Deşi ne-am dori, nu putem evita acele momente în care suferim din cauza acţiunilor sau a vorbelor cuiva. Iar uneori durerea resimţită pare că are de gând să rămână o veşnicie în noi. Poate însă unicul mod prin care ai putea face durerea şi toate sentimentele negative să dispară este să ierţi.
Angel Chernoff, coautoarea blogului de dezvoltare personală Marc and Angel, a dedicat un articol motivelor pentru care fiecare dintre noi ar trebui să le dăruiască iertare celor care le-au greşit. Iată câteva dintre acestea.
Iertarea ne pune înapoi la cârma propriei fericiri.Aceasta are puterea de a ne elibera de forţele mâniei, furiei şi ale resentimentelor, care ne pot afecta deciziile şi experienţele pe care le trăim în tot acest timp în care păstrăm ranchiună pe cineva.
Fiecare persoană apare în viaţa noastră cu un motiv, chiar şi cele care ajung să ne rănească. Iertarea lor este însă cea care ne oferă puterea de a înţelege lecţia pe care o avem de învăţat din experienţa unui episod negativ. Iar această lecţie învăţată prin iertare te va putea feri mai târziu de repetarea greşelii.
Iertarea deschide drumuri noi şi calea către dragoste. Nu toţi cei pe care îi cunoşti vor rămâne alături de tine întreaga viaţă, unii pur şi simplu se vor „retrage” după ce te-au ajutat să deschizi un nou capitol din viaţa ta, este de părere Angel. Iertându-i pe cei care ţi-au greşit, permiţi altor oameni noi să pătrundă în viaţa ta şi îţi oferă deschiderea necesară pentru a „îmbrăţişa” noi experienţe.
Chiar dacă poate părea puţin sarcastic, Anne afirmă că „iertarea este cea mai bună răzbunare„. Seninătatea şi sinceritatea cu care oferi iertare şi zâmbetul pe care îl afişezi pentru a pecetlui această acţiune este exact opusul a ceea ce se aşteaptă „adversarii” tăi, cei care te-au rănit şi care ţi-au provocat suferinţă. Iertarea te ajută să mergi mai departe şi să îţi construieşti o viaţă mai bună, mai frumoasă.
Iertarea aduce beneficii şi sănătăţii tale fizice. Experţii sunt de părere că acest gest contribuie la micşorarea tensiunii arteriale, ritmului cardiac, a nivelului colesterolului şi îmbunătăţeşte calitatea somnului, notează US News. De asemenea, o cercetare efectuată de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Duke a găsit o asociere puternică între actul de iertare şi creşterea imunităţii în cazul pacienţilor infectaţi cu HIV.
Alte studii au arătat că prin iertare, oamenii îşi micşorează nivelul de anxietate, depresie sau mânie, se simt mai fericiţi, mai optimişti şi construiesc relaţii interumane mai bune.
Aşa cum nota psihologul Robert Enright, autorul cărţii Viaţa iertătoare (The Forgiving Life), „iertarea ne ajută să renunţăm la mânie, pentru ca aceasta să nu se verse asupra celor care nu au nicio vină”, citează US News.
De multe ori, atunci când ceilalţi ne provoacă suferinţă, avem tendinţa de a ne autoproteja. Nu ne vine uşor să îi iertăm pe cei care ne-au greşit şi uităm să avem milă şi înţelegere faţă de cei care ne-au făcut un rău, susţine în articolul său de peAbout.com Mary Fairchild, care este implicată în lucrarea creştină din 1988 şi autoare a numeroase articole pe teme biblice şi cărţi creştine. Ea este de părere că iertarea celorlalţi este o decizie care aparţine fiecăruia. Aceasta însă este motivată de ascultarea de Dumnezeu şi de dorinţa sa de a ne ierta unii pe ceilalţi (vezi Coloseni 3:13). Credinţa fiecăruia este cea care ne oferă puterea de a ierta chiar şi cele mai cumplite fapte, iar prin rugăciune putem să ne eliberăm de toată mânia şi furia acumulate din pricina persoanei care ne-a stârnit suferinţa.
Prin iertarea celorlalţi ne eliberăm nu numai de sentimentele negative acumulate. Ci ne apropie mai mult de Dumnezeu. (vezi Matei 6:14-16)
Categorie: Adolescenţă
SUNTEM O GENERATIE PLICTISITA? TU CUM VEZI LUCRURILE?
Am primit un mail care m-a pus pe gânduri! Redau mai jos conținutul integral:
„Nu ştiu ce se întâmplă cu tinerii noştri. În ultimul timp parcă nu mai au chef de viaţă, nu-i vezi? Nu mai au chef de cântare, nu cântă, nu mai au chef de rugăciune, nu îi vezi rugându-se…nu ştiu ce se întâmplă cu ei!”
Eram duminică seara la biserică şi înainte de începerea programului am auzit în spatele meu două surori vorbind despre tineri şi, recunosc , „am ciulit urechile” să aud ce spun, DAR ceea ce am auzit m-a întristat foarte mult. Cuvintele pe care una dintre surori le-a spus le-am redat la început şi m-am gândit că ar fi bine să vă spun şi vouă care este imaginea pe care o avem, noi tinerii, în faţa celor din biserică.
De ce suntem văzuţi ca nişte tineri fără chef de viaţă, chiar nu mai avem motive să fim bucuroşi, să se vadă în noi pofta de a trăi şi de a împărtăşi şi celor din jurul nostru acest lucru? De ce suntem văzuţi ca nişte tineri fără chef, fără chef de rugăciune, fără chef de cântare? Venim la biserică, ne aşezăm confortabil şi asteptăm…aşteptăm ca alţii să cânte, aşteptăm ca alţii să se roage, aşteptăm ca alţii să facă o slujbă. Ne dorim să se întâmple lucruri mari, spectaculoase…dar noi să fim doar simpli spectatori. Euripide spunea „Puterea celor tineri stă în faptă…”, fapte vor şi cei din jurul nostru, să ne vadă că suntem implicaţi, să ne vadă că dorim cu adevărat să îi slujim Domnului! Şi mai mult decât cei din jurul nostru cred că Dumnezeu ne vrea nişte tineri implicaţi în lucrarea Lui! Am cântat duminică dimineaţa „O schimbare aş vrea în viaţa mea…”, e timpul ca ceea ce cântăm să şi înfăptuim! Dacă ne dorim cu adevărat o schimbare, atunci ar trebui să FACEM ceva, începând de la mine, începând de la tine care citeşti acest articol…e timpul SCHIMBĂRII! Dumnezeu nu ne vrea doar simpli spectatori în lucrarea Lui, ne vrea nişte lucrători adevăraţi, neobosiţi, neplictisiţi. Versurile unei poezii spun: „E-atât de dulce tinereţea, Când o trăieşti cu Dumnezeu, El îţi dă toată frumuseţea, Cu Domnul tău nimic nu-i greu!”. Suntem nişte tineri binecuvântaţi că avem alături de noi oameni plini de înţelepciune care ne pot sfătui şi ajuta, care se roagă pentru noi…e momentul să dovedim celor din jurul nostru ca alături de Dumnezeu nimic nu-i greu, că atunci când îl avem pe El în inimă suntem plini de chef de cântare şi plini de dorinţa de a sta cu Domnul în partăşie! E timpul ca fiecare dintre noi să spunem: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13), iar cei din jurul nostru să se bucure de pofta noastră de viaţă!!!
Articol scris de Cretza Mihai
Pentru băieţii care sunt pregătiţi să lupte pentru ceva mai mult
Băieţi, acest articol vi-l dedic vouă şi rugăciunea mea este că ceea ce am scris aici vă va motiva să vă ridicaţi la un standard mai înalt pentru că asta vă cere Dumnezeu! Ştiu că vă este greu să trăiţi în lumea aceasta pervertită ce vă provoacă în fiecare zi să luaţi câte o bucăţică din ea şi vă amăgeşte în multe moduri. Poate că uneori vă simţiţi descurajaţi de ceea ce vedeţi, credeţi că nu mai există nimic pur şi că totul se duce pe râpă. Poate că aţi eşuat de câteva ori pe drumul purităţii şi chiar aţi renunţat la a mai lupta pentru ceva mai mult, dar eu vă spun, nu vă daţi bătuţi războinicilor! Voi aţi fost înzestraţi cu o forţă uimitoare de la Dumnezeu şi aţi fost chemaţi să luptaţi pentru Cer cu toate armele de care dispuneţi. Voi trebuie să fiţi tari şi să nu vă daţi bătuţi în faţa fiecărei piedici. Dacă se întâmplă să cădeţi, ridicaţi-vă şi mergeţi înainte! Nu vă fie teamă de pericolele care vă însoţesc la tot pasul pentru că lângă voi este Cineva mai puternic decât orice rău care vă înconjoară şi prin El sunteţi mai mult decât biruitori. Fiţi curajoşi şi nu vă mulţumiţi cu puţin. Purtaţi-vă cu vitejie şi onoraţi fetele aşa cum o face Isus. Învăţaţi de la El să fiţi protectori purităţii, şi nu cuceritorii ei.
Aveţi grijă să nu vă compromiteţi inimile pentru niciun lucru. Păstraţi-vă curaţi pentru acea fată pe care Dumnezeu v-a pregătit-o de la începutul lumii. Comportaţi-vă cu celelalte fete ca şi cu surorile voastre şi nu le amăgiţi inimile. Fetelor imediat le bat inimile mai tare dacă observă că le acordaţi atenţie deosebită şi atunci să nu vă miraţi că încep să vă caute prezenţa. Eu cred că voi puteţi mai mult decât vă spune lumea! Voi vă puteţi ridica deasupra mediocrităţii şi puteţi face o schimbare în lume pentru că aveţi potenţial. Trebuie doar să nu vă mai conformaţi după lumea aceasta, şi să începeţi a crede că puteţi fi cei mai viteji în armata sfântă. Puteţi fi generaţia care va avea un impact asupra lumii datorită standardelor voastre înalte. Dumnezeu este Acela care vă poate da curajul de care aveţi nevoie să luptaţi împotriva stricăciunii din lume.
Într-o zi veţi fi nişte soţi şi taţi extraordinari dacă vă lăsaţi de pe acum modelaţi de Dumnezeu. Veţi putea iubi fără regrete şi veţi fi eroul fiilor voştri. Ştiu că vă e greu…. dar în lupta care se dă în mintea voastră puteţi ieşi învingători! Căutaţi să vă luptaţi în rugăciune, citiţi Cuvântul şi feriţi-vă de orice vi se pare dăunător. Deşi priveliştea din jurul vostru este descurajantă, voi priviţi în Sus căci de acolo va veni izbăvirea. Rugăciunea mea este ca voi să fiţi aceia care vor face ceva mai mult pentru lume. Îmbărbătaţi-vă şi mergeţi la luptă, vitejilor! Biruinţa este deja a voastră dacă credeţi asta. Poate că vor fi unii care vor râde de noul vostru mod de gândire, dar ce ar trebui să vă pese vouă? Voi ştiţi pentru Cine luptaţi şi mai ştiţi şi că se merită. Învăţaţi-vă să fiţi ceea ce aţi fost chemaţi să fiţi. Când bărbaţii vor fi cu adevărat bărbaţi, atunci lumea va fi întoarsă cu susul în jos pentru Isus. Învăţaţi de la El. Înarmaţi-vă şi mergeţi la luptă atunci. Apăraţi adevărul, blândeţea şi neprihănirea, şi dreptatea voastră să strălucească prin isprăvi minunate!
Şi eu vă voi purta în rugăciuni împreună cu alte femei care cred în poeţi luptători. 🙂
Ţinuta creştinului
Care sunt câteva principii de care ar trebui să ţinem cont în ceea ce priveşte ţinuta?
Dumnezeu S-a îngrijit de primele haine ale lui Adam şi ale Evei şi El ştie că noi avem nevoie astăzi de haine corespunzătoare (Mat. 6, 25-33). Noi trebuie să ne bazăm alegerea hainelor noastre pe principiile simplităţii şi decenţei; ele să fie practice, sănătoase şi atractive.
Iată câteva caracteristici distinctive a ţinutei creştinului:
1. Simplă. La fel ca în toate compartimentele vieţii noastre, chemarea creştinului la simplitate se referă şi la felul în care să ne îmbrăcăm. „Mărturia creştină cere simplitate.
Modul în care ne îmbrăcăm demonstrează lumii cine suntem şi ce suntem – nu ca o pretenţie legală transmisă din era victoriană, ci ca o expresie a iubirii noastre pentru Isus Hristos”.
2. De înaltă virtute morală. Creştinii nu vor întina frumuseţea caracterului lor cu un stil de a se îmbrăca ce trezeşte „pofta firii pământeşti” (1 Ioan 2, 16). Pentru că doresc să dea şi altora mărturie, ei se vor îmbrăca şi se vor comporta într-un mod decent, fără să scoată în evidenţă acele părţi ale trupului ce stimulează sexualitatea. Decenţa promovează sănătatea morală. Scopul creştinului este acela de a aduce slavă lui Dumnezeu şi nu omului.
3. Practică şi economică. Pentru că sunt administratorii banilor pe care Dumnezeu i-a încredinţat lor, creştinii vor practica economia, evitînd „aur.
mărgăritare şi haine scumpe” (1 Tim. 2, 9). Cu toate acestea, practicarea economiei nu înseamnă în mod obligatoriu cumpărarea celor mai ieftine haine cu putinţă. Adesea, obiectele de o calitate mai bună sunt, în cele din urmă, mult mai economicoase.
4. Sănătoasă. Nu numai dieta afectează sănătatea unei persoane. Creştinii vor evita stilurile de îmbrăcăminte care nu protejează în mod potrivit corpul sau care strâng; în caz contrar, îmbrăcămintea va face ca sănătatea să se deterioreze.
5. Caracterizată prin farmec şi frumuseţe naturală. Creştinii înţeleg avertizarea împotriva „lăudăroşeniei vieţii” (1 Ioan 2, 16). Referindu-se la crinii de pe câmp, Domnul Hristos a spus că „nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei” (Mat. 6, 29). În acest fel, El a ilustrat că principiile de frumuseţe ale cerului sunt caracterizate de farmec, simplitate, curăţie şi frumuseţe naturală. Etalarea lumească, aşa cum se vede în moda efemeră, nu are nici o valoare în ochii lui Dumnezeu (1 Tim. 2, 9).
Creştinii cîştigă pe cei necredincioşi nu arătînd ca lumea şi comportându-se la fel, ci printr-un mod atrăgător şi înviorător de a fi „altfel”. Petru spunea că soţii necredincioşi „pot să fie cîştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, cînd vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere”. În locul podoabelor exterioare, sfătuieşte el, credincioşii să se concentreze asupra dezvoltării omului „ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3, 1-4). Scripturile ne învaţă:
a. Caracterul dă adevărata frumuseţe. Atât Petru, cât şi Pavel au prezentat principiul de bază pentru călăuzirea bărbaţilor şi femeilor creştine în domeniul podoabelor: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară. în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor” (1 Petru 3, 3). „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletirea de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci în fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sînt evlavioase” (1 Tim. 2, 9, 10).
b. Simplitatea se armonizează cu reînviorarea şi reforma. Când Iacov şi-a chemat familia să se consacre lui Dumnezeu, aceasta a renunţat la toţi „dumnezeii străini care erau în mâinile lor şi cerceii pe care-i purtau în urechi”, şi Iacov i-a îngropat acolo (Gen. 35, 2, 4).
După apostazia lui Israel cu viţelul de aur, Dumnezeu le-a poruncit: „Aruncă-ţi acum podoabele de pe tine, şi voi vedea ce-ţi voi face”. În pocăinţă ei „şi-au scos de pe ei podoabele” (Ex. 33, 5. 6). Pavel declară în mod clar că Scriptura a raportat această apostazie „ca să ne slujească drept pildă (nouă) peste care au venit sfârşiturile veacurilor” (1 Cor. 10, 11).
c. O bună administrare cere o viaţă de sacrificiu. În timp ce mare parte din omenire este subnutrită, idolul materialismului aşază înaintea creştinilor ispite mergând de la haine, maşini şi bijuterii scumpe, pînă la case luxoase. Simplitatea modului de viaţă şi înfăţişarea aşază pe creştini într-un viu contrast cu lăcomia, materialismul şi ostentaţia societăţii păgâne a secolului al douăzecilea, în care valorile se concentrează în domeniul lucrurilor materiale şi nu al oamenilor.
Având în vedere aceste învăţături scripturistice şi principiile prezentate mai sus, noi credem că nu este potrivit pentru creştini să se împodobească cu bijuterii. Noi înţelegem prin aceasta că purtarea de inele, cercei, lănţişoare la gît, brăţări, funde, butoni de manşetă şi ace de cravată extravagante, cum şi orice alt tip de bijuterii sau podoabe a căror principală funcţie este aceea de etalare ostentativă, nu este necesară şi nu este în armonie cu simplitatea împodobirii cerută de Sfintele Scripturi.
Cine are de câştigat?
”Poate că nu am înţeles ce e iubirea, poate că este ceva în neregulă cu mine sau poate că nu mă vrea nimeni” spun sute de tineri cu privirea în jos şi lăsându-şi greutatea de pe o parte pe alta. “Nu înţeleg de ce toţi au o relaţie şi eu nu” mai adaugă un băiat cu părul ciufulit şi ochii mari.
Şi uite aşa, merge pe stradă trist, cu mâinile în buzunar şi priveşte cu coada ochiului spre cuplul care trece pe lângă el. “Lasă, lasă, vă despărţiţi voi cândva” gândeşte înciudat tânărul. Are un gol în inimă pe care nu poate să-l umple. Şi a încercat aproape orice. Are zeci de prieteni, iese în oraş aproape în fiecare seară şi şi-a ocupat timpul cât de mult a putut. Dar parcă în zadar. Parcă încă strigă în urechile lui acel sinistru: eşti singur, singur de tot. Şi este pus în faţa unei situaţii complexă. Are de ales între două lucruri. Să aştepte sau să fie cu o fată, oricare, chiar dacă nu o iubeşte. Doar pentru a nu mai fi singur.
Să analizăm situaţia în care ar alege să fie cu o fată, doar pentru a nu mai fi singur. Ar avea o relaţie la început pasională pentru că atracţia fizică există. Există acea chimie dintre ei doi care-i îndeamnă spre apropiere intimă fizică. Şi asta nu ştiu cât poate dura. O lună, două, poate chiar un an. În cele mai fericite cazuri, dar foarte rare, se îndrăgostesc şi rămân împreună pentru tot restul vieţii. Numai că în general, lucruri nu sunt atât de roz. Tânărul nostru, ajunge după o perioadă să se certe zilnic cu fata respectivă, să nu mai vadă nimic frumos în ea şi să nu mai fie atras de ea. Şi atunci se produce despărţirea. Mai apoi, pentru a umple DIN NOU, golul din inima lui, care de această dată e ŞI MAI MARE, începe o nouă relaţie. Şi de această dată, mult mai repede şi fără ca nici măcar să ştie prea multe despre fata respectivă. Peste ani, ajunge căsătorit, îşi compară soţia cu toate fostele iubite, este nemulţumit de viaţa şi situaţia actuală şi este posibil ca încă să mai simtă acel gol din inimă. A început prin a avea o relaţie doar pentru a nu mai fi singur. Cum a sfârşit? Simţindu-se singur.
Să luăm în calcul şi situaţia în care tânărul ar aştepta să se îndrăgostească. Da, poate că la început ar fi ridicularizat de prietenii acestuia pentru că încă nu are o prietenă, că nu e în rând cu lumea, că nu e la modă. Dar în scurt timp, aceste lucruri vor înceta. Va începe să se obişnuiască şi cu întrebarea “Dar tu de ce nu ai o prietenă?” şi va folosi timpul pe care-l are la dispoziţie spre a se dezvolta personal. spiritual şi profesional. Într-un final, se va îndrăgosti şi va avea o relaţie fericită. Nu va fi ceva premeditar, nu va fi prea tânăr pentru a avea o relaţie serioasă şi nici nu va avea numeroase cicatrici şi aşteptări din relaţiile anterioare.
Cine are de câştigat? Primul tânăr sau al doilea?
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 