Categorie: Consiliere

Încerc să finalizez această serie despre rolul Duhului Sfânt în consiliere, dar se pare că găsesc tot mai multe. Iată sumar ultimile conştientizate de mine:

 

arantul menţinerii sănătăţii psihice şi sufleteşti

Orice om care la un moment dat are de a face cu medicii știe că după procesul de vindecare medicul îl sfătuiește spre un stil de viață mai sănătos și spre chibzuință, cumpătare, evitarea situațiilor periculoase, evitarea exceselor de orice fel și câte și mai câte indicații menite să ajute acea persoană să-și mențină sau îmbunătăţească sănătatea în permanență. Se știe destul de clar acum că e mai ieftin să întreții decât să tratezi.

În ”bolile sufletului” situația nu diferă deloc. După ce vindecarea s-a produs este nevoie de o permanentă menținere sau îmbunătățire a acelei sănătăți. Trebuiesc evitate situațiile provocatoare de afecțiuni, trebuiesc evitate excesele, trebuie atenție în construirea unui stil de viață sănătos și în permanență este nevoie de respectarea limitelor în ce priveşte stilul de viață. Să tot stai să estimezi în permanenţă ce e normal și ce este exagerat e o treabă grea și e foarte greu de făcut omenește. Este nevoie de ceva sau de cineva care să ne atenționeze cu privire la ce trebuie sau nu trebuie făcut.

În acest sens Duhul Sfânt este acel călăuzitor în trăirea unui stil de viaţă frumos, fără excese, preventiv şi mai ales este garantul unei trăiri „ca la carte” adică respectând instrucţiunile Creatorului pentru  viaţa omenească.

Trăim în medii foarte stresante, foarte toxice din punct de vedere psihic, fizic şi spiritual, trăim la viteze ameţitoare, viteze atât de mari încât avem dificultăţi în a ne adapta aşa de repede schimbărilor, suntem dezrădăcinaţi de tradiţii şi repere sigure, familiile sunt aşa de fragile, oamenii sunt aşa distanţi şi reci şi bisericile parcă nu mai sunt preocupate de suflete ci de clădiri, brand, renume etc. În acest context, menţinerea sănătăţii psihice este o reală provocare. Fără ajutorul Duhului Sfânt e imposibil, mai ales pentru cineva care deja este sensibil pentru că a trecut printr-o afecţiune sufletească.

 

escoperitorul adevărului

Scriptura, prin evanghelistul Ioan, care surprinde vorbele Mântuitorului, ne spune „atunci când Mângâietorul, Duhul Adevărului va veni, El îi va conduce în tot adevărul”. De ce este aşa de important un asemenea amănunt? Pentru că mintea noastră omenească ajunge să creadă adesea neadevăruri. Exemple: „Dacă beau un pahar voi fi mai fericit” sau „dacă mă culc cu altă femeie voi fi mai iubit” sau „dacă fumez ierburi nu se poate întâmpla nimic rău” sau „dacă ies din casă se poate întâmpla o dramă” sau „sunt urât pentru că am acnee” sau „sunt urâtă pentru că am kilograme în plus” şi multe multe alte minciuni. Aceste minciuni ne fac să acţionăm greşit şi să ne construim un stil de viaţă eronat care nu va aduce stabilitate, echilibru şi bucurie niciodată.

În acest sens este vital ca „cineva” să ne descopere în permanenţă adevărul. Acest important Cineva este Duhul Sfânt care ne conduce în tot adevărul nu doar în viaţa spirituală şi în relaţia cu Dumnezeu ci şi în aspectele mărunte ale vieţii de zi cu zi în care ne ducem existenţa. Aşa se face că acest rol al Duhului sfânt este şi el vital în procesul de consiliere dar şi în trăirea vieţii echilibrate şi cumpătate.

 

roducătorul de roade bune

Desigur că orice consilier care are în vedere ajutarea unui om în nevoie nu se preocupă doar să panseze rana ci merge mult mai departe în funcţie de dorinţa clientului, însă un lucru negativ, un obicei negativ nu poate fi doar tratat, varianta corectă este să fie înlocuit cu unul bun. Scriptura surprinde asta în Efeseni 4 prin înlocuirile existente acolo, cine a furat nu doar că nu mai trebuie să fure, ci trebuie să înveţe să dea, cine spunea minciuni trebuie să spună adevărul, să înlocuiască cuvintele stricate cu cuvinte bune etc. Adică e vorba de o înnoire nu de o reparare. Ei bine, în Galateni 5 Pavel ne spune tocmai acest adevăr şi anume Când El locuieşte în noi, apar roade bune în viaţa noastră, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea şi înfrânarea poftelor.

 

uterea de care oamenii au nevoie pentru a trăi frumos

Oamenii au nevoie de Dumnezeu pentru că păcatul le răpeşte tot ce e mai frumos şi Duhul Sfânt este tocmai acel glas care le vorbeşte oamenilor de necesitatea împăcării cu Dumnezeu. Fără Dumnezeu şi fără Duhul Său oamenii nici dacă vor nu pot trăi frumos, nedistructiv, echilibrat. Unii e adevărat, par a reuşi o  vreme, dar viaţa aceasta nu se termină aici, bătălia este mare, sufletul omului e miza aşa că avem nevoie de putere să trăim „ca în timpul zilei”. Ei bine când vorbim de pornografie, dependenţe de alcool si droguri, dependenţe de masturbare, curvie şi alte „fapte ruşinoase” şi demolatoare acolo e nevoie neapărată de acest „motor puternic” spre un trai frumos şi curat. Aici ar fi încă multe de scris pentru că e iarăşi un rol vital al Duhului Sfânt acesta de „putere” despre care Luca ne spune în FA „Dar veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi.”

De fapt, cu cât meditez mai mult la rolurile pe care Duhul Sfânt le are în procesul de consiliere cu atât găsesc mai multe. E ceea ce oamenii au nevoie pentru a fi conectaţi cu Dumnezeu şi când eşti conectat cu Dumnezeu, El preia controlul vieţii şi lucrează în chip minunat pentru reconstrucţia şi salvarea sufletelor. Avem nevoie de Duhul Sfânt şi noi care facem consiliere şi clienţii noştri.

http://www.filedinjurnal.ro/

Intru în meditarea de astăzi pe un teren foarte sensibil, dar incursiunea aici, deşi poate fi înţeleasă greşit este necesară în contextul scrierilor despre rolul Duhului Sfânt în consilierea creştină. Ne referim la rolul de vindecător de suflete pe care Duhul Sfânt îl are.

Când vorbim în contextul religios de azi despre vindecare, gândurile se pot duce repede spre miracole instantanee şi spectaculoase, spre ologi care aruncă teatral scaunul cu rotile şi o iau „la sănătoasa” , spre nevăzători care citesc dintr-o dată ziarul sau biblia, spre spectacole în care vindecările sunt filmate iar cărucioarele de invalizi sunt cărate cu camionul pentru că nu mai este nevoie de ele. De aceea spuneam că discuţia este sensibilă. Riscul să fiu înţeles greşit este mare, dar subiectul nu poate fi ocolit.

În primul rând ţin să specific că sunt una din persoanele care crede în vindecări. Apoi o altă specificare este că există şi vindecări „dintr-o dată” de genul celei în care Domnul Isus îi spune slăbănogului să-şi ia patul şi să umble sau cea a orbului căruia i-a uns ochii cu tină. La fel vreau să menţionez că am văzut oameni vindecaţi de Dumnezeu  prin puterea Duhului Sfânt şi nu am dubii referitor la existenţa vindecărilor. Totuşi vreau să separ  clar de spectacol, reflectoare, scene, televiziune, acţiunile de vindecare ale Duhului Sfânt. Există un mare risc să ne ducem spre derizoriu făcând spectacole ieftine şi de doi bani din aspecte care implică credinţă sinceră şi acţiune Dumnezeiască. Consider aşa zisele vindecări televizate spectacole jalnice, demne de milă în care se spun enorm de multe minciuni şi se prezintă foarte multe cazuri fictive.

Mare atenţie la vindecări de tipul: „paharul cu apă în faţa televizorului”, „apă de la nu ştiu ce biserică sau mănăstire”, „repetarea de tot felul de incantaţii, fie ele şi religioase”, „plata pentru vindecare” şi alte fenomene nebiblice ducătoare în rătăcire. Este foarte mare tentaţia omului spre a dobândi fără muncă, fără efort, fără durere lucruri benefice pentru el. Îmi pare rău când aud atâtea cazuri de oameni dezamăgiţi de astfel de „procedee” şi îmi este milă.

Duhul Sfânt are şi rolul de vindecător de suflete pentru că omul are suflet şi sufletul omului este partea centrală a existenţei şi astfel de vindecări se produc zilnic fie în cabinetele de consiliere, fie în biserici, fie pe stradă, fie în pat, fie în spitale şi vindecările acestea sunt reale, necontestabile, clare şi mai ales „netelevizate”. Despre ce vorbesc:

Prima instanţă, cea a oamenilor care au legământ cu Dumnezeu şi sunt locuiţi de Duhul Sfânt. Oamenii pe acest pământ, datorită păcatului, cresc în medii imperfecte, ostile, generatoare de răni şi boli sufleteşti. Este aşa de gravă situaţia încât omul lui Dumnezeu ajunge să spună „nimic bun nu locuieşte în mine” sau un altul spune despre inimă că este deznădăjduit de rea. În acest context, oamenii care ajung să-L cunoască pe Dumnezeu şi primesc Duhul Sfânt încep să fie transformaţi spre vindecare.

Ei bine, transformarea aceasta spre vindecare deşi este miraculoasă, în puţine cazuri este instantanee sau spectaculoasă. Este vorba de o transformare care necesită timp, implicare, credinţă, acţiune, dedicare şi încredere în Dumnezeu. De fapt, cam toată viaţa noastră de credinţă este un proces de vindecare a sufletului, mereu şi mereu Duhul Sfânt lucrează la noi ca să ne însănătoşească.

În cazul celor care vin la consiliere, acţiunea Duhului Sfânt este mult mai vizibilă şi puternică pentru că acea persoană doreşte vindecarea de o afecţiune, de un obicei, păcat, tulburare şi am observat că oamenii care pun pe Dumnezeu „la treabă” în domeniul vindecării obţin ceea ce caută. Duhul Sfânt intervine şi şedinţă după şedinţă se vede cum vindecarea se produce.

Cea de a doua instanţă, cea a oamenilor care nu sunt locuiţi de Duhul Sfânt. Şi în acest caz Duhul Sfânt poate lucra la vindecarea afecţiunii clientului. Aste o spun din experienţa pe care o am în consiliere. Aş fi interesat să discut cu cineva situaţia asta si din punct de vedere biblic, însă din punctul de vedere al experienţelor personale (care nu pot fi luate ca etalon) spun că Duhul Sfânt vindecă şi oameni care nu au încă un legământ cu Dumnezeu. Aici pot aduce ca mărturie oameni vindecaţi „miraculos”. Spun miraculos din cauză că, deşi am folosit toate instrumentele normale în abordarea acelui caz, vindecarea s-a produs fie mult mai repede decât normalul, fie din cauză că acele afecţiuni erau considerate nevindecabile de alţi specialişti. Ori eu sunt doar un om cu dragoste de oameni nu un guru, un maestru de vindecări, nu sunt nici măcar un credincios exemplu.

Un lucru e sigur din cunoştinţele şi experienţa mea în consiliere. Duhul Sfânt vindecă suflete. De asta nu mă îndoiesc deloc. Vindecare este lentă în cele mai multe cazuri, vindecarea este dureroasă în unele din ele, vindecarea implică şi efortul clientului şi al consilierului şi mai mult implică credinţă, mai ales din partea consilierului. Da, vindecări se produc zilnic şi ele sunt considerate ca ceva „normal” că doar te-ai dus la specialist. În realitate acţiunea Duhului Sfânt vindecă suflete în fiecare zi. Puterea lui Dumnezeu de vindecare vine prin Duhul Sfânt iar acest aspect nu este pentru făcut spectacol, este spre însănătoşirea şi vindecarea oamenilor. Duhul Sfânt nu prea le are cu televiziunea dar ştie bine să împlinească poruncile lui Dumnezeu, ştie bine să descopere, să mângâie şi mai ales să vindece. Da, Duhul Sfânt este vindecătorul sufletelor.

http://www.filedinjurnal.ro/

Unul din cele mai importante aspecte pentru un suflet doborât de întristare, pentru un om care a eşuat, pentru oamenii descurajaţi, pentru oamenii care se văd rataţi, pentru cei care sunt disperaţi şi toate celelalte stări în care clientul poate ajunge la consiliere este să fie mângâiat şi încurajat. În consiliere, empatia este vitală chiar de la prima şedinţă şi trebuie să fie prezentă până la finalul procesului pentru a asigura un cadru bun pentru terapia prin care clientul va trece pentru vindecare.

De fapt, empatia, este una din primele noţiuni explicate la cursurile de consiliere şi sunt învăţate tehnici prin care această empatie să fie arătată clientului în măsura corectă pentru a îi asigura un minim suport pentru schimbare. În procesul acesta de empatizare unul din elementele absolut necesare este mângâierea şi încurajarea. Când omul este doborât de întristare, când cazul este extraordinar de dificil, consilierii sau terapeuţii simt o stare de neputinţă în a empatiza cu clientul. Sunt unele stări atât de dramatice încât şi cuvintele şi ideile ţi se par neputincioase în a încuraja o persoană aşa de tare prăbuşită.

Îmi amintesc de discuţia pe care am avut-o la spital cu o persoană care avea 27 de ani, dar de pe la 11 stătea doar în pat, piele şi os şi am fost chemat pentru că avea gânduri suicidale. Pur şi simplu mi-au îngheţat cuvintele la vederea acelei fete. Nu am fost în stare să spun aproape nimic. Doar o priveam încercând să o ascult activ şi să-mi stăpânesc lacrimile. Cuvintele erau de prisos. De fapt, nu mai erau deloc. Nu am putut ataca argumentaţia ei pentru intenţia de a se sinucide. Cuvintele ei erau aşa de bine aşezate, argumentele erau aşa de bine făcute, suferinţa era aşa de mare, perspectiva eliberării era în cazul acesta de nerefuzat chiar dacă era era prin suicid. În afară de a o strânge de mână şi a mă uita în ochii ei nu am putut face nimic. Ba da, mă rugam în mintea mea ca Dumnezeu să facă ceva că eu acolo nu aveam nici o putere… şi Dumnezeu a făcut. După ce am plecat de acolo fără să rezolv ceva, am fost sunat că Diana e mult mai bine acum în privinţa gândurilor ei şi în consecinţă am primit mulţumiri.

Mă gândeam în mintea mea: Mulţumiri pentru ce? Nu am făcut nimic, nu am spus aproape nimic, nu am putut aplica nici o tehnică. Când mă frământam în mintea mea a venit şi răspunsul. Ştiţi domnul Teo ce a schimbat-o? Nu. Nu ştiu. Chiar nu ştiu. Iată răspunsul: „Diana, a văzut o dragoste imensă în ochii dumneavoastră care a curs spre ea şi a învăluit-o. A simţit cum ceva ca o mână i s-a atins de trupul ei şi deşi nu a luat durerea a adus o pace imensă în mintea ei. Să mai veniţi domnul Teo, să mai veniţi, vă rog eu.„ Mă gândeam doar, că nu făcusem nimic şi doar Dumnezeu prin Duhul Său a putut face asta, mă gândeam doar că Mângâietorul e la lucru. Diana nu a mai trăit decât aproape patru luni de atunci, dar a avut tăria să îşi ducă suferinţa până la capăt pentru că Mângâietorul face lucrări imposibil de explicat de noi.

Cazurile în care Duhul Sfânt mângâie sufletele sunt multe. Probabil aş putea alcătui o colecţie întreagă şi nu ar fi mică deloc. Cine vrea să experimenteze clar şi vizibil rolul de mângâietor al Duhului Sfânt să încerce să meargă într-o clinică oncologică să facă consiliere. Acolo cuvintele se opresc şi numai Duhul Sfânt mai poate lucra. Slavă lui Dumnezeu pentru Mângâietorul!

Rolul de mângâietor al Duhului Sfânt are acţiune în clienţii care vin la consiliere şi sper să nu fiu luat la rost dacă spun că are acţiune şi în sufletul celor care nu au o relaţie cu Dumnezeu şi nu sunt locuiţi de El. Mângâietorul lucrează la mintea şi inima oamenilor care sunt locuiţi de El dar experienţa cu oameni necredincioşi mi-a confirmat că El nu este limitat de aspectul acesta. Duhul Sfânt poate să lucreze şi la inimi în care nu este stăpân. Nu mă întrebaţi teologic cum se poate ca mi-ar trebui ceva timp să explic şi nu ştiu dacă aţi fi mulţumiţi, dar practic vă pot da destule exemple.

Mai mult, Duhul Sfânt are rol de mângâietor şi în inima consilierului. Deşi el este chemat să aducă mângâiere şi vindecare de obicei, consilierul creştin este uneori cuprins de slăbiciune, neputinţă, sentiment de eşec şi rateu şi multe alte stări generate fie de trecerea printr-o situaţie asemănătoare cu a clientului fie de conştientizarea că omeneşte nu mai poate face nimic în unele cazuri. Atunci, dar şi în multe alte situaţii, Mângâietorul intervine dar, spre de osebire de cazul anterior, e nevoie ca acel om să fie locuit de Duhul Sfânt.

Cred că un consilier creştin care nu se bazează pe rolul de Mângâietor al Duhului Sfânt are de trăit multe eşecuri personale şi limitări în consilierile pe care le face. De asemeni, cred că cei ce se bazează pe Duhul Sfânt ca Mângâietor nu sunt deloc nişte oameni supranaturali sau super credincioşi ci doar oameni care recunosc micimea lor în faţa complexităţii fiinţei omeneşti. Prin apelarea la Duhul Sfânt pentru consiliere nu cred că am vreo abilitate sau calitate meritorie în plus, ci cred doar că îmi recunosc neputinţa şi apelez la putinţa lui Dumnezeu.

Eu nu aş putea mângâia un suflet doborât prin puterile mele, nu a-l putea încuraja sau motiva pentru că vorbele pălesc în faţa dramelor sufletelor umane. Sufletele oamenilor au nevoie de Dumnezeu şi cel care poate mângâia în aceste cazuri este Duhul Sfânt.

http://www.filedinjurnal.ro/