Categorie: Adolescenţă

Ce spune Biblia despre…casatorie

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, EDITORIALE, FAMILIE, MEDITAŢII

Ce spune Biblia despre…casatorie

     Planul divin initial

Sunt putine lucruri pe care omul, dupa caderea sa in pacat, a avut permisiunea sa le ia cu sine din lumea desavarsita a Edenului. Intre acestea se numara si institutia casatoriei, creata de Insusi Dumnezeu spre binele si fericirea oamenilor, inainte de aparitia pacatului pe pamant.

“De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de nevasta sa; si se vor face un singur trup” ( Geneza 2,24 ).

Expresia “un singur trup” sugereaza planul lui Dumnezeu cu privire la legamantul casatoriei, care trebuia sa-i aduca pe cei doi intr-o relatie de unire perfecta pe toate planurile: fizic, mental, emotional si spiritual.

Planul lui Dumnezeu cu privire la casatorie este ca aceasta sa fie monogama, intre doua persoane de sexe diferite ( heterosexuala ) si permanenta. In textul din Geneza 2,24 se vorbeste despre un singur barbat si o singura femeie care intra in legamantul casatoriei. Variantele moderne ale casatoriei: poligamia, casatoria intre persoane de acelasi sex, casatoriile de proba ( pe termen limitat ) si casatoriile poliamoroase nu sunt biblice si, prin urmare, nefacand parte din planul Creatorului, ele nu pot primi binecuvantarea Sa.

Durata casatoriei, potrivit principiilor biblice, se intinde pe intreaga viata a celor doi soti, ea incheindu-se doar prin moartea unuia sau a ambilor soti:

“Caci femeia maritata este legata prin lege de barbatul ei cata vreme traieste el; dar daca-i moare barbatul, este dezlegata de legea barbatului ei” ( Romani 7,2 ).

 

Casatoria si Decalogul

Importanta legamantului casatoriei reiese din faptul ca doua din Cele Zece Porunci sunt menite sa apere aceasta institutie: Porunca a saptea si Porunca a zecea.

Porunca a saptea: “Sa nu preacurvesti” ( Exodul 20,14 )

Porunca a zecea: “Sa nu poftesti casa aproapelui tau; sa nu poftesti nevasta aproapelui tau, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tau” ( Exodul 20, 17 ).

Este demn de retinut ca Decalogul protejeaza legamantul casatoriei nu doar la nivel de fapte ( Porunca a saptea ), ci chiar la nivelul gandurilor, al sentimentelor, al poftelor si al trairilor interioare ale fiintei umane ( Porunca a zecea ).

De aceea, indemnul dat de autorul Epistolei catre evrei: “Casatoria sa fie tinuta in toata cinstea si patul sa fie nespurcat” este insotit de un avertisment cat se poate de solemn cu privire la judecata lui Dumnezeu: “Caci Dumnezeu va judeca si pe curvari si pe preacurvari”, adica pe cei care necinstesc legamantul casatoriei ( Evrei 13,4 ).

     Relatiile dintre soti

Biblia ne prezinta legamantul casatoriei ca fiind o relatie bazata pe dragoste reciproca, supunere reciproca si respect reciproc. Daca dragostea, supunerea si respectul sunt cu sens unic, planul lui Dumnezeu cu privire la casatorie nu poate fi implinit, iar fericirea membrilor familiei va fi o Fata Morgana.

“Supuneti-va unii altora in frica lui Christos. Nevestelor, fiti supuse barbatilor vostri ca Domnului… Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit si Christos Biserica Sa si S-a dat pe Sine pentru ea… Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine isi iubeste nevasta, se iubeste pe sine insusi” ( Efeseni 5, 21.22.25.28 ).

“Barbatilor, purtati-va si voi , la randul vostru, cu intelepciune cu nevestele voastre, dand cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii…” ( 1 Petru 3,7 ).

 

Abuzul fizic si verbal

In orice casnicie apar si momente tensionate si pareri divergente care pot degenera in certuri. Cele mai multe dintre ele isi au originea in slabiciunile si defectele firii pamantesti ale celor doi soti. Biblia indeamna intotdeauna la rezolvarea lor fara violenta fizica sau verbala.

“Barbatilor, iubiti-va nevestele si nu tineti necaz pe ele” ( Coloseni 3,19 ).

Tot Biblia recomanda ca orice neintelegere sa fie rezolvata cat mai curand posibil, deoarece trecerea timpului peste anumite neintelegeri nu numai ca nu le rezolva, dar le poate chiar agrava.

“Maniati-va si nu pacatuiti. Sa nu apuna soarele peste mania voastra” ( Efeseni 4,26 ).

Manifestarea virtutilor crestine va ocroti legamantul casatoriei in mijlocul celor mai multe furtuni ale vietii.

     “…Cu toata smerenia si blandetea, cu indelunga rabdare; ingaduiti-va unii pe altii in dragoste si cautati sa pastrati unirea Duhului prin legatura pacii” ( Efeseni 4,2.3 ).

 

Divortul

In Vechiul Testament divortul a fost tolerat de Dumnezeu, insa el nu a fost incurajat si promovat. Motivul pentru care divortul a fost tolerat este invocat de Insusi Domnul Christos in dialogul purtat cu fariseii: impietrirea inimii.

     “Fariseii au venit la El si, ca sa-L ispiteasca, I-au zis: “Oare este ingaduit unui barbat sa-si lase nevasta pentru orice pricina ?”

     Drept raspuns, El le-a zis: “Oare n-ati citit ca Ziditorul de la inceput i-a facut parte barbateasca si parte femeiasca si a zis: “De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta sa si cei doi vor fi un singur trup ?” Asa ca nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta.

     “Pentru ce dar” , I-au zis ei, “a poruncit Moise ca barbatul sa dea nevestei o carte de despartire si s-o lase?”

“Iisus le-a raspuns: “Din pricina impietririi inimii voastre a ingaduit Moise sa va lasati nevestele; dar de la inceput n-a fost asa” ( Matei 19, 3-8 ).

Pozitia Creatorului fatza de divort este clar arata in cartea profetului Maleahi:

“Caci Eu urasc despartirea in casatorie”, zice Domnul Dumnezeul lui Israel” ( Maleahi 2,16 ).

Singurul motiv acceptat de Dumnezeu pentru divort este insasi calcarea legamantului casatoriei prin savarsirea pacatului adulterului ( Porunca a saptea ) de unul sau ambii soti:

“Eu insa va spun ca oricine isi lasa nevasta afara de pricina de curvie si ia pe alta de nevasta, preacurveste; si cine ia de nevasta pe cea lasata de barbat, preacurveste” ( Matei 19,9 ; vezi si Matei 5, 32 ).

 

Sfaturi biblice cu privire la casatorie

Casatoria este un legamant pe viata si cei care intra in acest legamant trebuie sa cumpaneasca bine daca vor putea trai cateva decenii in armonie si pace cu persoana aleasa. Greutatile inerente ale vietii si furtunile starnite fara nicio avertizare vor rupe acele legaminte ale casatoriei care nu au fost realizate pe baze solide. De aceea, sfatul Bibliei este:

“Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. Caci ce legatura este intre neprihanire si faradelege ? Sau cum pot sta impreuna lumina cu intunericul ?” ( 2 Corinteni 6,14 ).

Casatoria este un “jug” ce poate fi purtat doar daca exista dragoste reciproca si armonie in mentalitate, obiceiuri, cultura, educatie si religie. Cand deosebirile sunt mari, “jugul” devine nepotrivit si de nesuportat, iar “carul” familiei este mereu in primejia de a se rasturna.

 

Romantismul si casatoria

Atunci cand romantismul si sexualitatea se manifesta strict in cadrul legamantului casatoriei, ele sunt adevarate daruri ale Creatorului pentru cei doi soti, consolidand relatia dintre ei. Casatoria nu inseamna doar romantism si relatii sexuale, insa fara ele, casnicia este ca o floare fara parfum si ca un cer fara stele.

Biblia ii incurajeaza pe soti sa fie romantici, adaugand celorlalte aspecte ale casatoriei parfumul si culoarea care o fac de dorit.

“Izvorul tau sa fie binecuvantat si bucura-te de nevasta tineretii tale. Cerboiaca iubita, caprioara placuta, fii imbatat tot timpul de dragalasiile ei, fii indragostit necurmat de dragostea ei” ( Proverbe 5, 18.19 ).

Lori Balogh

Sursa: http://www.loribalogh.ro/

Căsătoria la momentul oportun

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, FAMILIE

Imagini pentru familia

„Legătura familială este cea mai strânsă, cea mai duioasă şi cea mai sfântă, din câte există pe pământ. Scopul ei a fost de a fi o binecuvântare pentru Dumnezeu.

Şi ea este cu adevărat o binecuvântare, oriunde se păşeşte cu înţelepciune în legământul căsătoriei, în temere de Dumnezeu şi cu respectul cuvenit pentru răspunderile ei”.

„Pe urmele Marelui Medic” Ellen G.White

Deci, căsătoria nu este o joacă. În intenţia lui Dumnezeu a fost ca soţul şi soţia să făurească o legătură permanentă, mai strânsă decât oricare altă legătură dintre oameni:”De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi se vor face un singur trup”
Geneza 2:24. Un partener de căsătorie este, aşadar, cineva cu care vei fi pentru tot restul vieţii tale. Cu siguranţă, că orice căsătorie va avea de suportat unele probleme, „unele necazuri pământeşti” cum le spune apostolul Pavel în 1Corinteni 7:28.

Specialiştii, însă, susţin:”Dacă există o informaţie cât de cât sigură privind întrebarea dacă o căsătorie va dura sau nu, aceasta este că cei care se căsătoresc foarte tineri au foarte puţine şanse de reuşită”.

De ce eşuează atâtea căsătorii timpurii?

Ellen G.White răspunde la această problemă:”Căsătoriile timpurii nu trebuiesc încurajate. O legătură aşa de însemnată cum este căsătoria şi aşa de cuprinzătoare în urmările ei nu trebuie să se facă în grabă, fără pregătire îndestulătoare şi înainte de a se fi întărit bine puterile trupeşti şi mintale”.

„Pe urmele Marelui Medic”

„Aveam o idee foarte vagă despre ce înseamnă o căsătorie. Credeam că puteam veni şi pleca, că puteam face ce ne place, să spălăm sau nu farfuriile, însă nu este chiar aşa”. Mulţi tineri au asemenea idei imature despre căsătorie. Ei şi-o închipuie ca pe o fantezie romantică. Sau, fac acest pas pentru că doresc să devină, mai bine zis să pară adulţi. Însă alţii doresc, pur şi simplu, să scape de o situaţie neplăcută de acasă, de la şcoală sau din comunitate.

Dar, căsătoria nu este nici fantezie, nici remediu universal pentru probleme. Mai curând, ea este aceea care ridică o serie de probleme noi.

Mulţi tineri se căsătoresc în speranţa că viaţa sexuală le va da satisfacţii deosebite.
Dar, curiozitatea, odată satisfăcută, dispare şi odată cu ea şi sentimentul de noutate. Un studiu efectuat asupra unor cupluri de adolescenţi a arătat că după problemele financiare, cele mai multe certuri le provoacă relaţiile sexuale.

Fără îndoială că aceasta se datoreşte faptului că la baza unor relaţii conjugale pline de satisfacţii se află lipsa de egoism şi autocontrol, calităţi care, tinerii ades nu reuşesc să le cultive:”Bărbatul să-şi îndeplinească faţă de nevastă datoria de soţ şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân pe trupul lui, ci nevasta”(1Corinteni 7:3-4).

Biblia îi încurajează cu înţelepciune pe creştini să se căsătorească doar atunci când au „trecut de floarea vârstei”:”Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă floarea vârstei şi, nevoia aşa cere, să facă ce vrea, nu păcătuieşte; să se mărite”(1Corinteni 7:36).

Căsătoria făcută când pasiunea este la apogeu poate să-ţi deformeze gândirea şi să te facă orb la slăbiciunile viitorului partener.

„Iubiţi prieteni tineri, luaţi pe Dumnezeu şi pe părinţii voştrii temători de El ca sfătuitori ai voştri.

Rugaţi-vă pentru lucrul acesta. Căutaţi orice simţământ şi luaţi aminte la orice trăsătură de caracter în persoana de care aveţi de gând să vă legaţi destinul vieţii voastre. Pasul pe care sunteţi gata să-l faceţi este unul dintre cele mai de seamă din viaţa voastră (…) Chiar dacă iubiţi, nu iubiţi orbeşte” Ellen G.White

A-ţi asuma rolul de soţ sau de soţie este una dintre cele mai maturi hotărâri din viaţă. Chiar dacă s-au făcut făgăduinţele în acest sens, chiar logodna, este preferabilă o ruptură imediată, decât un eşec viitor.

„Dacă ai făcut o făgăduinţă potrivnică Sfintelor Scripturi, prin orice mijloace, retrage-o fără zăbavă şi în umilinţă faţă de Dumnezeu pocăieşte-te de nebunia care te-a dus” Ellen G.White

O altă cauză majoră a neânţlegerilor familiale în cadrul cuplurilor tinere sunt banii. De fapt, acum aceasta este la noi problema situată pe primul loc, ea este cea care creează cele mai mari nelinişti.

Salariile sunt mici, şomajul în floare. Dar în Proverbe 24:27 sfatul Domnului zice:”Vezi-ţi întâi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul câmpului, şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa”.
În timpurile biblice, bărbaţii munceau din greu că să fie capabili să întreţină o familie.

„Unul dintre semnele care ne arată că trăim timpurile din urmă este că copiii sunt neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie”. Aşa spunea sora White şi aşa este!

Dacă tinerii ar fi ascultători de părinţi multe ar afla şi de multe probleme s-ar uşura.

Mulţi soţi tineri de azi consideră rolul de întreţinător de familie drept o povară. Nici chiar un salariu bun nu va pune însă capăt problemei banilor dacă un cuplu are o concepţie copilărească despre lucrurile materiale. Tot ceea ce au adunat cu trudă părinţii de-a lungul anilor sunt bani munciţi din greu. Nimic din ceea ce reprezintă ani de muncă, economie şi sacrificiu, nu poate împodobi peste noapte casele, căminele tinerilor căsătoriţi.

Vă amintiţi ce spune Ellen White despre bani, problema cotată nr. 1 în ierarhia generatoarelor de neânţelegeri? Să ne reamintim împreună de această minunată soră White, mai de actualitate ca niciodată:”Banii noştri nu ne-au fost daţi pentru onoarea noastră şi preamărirea noastră proprie. Ca economi credincioşi, noi trebuie să folosim banii spre onoarea şi mărirea lui Dumnezeu. Unii cred că doar o parte din mijloacele lor ar aparţine lui Dumnezeu (…)

Aceasta este o mare greşeală. Tot ce avem aparţine Domnului… . În folosirea fiecărui ban arătăm dacă iubim pe Dumnezeu… . Banii au o mare valoare, fiindcă putem face mult bine cu ei… .”

Un cămin confortabil este o desfătare, dar oare câtă bucurie aduce Domnului o afundare tot mai adâncă în datorii, de ajung tinerii să nu se mai poată ajuta pe ei darmite pe alţii.

Lipsiţi de maturitatea de a se mulţumi să aibă cu ce să se hrănească şi să se acopere, ei au sporit tensiunea în căsnicia lor.

„Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei care vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă- pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, cari au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri”(1Timotei 6:8-10).

Dar, nu numai lipsa sau insuficienţa banilor aduc probleme şi dezamăgiri, ci şi alegerea propriu zisă a viitorului partener.

O înfăţişare deosebită am descoperit că este o prioritate atât la băieţi, cât şi la fete. Degeaba avertizează Proverbele 31:30 că:”Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă”.

Dar dacă s-ar ţine cont nu ar mai fi considerate căsătoriile un semn al sfârşitului. „Bărbaţi şi femei sunt aşa de îndărătnici, aşa de încăpăţânaţi, încât Dumnezeu este lăsat la o parte, ca şi cum n-ar avea nimic de făcut în această chestiune solemnă şi însemnată”.

Pune sau a pus Domnul preţ pe averea personală sau pe însuşirile fizice? A avut Domnul în centrul atenţiei Sale oameni frumoşi şi a considerat frumuseţea darul cel mai de seamă de care se poate bucura un om? Nicidecum. Dimpotrivă, El a avertizat că frumuseţea este trecătoare, ori omul trebuie să caute în sine şi în ceilalţi ceea ce îl îndeamnă la veşnicie. E drept, că tot ce e trecător e frumos, îţi ia ochii şi minţile dacă nu eşti vigilent, este o ispită continuă. Şi tinereţea, şi frumuseţea, şi banii. Duc ele la cele veşnice? Nu! Ele abat atenţia de la scopul pe care Dumnezeu l-a pus în faţa omului.

Nu ar fi deci logic să te examinezi în lumina Scripturilor înainte de a te angaja în ceva serios, cum ar fi o promisiune de căsătorie.

Care sunt de fapt ţelurile tale în viaţă? Cum vor fi ele afectate de căsătorie? Vrei să te căsătoreşti pentru a avea, pur şi simplu, relaţii sexuale sau pentru a scăpa de greutăţi? Şi în ce măsură eşti capabil să-ţi afirmi rolul de soţ sau soţie! Eşti capabil să conduci o gospodărie sau să-ţi întreţii familia? Dacă eşti într-un permanent conflict cu familia cum vei fi în stare să convieţuieşti cu partenerul în căsătorie? Poţi să faci faţă încercărilor şi necazurilor care apar odată cu căsătoria? Ai dat la o parte ce era copilăresc în ce priveşte administrarea banilor?
Iată un alt set de întrebări, tot la fel de utile, dar cu o mai mare importanţă pentru fete.

„Adevărata iubire este o plantă care trebuie cultivată. Femeia care doreşte o legătură paşnică şi fericită, care vrea să fie ferită pe viitor de mizerie şi întristare, să cerceteze înainte de a ceda sentimentelor sale: Are iubitul meu o mamă? Care este felul caracterului ei? Recunoaşte el datoriile lui faţă de ea? Ia el seama la dorinţele şi fericirea ei?

Dacă el nu respectă şi nu onorează pe mama sa, oare va dovedi el respect şi iubire, amabilitate şi atenţie, faţă de soţia lui?

După ce va fi trecut noutatea căsătoriei, mă va mai iubi el? Va fi el răbdător faţă de greutăţile mele, sau va fi critic, poruncitor şi dictator?”

Comportarea în casa părintească, credincioşia în căminul pământesc sunt cea mai bună pregătire. Nu parcul, nu strada, nu televizorul sau filmele, nu din reviste ilustrate vă veţi forma ca viitori soţi şi soţii. Acasă, lângă mama şi tata care mănâncă pâinea aceasta de o viaţă îţi vei face ucenicia pentru propria ta familie.

Căsătoria poate fi un izvor de bucurii mari, fie de dureri amare. Mai bine o bucurie trainică ceva mai târziu, decât una de scurtă durată dar timpurie. Răgazul, aşteptarea dacă sunt necesare, să nu se uite! Pregătirea temeinică pentru căsătoria pe care Domnul a dat-o pentru toată viaţa trebuie desăvârşită cu calm şi răbdare. Doar aşa, căsătoria va fi începutul iubirii şi nu sfârşitul ei.

Sursa: http://tinerii-crestini.blogspot.ro/

ÎNCOTRO, AZI…?!

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME, EDITORIALE, MEDITAŢII

…ia seama asupra ta și veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieții tale, ca nu cumva să uiți lucrurile pe care ți le-au văzut ochii și să-ți iasă din inimă, fă-le cunoscute copiilor tăi și copiilor copiilor tăi (Deuteronom 4:9)

          În viața poporului Israel au existat zile și împrejurări deosebite, când poporul se aduna pentru a-și aminti de intervențiile miraculoase ale lui Dumnezeu de-a lungul istoriei națiunii lor. Dumnezeul cel necuprins și veșnic s-a implicat în derularea evenimentelor, dovedind de nenumărate ori, prin minuni de excepție, că El este singurul Dumnezeu viu, adevărat și atotputernic!

            Privind periodic la o istorie presărată cu minuni unice, dumnezeiești, Israelul trebuia să nu piardă din vedere că era poporul cu care Dumnezeu a încheiat un legământ și astfel să se îmbărbăteze, să își reînnoiască nădejdea, dar și să păstreze vie, în mintea și inima generațiilor tinere, flacăra acestei credințe adevărate.

            Contemplând aceste adevăruri, mă întreb în ce măsură noi, generația de azi a credincioșilor creștini români, ne gândim la necesitatea de a oferi o direcție clară generațiilor ce vor urma? Copii, nepoții și chiar strănepoții noștri, așteaptă, poate cu nedumerire, la intersecțiile vieții, la cumpenele drumurilor, întrebându-se care este direcția corectă spre care trebuie să se îndrepte? Tocmai pentru că în fața lor stă indiscutabil o ofertă excesiv de diversă, pericolul de a alege un drum greșit este imens.

where-to

Cotidianul face ca adevărurile creștine să fie puse față în față cu filozofiile și învățăturile de nuanță umanist-raționalistă. Doctrine New Age propun tinerei generații diverse experiențe periculoase, de factură ocultă. În fața acestei gigantice provocări trebuie să punem înaintea tinerilor noștri mai mult decât o învățătură sănătoasă, expusă cel puțin teoretic în bisericile noastre. Numai atunci îi vom putea ajuta cu adevărat pe tineri să îl aleagă pe Dumnezeul Bibliei, când alături de învățătura creștină corectă, vom așeza și experiențe avute cu Dumnezeu, adevăruri văzute cu ochi noștri, adevăruri experimentate și trăite, prin îndurarea lui Dumnezeu, chiar în familiile noastre! Miracolele trăite cu Dumnezeu îi vor ajuta pe tineri să vadă în creștinism nu doar o teorie religioasă, îmbrățișată de părinții mei, ci o credință autentică în Dumnezeu, care este viu!

Meditând la aceste adevăruri, mi-am dat seama că momentul în care m-am decis categoric să urmez calea părinților mei, copil fiind, nu a fost unul în care am priceput mai profundînvățăturile creștine (acestă înțelegere am dobândit-o mult mai târziu), ci a fost momentul când am văzut că Dumnezeu ascultă rugăciunile părinților mei, înfăptuind minuni în familia noastră!

Aveam aproape 10 ani când mama s-a îmbolnăvit grav. După o vreme de tratament și investigații medicale de specialitate, medicii nu au putut să-și exprime decât… neputința de a face ceva. Am auzit de la frații mai mari că mama a fost lăsată acasă și că în curând avea să moară. Pe fețele celor 11 frați se putea citi disperarea! Cu toți știam că nu mai este altceva de făcut decât să ne rugăm. Mama se simțea din ce în ce mai rău. Nu se mai putea nici măcar ridica și vorbea foarte greu. Într-o zi, îmi amintesc și acum foarte bine, a venit la noi un om al lui Dumnezeu, care ne-a transmis următorul mesaj din partea Domnului: Dumnezeu a hotărât ca mama voastră să plece acasă la El! Dar, privind la rugăciunile voastre, Domnul și-a schimbat planul (întocmai ca în cazul lui Ezechia, vezi Isaia 38:5). Sora se va însănătoși și va trăi până când își va vedea toți copiii mari!

Nici până în ziua de azi, nu știu ce a crezut tata sau ceilalți frați ai mei în acea clipă, dar, în ceea ce mă privea, am fost sigur că Dumnezeu urma să înfăptuiască o minune! Cu adevărat, în zilele care au urmat, cu toți am văzut minunea! După ce mama, timp de câteva săptămâni, nu mâncase aproape nimic… a început să mănânce, iar după câteva zile s-a ridicat din pat. Prin îndurarea lui Dumnezeu, mama a mai trăit 20 de ani!

După ce am văzut  această minune, petrecută chiar în casa noastră, m-am hotărât să urmez calea credinței părinților mei. Dumnezeul în care tatăl și mama mea și-au pus nădejdea, merită să fie urmat! El este singurul Dumnezeu viu și adevărat!

Perioada copilăriei și adolescenței mele a fost presărată cu multe minuni asemănătoare, care m-au ajutat să-l cunosc în felul acesta pe Dumnezeu!

Apoi, în decursul anilor, au existat multe situații și în viața propriei familii, când numai Dumnezeu a mai putut să intervină! Toate acele intervenții, minuni ale lui Dumnezeu, le-am accentuat în fața copiilor mei și Domnul a îngăduit să avem parte de multe momente în care cu toții ne-am adus aminte de ele! Dumnezeu mi-a dat harul să constat cu bucurie cum și în viața copiilor mei a rodit aceste experiențe cu El, statornicind încrederea lor în Dumnezeu!

În anul 1993 călătoream împreună cu una din fiicele mele, care pe atunci avea 9 ani, din Belgia spre România, cu un microbuz adus din America pentru a fi utilizat în lucrarea lui Dumnezeu în țară. Întrucât trebuia să ajung în România să descarc mașina și apoi să mă întorc în timp util la aeroportul din Budapesta, pentru a duce un grup de frați americani, care veneau într-o călătorie misionară în România, fiecare minut conta și făcea parte dintr-un plan bine stabilit. Se înnoptase de-a binelea, când am intrat în regiunea muntoasă a Bavariei din Germania. Am alimentat la ultima stație de benzină, înainte de a intra în munți, urmând să călătorim toată noaptea. Când am vrut să pun mașina în mișcare, un zgomot puternic s-a auzit la transmisie, iar mașina nu s-a mai urnit din loc. Dezamăgit și descurajat, m-am așezat cu capul pe volan, dându-mi seama de profundul dramatism al situației. Imaginile mi se succedau în minte: transmisia automată era defectă, era noapte, eram în munți, orice posibilitate de reparare era exclusă, frații din America așteptau în aeroportul din Budapesta! Alături de mine, fetița s-a oferit să mă ajute zicându-mi: Tata, hai să ne rugăm! Răspunsul meu lapidar a fost: Nici nu a mai rămas altceva de făcut! Am înălțat o rugăciune sinceră, chiar copilărească, în care, cu credință, i-am cerut Domnului ca din imensul număr de îngeri, care Îi stau la dispoziție, să trimită unul specializat în mecanică pentru a ne ajuta! După ce am încheiat rugăciunea, prin credință am pornit motorul, l-am turat la maximum și am pus mașina în mișcare. Însoțiți de un zgomot asurzitor, am început să ne mișcăm încet. După ce am parcurs câțiva zeci de metri în felul acesta, deodată zgomotul s-a oprit. Apoi, ca purtată de o mână nevăzută, mașina a început să ruleze normal!

            Am ajuns la timp în România, unde am descărcat darurile aduse și am plecat la Budapesta. Imediat după ce am intrat în parcarea aeroportului, mașina s-a defectat din nou și de acolo a trebuit să fie remorcată în România. Practic așa mă rugasem, ca Dumnezeu să mă ajute să ajung măcar până la aeroport. Oare ce s-ar fi întâmplat dacă credința mea ar fi mers mai departe, îndrăznind să cer mai mult de atât în rugăciune?!

            Astfel de experiențe nu trebuie să fie uitate! Ele zidesc credința, o fac să fie practică! În același fel, în care oamenii au nevoie de învățătură corectă, ei au nevoie și de astfel de dovezi vii grăitoare! Ca urmare, este necesar, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, să fim deschiși, lăsând la o parte așa-zisa modestie și să le comunicăm celor ce vin după noi inclusiv lucrurile pe care ochii noștri le-au văzut!

În nici un caz, astfel de lucrări nu trebuie luate ca pe o laudă personală. Acestea nu ne reprezintă, nici pe noi, nici puterea și înțelepciunea noastră. Mai degrabă ele contrastează puternic slăbiciunea și limitarea umană cu puterea și înțelepciunea fără margini a lui Dumnezeu. Puterea și înțelepciunea divină se desăvârșesc tocmai în situațiile în care apar neputințele omului!

            Este foarte important ce fel de imagine despre Dumnezeu clădim în mintea copiilor noștri. Dacă le vom arăta un Dumnezeu mic, atunci într-un Dumnezeu mic se vor încrede, iar dacă le vom arăta măreția și atotputernicia lui Dumnezeu, atunci o astfel de imagine îi va însoți toată viața!

            Atât în familie, cât și în biserică, trebuie să fie cunoscute experiențele cu Dumnezeu. Dacă mai tot timpul, petrecut de copii în biserică, ei nu vor vedea altceva decât ceremonii, organizate cu diverse ocazii, vor crește cu percepția unui creștinism de paradă, față de care, cu sinceritate trebuie să o recunoaștem, tânăra generație este din ce în ce mai plictisită.

            Nu este justificat să așteptăm indiferenți, sperând că numai Dumnezeu trebuie să se îngrijească de viitorul bisericii. Generația spirituală de mâine va păși pe calea indicată de credincioșii de azi! Acum, tânăra generație se găsește la răscruce de drumuri și ne întreabă: Încotro să pornim? Care este direcția cea bună? Pe unde ați mers voi? Înțelegând acest imperativ, fiecare creștin matur, deci și responsabil, ar trebui să se întrebe AZI care este direcția pentru MÂINE și să se pregătească pentru a o urma! Așadar: ÎNCOTRO, AZI… ?!

Mike Olari

Încotro, azi…?!

Sursa imagine: AICI

Să nu-ți fie rușine să iubești pe mama ta

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, EDITORIALE, MEDITAŢII

Am văzut clipul de mai sus în mai multe rânduri, dar cred că acum se potrivește bine cu o întâmplare la care am fost părtaș de curând.

Am fost la un cămin împreună cu niște prieteni și, printre alte jocuri am făcut și un fotbal. Așa că a trebuit să mergem pe terenul de fotbal din sat, ceea ce însemna 10 minute de mers. Imaginează-ți cam 70 de copii gălăgioși mergând spre terenul de fotbal.

Și mai imaginează-ți că ai 12 ani, că ești de la același cămin/orfelinat cu ei și deodată vezi pe mama ta. Ea este îmbrăcată în negru, cu haine sărăcăcioase, și stă lângă un bar împreună cu alte persoane, pe partea cealaltă a șoselei.

Poate că în sinea ta ești dezamăgit că mama ta este săracă, poate are probleme cu băutura sau cu sărăcia, poate că nu are loc de muncă sau .. poate că lucrează ca măturătoare.

Ask-not-what-your-mother-can-do-for-you.-Ask-what-you-can-do-for-your-mother-250x187Privirea ți se intersectează cu a ei și ridici mâna, pe jumătate, în semn de salut. Dar nimic glas, nimic zgomot, ca nu cumva să observe ceilalți că este mama ta. Nu ai vrea să se abată rușinea asupra ta, nu ai vrea să știe nimeni că ea este… Că e săracă, sau poate murdară…

Șii stop!

Am observat că ridicase mâna pe jumătate și am întrebat: “Cine e acolo? O cunoști?”.  “E mama”- mi-a spus foarte încet. “Vorbești serios? Păi așa saluți tu pe mama ta? Doar o mamă ai pe lumea asta și așa o saluți?”. I-am dat puțin răgaz  să acționeze și a strigat: “Săru’mâna, mama. Mă duc la terenul de fotbal”. L-am simțit cum devenise mai senin pentru că a avut curajul să spună asta.

Se treziseră niște sentimente ciudate în mine. Și eu am fost așa. Și mie îmi era rușine când eram copil; îmi era rușine să mă laud cu părinții mei, îmi era rușine să mă mândresc cu frații mei. Dacă ne vedeam pe stradă .. parcă eram necunoscuți. Dar nici acasă nu spuneam mamei vreodată că o iubesc, deși ea mă iubea. E mare lucru să știi să-ți manifești dragostea.

Toate gândurile de sus mi-au trecut prin minte cam într-o secundă, apoi i-am ținut un discurs pe tema “Niciodată să nu-ți fie rușine să o iubești pe mama ta.”. Poate că avea motive să se rușineze cu mama lui, dar nu ar fi avut motive să nu o salute, să nu o cinstească… să nu o iubească.

love your motherȘtiți ce? Dumnezeu a pus “cinstirea părinților” printre primele porunci, pentru că El cunoaște cel mai bine pe om. Poate cândva vom fi și noi părinți, poate vom fi neglijenți, poate vom fi chiar răi, poate vom sta departe de ei, dar gândiți-vă ce zguduite ne-ar fi sufletele să vedem dragoste din partea copilului pe care nu l-am iubit. Dragostea face să cadă răutatea, sau neglijența. Mai ales dragostea … pe care n-o merităm!

Dacă părinții tăi nu știu să te iubească, trebuie sa le dai tu o lectie. Cum poți câștiga pe cineva dacă aștepți dragoste doar din partea lui? Dacă există mame care nu își iubesc copiii, cred că ar trebui să existe copii care își iubesc mamele.   

love your familyNeglijați? Toți am fost. Abandonați? Nu prea! Adevărul este că puțini dintre prietenii mei au fost părăsiți de părinți. Cred că majoritatea avem motive să fim recunoscători pentru părinții noștri și n-o facem. Avem motive să îi apreciem, chiar să ne mândrim cu ei și n-o facem. Avem motive să-i îmbrățișăm și totuși trântim uși. Eu am fost așa. Dar știți ce mai avem? Unii dintre noi mai avem timp să schimbăm asta!

https://gandestecurat.wordpress.com/category/familie/

Calea pe care ne-o alegem

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, EDITORIALE, MEDITAŢII

Imagini pentru drumuri

Un băiat în vârstă de vreo cinșpe ani, simțindu-se probabil copleșit de tot ce îl înconjoară și crezând că nu poate face față presiunii societății, consideră că dacă fumează și își crestează pielea cu o lamă îl va face să uite pentru câteva momente de întunericul de confuzie în care se află. Preferă să își creeze o lume a lui, mai bună, zice el, în care durerea și-o provoacă numai el și în care ceilalți îl lasă în pace. Se refugiază într-un gen de muzică și se folosește de anumite mecanisme pentru a-și ascunde golul interior. Prietenii, prietenele de ocazie pe care îi are nu fac decât să îl tragă în jos, ei având o gândire și o percepție la fel de eronată asupra lumii în care trăiesc.

O altă fată se îndrăgostește de un puștan nu mai mare de optșpe ani și uită de educația pe care părinții i-au oferit-o, abandonează credința în care a fost crescută și se lasă purtată de valul acestei formidabile iubiri, ca mai târziu să se afle însărcinată la nici șaisprezece ani și neavând o altă cale de scăpare decide că avortul e soluția finală în cazul ei și că ea este aceea responsabilă de corpul ei și deciziile pe care le ia nu privește pe nimeni. Este viața ei și punct. Cu greu își va mai reveni ea din experiența pe care tocmai a avut-o și probabil că va mai dura câțiva ani până să se dezmeticească și să realizeze căci calea pe care și-a ales-o duce direct în jos, din toate punctele de vedere. Dar suntem învățate să nu ne pese prea mult de sentimentele noastre, să nu acordăm importanță respectului de sine… ci să trăim clipa. Că ce vine după trăirea clipei nu prea contează.

Aceste povești pe care le-am scris nu sunt de fapt povești. Sunt cazuri adevărate și nu sunt singurele în societate, ci sunt numai două dintre nu știu câte sute sau chiar mii despre care ajungem să auzim pe parcursul vieții noastre. Problema noastră este că nu înțelegem, chiar nu ne intră în cap faptul că FIECARE alegere pe care o facem are o consecință, bună sau rea. Eu am văzut asta în viața mea. Și o alegere rea atrage cu ea o consecință rea. Și apoi vor urma altele, fiindcă nu ne putem opri numai la atât. Dacă dăm de mâncare răului, răul va cere mai mult, fiindcă culegem exact ceea ce semănăm. Știu, suntem tineri și trebuie să ne simțim bine, să ne bucurăm de tinerețe. Din păcate însă, folosim această replică pentru a ne face de cap și de a ajunge în unele extreme care vor fi neplăcute pentru noi la un moment dat. Dar momentan nu s-a întâmplat nimic rău aseară în club când a trecut de ora 12, deși la ora aceea părinții trebuiau să ne știe în pat. Suntem vii, nu am avut accident pe drum. Relaxează-te. Asta ne spunem de fiecare dată când știm că întrecem limita, găsim o justificare pentru tot ce facem. Atâta timp cât suntem în regulă, înseamnă că ceea ce am făcut nu e atât de rău precum se zice. Da, ne-am cam amețit de la băutura aceea și parcă ni s-a încețoșat privirea conducând spre casă, dar am ajuns în siguranță și Dumnezeu ne-a păzit. Am ajuns chiar și să folosim numele Său pentru a ne acoperi faptele noastre cu consecințe rele.

Nu vom fi mereu tineri, nu vom avea mereu această vârstă frumoasă. Anii vor trece, iar roadele noastre vor crește și se vor vedea. Dacă am semănat neghină, de asta vom avea parte în viața noastră. Când ne vom căsători și noi într-un final după nu știu câte relații eșuate, oare ce bucurie vom avea în ziua nunții, când noi deja știm și teorie, dar și prctică? Când am învățat deja destule de pe website-uri care dau sfaturi ieftine și ne învață cum să dăm pe gratis ceea ce avem cel mai de preț? Când zilnic auzim că nu mai există dragoste adevărată și că trebuie să ne mulțumim cu firimituri, când muzica de la radio e numai despre inimi frânte? Dar despre copiii pe care îi vom avea? Știu, ne dorim ca ”într-o zi viața mea să arate așa”, dar cum vom putea să le dăm copiiilor noștri o creștere binecuvântată și armonioasă când noi eram cei care ne certam în fiecare zi cu părinții și îi desconsideram?
Dorințele noastre sunt frumoase, dar vor rămâne numai niște dorințe dacă nu facem niște schimbări serioase în viața noastră și alegem să semănăm sămânță sănătoasă, alegem să trăim diferit chiar cu riscul de a fi luați în derâdere și  alegem să Îl cinstim pe Dumnezeu mai presus de orice.

Imagine: google

http://intrebarileinimii.blogspot.ro/