o paine.” Ajungem la 22:29 si ea spune: “Nu.” Eu, frustrat, stau: “No, acuma sa vedem ce facem. Tu infometata, eu infometat, in hipoglicemie amandoi.” Auzim o bataie in usa. Deschid usa si cand vad in fata usii, sora care ne era gazda. Stateam in gazda la ea. In topul zgarcitilor, pentru mine, este asa: Hagi Tudose si apoi urmatorul loc, aceasta sora. Cand ii dadeam chiria, intotdeauna ne cerea la centima. Deci, schimbat din marci in lei, la centima. Nici mai mult, nici mai putin.

Cand o vad s-a nascut in mine gandurile acestea: Asta vine sa-mi ceara chiria. Acum. La 22:30. O vad si pe ea incruntata si suparata. Se uita la mine. Eu: “Pace.” “Pace. Imi pare rau ca va deranjez asa tarziu, nici eu n-am vrut sa va deranjez asa tarziu, dar o sora de la biserica noastra m-a trimis.” Si de langa usa, dinspre lift, era liftul, intuneric pe scara si usa noastra. Trage doua plase cu greu. Si se vede ca era frustrata, ca ea le-a carat pana acolo. Ni le-a pus, cu tot ce doriti dvs. in vremea aia: salam de Sibiu, baghet din aceea Dambovita, zahar, ulei, conserve, tot ce doriti. De putine ori am imbratisat o femeie, dar am sarit si am imbratisat-o amandoi pe sora respectiva si i-am explicat istoria din spate si cum a folosit-o Dumnezeu si cum a lucrat Dumnezeu. Din ziua aceea, dupa ce am fost umilit in fata nevestei, prin extraordinarului simt de umor pe care-L are Dumnezeu n-am mai vrut sa depindem de alte resurse decat de resursele lui Dumnezeu. Povestiti-i copilului puterile Domnului. Este parte din puterile Lui. Ca el ofera resursele- Al Domnului este pamantul cu tot ce este pe El. Si noi suntem turma pasiunii Lui. Si in momentul cand Domnul umple pasiunea, o umple si stie El de ce o goleste cand o goleste. Si suntem turma pasiunii Lui. “Povestiti neamului de oameni care va veni puterea Lui, minunile pe care le-a facut. El a pus o marturie in Iacov.” Dragii mei, dar istoriile de genul acesta, fara lege si fara Cuvant, te ingrasa emotional, dar te usuca intelectual. De aceea, intotdeauna trebuie sa cuplam, dar intotdeauna trebuie sa cuplam in educatia copiilor nostri valoarea Cuvantului lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu, studiul Scripturilor si o sa revin imediat, pe final, la acest lucru.

3. Transmite-ti Cuvantul lui Dumnezeu mai departe

‘5 El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii, 6 ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;’ Patru generatii, cel putin, aveti enumerate aici: parintii nostri sa ne invete pe noi, noi sa-i invatam pe copii si copiii nostri sa-si invete copiii, ca cand se vor face mari si ei, a cincea generatie sa poata povesti. Ceea ce vedeti in Psalmul 78 a lui Asaf este aceasta transmisie a invataturii, a bunei traditii, a Cuvantului lui Dumnezeu, laudele Domnului, puterea Domnului, minunile Domnului, dar toate imbracate in acest ambalaj extraordinar – Cuvantul lui Dumnezeu conceptualizat, transmis mai departe. ‘e copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;’  Observati cate generatii sunt insiruite aici? Din generatie in generatie, esenta, sangele care trece dintr-o generatie intr-o generatie, ADN-ul nostru spiritual, ADN-ul nostru intelectual, principiile, valorile, toate se aduna in jurul acestui lucru, Cuvantul lui Dumnezeu care trebuie transmis mai departe.

Si urmeaza motivatia in vers. 7 – 7 pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui. Finalmente, ceea ce trebuie sa facem, ca vom reusi sau nu sa-i vedem pe copiii nostri e treaba lui Dumnezeu, sa-i vedem pe copiii nostri urmandu-ne pe carari, pentru ca isi aleg sa-si puna increderea in Dumnezeu. Sa nu uite lucrarile lui Dumnezeu si sa pazeasca poruncile Lui. Sa-si puna increderea in Dumnezeu- o relatie personala cu Domnul, sa nu uite lucrarile lui Dumnezeu, o traditie personala cu Domnul si sa pazeasca poruncile Lui- o cunoastere profunda a poruncilor, a conceptelor, modelelor de lucru a lui Dumnezeu. Si vers. 8, o avertizare cumplita- 8 Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam care n-avea o inimă tare şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu! Ce cumplit. Ce cumplit avertizment.

4 Stalpi de Rezistenta

V-am spus despre aisbergul nostru, acestea au fost temeliile pe care ne-am fundat casnicia. Acuma, dati-mi voie sa va impartasesc foarte pe scurt, in ultimele minute 4 stalpi de rezistenta pe care i-am pus in casa si nu-mi pare rau ca i-am pus.

1. Iosua 1:8 – Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune. In urma cu 13 ani, in biserica din Alesd, am pornit un program de citire a Scripturii. Il am tot timpul in Biblie si este un program simplu. Dimineata se citeste din Vechiul Testament, seara din Noul Testament. Dimineata e timpul privat a fiecaruia din familie, seara este timpul comunitar. Cititi Biblia cu voce tare. De ce cu voce tare? Pentru ca atunci cand ajungem la pasaje cunoscute, cum ar fi Psalmul 23: “O, pe asta-l stiu. Ma grabesc, Trebuie sa schimb uleiul la masina.”  Cand ajungem la Cronici: “Pfff…” Avem familia Achim, cu 8 copii, in biserica noastra. Iulia, cea mai mica, in urma cu cativa ani, abia invatase sa vorbeasca, se plictisea la cititul Bibliei si intreba: “Tati, dar de ce trebuie sa pronunti tu toate numele astea care sunt  asa de greu de pronuntat?” Duhul lui Dumnezeu i-a dat pe moment raspunsul, tatalui. Zice: “Draga Iulia, uite, noi cand vom fii in ceruri, este o cantare despre ceruri, care spune ‘Cand se vor citi numele, acolo-i fii. Acolo, Domnul are niste carti cu nume, asa ne spune Scriptura in Apocalipsa si va trebui sa citeasca numele. Imagineaza-ti ca trebuie sa citeasca numele chinezilor si numele japonezilor si numele altor natii. Trebuie sa avem rabdare. Noi, de fapt, cand citim Cronici, ne cultivam rabdarea pentru cer. Copilul a inteles si a stat cuminte, ca daca acolo vor fii atatea miliarde, trebuie sa aiba rabdare, ca trebuie sa ajunga in cer.

Dragii mei, este important sa citim Biblia cu voce tare pentru ca asta ne ajuta sa evitam, sa trecem cu usurinta peste Scripturi. In cei 13 ani de lectura a Scripturilor, am descoperit ca de fiecare data cand citesti cu voce tare Scripturile, parca o alta fateta a diamantului care este Scriptura ti se reveleaza. Este asa de frumos, cand erau copiii mici, le citeam noi si ei ascultau. Si dupa ce au invatat sa citeasca, au inceput sa ne citeasca ei noua. Timp de 11 ani ne-au citit ei Scriptura. Acum, cand fiul nostru nu mai vine cu noi sa citeasca Scriptura, cand fiica noastra se pregateste sa citeasca Scriptura copiilor ei, stim ca vom tanji dupa cea mai frumoasa melodie pe care am ascultat-o si nu-i sunte mai dulce decat sa-ti asculti copiii citindu-ti Scriptura. Puneti-i sa citeasca Scriptura. Poate ca regret faptul ca in unii ani, mergand dupa alte programe, am tinut sa ne facem portia, sa citim seara si din Vechiul Testament si din Noul Testament si n-am facut timp sa discutam. Cand copiii ne puneau intrebari, ii fugaream: “Stai, stai, stai sa citim. Bifam portia.” Asta regret. Ce nu regret este ca am citit Scriptura impreuna cu ei. Stiti care este nadejdea mea, acuma, pentru fiul nostru? Cuvantul lui Dumnezeu nu se va intoarce fara rod. El are in mintiuca lui, de 13 ori cel putin, trecut Cuvantul lui Dumnezeu. Si mai este un aspect.

Am observat un lucru. In momentul cand am incercat in Biserica din Alesd sa punem acest lucru, au fost unii care au zis: “Da frate, lasa-ne d-le, ca popa sa citesc in familie? Lasa ca o sa citeasca fiecare pentru el, ca acuma avem Scripturi destule. Eu n-o sa fac aceste lucruri.” Si unii au ales sa n-o faca. Copii care au avut atunci 7 ani, acum au 20. Copiii care au avut atunci 13 ani, acum au 26 samd. Si dupa 13 ani se vad rezultatele si se vad doua feluri de cai- a familiilor care si-au luat Scripturile inauntru si familiile care au lasat, ca: “Noi nu avem timp pentru asta.” Cititi Scripturile cu voce tare. Este un prim pilon de rezistenta in viata familiilor.

2. Rugati-va cu voce tare

Rugati-va cu voce tare, sot si sotie. Rugati-va cu voce tare cu copiii. Uneori nu stiam ce se intampla cu copiii nostri. Si nu ne spuneau. Noi nu aveam timp sa investigam foarte mult. Dar in momentul rugaciunii: “Doamne, ajuta-am sa fiu mai bun si iarta-ma ca am mintit pe mami si pe tati.” Auzi. La un moment dat, m-am rugat o rugaciune pe care am facut-o de la inceputul casniciei, dar m-am scapat cu voce tare. Eram eu, sotia, cei doi copii. Si ma rugam: “Doamne, te rog frumos, ajuta-ma sa mor impreuna cu Natalia. Amin.” Ea imi da un ghiont. Am spus: “Terminam cu Dansul (Dumnezeu) si dupa aia discutam noi doi.” M-a luat: “Mai, tu nu-ti dai seama ce te rogi? Cum adica, sa murim noi? Dar cui raman copiii? Raman orfani de amandoi parintii?” I-am explicat. De unde sa stie femeia ce-mi trece mie prin cap, daca nu afla prin rugaciune?” Noi, barbatii, avem orgoliile noastre. Nu vii acasa sa spui: “Stii? Am fost umilit de sef. Nu prea imi convine. Sunt foarte suparat.” Vii acasa: “Iara e prea fierbinte. Iara …” In momentul cand ne rugam impreuna, creem un triunghi comunicational, prin care varsandu-ne inimile inaintea lui Dumnezeu, comunicam lucruri pe care nu le-am putea comunica altfel cu ceilalti. Rugati-va cu voce tare.

3. Postul si Rugaciunea

In cei 13 ani, de cand impreuna cu cei din Biserica din Alesd am pus o zi de post, Vinerea, am vazut minuni, dragii mei. Am vazut cancer de stadiu 3 oprit de Dumnezeu si persoana este in viata. Am vazut un accident de motocicleta la care medicii au spus: “Ne pare rau, prea multe sanse de supravietuire nu sunt, cam 20% si daca va supravietui, va fii o leguma toata viata. Va trebui sa-l duca sotia, va trebui sa-l poarte. Ne pare foarte rau, nici nu stiu ce sa va zicem.” Ne-am rugat, am postit cu biserica. Omul s-a ridicat, a lucrat pana la pensie, si-a castorit amandoi copiii si acuma isi vede nepotii. Va pot povesti nenumarate experiente despre post si rugaciune. Dragii mei, este o arma care Dumnezeu ne-o da la dispozitie si este modalitatea in care te cunosti mai bine pe tine, in momentul in care te constrangi si te pui in lanturile postului si a rugaciunii. Isaia 58 este o lectura foarte buna, s-o luati acasa, sa vedeti ce fel de post ii place lui Dumnezeu.

4. Biserica

Si al patrulea lucru: Biserica- Comunitatea Duhului, Comunitatea sfintilor in inchinare. V-am povestit despre socrul meu. Un om care a crescut 10 copii si toti cei 10 copii umbla cu Domnul. E meritul Domnului, e harul Lui. Nu cumva sa confundam lucrurile. Dar cred ca este ceva, pe care Domnul foloseste si din ceea ce putem face noi pentru copii. Unul din lucrurile pe care le-am vazut la socrul meu este ca in momentul in care era Duminica dimineata, la 7:30, isi lua baietii de guler, ii planta in bocanci si hai la biserica. Sa nu parasiti adunarea, cum au unii obicei. Dragii mei, nu cred ca ma cunoasteti sau cei care ma cunosc, ma cunoasteti ca un legalist. Cred ca am destula libertate a cugetului si a Duhului si cred ca inteleg libertatile altora. Insa, mi se rupe inima cand vad ca unii decid ca e prea frumos afara ca sa mai vina la biserica. Am putea sa ne plimbam prin parc. Am putea sa facem altceva. Pretuiti inchinarea. Intrebati-i pe crestinii din China, care tanjesc sa se intalneasca in subteran, sa vina in adunare la inchinarea sfintilor si sa celebreze unirea Duhului. Intrebati-i pe cei din Irak si Iran, care tanjesc. Intrebati-i pe cei din Sudan, care pentru ca se aduna la adunare sunt macelariti de ceilalti. Pretuiti, atata vreme cat se mai poate, cat mai avem voie si cat putem faptul ca Domnul este in mijlocul nostru si putem sa ne inchinam in mod atat de liber. S-ar putea ca odata si odata, copiii copiilor nostri sa nu mai aiba aceste libertati.

Concluzie:

Patru stalpi care ne sustin cumva, ca structuri, ceea ce incercam sa punem in continutul familiei. Citirea Scripturii cu voce tare, un obicei pe care cred ca-l poate adopta oricine. Nu-ti trebuie nici masterat in teologie, nici doctorat in filosofie religioasa ca sa poti face lucrul acesta. E atat de simplu. Rugaciunea cu voce tare. Postul si rugaciunea. Si Biserica, frecventarea bisericii. S-au schimbat multe lucruri de la batranii nostri in Psalmul 78. S-a schimbat arhitectura caselor noastre.

As vrea sa inchei cu o amintire dulce pe care o am din copilarie. Unchiul meu a plecat la Domnul in aceasta toamna. In iarna, Domnul l-a luat acasa. Mi-a fost mentor, mi-a fost inlocuitor de tata. Mi-a fost cel care mi-a ascultat confesiunile si cel care mi-a fost un sprijin spiritual in toata perioadele dificile prin care am trecut. Si mi-aduc aminte cu placere, cand in copilarie, intram in casa lor si nici macar nu era tras curentul in casa aceea. Lavita, lavita si cerga prinsa in patru cuie in perete, ca sa nu fie rece de la perete. In mijloc, o masa. Pe masa, o sticla cu apa, acoperita cu un stergar. Un cos cu paine, acoperit cu un alt stergar. Si deschis mare, o Biblie cu ochelarii deasupra si lampa cu petrol. Abia astepta sa vina aprinsul lampilor, cum se spune in Oltenia si in aprinsul lampilor, sa intre in casa sa se hraneasca cu Scriptura, dupa o zi intreaga de coasa. Si mi-l aduc aminte si pe el si pe bunicul, citind rar Scriptura, cu voce tare. Cand intrai in casa aceea micuta, cu cele doua lavite, centru de atentie  era lampa cu lumina Scripturii in centru. Mergeti cu gandul la dvs. acasa. Vizitati-va mental, acum, locuinta. Si ganditi-va, care este principalul centru de atentie. Cand intri la tine in sufragerie, care este lucrul care iti atrage prima data atentia? Este acesta Scriptura? Probabil, nu. Probabil nu mai avem acel obicei de-a fi ostentativi deschizand o Scriptura pe masa.

Dar in arhitectura mentala a ta? Dar in inima ta? Cum ti-ai aranjat casa inimii? Care sunt acele lucruri care ocupa spatiul central? Ma rog Domnului sa intelegem ca nu putem construi noi o viata de familie, fara sa-L chemam pe Domnul sa fie centrul vietii noastre, fara ca toata viata noastra sa nu graviteze in jurul Lui, fara sa-L facem pe El inceputul si sfarsitul, Alfa si Omega, fara sa apelam la harul Lui, la indurarea Lui si la mila Lui.

Daca luati aceste lucruri care vi le-am spus, s-ar putea sa fiti ispititi, cum am fost si eu ispitit in anul trecut, sa credeti ca daca avem reteta asta- ‘Am aflat in seara asta o reteta minunata! Daca o sa fac cu copiii mei (1) citirea Scripturii in fiecare zi (2) rugaciune cu voce tare, ii duc la biserica si postesc si ma rog  impreuna cu ei, o sa iasa neaparat crestini pe banda rulanta.’ Sper sa nu fi inteles acest lucru. Sper sa fi inteles, din tot ce v-am spus in aceasta seara, ca prinicapul operatiei pe care trebuie sa o facem este sa ne deschidem inima, sa ne ancoram de inima lui Dumnezeu. Sa ne legam de Dumnezeu si dupa aceea sa ne lasam in mila, harul si indurarea Lui. Aceasta am vrut sa intelegeti. Sa intelegeti ca El ne este capul nostru, al barbatilor, si daca Il luam pe El ca si cap si intelepciune, El ne da si vointa si infaptuirea  si toate miscarile mentale, care ne sunt necesare pentru a ne conduce familiile pe calea Lui.

Si probabil, probabil, vom avea dezamagiri si probabil vom avea fii risipitori. As vrea sa citez un frate care mi-a dat o incurajare mare in ultimul timp. Daca ar fi sa ne consideram tati ratati cu totii si eu cred ca am ratat ca tata, ma uit la Dumnezeu si imi este un foarte bun coleg de banca. Daca ma judec pe mine dupa rezultate, sunt un tata ratat. Haideti sa ne uitam la Dumnezeu, cum spunea fratele respectiv: “Daca ne uitam la Dumnezeu, ce fel de tata este, daca-L judecam dupa rezultate? Un tata ratat. Dar, hai sa-L judecam pe Dumnezeu dupa investitii, ce fel de tata este: un Tata atat de iubitor, care a dat pe singurul Sau Fiu pentru tine si pentru mine.” Judecati-va, frati si surori, dupa investitii, nu dupa rezultate. Lasati-L pe Dumnezeu, ca a Lui sunt rezultatele, a Lui sunt concluziile si El trage linia finala de judecata. Dar sa fim si noi cu atentie, ce anume investim in familiile noastre? Faceti in asa fel ca ai nostri copii sa vesteasca copiilor lor si copii lor, copiilor lor, ca si copiii lor sa stie, sa ramana credinciosi Domnului. Amin.

VIDEO by Credo TV

https://rodiagnusdei.wordpress.com