Cum să te bucuri când treci prin încercări?


Întrebare:

În ultimul timp trec prin atâtea încercări, că simt că nu se mai termină. Știu că ele sunt date pentru binele meu și ca să cresc în credință. Și mai știu că trebuie să mă bucur că am aceste încercări. Dar cum e posibil să fac acest lucru când simt că nu mai pot?

În agenda mea, la fiecare pagină este câte o frază, pusă de autori, să mă inspire în ziua respectivă. Am găsit într-o zi următoarea frază. «Dacă te confrunți cu o problemă grea în viață, soluționeaz-o, dacă nu poți face nimic în soluționarea problemei – schimbă-ți atitudinea.» Nu-mi amintesc cine a spus aceasta frază și unde, dar mi s-a întipărit adevărul pe care îl comunică. Noi toți ne confruntăm cu felurite situații dificile și ceea ce ne face deosebiți unul de altul, este atitudinea care o avem când trecem prin aceste încercări.

Cu mulți ani în urmă, când mă întorceam din Egipt, în timp ce așteptam următorul zbor în aeroportul din Larnaca, (Cipru) am răsfoit ziarele și am găsit această poză, care m-a impresionat mult. Fotbaliștii din poză au motive destule să stea pe bancă, să privească cum alții joacă și să plângă privind la picioarele care le sunt amputate. Dar nu este așa. Ei au o atitudine corectă față de problema evidentă cu care se confruntă. Am văzut prea puțini fotbaliști care au așa un entuziasm când joacă. Dar, am văzut totuși. Aceștia sunt echipa «Țintașii»  de la Lăpușna, sub conducerea lui Radu Blendarencu, care învață Cuvântul lui Dumnezeu și fotbal și, astfel, se pregătesc să ducă Evanghelia prin fotbal în viitor. Mă rog totdeauna pentru ei și vă îndemn și pe dvs să vă rugati ca sa-i binecuvânteze Domnul în această țintă mare.

Atitudinea este factorul care hotăraște dacă încercarea va fi spre binele sau spre răul nostru. Dumnezeu vrea să ne învețe în Epistola lui Iacov o atitudine corectă pentru vremurile când trecem prin încercări. Personal, după ce am primit pe Domnul Isus în inima mea, am observat că imediat s-au abătut peste mine multe încercări care, uneori, ma făceau și confuz și să cad în depresie. Chiar diavolul îmi mai strecura și gândul că este greșit Cuvântul prin care am crezut în Domnul Isus și din această pricină s-au abătut asupra mea atâtea încercări deodată. Un alt gând rău era că încercările ar putea fi un mesaj de la Dumnezeu să mă întorc înapoi la viața pe care am trăit-o înainte de a-L cunoaște pe Hristos. Ce înșelare… Ție nu ți-au trecut niciodată prin minte astfel de gânduri?  Niciodată nu te-au făcut încercările să te îndoiești de credincioșia lui Dumnezeu și de faptul ca esti pe calea care duce spre cer?  Eu am fost tentat să gândesc așa, dar slăvit să fie Dumnezeu care m-a întărit, m-a păzit de cădere și mi-a arătat prin studierea Sfintelor Scripturi că….

Toți copiii lui Dumnezeu trec prin încercări

În Epistola Apostolului Iacov scrie așa:

Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, către cele douăspreze seminții care sunt împrăștiate: sănătate! Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiți desăvârșiți, întregi, și să nu duceți lipsă de nimic. (Iacov 1:1-4)

Pe parcursul acestei Epistole, Iacov se adresează de multe ori destinatarilor cu expresia « Frații mei » și are pentru aceasta două motive. Unul este că destinatarii sunt « Cele douăsprezece seminții», adică poporul Israel. La începutul capitolului 2 face o specificare despre destinatari, când spune că ei țin «credința Domnului nostru Isus Hristos » Deci, ei erau frații lui Iacov prin apartenența la același popor, dar și prin credința în Domnul Isus prin care au devenit madulare ale aceluiasi trup al lui Isus Hristos, ale cărui mădulare suntem și noi. Un alt moment important care ne arată că toți copiii lui Dumnezeu vor trece prin încercări este că Iacov nu zice «dacă treceți prin încercări», ci spune «când treceți prin încercări». Aceasta implică că noi toți trecem și diferența este doar felul încercărilor, timpul când trecem prin ele și, bineînțeles, atitudinea cu care le primim. De altfel, și apostolul Pavel spune în II Timotei 3 :12  că «toți cei ce voiesc să trăiască cu evalavie în Hristos Isus, vor fi prigoniți.» Deci, dacă suntem copii ai lui Dumnezeu și am ales să trăim cu evalavie în Hristos Isus, și eu și tu vom trece prin încercări.

Încercările sunt felurite

Iacov spune “Să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări” și tot el aduce în epistola sa o listă destul de mare de feluri de încercări prin care treceau destinatarii acestei epitole și prin care trecem noi și frații noștri în zilele de azi.

La începutul Epistole a spus «către cele 12 seminții care sunt împrăștiate» (Iacov 1 :1) De multe ori când mă întorc din călătorii misionare lungi, când numai avionul trece pe deaspura Nistrului, încep să am emoții mari de bucurie și să-mi joace lacrimile în ochi de bucurie că sunt acasă. Citind jurnalul unui misionar dintr-o țară arabă, era scris într-un loc « Când am ajuns în capitala țării, mă simțeam străin și mai singur ca niciodată. Nu știu de ce, dar dispoziția mea era jos de tot. Simțeam o nevoie cumplită ca să vorbesc cu cineva în limba mea ROMÂNĂ, să vorbesc cu cineva mai apropiat mie și să pot să mă descarc.» A fi străin, a nu fi în țara ta, a nu fi cu oamenii care vorbesc limba ta, care nu gândesc ca tine este greu și unde mai pui că prea puține națiuni în lume sunt care știu să aibă milă de străin.

Apoi, Iacov menționează pe «fratele dintr-o stare de jos » (Iacov 1 :9) Interesant este că nu spune săracul, cu toate că aceasta subînțelege, pentru că este pus în contrast cu bogatul. Spune “dintr-o stare de jos », pentru că acest frate a fost pus în această stare de jos de oameni prin înjosiri care pricinuiesc suferință și durere, mai ales când această înjosire vine de la «frații, care țineau credința Domnului Isus căutând la fața omului» Capitolul 2 spune:

Dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur și cu o haină strălucitoare, și intră și un sărac îmbrăcat prost; … voi puneți ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare, și-i ziceți; “Tu șezi în locul acesta bun!” Și apoi ziceți săracului : «Tu stai colo în picioare! » Sau  « Șezi jos la picioarele mele! » (Iacov 2 :2-4)

Și această «primire» i se făcea numai pentru că era sărac. Caracterul și credința omului nu conta în ochii fraților părtinitori. Conta doar haina lui și starea lui materială, care au mai devenit și motive pentru alții să-l înjosească. Cred că ai experimentat și tu aceasta «înjosire», când oamenii te-au apreciat după haine și nu a contat ce simți și ești în inima ta.

Odată, dupa serviciul divin de duminică, ne-am reținut ca totdeauna cu soția și am mai vorbit cu prietenii noștri în fața bisericii și apoi ne-am pornit spre oprire. Am văzut înainte cum o fată foarte firavă, îmbrăcată în haine simple,  se chinuia să ducă o geantă mare și după fiecare 10-15 pași se oprea să se odihnească. Băieți tineri și voinici, care în timpul serviciului divin au ascultat predica, s-au rugat și au cântat «într-un mod evlavios», treceau acum pe lângă ea fără să o observe. Ne-am grăbit cu soția să o ajungem din urmă, ca să o pot ajuta și când i-am văzut fața, era plină de lacrimi. Pricina acelor lacrimi nu era geanta care rupea mâinile, ci indiferența fraților părtinitori care îi rupea inima. Tu nu ai experimentat astfel de situații când ai fost înjosit și disprețuit din pricina situației tale materiale? Sau poate ești unul care din start îi disprețuiești pe oameni pentru starea lor materială, pentru hainele care le poartă și cauți să te pui pe lângă cei cu o stare materială mai bună?

Iacov ne mai spune despre un alt fel prin care era și este înjosit săracul:

 Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele, și unul dintre voi le zice : «Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!» fără să le dea cele trebuincioase trupului…  (Iacov 2 :15-16)

Aici nu este vorba de cazul când frații nu au ce da sau cu ce ajuta. Așa numiții «frați» care au o credință și religiune zadarnică au bani și au cu ce ajuta, dar nu au milă și tot așa procedează și cu privire la orfani și văduve pe pe care nu-i cercetează în necazurile lor. (Iacov 1 :27) Însuși faptul de a fi orfan este o mare suferință. Eu am fost unul din ei și aceasta și-a pus o mare amprentă pe viața mea. Și eu am fost scutit de multe necazuri, pentru că am avut surori care erau gata să-și dea viața pentru mine, am avut un unchi, care abia era căsătorit, nu avea o stare materială deosebită, nu-L cunoștea pe Domnul Isus, dar avea milă de noi și s-a oferit să ne ajute să ieșim din acest mare impas, chiar dacă lui nu-i venea ușor.

O altă suferință menționată de Iacov este exploatarea la locul de muncă, atunci când se adresează celor ce nedreptățesc angajații și zice

Iată că plata lucrătorilor, care v-au secerat câmpiile, și pe care le-ați oprit-o, prin înșelăciune, strigă …. Ați osândit, ați omorât pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea. (Iacov 5 :4,6)

Când ești sărac și fără influență, cei răi profită de tine și astfel mai adaugă la înjosirea care îți este pricinuită. Caută să profite în toate felurile posibile de tine și de neprihanirea ta.Îți opresc plata prin înșelăciune. După ce ai lucrat mult ți se spune că nu sunt bani ca să-ți dea salariul. Poate și tu lucrezi de multe luni și nu ai primit încă salariul? Sau poate ai mers și te-ai angajat și după ce ai lucrat din greu ai mers să ceri plata și, în rezultat, ai fost înjosit și alungat de la lucru fără să ți se fi plătit ceva? Astfel de cazuri se întâmplă foarte des în ultima vreme. Dar poate tu ești unul care angajezi lucrători și profiți de ei fără rușine, fără milă și fără frică de Dumnezeu atunci când nu le plătești potrivit cu ce au lucrat ci «dupa cum este salariul în țara noastră»? Sau poate găsești metode cum să le mai oprești încă prin amenzi din salariul care și așa li-l dai mic? Nu cumva ți se referă ție cuvintele lui Dumnezesu când spune

Dar voi singuri sunteți aceia care nedreptățiți și păgubiți, și încă pe frați! Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta… (I Corinteni 6 :8-9)

O altă încercare este boala. Iacov spune

Este vreunul printre voi bolnav… (Iacov 5 :14)

Boala vine peste tine atunci când nici nu te aştepţi şi îti aduce multă suferinţă ţie, celor dragi ţie şi uneori aduce şi moartea. Fără îndoială, atunci te intrebi : De ce ? De ce vin toate aceste suferinţe peste mine ? Care este rostul lor ? Mama mea a suferit mult şi a plecat din viaţă când eu aveam doar 9 ani şi ea avea 39 de ani. Îmi amintesc cum de multe ori după ce era înjosită şi abuzată grav de tatăl meu, în lacrimi striga către Dumnezeu şi îşi cerea moartea în timp ce întreba disperată « Doamne! De ce îmi dai atîta suferinţă ? Cât va mai fi aceste chinuri?» Ce disperare a avut săraca în viaţă şi cu ce inimă doborâtă a plecat în mormânt. Ea nu a găsit nici un rost în toate suferinţele ei şi aceasta a făcut suferinţele cu mult mai grele şi mai dureroase. Ea nu cunoştea pe Domnul Isus şi nici ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre suferinţe şi încercări. Ce mult îmi doresc să fi ştiut ea că…

Încercările testează credința

Iacov spune : «Știţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea” Credinţa este obiectul încercării sau testarii şi scopul acestui test este nu doar ca să se confirme credinţa a fi adevărată, dar mai şi lucrează, produce caracter dumnezeiesc în noi. Apostolul Petru spune :

În ea (în mântuire) voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme prin felurite încercări, pentru că încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.  (I Petru 1 :6-7)

Când trecem prin încercări se vede calitatea credinţei noastre. O vede şi Dumnezeu, şi noi şi oamenii din jur. Încercarea credinţei ne dă o evaluare şi o imagine reală a stării noastre spirituale ca apoi să ne facem concluzii drepte, să acţionăm potrivit cu ele şi să zidim o relaţie traincă cu Dumnezeu. Partea frumoasă este că problemele cu care ne confruntăm ne dau nu doar o evaluare ci în acelaşi timp…

Încercările lucrează la modelarea caracterului

Iacov spune:

Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare, dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.  (Iacov 1 :2-4)

Primul produs al încercării este răbdarea.  Cuvântul grecesc pentru ”răbdare” este ”hupomoné”; şi înseamnă ”fermitate, neclintire, constanţă, rezistenţă”. Ai nevoie de răbdare ca să ieşi biruitor din încercări şi tocmai încercările produc răbdarea. Ca şi la sportivi. Ai nevoie de rezistenţă pentru a face antrenamente eficiente, dar numai antrenamentele eficiente îţi măresc capacitatea de a rezista mai mult efort fizic. Iacov continuă şi zice că «răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit  lucrarea» şi prin aceasta arată că este o calitate de caracter care ia timp pentru a fi dezvoltată pentru a produce un caracter integru. Când Iacov spune «Ca să fiți întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic » nu se referă la lucruri materiale ci la calităţi de caracter, la lucruri spirituale, dovada fiind chiar următorul verset care spune: «Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea… »

Înţelepciunea nu este un lucru care poate fi cumpărat la piaţă oricât de mulţi bani nu ai fi gata să dai pentru ea. Înţelepciunea este şi un produs al încercării care ai răbdat-o. În încercări capeţi lucruri care nu se pot cumpăra cu bani şi anume un caracter frumos şi plăcut înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Am văzut oameni care au mulţi bani, dar parcă ar fi în proporţie inversă cu calitatea caracterului lor : cu cât se îmbogăţesc material, cu atît devine mai insuportabil caracterul şi comportamentul lor. Alături de noi locuieşte un vecin şi când am venit de odată aici era mai sărac şi mai simplu. Totdeauna se saluta, vorbeam despre lucruri diferite, etc. Acum însă, s-a îmbogăţit ceva, săracul de el, aşa crede pentru că şi-a pus nişte geamuri mai bune, şi-a cumpărat maşină şi s-a făcut un garaj langă casă. Şi, de acum când mă întîlnesc şi mă salut cu el, răspunde cu îngâmfare de parcă nici nu ar vrea să mai raspundă. Drept că nici mie nu-mi mai vine să-l mai salut, odată ce răspunde aşa, dar Duhul Sfânt îmi spune sa mă port eu cu omenie cu el, dacă el îşi pierde omenia. Cum au influenţat caracterul tău  încercările prin care treci sau ai trecut? Ce au lucrat şi au produs ele în tine ? Au produs răbdare, desăvârşire şi integritate sau disperare şi amărăciune ? Ce vor produce mai departe încercările prin care urmează să treci ? Nu uita că nimeni nu este scutit de ele. Dacă încercările vor zidi sau nu caracterul tău rămâne să hotărască atitudinea care alegi să o ai « când treci prin încercări ».

Păstrează atitudinea corectă când treci prin încercări

Iacov spune  « Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări ca unii care ştiţi …. » Dacă nu aş şti ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre încercări, aş crede că doar un om care nu este întreg la minte poate să se bucure când trece prin încercări. Noi nu ne bucurăm de suferinţa în sine însăşi, ci de produsul ei, care este un caracter integru și plăcut lui Dumnezeu,  «măcar că acum, dacă trebuie, suntem întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări… » (IPetru 1 :6). Dacă nu suntem conştienţi de aceasta deplin şi dacă nu avem o atitudine corectă faţă de încercări ne condamnăm singuri pe noi la suferinţe mult mai mari. Suferinţele pricinuite de atitudinea greşita în încercări depăşesc cu mult suferinţele pe care le produce însăşi îcercarea. Deci, când treci prin încercări nu privi la suferinţă de moment, ci la rezultatul care îl va aduce această încercare în viaţa ta apoi. Ţine minte bine că

Încercarea credinţei lucrează răbdare, dar rabdarea trebuie să-şi facă desăvârşită lucrarea ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic. (Iacov 1:3-4)

Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă ca să…

Călcați pe urmele lui Hristos

 El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fim morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Pastorul şi Episcopul sufletelor voastre. (I Petru 2:21-25)

Cînd încercarea te ajunge

Și suferințe te lovesc

Să știi că’n El tu poți învinge

Cu bucurie să primești…

Și nu uita că încercarea…

Lucrează-un caracter frumos

Și când se va-mplini răbdarea

Vei privi-n urmă bucuros

Pentru că-n întristarea feței

Devine inima mai bună

Răsare steaua dimineții

După ce a trecut furtuna…

http://moldovacrestina.md

Când un creștin trebuie și când nu trebuie să judece?


Întrebare:

Este o problemă de care suferim noi toți: când suntem confruntați cu păcatul noi ne comparăm cu alții care sunt mai răi ca noi și noi știm cum să găsim totdeauna oameni mai răi ca noi. Poate ar trebui să îi lăsăm pe alții în pace și să ne rezolvăm problemele noastre? De fapt, nu înțeleg nici până acum când, ca și creștin, trebuie să judeci și când să nu judeci. La I Corinteni 5 Pavel întreabă:“Nu este datoria voastră să judecați pe cei dinăuntru?” (I Corinteni 5:12). Cum rămâne, totuși, judecăm pe alții sau nu?

Apostolul Iacov scrie așa în Epistola sa, la capitolul 4:

Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate, sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător. Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mîntuiască şi să piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe aproapele tău?  (Iacov 4:11-12)

Ce este judecata rea?

Deci, Scriptura spune clar că este o judecată bună, adică atunci cînd judecăm pe cineva cu scop de a-i face bine și despre care mai spune Scriptura că suntem datori să judecăm, și este o alta judecată, judecata rea. Chiar Iacov aici ne definește ce este aceasta cînd zice “Nu vă vorbiți de rău unii pe alții, fraților!”  Deci, atunci cînd vorbește pe cineva de rău în prezența altora, cu scop de a-l defăima sau poate și nu urmărești acest scop, dar rezultatul este același, aceasta este o judecată rea.

Scriptura ne învață foarte clar cum să procedăm în astfel de cazuri și anume:

Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai cîştigat pe fratele tău. (Matei 18:15)

În vestita Predică de pe Munte Domnul Isus spune așa cu privire la judecata rea:

Nu judecați ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura. De ce vezi tu paiul în ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poți zice fratelui tău: “Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău, și când colo, tu ai o bârnă într-al tău?.. Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău. (Matei 7:1-5) 

Potrivit cu acest verset judecata rea este atunci când:

1. “Vezi paiul din ochiul fratelui tău, și nu vezi bârna din ochiul tău”

Adică vezi un neajuns sau un păcat din viața fratelui tău, și îl vorbești de rău în această privința în prezența altora sau poate încerci să-l confrunți pe el personal, dar nu te uiți că același păcat sau viciu este prezent și în viața ta și poate într-o măsură mai mare decât la el. Nu mustra și nu condamna pe fratele tău cu privire la nici un lucru înainte ca să te cercetezi pe tine cum stai cu privire la acel lucru.

2. “Zici fratelui tău: “Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău, și când colo tu ai o bârnă într-al tău.”

Adică atunci când mergi să confrunți pe fratele tău în privința unei greșeli sau al unui păcat care este prezent și în viața ta și iar, într-o măsura mai mare. Așa suntem noi oamenii, noi vedem bine neajunsurile altora, dar mai puțin le vedem pe ale noastre și mai puțin suntem deschiși să recunoaștem că ele sunt în viața noastră. Domnul Isus spune că atît timp, cât judeci în felul acesta ești un fățarnic și dacă chiar vrei să judeci și să ajuți pe fratele tău să scape de păcatul cu privire la care îl judeci, mai întîi eliberează-te tu de acel păcat, atunci vei ști ce înseamnă aceasta și chiar vei putea să-l înțelegi și să-l ajuți și pe fratele tău. Din I Corinteni capitolele 4 până la 6 o să vedem…

Cum se manifestă judecata rea?

Judecă înainte de vreme lucrurile ascunse în întuneric și gândurile inimilor

După ce a plantat biserica din Corint cu mult efort și cu multe lacrimi, Pavel spune că acum corintenii au ajuns să-l judece pe el și pe ceilalți care au lucrat împreună cu el și nu judecați cum este potrivit cu adevărul, ci așa cum nici odată nu ar fi trebuit să judece. Un motiv evident care îl puneau ei în judecățile lor rele, era acela că Pavel ar fi mișcat de dorința să se îmbogățească din propovăduirea Evangheliei. De aceia Pavel le spune:

să nu judecați nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, și va descoperi gândurile inimilor. Atunci fiecare își va căpăta lăuta de la Dumnezeu. (I Corinteni 4:5)

Noi nu știm toate lucrurile și dacă începem a presupune ceva despre cineva și a-l judeca pe un om după presupunerile noastre, aceasta este o judecată rea. Un alt lucru care nu-l știm sunt intențiile inimilor. Nu este inventat încă așa un apărat care ne-ar permite să privim în inima omului și să-i vedem intențiile din care face un lucru sau altul și apoi să-l judecăm după adevăr. De aceea, să nu judecăm pe nimeni după intenții, spunând “Eu știu ce gîndești tu în inimă….” pentru că noi nu putem ști. Totuși, să nu uităm că va veni o zi când toate lucrurile vor fi scoase la lumină și intențiile inimilor deasemenea și atunci vom fi judecați după ele. Dar, până atunci să nu ne mai judecăm unii pe alții cu privire la lucrurile ascunse, ori gândurile inimilor, pentru că acesta este înainte de vreme.

Nu este judecat păcatul care este dovedit și este alături

În timp ce Corintenii erau preocupați să judece pe învățătorul și părintele lor duhovnicesc în lucrurile ascunse în întuneric și cu privire la  gândurile inimii lui, care nicicum nu puteam să le fie lor cunoscute, Pavel spune cu privire la ce se întîmplă la ei acasă  așa:

Din toate părțile se spune că între voi este curvie; și încă o curvie de aceea, care nici chiar la păgâni nu se pomenesc; până acolo că unul din voi trăiește cu nevasta tatălui său. Și voi v-ați fălit! Și nu v-ați mâhnit mai degrabă, pentru că cel ce a săvârșit fapta aceasta să fi fost dat afară din mojlocul vostru!” (1 Corinteni 5:1-3)

Mai departe Pavel spune cum este corect să procedeze într-o așa situație și se dă pe sine că și exemplu:

Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de față cu duhul, am și judecat, ca și când aș fi fost de față, pe cel ce a făcut o astfel de faptă. În numele Domnului Isus, voi și duhul meu, fiind adunați laolaltă, prin puterea Domnlui nostru Isus, am hotărât că un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.”(1 Corinteni 5:3-5)

Și în versetele de mai jos, Pavel explică până la urmă ce înseamnă să judeci drept pe un astfel de om

V-am scris în epistola mea să n-aveți nici o legătură cu curvarii. – Însă n-am înțeles cu curvarii lumii acesteia, că au cu ei lacomi de bani, au cu cei hrăpăreți, sau cu cei ce se inchina la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieșiți din lume. Ci v-am scris să n-aveți nici un fel de legături cu vreunul care, măcar că își zice frate, totuși este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau bețiv, sau hrăpăreț; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncați. Într-adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecați pe cei dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecat Dumnezeu. Dați afară dar din mijlocul vostru pe răul acela.” (1 Corinteni 5:9-13)

Îndrăznești să te judeci cu frații la cei nelegiuiți

Acesta era un alt fel cum se judecau nu drept Corintenii. Pavel, foarte indignat întreaba:

Cum! Când vreunul din voi are vreo neînțelegere cu altul, îndrăznește el să se judece cu el la cei nelegiuiti si nu la sfinti? Nu stiti ca sfintii vor judeca lumea? Și dacă lumea va fi judecată de voi, sunteti voi nevrednici să judecați lucrurile de foarte mică însemnătate? Nu știți că noi vom judeca pe îngeri? Cu atît mai mult lucrurile vieții acesteia? Deci, când aveți neînțelegeri pentru lucrurile vieții acesteia, voi puneți judecători pe aceia pe care Biserica nu-i bagă în seamă? Spre rușinea voastră spun lucrul acesta. Astfel nu este între voi nici măcar un singur om înțelept, care să fie în stare să judece între frate și frate?  (1 Corinteni 6:1-6)

Faptul că noi ajungem să ne judecăm în fața celor necredincioși este o mărturie rea și pentru noi și pentru Evanghelie. De aceia Pavel spune:

Chiar faptul că aveți judecăți între voi, este un cusur pe care-l aveți. Pentru ce nu suferiți mai bine să fiți nedreptățiți? De ce nu răbdați mai bine paguba? (1Corinteni 6:7)

Consecințele judecății rele

Devii judecătorul Legii

Iacov spune:

Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate, sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător.  Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mîntuiască şi să piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe aproapele tău?  (Iacov 4:11-12)

Fratele sau sora care au crezut în Domnul Isus și au întrat în legământ cu El ca să împlinească Cuvântul lui Dumnezeu au devenit prin aceasta reprezentații Domnului și reprezentanții Cuvântului Lui. Dacă îl judeci pe un frate sau o soră, prin aceasta devii judecătorul lui Dumnezeu și a Legii sau a Cuvântului prin care îi protejează pe creștini. Aceasta este o îndrăzneală prea mare și te va costa mult dacă ai pornit pe calea ei. Deci, judecata rea se reflectă rău asupra și rupe relația noastră cu Dumnezeu și devine o pideică în propovăduirea Evangheliei.

Judecata nedreaptă este o  mărturie rea pentru cei necredincioși și o piedică să creadă în Evanghelie. (1 Corinteni 6:1-6)

Pavel spune:

Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, și încă înaintea necredincioșilor! Chiar faptul că aveți judecăți între voi, este un cusur pe care-l aveți. Pentru ce nu suferiți mai bine să fiți nedreptățiți? De ce nu răbdați mai bine paguba?” (1 Corinteni 6:6-7)

Mai bine ar fi să renunțăm la drepturile noastre și să lăsăm să fim nedreptățiți numai să păstrăm o frumoasă mărturie despre Hristos și despre Biserică. Dumnezeu să ne ajute și să ne dea suficientă putere ca să putem face în acest fel când ajunge cazul.

Îți asumi drepturi și împuterniciri pe care le are doar Dumnezeu

Aceasta se vede când Pavel spune:

De aceea să nu judecați nimic înainte de vreme, până va veni Domul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric și va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare își va căpăta lauda de la Dumnezeu. (1 Corinteni 4:5)

și pentru că procedăm în așa fel și judecăm nedrept

Atragem judecata lui Dumnezeu asupra noastră

așa cum spune la Evanghelia după Matei 7:1-2

“Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.”

Fiecare din noi vrea să fie judecat drept și după dreptate. Dacă dorim aceasta, atunci să judecăm și noi drept și după dreptate și să nu ne mai facem judecători cu gânduri rele, care vorbesc de rău pe fratele și judecă pe fratele. Dumnezeu să ne ajute la aceasta! Amin!

http://moldovacrestina.md

Ce se întâmplă dacă cei din familia mea nu cred în Isus?


„Dumnezeul oricărui har … după ce veţi suferi puţină vreme, vă va
desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.” 1 Petru 5:10

Continut: Poate crezi că toţi oamenii vor să creadă în Domnul Isus, dar nu este
aşa. Poate eşti singurul din familie care crede. Poate părinţii tăi sunt
furioşi fiindcă ai devenit creştin. Poate fraţii şi surorile tale râd de
tine. E greu când familia nu înţelege.
Roagă-te pentru familia ta în fiecare zi. Roagă-L pe Dumnezeu să-i
ajute să vadă că şi ei au nevoie să se încreadă în Hristos. Dacă te
comporţi cu blândeţe şi ascultare, familia ta va vedea dragostea lui
Dumnezeu în tine. Dumnezeu poate să-ţi dea putere să fii bun, chiar
şi atunci când ei nu sunt buni cu tine.
De asemenea, poţi să-L rogi pe Dumnezeu să te ajute să spui familiei
tale despre Domnul Isus. Lasă-L pe Dumnezeu să-ţi dea cuvintele
potrivite pe care să le spui la timpul potrivit. Nu poţi să‑ţi faci
familia să creadă, dar Dumnezeu poate folosi cuvintele tale rostite
cu blândeţe, ca să-i ajute să înţeleagă. Dacă mergi la o biserică unde
înveţi despre Domnul Isus, invită-ţi şi familia să meargă cu tine. S-ar
putea să spună „nu“, dar nu renunţa. Continuă să te rogi. Continuă
să fii bun. Continuă să le spui despre Domnul Isus. Într-o zi, s-ar
putea ca ei să creadă. Te vei bucura atât de mult că nu ai renunţat!

Ruga: Doamne, mulţumesc pentru familia mea.
Ajută-mă să fiu bun şi ascultător şi să le spun despre Tine. În Numele
Domnului Isus. Amin.

http://www.resursecrestine.ro

De ce părinții nu-și mai aduc copiii la biserică?


Întrebare:
Dacă puteți face un articol cu privire la ceea ce mă macină de ceva timp, despre aducera copiiilor la biserică. Cred că e un „virus” ceva: părinții își aduc copilul la binecuvântare, iar după, nu-și mai aduc copilul la biserică, dar nu se aduc nici pe ei înșiși. Ca mamă a 4 copii știu ce înseamnă importanța aducerii copiilor la casa Domnului din fragedă pruncie. Mulțumesc. 
Și eu sunt întristat să văd că sunt mulți părinți care nu-și mai aduc copiii la biserică și nu se aduc nici pe ei. Știu că nu este ușor să fii mamă și să îngrijești de copii, dar sunt sigur că nu este acum mai greu ca în vremurile dinainte. Dar atunci, indiferent de greutăți, mamele știau cât de important era să vină la biserică și să-și aducă copiii. Mergeau prin frig, ger, ploi, distanțe lungi pe jos și toate acestea le făceau ca să se poată închina împreună cu toată familia și să-i învețe pe copiii sfințenia și cum să fie evlavioși închinându-se lui Dumnezeu totdeauna.
Biblia ne relatează despre Timotei, că era fiul unui tată grec și mamă iudeică al cărei nume era Eunice. Mama și bunica Lois l-au învățat pe acest tânăr din pruncie Sfintele Scripturi și așa el a ajuns să aibă un frumos caracter și a fost folosit cu putere de Dumnezeu în Evanghelie. Pavel l-a întâlnit pe Timotei la biserica din Listra.
Prin anii 60 ai secolului trecut, conducerea comunistă a Uniunii Sovietice au scos legi prin care interziceau categoric copiilor să frecventeze serviciile divine ale bisericii. Făceau aceasta pentru a-i împiedica să crească în sfințenie și ca să-i abată de la credință. Atunci, părinții îi aduceau pe ascuns și copiii singuri veneau pe ascuns, ca să ia parte la închinare și nu și-au pierdut credința. Să nu se trezească părinții azi că ei singuri îi lipsesc pe copiii lor de învățătură și închinare creștinească. Mai târziu, părinții vor plânge când vor vedea că copiii lor nu se interesează de cele sfinte, nu vin la biserică și nu doresc să urmeze învățătura Mântuitorului. Vor plânge părinții, dar nu vor putea schimba nimic atunci, pentru că ei au nesocotit sfatul lui Dumnezeu, care spune:
Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului. (Efeseni 6:4)

Și mai este important ca în timpul serviciilor divine mamele să se uite după copiii lor și să se asigure că ei iau parte la închinare și nu se ocupă de alte lucruri, sau se plimbă prin sală, sau se joacă unul cu altul. De fiecare dată când sunt invitat să predic la bisericile de la țară rămân plăcut impresionat să văd cu stau copiii în primele bănci și ascultă atent mesajul predicii, participă la închinare prin cântări și la rugăciune.

Dumnezeu să ne ajute să înțelegem importanța aducerii copiilor la biserică și să-i învățăm adevărata închinare prin exemplul și învățătura noastră.

Definiţia Bunului Simţ


Ieri, ne-am întors împreună cu soţia mea Năstica şi cu cei tre copii ai noştri Tika, David şi Daniel de la Centrul Euro-Asiatic de Studii Biblice Inductive de la Surduc, România unde am studiat timp de două săptămâni Profeţii Mici. Ne-am bucurat mult să vedem ce mult am învăţat fiecare din noi după ce am discutat aceasta. Am avut o părtăşie foarte plăcută în drumul lung spre casă. La un anumit moment am discutat despre bunul simţ şi am început cu aceia că am definit fiecare cum înţelegem această noţiune şi apoi am dat exemple de manifestare a bunului simţ, sau de lipsă a acestuia.

Când am definit noţiunea “bun simţ”, Daniel, fiul nostru de 9 ani, a spus: “Bun simţ este cânt de simţi bine.” David a dezvoltat mai departe noţiunea şi a spus că bunul simţ este atunci când te porţi cu respect faţă de alţii indiferent de vârsta lor şi a dat mai multe exemple. Tika, cea mai mare dintre copiii noştri a spus: “Bunul simţ este când te porţi aşa, ca să faci pe cei din jur să se simtă bine.” Cum defineşti tu noţiunea “bun simţ”? Poţi scri aceasta în comentariul la acest post.

La exemplele de bun simţ fiecare au apreciat mult când au apelat la cineva după ajutor şi persoana respectivă i-a ajutat, apoi faptul că spune “Mulţumesc”, ” Te rog”, etc. S-a apreciat de asemenea mult faptul că atunci când apare o situaţie de conflict, nu se strigă, dar cu răbdare şi îngăduinţă se ajută unul pe altul să clarifice situaţia şi să procedeze corect. A fost menţionat de asemenea faptul să ajuţi pe altul când vezi că el face lucrul şi nu stai indiferent faţă de nevoile care le au cei din jur.

Apoi am menţionat cazurile văzute de noi în jur în care a fost lipsă de bun simţ şi din care avem şi noi să învăţăm ceva. Iată câteva astfel de cazuri.

1. În transportul public este lipsă de bun simţ când cei mai tineri nu oferă locul bătrânilor, sau persoanelor mai în vârstă  ca ei. De asemnea, se priveşte rău când bărbaţii nu oferă locul femeilor şi nu arată respect pentru ele. Pe de altă parte este lipsă de bun simţ când ţi se oferă locul şi nu spui mulţumesc.

2. La sărbători, evenimente este o lipsă de bun simţ când ţi se oferă cuvântul să vorbeşti despre tine, sau în genere despre lucruri care nu au nici o legătură cu evenimentul şi persoana care este în centrul atenţiei la acest eveniment. Să zicem, dacă eşti la o nuntă, trebuie să vorbeşti şi să menţionezi lucruri frumoase despre  mireasă şi mire, dacă ţi se oferă cuvântul. Nu este bun simţ să refuzi să vorbeşti atunci când eşti solicitat.

3. În relaţia cu părinţii este lipsă de bun simţ când îi întrerupi din vorba lor, sau să le faci observaţii şi mai ales faţă de alţi oameni. Nu şade bine la nici un copil să facă aceasta pentru că este lipsă de respect şi bun simţ.

http://moldovacrestina.md