Categorie: DILEME

Mesaj de la Dumnezeu sau de la om?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, MEDITAŢII

false prophet

„… Ei vă leagănă în închipuiri zădarnice; spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului. Ieremia 23:16

Unul din cele mai frecvente aspecte din ultima perioadă foarte vizibile la şedinţele de consiliere este cel al oamenilor care vin debusolaţi din cauza vorbelor care li s-au adresat de oameni care pretind a vorbi „de la Dumnezeu” sau „în Numele lui Dumnezeu”. De aceea astăzi scriu despre asta, încercând să atrag atenţia asupra unui fenomen foarte vizibil şi foarte la modă şi anume tentaţia de a atribui lui Dumnezeu mesaje „neDumnezeieşti” şi respectiv tentaţia de a asculta de mesaje „neDumnezeieşti”

Oana şi Marius formează un cuplu frumos într-o biserică din diaspora, i-am întâlnit şi în România odată şi erau tipul de oameni foarte iubăreţi şi energici, proaspeţi şi tonici tot timpul zilei şi foarte atenţi cu viaţa lor ca să fie plăcuţi lui Dumnezeu. Problema  cu care au venit la consiliere era teama iscată în urma unei aşa-zise proorocii a cuiva din biserica lor care zicea cam aşa: „Familia voastră va trece prin mari încercări. Dumnezeu va pedepsi greşelile voastre folosindu-se de cineva drag. Inima vă va fi străpunsă de durere dar trebuie să rămâneţi tari si să vă iertaţi unul pe altul pentru infidelitate…” Oana mai cu seamă e foarte afectată, vorbele acestea o chinuie zi şi noapte şi e foarte stresată să-şi păzească mai bine relaţia şi soţul. Au început şi anumite discuţii mai dure între ei din cauza acestei tensiuni ceea ce până acum nu se întâmplase în 7 ani de căsătorie.

Întrebare: Cât credit poţi da unei astfel de „ziceri” că profeţie, proorocie sau descoperire nu o poţi numi? În ce măsură pretenţia că „e de la Domnul ceea ce vă spun” e reală? Din păcate e doar unul din cazurile cu care mă confrunt, sunt multe, din păcate mult prea multe cazuri în care aşa-zişi prooroci aruncă cuvinte generaliste cu pretenţia de „mesaj din partea lui Dumnezeu” Cunosc cazuri în care „mesagerul” spune soţului să îşi pedepsească copiii sau nevasta sau cazuri în care „mesagerul” cere să se separe familii din cauza „nepocăinţei” unuia din parteneri cazuri in care mesagerul spune soţiei „să nu mai facă sex cu soţul” şi mai des, cel mai des cazuri în care „mesagerul” transmite mesaje generaliste, fără substanţă, fără obiect cum ar fi „veţi trece prin mari încercări” sau „credinţa voastră va fi încercată” sau „veţi avea un necaz cu copiii” sau „cineva vă va aduce o mare supărare” etc. Dar oare aceste lucruri nu sunt evidente?

Este o aşa mare sensibilitate la acest capitol şi din păcate se acordă prea mare, mult prea mare credit oamenilor care pretind că vorbesc în Numele lui Dumnezeu, atât de mare încât adevăraţii mesageri din partea lui Dumnezeu nu mai sunt văzuţi sau auziţi. Mulţi oameni care doresc slava şi renumele pretind a vorbi „de la Dumnezeu”, mulţi oameni care nu dorm bine noaptea pretind că au un mesaj „de la Dumnezeu”. Mulţi oameni care nu comunică cu Dumnezeu se trezesc că au un mesaj „de la Dumnezeu”. Prea mulţi oameni care nu au o relaţie bună cu Dumnezeu pretind că acesta le-a vorbit şi i-a pus să transmită mesajul Său. Mare atenţie la şarlatani dragii mei. Nu mai daţi credit oamenilor decât dacă mesajul lor e potrivit Scripturii. Iată câteva elemente importante de care trebuie să ţinem cont când cineva pretinde că vrea să ne vorbească din partea Sa:

Scriptura. Orice mesaj venit din partea lui Dumnezeu va putea fi validat de Scriptură. Dacă se contrazice cu Biblia va trebui să-l ignoraţi şi să confruntaţi acel om cu minciuna sa. Pentru asta însă ar trebui să cunoaştem Biblia. Nu uitaţi, poporul din lipsă de cunoştinţă piere, din lipsa cunoaşterii Cuvântului. Dacă nu ne îndeletnicim cu Scriptura putem fi păcăliţi şi de oameni proşti şi inculţi fără relaţie cu Dumnezeu dar cu tupeu. E vital să cunoaştem ce scrie acolo că altfel putem fi duşi in rătăcire. Ştiu despre cazuri în care un astfel de „prooroc” a cerut ca soţul să-şi lase soţia pentru alta.

Mesajul şi mesagerul. E important ce mesaj primim. Mesaje generaliste de genul celor de mai sus cum că va fi greu, că va veni o încercare, că vom avea necaz, că va veni o prigonire, că vom avea o durere de cap etc nu trebuiesc luate ca fiind ceea ce pretind a fi, pentru că acestea sunt mesaje pe care Dumnezeu ni le transmite deja prin Scriptură şi există oameni care „dau dume” din acestea ca să fie importanţi. Am văzut situaţii în care „mesagerii” erau oameni care aveau grave probleme cu alcoolul şi pretindeau a vorbi în Numele lui Dumnezeu. Da, Dumnezeu vorbeşte prin asemenea oameni dar nu îi face mesageri decât în cazuri excepţionale, în rest, ne vorbeşte prin ei, prin viaţa lor: fie să avem grijă la purtare ca să nu ajungem aşa, fie să ne provoace la dragoste Cristică şi să-i iubim şi să îi salvăm.

Contextul. Cazul de mai sus e unul tipic de înşelăciune grosolană. Persoana care transmite mesajul acestei familii e fosta prietenă a soţului. Mesajul e lung şi clar orientat să distrugă relaţia bună a celor doi într-un moment în care relaţia lor se maturiza frumos. Nu poţi să faci abstracţie de tot contextul când auzi un astfel de mesaj. E foarte important cine vorbeşte şi când vorbeşte şi de ce duh este însufleţit.

Mare, mare atenţie la falşii prooroci, unii din ei sunt lupi îmbrăcaţi în piei de oaie, alţii sunt rătăciţi de la Cuvânt şi încearcă să dea impresia că ştiu pe unde se află. Vom vorbi mâine despre importanţa Cuvântului Scripturii sau a Cuvântului oamenilor. Fiţi pe fază şi cercetaţi duhurile, vorbele care vi se adresează şi mai ales Scriptura.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/

De ce nu ne mai plac predicile

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, EDITORIALE, MEDITAŢII

predici neplacute

Fie că oamenii frecventează o biserică fie că vin „din an în paşti”, fie că biserica e ortodoxă, catolică sau din cele neoprotestante slujitorii bisericii se confruntă cu o problemă comună care e tot mai evidentă, oamenilor nu le mai plac predicile. Drept urmare unii le critică, alţii nu le împlinesc iar alţii le ocolesc. Predicile au devenit partea plictisitoare din slujba de la biserică.

În bisericile neoprotestante oamenii preferă tot ce se întâmplă până la predică: închinare, cântare, poezii, meditaţii, programe de copii, coregrafie etc şi când vine timpul de predică unii ies şi duşi sunt, alţii stau pe hol cu copiii, alţii butonează telefoanele sau cei mai evlavioşi citesc continuu în biblie sau cartea de cântări. Oricare ar fi ocupaţia în timpul mesajelor asta arată o „neplăcere” faţă de predici.

În bisericile ortodoxe şi catolice predicile capătă alte valenţe. Datorită stilului lor de slujbă accentul cade pe sacralitatea actului în sine şi mai puţin pe mesaje pe care cunoscuţii îmi mărturiseau că nici nu se străduiesc să le înţeleagă (nu generalizez) oamenii merg la biserică şi iau totul în ansamblu nu se focalizează pe fiecare element al slujbei ci pe slujbă ca ansamblu. Aşa că absenteismul e foarte ridicat şi cei ce merg la slujbe nu „notează” preotul ci iau totul „la pachet” unii aleg să nu vină deloc alţii vin dar nu disecă nimic dar există şi oameni care sunt apropiaţi bisericii sau peoţilor şi sunt interesaţi de ceea ce se predică pentru că vor să-şi corecteze viaţa.

Una peste alta, oamenii cărora le plac predicile sunt tot mai puţini. De ce oare?

Dacă privim în scriptură vom descoperi unele cauze, dacă privim în cotidian vom confirma aceste cauze dar vom găsi şi altele. Una dintre ele este plictiseala din biserică care este cauzată de mass-media prezentă în viaţa noastră extra bisericească despre care am scris aici. Este acel nivel ridicat de serotonină care îl atingem când suntem stimulaţi la nivel înalt de mass-media şi cu care ne obişnuim şi îl facem standard. La slujbele din biserică stimularea nu este la acelaşi nivel, sau mai bine zis nu este de aceeaşi origine deci nu atingem acea stare de bine şi de fericire pe care o trăim în faţa televizorului sau calculatorului. Predicile devin de 100 de ori mai interesante la TV sau calculator pentru că sunt rostite de „nume mari” şi în plus nu te obligă nimeni să asculţi tot, dacă te plictiseşti „dai înainte”. Ei bine în biserică dacă te plictiseşti, cu toată dorinţa unora, nu se poate „da înainte” ca să ajungă mai aproape de sfârşit şi nici nu poţi „da pe alta”.

O altă cauză a neplăcerii faţă de predici e neatenţia. Fie că e cauzată de oboseală pentru cei care muncesc mult fie că e cauzată de plictiseală pentru cei care folosesc mult TV neatenţia îţi scade apetitul pentru predici. Dacă nu prinzi firul mesajului şi ai momente de neatenţie nu îi mai găseşti rostul, nu mai are sens mesajul. Mai mult, un lucru cu care mă confrunt pentru că predic într-o biserică de la ţară unde oamenii muncesc mult, oamenii aţipesc şi unii chiar adorm. Deşi rareori am mesaje mai mari de 30 de minute unii adorm şi gata. Vin la biserică „rupţi de oboseală” şi la căldură, cântare sau murmurul rugăciunilor mai scapă câte unul capul de bancă. Nu am obiceiul ca să predic ca Pavel când a adormit Eutih şi nu a picat niciunul de la catul al treilea  dar cu capul de bancă au mai dat unii.

Oamenilor nu le mai plac predicile pentru că nu mai au cerul ca ţintă sau nu mai au dorinţa arzătoare să ajungă acolo. Cerul s-a estompat undeva, e ceva neclar, depărtat, ceva pur religios şi pe care doar preoţii şi pastorii înţeleg. Şi dacă nu îţi mai doreşti să ajungi acolo nu mai eşti interesat nici despre cum se ajunge acolo. Dacă pământul acesta a devenit suficient, dacă viaţa asta oferă tot ce îşi doresc oamenii de ce ar mai dori cerul? De ce ar mai vrea să ajungă acolo. Suntem educaţi altfel, evoluţionismul forţat nu „ne-a prins” însă consumerismul acesta ne prinde şi ne leagă de pământ, predicile nu mai au sens, citirea scripturii nu mai este o prioritate, părtăşia cu alţi fraţi sau surori nu mai merită investiţia (excepţie face când ai cu ce te lăuda). Consumerismul ne vrea pentru pământ, predicile nu mai sunt interesante şi relevante pentru că vorbesc despre cer.

Oamenii nu mai găsesc plăcere de predici pentru că „îi gâdilă urechile” să audă lucruri plăcute. Oamenii vor păstori care să predice „bine” acest bine însemnând „plăcut pentru ureche” vor predicatori care să respecte realitatea şi focalizarea pe pământ. Aşa se face că „mega-pastorii” care predică despre prosperitate şi sănătate au milioane de ascultători. Oamenii vor predici despre pământ, despre îmbogăţiri sau însănătoşiri miraculoase, despre minuni, oamenii vor predici senzaţionale.

Oamenilor nu le mai plac predicile pentru că „Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” Deja sunt sute de curente „creştine” teologia şi doctrina variază foarte mult de la unul la celălalt, oamenii sunt pe piste greşite şi vor predici senzaţionale, povestiri, profeţi falşi, minuni dubioase, teorii nesusţinute de scriptură ci bazate pe experienţele unor oameni.  Odată ce ai schimbat macazul devine foarte greu să mai găseşti plăcere pentru cuvântul curat predicat, vei vrea doar senzaţional, paranormal, extraordinar.

Oamenii nu mai găsesc plăcere de predici pentru că predicatorii nu sunt ce i-a chemat Dumnezeu să fie. Predicile sunt tot mai puţin gândite, predicatorii stau tot mai puţin înaintea Domnului ca oameni dar şi ca slujitori, predicatorii au o viaţă neconformă cu statutul de predicator sau ei nu aplică ceea ce predică. În multe biserici se folosesc predicatori care nu ar trebui să facă asta dar din lipsă de oameni sunt acceptaţi. Slujitorii adesea sunt piedica în calea ascultării predicii datorită proastei lor relaţii cu Dumnezeu cu familia şi sau cu semenii. Bineînţeles că acesta nu e motiv să nu primim cuvântul sau să nu îl cercetăm.

Sunt tare interesat de cum văd şi alţii problema aceasta.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/

De ce spune Biblia că ”nevasta să se teamă de bărbat” și ce înseamnă acest lucru?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, FAMILIE

Cineva întreba, pe unul dintre forumurile creștine:

”Scrie în Biblie să se teamă femeia de bărbat sau este doar o invenție? Am fost la nunta unei amice și preotul le-a citit dintr-o carte că FEMEIA TREBUIE SĂ SE TEAMĂ DE BĂRBAT (adică de soțul ei).”

blog-fearful-womanDin nefericire, versetul la care doamna de mai sus se referă este interpretat după ureche și folosit ca o scuză ieftină, de multe ori, pentru a justifica o atitudine total necreștină a soțului, care poate implica tirania, abuzul verbal, emoțional și chiar fizic. De asemenea, el este folosit și de către cei care nu cred, pentru a scoate în evidență  ”absurditatea” scrierilor biblice.

Reacțiile la această întrebare spun totul. Pe bună dreptate, dar fără să se întrebe ce și cum, cei mai mulți dintre comentatorii de ocazie au fost indignați. Unii au dat ca sfat: ”Nu trebuie sa iei textul biblic ad literam” , iar alții au concluzionat că asta este dovada vie a faptului că Biblia a fost scrisă de bărbați pentru bărbați, folosind termeni duri cum ar fi ”misogini” pentru a-i descrie pe ”autori”.

Aveți răspunsul meu în cele ce urmează, ca o veste bună a faptului că Biblia NU încurajează violența domestică, ci, dimpotrivă, o atitudine iubitoare și bazată pe principii sănătoase.

Problema pe care unii dintre noi o avem este aceea că nu deținem nici cea mai vagă idee despre ceea ce scrie in cartea noastră de căpătai, în Biblie, deși ne numim creștini. Nu știm că autorul Bibliei este chiar Dumnezeu și de aici luăm totul cu ușurătate. Vorbim doar din auzite și tragem concluzii pripite, nefundamentate.

În ciuda aparențelor, Sfânta Scriptura NU ne învață nicăieri că femeia trebuie să se teamă (fizic sau într-in alt mod cu conotație abuzivă) de soțul ei, nici că trebuie să se ascundă cu groază atunci cand acesta vine acasă – așa cum se întamplă uneori în familia pseudocreștină. Atunci, ce să însemne oare că “femeia trebuie să se teamă de barbat”?

Textul la care se face referire și pe baza căruia vom discuta astăzi este următorul:

”Încolo, fiecare dintre voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.”  (Efeseni 5:33, VDC)

Pentru a înțelege corect sensul textului biblic, o regulă de bază este să îl privim în context (atât în cel imediat, cât și în cel general al Scripturii). Ca și în orice altă scriere, dacă scoatem un text din context, putem denatura sensul și folosi informația obținută ca pe un pretext pentru ceva urât și departe de ceea ce Autorul a intenționat să transmită. Iar, atunci când întâlnim și o limitare evidentă datorată traducerii, ar trebui să ne interesăm și ce spune textul original, pentru a elimina orice dubiu.

Înainte de a vedea care este explicația pentru “teama” datorată de femeie partenerului ei, haideți să observăm un amănunt deloc de neluat în seamă. Până la a ajunge să  abordeze subiectul relației dintre soțul creștin și soția sa, citim despre o altă teamă – pe care fiecare dintre cei doi o datorează:

“Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos“. (Efeseni 5:21)

Prin urmare și bărbatul și soția trebuie să se ”teamă”? Evident, conform acestui verset, iar cuvântul folosit aici este identic cu cel despre care vorbim astăzi, în original. Ce înseamnă oare să te “temi” de Hristos? Vorbim de o teamă sfântă, de supunere în dragoste, de admirație, de reverență sau de frica bătăii zilnice? Fiecare dintre noi este chemat să se supună autorității lui Hristos, înainte de orice altceva, iar această acceptare necondiționată a principiilor Lui va afecta și modul în care ne vom raporta unul la celălalt în familie, biserică și societate. Pavel face trecerea, prin acest verset, către abordarea subiectului familie, punând la baza discuției un adevăr incontestabil: creștinul, bărbat sau femeie deopotrivă, este dator să aibă un caracter smerit, supus autorității lui Hristos. Și ce înseamnă, însă, să i te supui și celuilalt ”în frica lui Hristos”, după cum spune textul biblic? Înseamnă să îl domni fizic, verbal, emoțional și să acționezi brutal împotriva voinței lui? Nicidecum! Biblia nu ne învață că unul dintre noi îi este superior cu ceva celuilalt. Din contră, ce ni se spune aici este că suntem egali ca valoare, deși avem roluri diferite. Ne datorăm unul celuilalt smerenie, supunere,  ascultare, respect și o relație bazată pe principiile enunțate de Dumnezeu!

În acest capitol (Efeseni 5), principiile de bază cu privire la relația cuplu vin la pachet. Ele ne dau împreună imaginea corectă asupra a ceea ce trebuie să existe între noi ca soți. Citim mai sus de versetul care oferă și subiectul de astăzi, că soțul trebuie să își iubească soția tot ”așa cum a iubit și Hristos Biserica și s-a dat pe Sine pentru ea” – adică să fie gata să dea TOTUL în relație, inclusiv propria-i viață (vezi versetul 25 și cele de după). El trebuie, de asemenea, să își iubească partenera ”ca pe trupul lui” (versetul 28).

Nu-i așa că imaginea începe să difere flagrant de grozăvia care ne indigna la culme puțin mai devreme?

Și, ca să nu ne lungim prea mult, haideți să observăm încă o dată de ce spuneam că scoaterea din context este de fapt doar un pretext pentru a enunța un principiu greșit. Din versetul incriminat (Efeseni 5:33) cei neștiutori sau rău intenționați citesc doar partea a doua. Prima lui parte, însă, ne ajută enorm în a ințelege despre ce este vorba de fapt – chiar și dacă nu vom citi întreg capitolul. Acolo ni se mai spune că bărbatul trebuie să își iubească soția ”ca pe sine însuși”! Putem trage cumva concluzia că asta poate să implice și teama de bătaie?

În incheiere, ce inseamnă, totuși, că femeia “trebuie să se teamă” de bărbat? M-am uitat în textul original. Cuvantul “teamă” (gr. phobeō) se poate traduce (în functie de context) și prin ”reverență, respect”. Pusă problema astfel, totul face sens, mai mult ca niciodată. Traducerile mai moderne, inclusiv Noua Traducere în limba română, folosesc deja o exprimare mai aproape de sensul corect:

”Totuşi fiecare dintre voi trebuie să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi, iar soţia să-şi respecte soţul”.  (Efeseni 5:33, NTR)

Bărbatul care este un lider al casei lui, un om al lui Dumnezeu, un creștin matur – care își iubește sotia așa cum a iubit Hristos Biserica, tratând-o ca pe trupul lui, ca pe sine însuși, nu merită nimic mai puțin decât admirația și respectul acesteia!

Fie ca Dumnezeu să ne ajute pe toți să ne trăim viața de familie așa cum ne-a învățat El!

sursa: http://cuplulcrestin.wordpress.com/2013/10/28/de-ce-spune-biblia-ca-nevasta-sa-se-teama-de-barbat/

Există Dumnezeu?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, EDITORIALE

Avatarul lui rodiagnus dei - english + romanian blog

Photo credit Photo credit http://www.everystudent.ro

Există dovezi ale existenţei lui Dumnezeu? Vei găsi mai jos câteva motive clare şi sincere care ne fac să credem că există Dumnezeu…

De Marilyn Adamson

Nu-i aşa că ţi-ar plăcea ca măcar o dată să vină cineva la tine şi să îţi arate clar dovezi ale existenţei lui Dumnezeu? Fără nici o forţare din partea nimănui. Fără afirmaţii de genul: „Trebuie să crezi şi gata.” Ei bine, iată, încerc aici să îţi ofer câteva motive care sugerează existenţa lui Dumnezeu.

Dar mai înainte aş vrea să te gândeşti puţin… Dacă cineva respinge până şi posibilitatea existenţei lui Dumnezeu, atunci orice dovadă s-ar aduce, el o poate demonta, respingând-o printr-o explicaţie sau alta. Este ca atunci când cineva refuză din principiu să creadă că oamenii au ajuns pe Luna şi, oricâte informaţii ar primi, nu se va răzgândi. Fotografii ale astronauţilor în timp ce merg pe Lună…

Vezi articolul original 3.215 cuvinte mai mult

Cum să cunosc voia lui Dumnezeu?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, EDITORIALE

voia lui Dumnezeu Cum pot cunoaște și cum pot deosebi care este voia lui Dumnezeu pentru viața mea?  Aceasta este întrebarea care îi frământă pe cei mai mulţi oameni și cei mai mulţi sunt în căutarea voii lui Dumnezeu. Cum putem să aflăm care este voia lui Dumnezeu şi de unde ştiu că ceea ce fac este voia lui Dumnezeu?

Caută voia lui Dumnezeu prin studierea Sfintelor Scripturi

Studierea şi cunoaşterea Sfintelor Scripturi sunt temelia căutărilor şi deosebirii voii lui Dumnezeu. Atunci când suntem într-o relaţie strânsă cu Dumnezeu şi avem o atitudine corectă faţă de Cuvântul Lui şi faţă de semenii noştri, vom fi gata să învăţăm care este voia Lui şi să o împlinim în viaţa noastră ca şi Samuel. În timp ce tânărul Samuel slujea înaintea Domnului, Dumnezeu a chemat pe Samuel şi i-a comunicat voia Sa.

Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!” Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă.”(1Sam. 3:10)

Dumnezeu a chemat pe Samuel să fie prooroc şi tot poporul Israel a cunoscut că Domnul pusese pe Samuel prooroc al Domnului. Dar pentru aceasta este nevoie de o atitudine de ascultare şi supunere faţă de Dumnezeu şi Cuvântul Său.

Samuel creştea, Domnul era cu el şi n-a lăsat să cadă la pământ niciunul din cuvintele Sale. (1Sa 3:19)

Atunci când Dumnezeu te va chema să faci lucrarea Sa, oricare nu ar fi ea: misiune, evanghelizare, lucru de caritate etc, El va întări această lucrare şi va face să crească aşa cum a făcut cu Samuel a cărui cuvinte a avut autoritate înaintea poporului Israel.

Domnul nu înceta să Se arate în Silo; căci Domnul Se descoperea lui Samuel, în Silo, prin cuvântul Domnului. (1 Sam. 3:21)

Samuel a cunoscut voia lui Dumnezeu, pentru că a căutat şi a rămas în învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu. Atunci când vom căuta Cuvântul lui Dumnezeu, vom cunoaşte care este voia lui Dumnezeu în toate împrejurările vieţii noastre. Atunci când cunoaştem Cuvântul lui Dumnezeu, nu va fi necesar să ne punem întrebarea dacă să ne căsătorim cu o persoană necredincioasă sau nu, pentru că cunoaştem care este răspunsul lui Dumnezeu şi aşa pentru orice situaţie din viaţa noastră. De multe ori oamenii speculează cu fraza „voia lui Dumnezeu”, dar, de fapt, ei se ascund în spatele acestei fraze făcând ce le place lor. Voia lui Dumnezeu niciodată nu poate fi în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Caută voia lui Dumnezeu în rugăciune

Atunci când nu cunoaştem sau avem îndoieli în privinţa voii lui Dumnezeu, trebuie să-L căutăm în rugăciune aşa cum a făcut-o Manoah, tatăl lui Samson. Dumnezeu a binecuvântat pe soţia lui Manoah care era stearpă să nască un fiu care avea să izbăvească poporul Israel din mâna filistenilor. Acest copil avea să fie închinat Domnului din pântecele maicii sale. O dată cu această veste mama lui Samson a primit instrucţiuni clare de la Domnul pe care Manoah nu le-a înţeles, dar pentru că a vrut să împlinească voia lui Dumnezeu, a mers înaintea Lui şi L-a întrebat în rugăciune:

Manoah a făcut Domnului următoarea rugăciune: „Doamne, Te rog, să mai vină o dată la noi omul lui Dumnezeu pe care L-ai trimis şi să ne înveţe ce să facem pentru copilul care se va naşte!”(Jud.13:8) 

Atunci când ÎL căutăm pe Dumnezeu, El ne va răspunde şi nu ne va lăsa în necunoştinţă cu privire la ce avem de făcut.

Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Manoah, şi Îngerul lui Dumnezeu a venit iarăşi la femeie. (Jud. 13:9)

Dumnezeu a dat înţelepciune şi instrucţiuni părinţilor lui Samson care l-au crescut în frică de Domnul şi prin care Dumnezeu a izbăvit un popor din robia filistenilor. Asemenea părinţilor lui Samson, Dumnezeu ne va da direcţii clare şi specifice cu privire la viaţa noastră şi la orice domeniu al ei, atunci când suntem ascultători.

Caută voia lui Dumnezeu în sfatul celor ce te înconjoară sau împrejurări

Continui să rămâi într-o atitudine de rugăciune, iar Dumnezeu alege modalitatea prin care să-mi comunice voia Sa, fie printr-o împrejurare sau printr-o persoană duhovnicească, mentor, învățător, pastor, prieten, soț etc. Dumnezeu ne călăuzeşte adesea prin împrejurările exterioare. Dar aici avem nevoie de mult discernământ, pentru că împrejurările trebuie apreciate cu precauţie şi aceasta în dependenţă de cunoaşterea Scripturilor.

Acţionează potrivit cu voia lui Dumnezeu

Atunci când suntem chemaţi să împlinim voia lui Dumnezeu, vom avea convingerea Duhului Sfânt. Billy Graham atunci când a fost chemat să predice Evanghelia, a fost convins în duhul său că anume aceasta doreşte Dumnezeu de la el. În timp ce era student la „Bob Jones College”, Dumnezeu i-a descoperit care este voia Lui pentru el. El a înţeles că Dumnezeu îl cheamă să predice mesajul salvării Domnului Isus Hristos, ceea ce a făcut pentru tot restul vieţii sale. Mii şi sute de oameni L-au cunoscut pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor personal datorită dedicării, ascultării şi pasiunii unui om în împlinirea voii lui Dumnezeu. Domnul Isus Hristos S-a născut, a trăit şi murit împlinind voia lui Dumnezeu. Fiind în grădina Ghetsimani înainte ca să fie arestat, condamnat şi răstignit, Domnul Isus S-a rugat Tatălui ceresc:

S-a depărtat a doua oară şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!” (Mat 26:42)

Domnul Isus a ales să facă voia lui Dumnezeu şi astăzi oricine cheamă Numele Lui este poate fi mântuit. Atunci când alegi să faci voia lui Dumnezeu, vei fi împlinit şi toţi cei din jur vor fi binecuvântaţi prin tine. Domnul să ne ajute mai întâi să căutăm să-L cunoaştem pe El şi să facem voia Lui.

Dumnezeu te-a creat pentru un anumit scop şi ţi-l descoperă 

Am fost creați de Dumnezeu după chipul și asemănarea Lui cu scopul de a oglindi slava și caracterul lui Dumnezeu.

„…pe toți cei ce poartă Numele Meu și pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit și i-am alcătuit.” (Isaia 43:7)

Am fost creat să glorific pe Dumnezeu în viața mea și aceata este voia lui Dumnezeu. Tot ce fac în viață trebuie să arate o opinie și înțelegere corectă despre Dumnezeu.

Dumnezeu te ajută să-ţi realizezi scopul acesta 

  1. Comunicare. Moise a chemat pe Iosua şi i -a zis în faţa întregului Israel: ,,Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor lor că le -o va da, şi tu îi vei pune în stăpînirea ei. Domnul însuş va merge înaintea ta, El însuş va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te spăimînta!” (Deuteronom 31:7-8)
  2. Acţiune – vedem cum Dumnezeu în capitolul 1 din Iosua îi dă trecere, dar se cere din partea lui ca să acţioneze potrivitu cu Cuvântul lui Dumnezeu. Toată lumea face ce spune el.

Și dacă urmăm voia lui Dumnezeu cu încredere în Cel ce ne-a chemat, vom primi o răsplătire.

„Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire! Căci aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:35-36) http://moldovacrestina.md/