Categorie: DILEME

Marțienii, candidați la botez – Extratereștrii din biserica mea

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, STIRI

Poate părea ciudat ca un lider religios să se pronunțe cu privire la venirea extratereștrilor. Cu atât mai mult cu cât subiectul constituie o speculație specifică paranormalului sau teoriilor conspiraționiste. Și totuși, poate exista un răspuns adecvat al religiei la această problemă?

Din când în când, presa aduce în atenția publicului subiecte care fac parte din așa numiteledosare X. OZN-urile au depășit demult interesul științelor oculte, intrând în sfera preocupărilor științifice. Există chiar instituții serioase cu preocupări în această direcție. NASA este doar una dintre ele.

Semnale dinspre Tibet

Însă, atunci când lideri religioși fac afirmații în direcția existenței entităților extraterestre apar anumite întrebări care țin deja de fundamentul specific al religiei. Unul dintre liderii religioși cu recunoaștere mondială care a șocat publicul cu declarația sa a fost Dalai Lama. Într-o discuție purtată cu studenții de la Universitatea din Portland, liderul tibetan a subliniat că momentul marii întâlniri cu o civilizatie extraterestră nu este departe. Convingerea lui este că pentru mulți pământeni evenimentul va fi unul traumatizant, pentru că forma fizică a acestor fiinţe inteligente poate crea un șoc psihologic.

„Până la urmă, vom primi vizitatori din altă galaxie. Aceeaşi oameni. Poate puţini diferiţi ca formă, dar în principiu la fel. Aceleaşi fiinţe simţitoare. Trebuie să înţelegem că extratereştrii sunt fiinţe care simt lucrurile la fel ca noi, chiar dacă au o formă diferită”, a spus Dalai Lama.

Marțienii, candidați la botez

Dalai Lama nu este singurul lider religios care are o poziție publică cu privire la entitățile extraterestre. Într-o predică ținută recent la Vatican, Papa Francisc a facut o declarație suprinzătoare, afirmând că el ar fi dispus să boteze chiar și extratereștri. „Dacă, spre exemplu, mâine o expediție a marțienilor ar veni la noi și unul ar spune „Vreau sa fiu botezat!”, ce se va intampla?”, a spus Papa.

În acest context, el a afirmat că religia catolică a fost o biserică a „ușilor deschise”, unde creștinii au acceptat Sfântul Duh. „Cine suntem noi să închidem ușile Sfântului Duh?”. Aceasta a fost întrebarea pe care Papa Francisc a repetat-o în timpul predicii sale. Evident, pusă într-un context adecvat, declarația papei este mai mult un mesaj de deschidere a bisericii și universalității credinței. Nu este o afirmație de ordin științific cu privire la existența extratereștrilor. Cu toate acestea, utilizarea marțienilor în discursul papal poate ridica anumite incertitudini.

Extratereștrii nu sunt bineveniți în orice biserică

Chiar dacă discursul papei poate fi înțeles în termeni diferiți, adevărul este că Vaticanul are o preocupare consistentă față de fenomenul extraterestru. Una dintre vocile marcante ale spațiului științific girat de către Vatican este José Gabriel Funes, actualul director al Observatorului din Vatican. Fără nicio ezitare, el susține că religia nu vede niciun conflict între a crede în Dumnezeu și existența vieții extraterestre. Este convins că, în viitorul apropiat, oamenii ar trebui să se pregatească pentru a-i cunoaște pe frații extratereștri. Argumentul său este unul de ordin științifico-teologic.

„Așa cum există o multitudine de creaturi pe Pământ, tot așa ar putea fi și alte ființe, chiar inteligente, create de Dumnezeu. Asta nu contravine credinței noastre, pentru că nu putem limita libertatea creatoare a lui Dumnezeu”, a precizat Funes.

În replică, un teolog rus, Alexei Osipov, a comentat declaraţiile directorului Observatorului Astronomic de la Vatican. Osipov, profesor al Academiei Teologice din Moscova, a precizat că religia creştină ortodoxă „respinge existenţa civilizaţiilor extraterestre dotate cu intelect şi capabile să creeze”. Teologul rus a arătat că această poziţie a clerului ortodox se datorează faptului că atât Noul Testament, cât şi numeroşii sfinţi ai bisericilor creştine nu vorbesc de posibile forme de viaţă extraterestră.

Totuși, a recunoscut că Biserica Ortodoxă Rusă nu a studiat niciodată subiectul pentru a formula o poziţie oficială. În schimb, Igor Vizhanov, secretarul pentru afacerile interreligioase al Departamentului pentru Relații Externe al Patriarhiei Moscovei, a spus că, de fapt, problema existenței unor ființe extraterestre este nesemnificativă pentru biserică. Este doar „o curiozitate din plictis“, a mai spus preotul ortodox rus.

Extratereștrii în Biblie

Dacă bisericile creștine au păreri divergente cu privire la existența extratereștrilor, nu aceeași este situația cu cei care încearcă să armonizeze religia cu paranormalul. Astfel, site-urile conspiraționiste se întrec în identificarea unor presupuse manifestări extraterestre în paginile Scripturii. Înălțarea lui Ilie la cer ar fi fost de fapt un fenomen direcționat de entități din afara spațiului terestru. Vârtejele de foc menționate de prorocul Ezechiel ar fi niște OZN-uri. Chiar multe dintre viziunile acestui profet ar fi experiențe cu entități extraterestre.

Chiar dacă un teolog poate expedia ușor acest gen de interpretare, discuția rămâne deschisă. Afirmă Biblia existența extratereștrilor? Mai mulți gânditori creștini au discutat despre această ipoteză la un simpozion despre călătoriile în spațiu. Participanții au fost oameni de știință din universități și de la NASA. Au fost ridicate întrebări de genul: „S-a sacrificat Iisus și pentru klingonieni?”

Din perspectivă teologică, orice răspuns rămâne în limita speculațiilor. Însă, este greu de crezut că suntem singuri în Univers. De fapt, în optica biblică, sfârșitul istoriei Pământului coincide cu reintegrarea planetei în armonia Universului. A unui Univers locuit.

http://semneletimpului.ro/

Are creștinul putere și autoritate asupra Satanei?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME

Întrebare:

Pastorul bisericii a invitat un pastor să predice Cuvântul. El a predicat despre diavol, fără să deschidă Biblia și să citească vreun verset din ea. La finalul mesajului vorbitorul a invitat un membru din biserică, înscenând că diavolul este sub picioarele noastre. Este diavolul sub autoritatea noastră? Ne-a dat Dumnezeu putere asupra lui Satan? Știu că Dumnezeu ne-a eliberat de sub puterea Satanei, dar nu știu dacă avem autoritate asupra lui.

Are creștinul putere asupra Satanei?

Când este omul eliberat de puterea Satanei?

Biblia spune că toți am păcătuit, iar plata păcatului este moartea: “De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit.” (Romani 5:12) Diavolul, deci, are putere asupra necredinciosului prin puterea morții care este o consecință a încălcării poruncii lui Dumnezeu. Autorul epistolei către Evrei scrie:

Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El însuși a fost deoportrivă părtași la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolulu, și să izbăvească pe toți aceia, care prin frica morții erau supuși robiei toată viața lor. (Evrei 2:14-15)

Prin moartea și învierea Sa, Domnul Isus Hristos ne-a izbăvit de sub puterea diavolului ce prin frica morții ne ținea în robie, robi greșelilor și păcatelor noastre, în care trăiam odinioară, după valorile lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Însă când am cunoscut harul și dragostea lui Dumnezeu, în Isus Hristos am fost iertați și eliberați și puși să ședem împreună în locurile cerești, în Isus Hristos. Apostolul Pavel în Coloseni 1:13-14 spune:

 El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.

Satana nu mai are nici o putere asupra celui ce și-a mărturisit păcatele și prin credință a intrat în legământ cu Domnul Isus Hristos.

Are Satana autoritatea asupra creștinului?

Din moment ce creștinul a intrat în legământ cu Domnul Isus Hristos, nu mai este sub autoritatea Satanei, ci trăiește viața în ascultare de Domnul și Mântuitorul vieții sale, Domnul Isus Hristos. Biblia ne relatează un exemplu în care Dumnezeu stabilește limitele Satanei. Prin aceasta se vede că Dumnezeu este în controlul situației.

Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.” Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui acoperă ţara. Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. (Iov 1:6-12)

Este evident că Dumnezeu Cel Prea Înalt stabilește limitele Satanei: “iată, îți dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Dumnezeu îngăduie lucrul acesta pentru a vedea credincioșia lui Iov față de El. Însă nu același lucru îl dorește Satana, ci el dorește ca cel credincios să-L blesteme pe Dumnezeu.

Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s-a înfăţişat înaintea Domnului. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l pierd fără pricină.” Şi Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui. Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” Domnul a zis Satanei: „Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului până în creştetul capului. Şi Iov a luat un ciob să se scarpine şi a şezut pe cenuşă. Nevasta sa i-a zis: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu, şi mori!” Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul?” În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui. (Iov 2:1-10)

Dumnezeu Cel Prea Înalt este în control, iar cel rău nu ne poate atinge fără permisiunea Celui Prea Înalt. Și chiar dacă îngăduie Dumnezeu să fiu atins de Satana, trebuie să am atitudinea lui Iov și să nu păcătuim cu buzele sau cu fapta. Dumnezeu nu este sursa răului, ci El îngăduie răul în viața noastră și El poate să întoarcă răul în bine.

Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume, să cape viața unui popor în mare număr. (Geneza 50:20)

Are creștinul putere asupra Satanei?

În Evanghelia după Luca 9:1-2 Domnul Isus trimite pe cei 12 ucenici să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu, dându-le putere și autoritate/stăpânire peste toți dracii și să vindece bolile.

Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți dracii și să vindece bolile. Apoi i-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să tămăduiască pe cei bolnavi.

În Luca 10:18-19 este scris că Domnul Isus a mai rânduit alți șaptezeci de ucenici și i-a trimis doi câte doi să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu, dându-le putere peste toată puterea vrăjmașului/Satanei.

Isus le-a zis: Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. Iată că v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii, și peste toată puterea vrăjmașului: și nimic nu vă va putea vătăma. Totuși, să nu vă bucurați de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri. (Luca 10:18-20)

Domnul Isus a biruit puterile întunericului și prin El suntem și noi biruitori. Centrul bucuriei și închinării noastre trebuie să fie Domnul Isus Hristos, dar nu bucuria de a avea stăpânire asupra dracilor. Creștinul este chemat să predice Evanghelia și Împărăția lui Dumnezeu și nicidecum despre diavol. Afirmația Domnului Isus în Luca 10:20 nu se referă la ținerea șerpilor veninoși în mână și la tot felul de experimente și show-uri pentru a demonstra cât de grozavi sunt creștinii. Unii creștinii au plătit cu însăși viața lor pentru scamatorii și show-uri cu șerpi etc. Bucuria creștinului este cerul și relația persoanală cu Dumnezeu, accentul vieții și lucrării creștinului este Evanghelia Domnului Isus Hristos și mântuirea celor pierduți. Să luăm exemplu de la apostolul Pavel.

Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieșit înainte o roabă, care avea un duh de chicire. Prin ghicire, ea aducea mult câștig stăpânilor ei. Roaba aceasta s-a luat după Pavel și după noi, și strica: Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului Celui Preaînalt și ei vă vestesc calea mântuirii. Așa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors, și a zis duhului: În Numele lui Isus Hristos îți poruncesc să ieși din ea. Și a ieșit chiar în ceasul acela. (Fapte 16:16-18)

Pavel era preocupat de Evanghelie și mântuirea celor pierduți. Cuvintele duhului au adunat o audiență, însă peste câteva zile cuvintele acestuia devenise o pacoste și o problemă. Cuvintele duhului nu trebuie interpretate nicidecum ca fiind proclamare a Evangheliei, ci strângerea unei audiențe. Pavel a poruncit duhului în Numele Domnului Isus să iasă din ea. Probabil după ce femeia a fost eliberată a primit mântuirea și a devenit creștină. Pavel este preocupat de Evanghelie și aceasta trebuie să fie și prioritatea fiecărui creștin.

Acasă

Cum se potrivește rolul femeii în familie și în biserică?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, FAMILIE

Întrebare:
Care este diferența și/sau asemănările dintre rolul femeii în biserică și rolul femeii în căsătorie? 
 Femeia în biserică și căsătorie
Despre rolul femeii cel mai mult este scris în epistolele Noului Testament și aproape toate aceste epistole au fost scrise cu scopul de a pune în rânduială viețile bisericilor din diferite orașe. Astfel, în Epistola către Efeseni apostolul Pavel le-a scris creștinilor din acel oraș cum să se poarte în biserică. În primele capitole autorul insistă pe aspectele teologice care țin de unitatea în biserică și apoi în partea a doua scrie despre cele practice și face referință și la rolul femeii astfel:
Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. (Efeseni 5:22-24)
Apoi, după ce trece în revistă și rolul bărbatului, mai adaugă pentru femei că trebuie să se teamă de bărbații lor (Efeseni 5:33), adică să se poarte cu tot respectul față de ei și să le fie frică să-i supere.
În Epistola I către Timotei apostolul Pavel vorbește mult despre rolul femeii. În capitolul 2 scrie astfel:
Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase. Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere. Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii. Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruie cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie. (1 Timotei 2:9-15)
Aici vorbește în același timp și despre rolul în biserică și despre cel din familie. Un rol important în Biserică este rugăciunea și aceasta ține nu doar de femei, ci de toți creștinii, dar pentru că întrebarea aici a fost cu privire la rolul femeii, vreau să atrag atenție la acest aspect important. Numai că îndeplinirea bună a acestui rol cere și o atitudine creștinească evlavioasă în toate. Se mai cere să aibă o atitudine de smerenie care este o podoabă pentru toți creștinii și aceasta trebuie să se manifeste acasă, în familie, în relația cu soțul și tot așa să fie și la biserică.
O slujire pe care au avut-o și femeile în biserici a fost diaconia. Ca o femeie să se poată califica la o astfel de slujbă era important să aibă următoarele calități:
Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile. (1 Timotei 3:11)
În capitolul 5 al aceleiași epistole I către Timotei, apostolul Pavel scrie mult și despre văduve și zice că dacă au rămas singure, să-și pună nădejdea în Dumnezeu și să stăruie zi și noapte în cereri și rugăciuni. În Biserică atunci exista o listă a văduvelor de care se îngrijea biserica. Acestea erau doar acelea care și-au îndeplinit bine rolul și în familie și în biserică și iată care era cerința față de ele ca să poată fi înscrise în această listă:
  • să n-aibă mai puțin de 60 de ani (pentru că până atunci se poate întreține și singură)
  • să nu fi avut decât un singur bărbat
  • să fie cunoscut pentru faptele ei bune (și în familie și în biserică și în lume)
  • să fi crescut copii
  • să fi fost primitoare de oaspeți (și aceasta este o slujbă importantă în biserica lui Hristos și în slujba Evangheliei)
  • să fi spălat picioarele sfinților (adică să fi fost gata să facă orice slujbă pentru sfinți când era nevoie, să fi fost gata la orice slujbă)
  • să fi ajutat pe cei nenorociți (și din biserică și din lume și când au fost organizate lucrări de binefacere în biserică)
  • să fi dat ajutor la orice faptă bună (când este nevoie în biserică și când face păstorul apelul)
Mai spune în capitolul 5 că dacă văduvele tinere (dar este valabil și pentru femeile căsătorite) se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă (sau stau tot fără nici o treabă pe Skype, telefon sau rețele de socializare) și dacă sunt leneșe, limbute și iscoditoare, atunci dau prilej de ocară protivnicului și astfel distrug lucrarea bisericii. Deci, dacă nu se îngrijesc bine de familiile lor, atunci aduc daune lucrării bisericii.
Un alt rol important pe care îl au femeile în Biserică este să-și învețe bine copiii și nepoții din Sfintele Scripturi. Despre Timotei apostolul Pavel a scris că din pruncie a fost învățat din Sfintele Scripturi și aceasta au făcut-o mama lui Eunice și bunica Lois. În felul acesta ele au slujit bisericii, pentru că au pregătit un slujitor binecuvântat și credincios. Ele au lucrat la formarea caracterului lui Timotei încă din pruncie prin învățătura și modelele pe care i le-au oferit.
Este trist să vezi azi tot mai des cum după ce nasc copiii, femeile încetează și ele să vină la serviciile divine ale bisericii și nici pe copii nu-i aduc. În felul acesta le formează copiilor încă din primii ani ai vieții deprinderea să disprețuiască biserica. Ele spun că le vine greu să vină cu copiii și să stea la serviciile divine. Dar oare în alte vremuri a fost mai ușor? Au avut atunci femeile toate comoditățile sau mai multe comodități decât avem noi azi?
Priscila a fost o femeie model. Împreună cu soțul ei Acuila a fost gata întotdeauna să facă lucrarea, să-și schimbe locul unde a fost nevoie. Casa lor a fost locul unde s-a adunat biserica și chiar s-au plantat biserici. Ea și-a îndeplinit bine rolul în familie și împreună cu soțul ei au adus multă contribuție la înaintarea Evangheliei. Apostolul Pavel a vorbit cu foarte mult respect despre acest cuplu și atunci când Apolo a venit la Efes, Priscila și cu Acuila au arătat ospitalitate față de el, le-au invitat la ei acasă și acolo l-au învățat mai cu de-amănuntul din Cuvântul lui Dumnezeu.
Capitolul 14 al Epistolei I către Corinteni arată foarte bine că dacă o femeie refuză să-și îndeplinească rolul ei în familie și să-i fie supusă soțului său, atunci ea nu mai poate să îndeplinească bine nici un rol în biserică și va aduce doar tulburare și întristare.
Lucrarea întregii biserici este să ducem Evanghelia la cei pierduți și să-i câștigăm pentru viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă ne facem bine rolul în familiile noastre vom avea succes în aceasta. De aceea, în Epistola I apostolul Petru a scris:
Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor; ca Sara, care asculta pe Avraam şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva. (1 Petru 3:1-6)
Doresc să le recomand tuturor femeilor care vor să-și cunoască și să-și îndeplinească bine rolul în familie și în biserică să studieze cursul „Căsătorie fără regrete” de Kay Arthur.
Dumnezeu să ne ajute și pe noi, bărbații, să ne facem bine rolul nostru în familie și în biserică și să apreciem și încurajăm pe soțiile noastre în rolul care le revine și toți împreună să-I slujim Domnului Hristos, lărgind Împărăția Sa

Cum se veselesc creștinii autentici?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME

Întrebare:

Cum se veselesc creștinii autentici?

Veselia este un sentiment sau o stare de bine cauzată de evenimente din exterior. Oamenii se bucură că s-a întâmplat ceva demn de a te bucura, dar cu un creștin nu e așa. De ce? Să privim mai întâi ce este bucuria din perspectiva Scripturii:

Ce este bucuria

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blîndeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege (Galateni 5:22)

Bucuria este roada Duhului, este ceea ce primim când intrăm în legămînt cu Domnul Isus. Mai mult decît atât, ea vine la pachet împreună cu celelate. Deci, bucuria unui creștin autentic nu este cauzată de evenimente exterioare, ci izvorăște din interior, datorită Duhului Sfânt prezent în el. De ce ne bucurăm?

Cauzele bucuriei

Isus

Domnul Isus este sursa bucuriei noastre, în El ne bucurăm și din cauza Lui ne bucurăm.

…pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită, pentrucă veţi dobândi, ca sfîrşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre(1 Petru 1:8-9).

Înainte de a pătimi, Hristos se roagă pentru noi! Domnul Isus este Cel ce ne dă o bucurie deplină.

Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe când sânt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină (Ioan 17:13).

Părtășia cu Dumnezeu și Domnul Isus ne dă o bucurie deplină, o bucurie fără margini.

…deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină(1Ioan 1:3-4).

Mântuirea

Odată ce am intrat în legămînt cu El, primim și Duhul Sfânt care ne dă o bucurie negrăită. Eliberarea de sub robia păcatului ne aduce o bucurie negrăită!

Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie (Fapte 8:39).

Răspândirea Cuvântului

Atunci când am primit noi această bucurie deplină, dorim să o împărtășim și cu alții. Când vorbim din Scripturi, aceasta ne face să ne bucurăm, chiar dacă suntem maltratați, batjocoriți sau prigoniți. Pentru cei care nu sunt în legămînt cu Hristos, acest fel de bucurie ar fi o nebunie.

Cuvîntul Domnului se răspîndea în toată ţara. Dar Iudeii au întărîtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au izgonit din hotarele lor. Pavel şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia, în timp ce ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt. (Fapte 13:49-52)

Când se bucură?

Deja am văzut că un creștin autentic nu se bucură doar când îi merge bine, ci bucuria lui este o stare care izvorăște din Hristos, o stare permanentă, chiar dacă nu sunt evenimente favorabile. Apostolul Pavel scrie atât bisericii din Tesalonic, cât și nouă:

Bucuraţi-vă întotdeauna(1 Tesaloniceni 5:16).

Cum se bucură creștinii autentici?

Oamenii asociază bucuria cu băutură și mâncare, pe când Scriptura vorbește despre o bucurie diferită:

Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. (Romani 14:17)

Nu avem nevoie de lucruri ajutătoare care să ne ridice nivelul bucuriei, deoarece un creștin autentic deja are o bucurie deplină. Nimeni și nimic nu ne poate da o bucurie mai mare decât Hristos, Domnul nostru.

Atunci cum ne bucurăm?

Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti şi cîntaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.(Efeseni 5:18-19)

Nu încetăm să ne uimim de ce a făcut Dumnezeu în noi, de harul Lui cel mare, de mântuirea care ne-a dat-o, de schimbarea făcută de El în noi, aceasta ne face să-I cântăm și să-I aducem laudă.

http://moldovacrestina.md/

Cum poate aprecierea să schimbe oameni

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Consiliere, DILEME

incurajareUna din cele mai frecvente întrebări pe care o primesc în şedinţele de consiliere este: „Cum pot să îl schimb pe soţul/soţia mea?” Mulţi, foarte mulţi s-au căsătorit cu gândul destul de păgubos că îl pot schimba pe celălalt după căsătorie şi puţini, foarte puţini au reuşit să facă asta. Dorinţa de a îl schimba pe celălalt este de altfel destul de problematică întrucât de foarte multe ori în spatele ei se află doza personală de egoism. În definitiv celălalt are dreptul să fie cum vrea şi orice schimbare trebuie să înceapă de la noi. Căsătoria odată oficializată presupune acceptarea celuilalt aşa cum este, deci nu pot fi impuse condiţii noi pe parcurs decât cu acceptul ambelor părţi.

Să credem că oamenii nu se schimbă după căsătorie e utopic, problema e că ei nu se schimbă cum am vrea noi, nu că nu se schimbă. Totuşi, sunt cazuri în care soţul sau soţia ar vrea prin viaţa sa să influenţeze în bine pe partenerul care, fie se poartă necuviincios, fie are probleme cu alcoolul sau alte patimi, fie e leneş, inactiv în relaţie, neimplicat în educarea copiilor sau câte şi mai câte variante pot fi. Ei bine, una din cele mai eficiente metode este cea a aprecierii.

De ce e eficientă? Pentru că mai întâi lucrează sau trebuie să aibă efect în cel care vrea să schimbe şi mai apoi în celălalt şi pentru că realizează o schimbare de perspectivă.

Cum îl schimbă aprecierea pe omul care alege să aprecieze? Păi dacă îţi propui să schimbi ceva în celălalt prin această metodă ea te va obliga să îi vânezi celuilalt lucrurile bune şi nu greşelile. Aprecierea presupune mulţumirea, remarcarea aspectelor pe care celălalt le face bine. Pentru a „vedea” acele aspecte trebuie să schimbi modul de a îl vezi. Dacă până atunci greşelile erau cele care îţi atrăgeau atenţia, greşelile erau singurele pe care le vedeai, acum alegi voit să observi foarte bune, atitudini bune, calităţi, eforturi cât de mici, iar asta te va focaliza pe latura pozitivă a celuilalt. Deja vorbim de o repoziţionare a criticului şi nemulţumitului din „apreciator” deja nu mai „hrăneşte” spiritul justiţiar şi vederea paiului din ochi, ci alegi să încurajezi orice tentativă bună. Devii un vânător de fapte sau atitudini bune. Asta înseamnă o schimbare radicală care este un efect complementar benefic schimbării celuilalt.

Mai mult, mulţumirea este una din cele mai bune şi plăcute companii în viaţă. Prin focalizarea pe a mulţumi categoric devii o companie plăcută. Atenţie aici, nu exageraţi cu aprecierea ca aceasta să nu devină laudă, că atunci vorbim de manipulare. Aprecierea se face în cuvinte sincere, bazate pe realitate. Mulţumeşti, apreciezi, dai pupicuri, îmbrăţişări, mici cadouri pentru faptele sau atitudinile bune iar la cele pe care nu vrei să le încurajezi încerci să nu critici ci să nu oferi aceste recompense. Lauda va strica socoteala. De fapt lauda se foloseşte atunci când îl consideri pe celălalt mai tâmp şi încerci să îl cumperi în speranţa că nu se va prinde.

Cum îl schimbă aprecierea pe omul apreciat? Principiul recompensei si al mediului încurajator sunt unele din cele mai eficiente principii în motivarea oamenilor. Fiecare din cei căsătoriţi vine din anumite medii în căsnicie. Unii vin din medii bune, alţii din medii mai nefavorabile relaţiilor. Unii au venit cu răni adânci pe ei în acele relaţii alţii au venit cu aşteptări irealiste, alţii cu modele parentale foarte puternice dar fiecare din noi, când am intrat în relaţii am dorit să fim importanţi pentru cineva, am avut nevoie de aprecierea, acceptarea şi dragostea cuiva. Motivul pentru care am decis unirea cu cineva pentru toată viaţa de regulă este unul măcar puţin egoist, am vrut să ne fie bine, am vrut să fim importanţi pentru acea persoană cu care ne-am căsătorit, am căutat aprecierea acelei persoane şi faptul că am primit aceste lucruri ne-au făcut să spunem: Da, asta este persoana pe care o vreau alături de mine pentru toată viaţa.

În momentul în care ceea ce sunt eu nu mai este de ajuns pentru a mulţumi acel om de lângă mine intervine drama. De aceea e bine să fim sinceri in relaţii şi până la căsătorie nu doar după. Oamenii care au fost acceptaţi aşa cum sunt cu bune si rele deodată se trezesc că nu mai sunt acceptaţi şi că trebuie să se schimbe simt o mare trădare şi înşelare şi de obicei se răzvrătesc exact in sensul nedorit de partener.

Un mediu de apreciere şi mulţumire îl determină pe un om la schimbare. Un mediu în care părţile sale bune sunt apreciate, scoase în evidenţă, el se va simţi bine să exceleze să facă mai mult. Mediul critic îl poate motiva o vreme dar nu mare,  pe când mediul de apreciere este unul în care îi va plăcea să se întoarcă. Aprecierea îl va face pe omul criticat până atunci să se schimbe natural şi nu forţat, de voie şi nu de nevoie.

Aprecierea îl face pe partenerul de viaţă unul lângă care să doreşti să stai iar pe cel care este apreciat in unul cu potenţial. Tu ce vei face în relaţia ta?

http://www.filedinjurnal.ro/