**SCRIITOR ANONIM**Genesa 2-24*
*De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa,si se va lipi de nevasta sa,si se vor face un singur trup*
Mulţi soţi tineri de azi consideră rolul de întreţinător de familie drept o povară. Nici chiar un salariu bun nu va pune însă capăt problemei banilor dacă un cuplu are o concepţie copilărească despre lucrurile materiale. Tot ceea ce au adunat cu trudă părinţii de-a lungul anilor sunt bani munciţi din greu. Nimic din ceea ce reprezintă ani de muncă, economie şi sacrificiu, nu poate împodobi peste noapte casele, căminele tinerilor căsătoriţi. Vă amintiţi ce spune Scriptura despre bani, problema cotată nr.1 în ierarhia generatoarelor de neânţelegeri?”Banii noştri nu ne-au fost daţi pentru onoarea noastră şi preamărirea noastră proprie. Ca economi credincioşi, noi trebuie să folosim banii spre onoarea şi mărirea lui Dumnezeu. Unii cred că doar o parte din mijloacele lor ar aparţine lui Dumnezeu (…) Aceasta este o mare greşeală. Tot ce avem aparţine Domnului… . În folosirea fiecărui ban arătăm dacă iubim pe Dumnezeu… “Banii”au o mare valoare, fiindcă putem face mult bine cu ei… .” Un cămin confortabil este o desfătare, dar oare câtă bucurie aduce Domnului o afundare tot mai adâncă în datorii, de ajung tinerii să nu se mai poată ajuta pe ei dar-mite pe alţii. Lipsiţi de maturitatea de a se mulţumi să aibă cu ce să se hrănească şi să se acopere, ei au sporit tensiunea în căsnicia lor. „Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei care vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă- pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, cari au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri”(1Timotei 6:8-10). Dar, nu numai lipsa sau insuficienţa banilor aduc probleme şi dezamăgiri, ci şi alegerea propriu zisă a viitorului partener. O înfăţişare deosebită am descoperit că este o prioritate atât la băieţi, cât şi la fete. Degeaba avertizează Proverbele 31:30 că:”Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă”. Dar dacă s-ar ţine cont nu ar mai fi considerate căsătoriile un semn al sfârşitului. „Bărbaţi şi femei sunt aşa de îndărătnici, aşa de încăpăţânaţi, încât Dumnezeu este lăsat la o parte, ca şi cum n-ar avea nimic de făcut în această chestiune solemnă şi însemnată”. Pune sau a pus Domnul preţ pe averea personală sau pe însuşirile fizice? A avut Domnul în centrul atenţiei Sale oameni frumoşi şi a considerat frumuseţea darul cel mai de seamă de care se poate bucura un om? Nicidecum. Dimpotrivă, El a avertizat că frumuseţea este trecătoare, ori omul trebuie să caute în sine şi în ceilalţi ceea ce îl îndeamnă la veşnicie. E drept, că tot ce e trecător e frumos, îţi ia ochii şi minţile dacă nu eşti vigilent, este o ispită continuă. Şi tinereţea, şi frumuseţea, şi banii. Duc ele la cele veşnice? Nu! Ele abat atenţia de la scopul pe care Dumnezeu l-a pus în faţa omului. Nu ar fi deci logic să te examinezi în lumina Scripturilor înainte de a te angaja în ceva serios, cum ar fi o promisiune de căsătorie. Care sunt de fapt ţelurile tale în viaţă? Cum vor fi ele afectate de căsătorie? Vrei să te căsătoreşti pentru a avea, pur şi simplu, relaţii sexuale sau pentru a scăpa de greutăţi? Şi în ce măsură eşti capabil să-ţi afirmi rolul de soţ sau soţie! Eşti capabil să conduci o gospodărie sau să-ţi întreţii familia? Dacă eşti într-un permanent conflict cu familia cum vei fi în stare să convieţuieşti cu partenerul în căsătorie? Poţi să faci faţă încercărilor şi necazurilor care apar odată cu căsătoria? Ai dat la o parte ce era copilăresc în ce priveşte administrarea banilor? Iată un alt set de întrebări, tot la fel de utile, dar cu o mai mare importanţă pentru fete. „Adevărata iubire este o plantă care trebuie cultivată. Femeia care doreşte o legătură paşnică şi fericită, care vrea să fie ferită pe viitor de mizerie şi întristare, să cerceteze înainte de a ceda sentimentelor sale: Are iubitul meu o mamă? Care este felul caracterului ei? Recunoaşte el datoriile lui faţă de ea? Ia el seama la dorinţele şi fericirea ei? Dacă el nu respectă şi nu onorează pe mama sa, oare va dovedi el respect şi iubire, amabilitate şi atenţie, faţă de soţia lui? După ce va fi trecut noutatea căsătoriei, mă va mai iubi el? Va fi el răbdător faţă de greutăţile mele, sau va fi critic, poruncitor şi dictator?” Comportarea în casa părintească, credincioşia în căminul pământesc sunt cea mai bună pregătire. Nu parcul, nu strada, nu televizorul sau filmele, nu din reviste ilustrate vă veţi forma ca viitori soţi şi soţii. Acasă, lângă mama şi tata care mănâncă pâinea aceasta de o viaţă îţi vei face ucenicia pentru propria ta familie. Căsătoria poate fi un izvor de bucurii mari,sau de dureri amare. Mai bine o bucurie trainică ceva mai târziu, decât una de scurtă durată dar timpurie. Răgazul, aşteptarea dacă sunt necesare, să nu se uite! Pregătirea temeinică pentru căsătoria pe care Domnul a dat-o pentru toată viaţa trebuie desăvârşită cu calm şi răbdare. Doar aşa, căsătoria va fi începutul iubirii şi nu sfârşitul ei.
Categorie: Adolescenţă
Să învăţăm de la toamnă..
Apariţia toamnei a adus cu ea melancolia-i specifică, întotdeauna prezentă. Căderea frunzelor şi ploile dese sunt doar câteva dintre semnele care o însoţesc la drum şi care ne şoptesc să credem în Domnul. Să nu ne dăm bătuţi, să luptăm şi să mergem înainte ştiind că la capătul drumului ne aşteaptă Cel pentru care am luptat. Deşi ateismul e în creştere şi credinţa pare că scade pe zi ce trece, totuşi, Dumnezeu este real şi cei ce sunt ai Lui ştiu asta din toată inima lor pentru că Duhul Său le curge prin vene. Şi totuşi, oamenii luptă împotriva Celui ce îi iubeşte. Dar noi să privim înainte, să nu ne oprim din drum doar pentru că mulţi o fac, ca nu cumva să prindem şi noi rădăcini şi să nu mai putem pleca niciodată de acolo. Vara aceasta am avut ocazia să văd sute de oameni, să le observ comportamentul şi am constatat cât de mare nevoie avem de Dumnezeu. Am făcut o comparaţie între cei ce sunt ai lui Dumnezeu şi între cei ce se prefac că El nu există sau care cred că atâta timp cât cred în El, nu au nevoie de mai mult. Şi pot să vă spun că nu există un loc mai bun decât în braţele iubitoare ale lui Yeshua! Nu aş da pentru nimic în lume pe Isus şi nu îmi pasă că oamenii mă compătimesc pentru faptul că sunt a Sa.
În timp ce îi vorbeam unui tânăr despre Dumnezeu şi despre credinţă, el s-a uitat la mine cu milă şi mi-a spus: „Păcat de tine, eşti o fată faină..” Am început să râd şi l-am întrebat de ce e păcat de mine. Şi el mi-a răspuns că din cauză că nu pot merge la o discotecă, că nu mă pot distra la fel cum o fac celelalte fete. Iar eu i-am spus că nu e deloc păcat de mine din cauza asta! Ba din contră, e ferice de mine că nu merg în locurile unde domină puterile rele! Cred că dacă oamenii ar şti bucuria infinită pe care o simt cei ce sunt ai lui Dumnezeu, dacă ar putea măcar simţi pentru un minut sentimentele noi ce îi încearcă pe creştinii adevăraţi, ar părăsi lumea şi plăcerile ei şi ar veni la Cruce. Şi-ar pleca genunchii la picioarele Crucii şi şi-ar lăsa acolo trecutul. Crucile pe care le-ar purta la gât ar avea o semnificaţie profundă şi nu le-ar mai folosi doar pe post de bijuterii. Le-ar purta în inimi. Dar… nu putem cu toţii să experimentăm această bucurie. Le este destinată numai acelora care sunt dispuşi să renunţe la tot de dragul Celui pe care nu l-au văzut niciodată.
În ultima perioadă, mi-a venit mai uşor să renunţ la multe lucruri care nu erau în regulă în viaţa mea deoarece îmi imaginam bucuria ce-mi era pusă înainte. Şi pot să spun că El face nespus mai mult decât cer sau gândesc eu. El face lucruri imposibile, El aduce soarele ascuns după nori. Deşi suntem supuşi greşelilor, El se uită la noi şi ne vede sfinţi. Nu vede nicio pată. Vede doar ceea ce a făcut pentru noi. Şi atunci ştie că suntem ai Lui. Dragostea Lui este infinită, de nemăsurat. Noi nu trebuie decât să-I urmăm sfaturile, să umblăm pe unde a umblat El şi chiar în locuri unde picioarele Sale nu au mai ajuns. Să fim dispuşi să ne lăsăm frunzele să cadă, să învăţăm că trebuie să murim ca să putem trăi. Învăţaţi de la toamnă!
A fi femeie înseamnă…
Un zbucium trist îţi acoperă faţa ascunsă după zâmbete false. Poate că eşti tristă sau te simţi folosită de acei oameni care ţi-au smuls inima din piept şi apoi au plecat fără să ţi-o mai redea. A trebuit să mergi în căutarea ei şi ai greşit drumul de multe ori, şi ai găsit o inimă care nu ţi-a aparţinut. A fost mai rece, aproape de gheaţă. Ai crezut că sunt doar încercările vieţii care te fac mai rea, mai dură şi care te modelează spre a deveni o femeie puternică. Dar ce înseamnă a fi puternică? Înseamnă a nu-ţi mai păsa de cei din jurul tău, înseamnă să fi rece ca marmura şi dură ca şi calcarul? A fi o femeie puternică înseamnă altceva în ochii lui Dumnezeu. Înseamnă a avea o inimă caldă cu frânturi din inima lui Hristos. Înseamnă a fi slabă uneori. Da, ai citit bine. Înseamnă a lăsa de la tine de multe ori pentru că înţelegi că numai El ştie de ce e aşa. Înseamnă că trebuie să ai multă răbdare cu cei care te enervează şi care te calcă nervi. Înseamnă că trebuie să mori dacă vrei să trăieşti. Şi vreau să îţi mai spun că uneori vei suferi. Vei avea o durere adâncă în inimă şi nu vei înţelege de ce te doare şi vei dori să nu mai simţi suferinţa aceea ciudată. Când vei vedea oameni muribunzi, în sufletul tău ceva te va mişca. Nu te speria, va fi Duhul Sfânt. Când îţi vei lăsa inima în mâinile lui Hristos, pregăteşte-te să suferi. Nu poţi veni la El fără să nu simţi cum e suferinţa pentru că Isus nu te va conduce decât la Cruce, locul unde se moare.
Dacă vrei să faci lucruri mari pentru Cer, dacă vrei ca viaţa ta să aibă sens, atunci trebuie să şi plângi. Prin întristarea feţei tale inima îţi va deveni mai bună. Nu vreau să insinuez că vei suferi mereu. Bucuriile pe care le vei găsi în Hristos depăşesc toate bucuriile frumos ambalate ale lumii. Nu poţi compara bucuriile pe care le-ai trăit în prezenţa Lui cu bucuriile lumii. Şi ce este cel mai frumos este că nu eşti niciodată singură. Chiar dacă ar fi să rămâi nemăritată toată viaţa ta, nu vei fi singură. Atâta timp cât Isus îţi este temelia vieţii tale, nu te vei plânge pentru că în prezenţa Sa sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice. E minunat… toate lucrurile sunt adevărate şi toate astea sunt ale tale. Trebuie doar să-L iubeşti pe Isus cu toată fiinţa ta. Şi să-i ierţi pe cei care ţi-au greşit, chiar dacă simţi că nu ai vrea să o faci. Ştiu că ţi s-a spus că trebuie să-ţi urmezi inima, dar eu te sfătuiesc să o călăuzeşti acolo unde e mai bine pentru ea, nu acolo unde crede ea că este OK. Pentru că inima te poate înşela de multe ori. Cu mine a făcut-o!
Să nu te mulţumeşti cu puţin. Niciodată. Ştiu, ştiu… toate prietenele tale se mulţumesc cu firimituri. Tu ar trebui să vrei să vezi munţii mutându-se în mare. Vei fi singură pe drumul acesta al Marii Credinţe, dar vei simţi întotdeauna pe Cineva ţinându-te de mână, aşa că eşti în cea mai bună companie. Apropo, ai grijă cu cine îţi petreci timpul. Sunt multe fete „creştine” care sunt foarte ne-creştine. Roagă-te lui Dumnezeu ca El să îţi scoată în cale o fată după inima Lui. Sunt perle rare, dar se merită să ai o prietenă de suflet. Ştiu că majoritatea femeilor sunt obsedate cu ele şi cu moda, dar tu să nu fii aşa. Îmbracă-te într-un asemenea mod în care să reflecţi fiica Cui eşti. Cu haine frumoase şi care să-ţi scoată în evidenţa frumuseţea sufletului. Încearcă să nu te gândeşti mereu la ce ai nevoie, la ce schimbări de look ar mai trebui să îţi faci sau la ce pantofi superbi ai văzut la magazin şi pe care trebuie neapărat să îi ai, chiar dacă nu ai bani. Gândeşte-te la cei care nu au nici jumătate din lucrurile pe care tu le ai şi roagă-te pentru ei. Vei vedea că obsesia de sine se va diminuna încetişor. Fii diferită, fii un crin în mijlocul spinilor!
Este bine să se sărute mirii la înregistrarea căsătoriei civile dacă încă nu au fost cununați?
Întrebare:
Pace dl Vasile, vă mulțumesc mult pentru lucrarea pe care o faceți pentru ca noi să aflăm Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să întreb dacă este îngăduit să se sărute mirii la căsătoria civilă, atunci când se anunță primul sărut. Vă mulțumesc!
Odinioară căsătoriile erau înregistrate la Biserică, odată cu cununia. Acum, pentru că înregistrarea căsătoriei se face la oficiul stării civile, orice pastor și preot le va cere băiatului și fetei care se căsătoresc să facă mai întâi inregistrarea căsătoriei la oficiul stării civile. Deci, pentru că aceasta se va întâmpla mai inainte de a fi nunta și cununia, mirele și mireasa se pot trezi într-o situație nepotrivită, când la oficiul stării civile vor fi îndemnați să se sărute.
Părerea mea este că mirele și mireasa vor avea un foarte frumos prilej să le amintească și ofițerilor de la starea civilă, dar și tuturor celor adunați, că Dumnezeu a instituit căsătoria și că ei doresc să păstreze primul sărut conjugal pentru acel mare eveniment din viața lor, când vor încheia legământul înaintea lui Dumnezeu. Și cred că ar mai fi bine pentru mire să aibă pregătit un buchet de flori frumoase pe care să-l dăruiască miresei atunci și să-și dea unul altuia o sărutare pe obraz. Sunt sigur că acest gest le va aminti tuturor celor prezenți încă odată despre seriozitatea legământului căsătoriei asupra căruia veghează Dumnezeu.
Cât valorezi pentru alţii?
Acum aproape un an am avut un schimb de mesaje cu o femeie care se gândea mereu la suicid şi nu vedea nici o altă şansă pentru viaţa ei. Deşi avea sănătate, loc de muncă, locuinţă şi cam tot ce îi trebuia din punct de vedere material ea cocheta foarte mult cu ideea suicidului pentru că nu se simţea importantă pentru cei din jur. Avea 45 de ani şi nu era căsătorită şi asta o afecta extraordinar de mult. Pentru ea, totul părea gri sau negru, nimic nu mai avea sens din cauză că nu găsise un partener pentru căsătorie. Singura „scăpare” pe care o vedea din situaţia asta era să-şi ia zilele.
Poate veţi zice că e moft să ai de toate şi din cauză că nu eşti căsătorit să vrei să mori, dar să ştiţi că situaţia e dramatică pentru astfel de oameni, pentru că una din marile nevoi fundamentale ale noastre ale oamenilor este nevoia de semnificaţie. Oamenii care nu sunt importanţi pentru nimeni, nu mai sunt atraşi de viaţă, nu le mai place, toate lucrurile devin fără sens. Vă redau cu acordul acestei persoane câteva propoziţii concludente: „Ce folos să vii cu salariul acasă în fiecare lună şi să nu ai un copil al tău căruia să-i duci o jucărie sau o bomboană? Ce folos să ai casa frumoasă, dacă nu ai o persoană iubită căreia să-i serveşti un ceai? Ce folos să ai de toate, când casa ţi-e goală şi rece în fiecare seară, când nimeni nu te strânge în braţe, când nimeni nu te sărută? Ai habar ce înseamnă să vezi la 45 de ani cupluri fericite de sărbători? Ai habar ce înseamnă să ai bani de cadouri şi să trebuiască să le oferi străinilor pe toate? Ai habar ce înseamnă să-ţi fie frig noaptea şi să nu ai de cine te lipi? Ştii ce înseamnă să-ţi doreşti să fii mamă şi să realizezi că niciodată nu vei fi? Te apucă o disperare soră cu moartea. Nu-ţi mai doreşti să trăieşti şi uneori urăşti că te-ai născut.”
E un scurt fragment din ceea ce acea femeie îmi scria la acea vreme. După consiliere persoana aceasta şi-a revenit însă nu datorită mie ci datorită providenţei lui Dumnezeu. La un moment dat pe parcursul perioadei în care am ţinut legătura, a apărut în biserica lor o altă femeie care se mutase în oraş. Această doamnă, era căsătorită dar gustase din singurătate, se căsătorise destul de târziu aşa că îmbrăţişa şi încuraja pe toate cele singure din biserică de fiecare dată când le întâlnea. Nu spunea multe dar le strângea tare în braţe. După o lună de astfel de tratament clienta mea manifesta îmbunătăţiri majore ale „poftei de viaţă” şi nu ştiam de unde. Vindecarea a venit sub forma unei discuţii în care o altă persoană i-a mărturisit cât de importantă este pentru ea această femeie. Ajutase ani în şir o familie mai săracă, dar aceştia niciodată, sau aproape niciodată, nu au ştiut să-i mulţumească până când în urma unui mesaj oamenii aceia au realizat că trebuie să fie recunoscători şi s-au întors spre această persoană cu mulţumire.
Nu s-a căsătorit, dar pentru că era importantă pentru cineva situaţia s-a schimbat foarte mult în bine. A revenit pofta de viaţă, a revenit voioşia, a revenit dorinţa de a se implica doar pentru că a simţit că pentru cineva ea este o valoare.
Poate nici tu nu îţi simţi valoarea, poate nu eşti căsătorit/căsătorită, poate eşti marginalizat, poate nu te îmbrăţişează nimeni dar cu siguranţă pentru cineva eşti important.
Dumitru Stăniloaie spunea: „Nimeni nu îşi poate da seama cât valorează el pentru altul , dar îşi poate da seama cât valorează altul pentru el” De fapt de la rândurile astea au pornit gândurile mele azi şi de la un articol citit de colega mea ieri despre câte îmbrăţişări avem nevoie pentru a fi sănătoşi.
Acum vă provoc pe toţi cei care sunteţi căsătoriţi, cei care vă găsiţi motive de a trăi, cei care aveţi parte de apreciere şi valoarea vă este recunoscută, vă rog, uitaţi-vă în jurul vostru la cei singuri. O vorbă caldă, o invitaţie la masă, o bătaie pe umăr sau o îmbrăţişare poate însemna o viaţă de om. Hai că nu e aşa de mult să îmbrăţişezi pe cineva dar valorează enorm pentru acel om. Ştiţi că puteţi cu o îmbrăţişare să motivaţi un om la viaţă, puteţi schimba dramatic în bine viaţa sa? Ştiţi că sunt oameni care nu au parte de lucruri simple de care voi deja v-aţi plictisit? Hai nu mai plecaţi ca racheta din biserică când se gată. Prindeţi unul din singuratici şi conversaţi cu el dar mergeţi şi mai departe spre gesturi de apreciere, o îmbrăţişare acolo unde este permis, o bătaie pe umăr etc.
Cred că omenirea ar fi mai bună dacă ar avea parte fiecare de două îmbrăţişări pe zi minim. Sunt convins de asta, dar nu suntem dispuşi să le oferim se pare. Oamenii nu mai au empatie sau nu mai sunt dispuşi să o arate. Oamenii nu mai ştiu să-şi arate dragostea unul faţă de altul sau nu mai au dragoste de aceea a venit Isus. Oamenii aveau şi au nevoie de importanţă, de semnificaţie şi cei din jur oricât de mult ar vrea să dea semnificaţie vieţii celui de lângă ei, nu va reuşi într-un mod deplin. Singura variantă care rămâne este Isus, El a murit şi din cauză că ne-a considerat pe toţi foarte valoroşi. Dacă ne dă cineva pe pământul acesta semnificaţie, acela este Isus care a dovedit cât de dragi îi suntem şi cât de importanţi. După ce El ne-a dat un exemplu şi noi avem datoria să îl urmăm. Să dăm aşadar dragilor, celor din jurul nostru importanţa cuvenită . Iar voi, cei care vă simţiţi singuri, nu uitaţi că cea mai importantă persoană din univers v-a considerat atât de valoroşi încât a renunţat la viaţă şi pentru voi. Evrei 13:5 …căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.”
Ce zici? Dai şi tu o îmbrăţişare azi? Cine are nevoie? Soţul/soţia, copilul tău, nepotul, un copil singur, o persoană singură, bunicul, bunica, părinţii, un frate, o soră, un bolnav, un prieten şi ….
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 