Categorie: DILEME

Ce poate face o soție

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, FAMILIE

Sunt sotie!!! Ce ar trebui sa mai fac???

Imi aduc aminte si acum cu bucurie de momentul cand visul de a fi sotie mi s-a implinit…de a fi sotia sotului meu si cand amandoi am fost bucurosi si fascinati de enigma vietii traite impreuna ca si sot si sotie.Au trecut de atunci clipe, ziele, ani…si viata in familie inca mai are multe surprise si bucurii in fiecare zi.Haideti sa privim fiecare in famila noastra la relatia noastra si sa incercam sa ne analizam cat efort am depus sa pastram in famila noastra fericirea ,dragostea,implinirea care au inceput atunci si de care avem atata nevoie si acum. Este cel mai important lucru ca noi sa fim sotii dedicate sotilor nostri si ei sa poata sa fie dedicati noua.

In aceasta saptamna avem ocazia ca sa ne reanalizam relatia noastra sa descoperim ce nu este bine sis a inlocuim cu lucruri bune, iar pe cele bune sa le perfectionam si mai mult.Asadar c e as putea sa fac???

  • Sa ne analizam relatia. In ce stare este relatia ta cu soţul tău? La ce parametri functioneaza? Care parti sunt in impas, ce poate fi imbunatatit?
  • Sa cerem de la Dumnezeu lumina , intelepciune si putere sa ne putem indeplini toate indatoririle de sotie. El e creatorul casatoriei, El stie cum functioneaza, el o poate binecuvanta si reabilta.
  • Sa ne uitam la noi. Ce pot imbunatai eu la comportamentul, atitudinea, relationarea si implicarea mea.
  • Sa ne uitam la sotul cu care suntem in legamant. Sa ii redescoperim calitatile si sa le apreciem; defectele sa le acceptam si sa il ajutam sa si le corecteze, sa il admiram, sa il iubim, sa cautam sa il intelegem mai mult. Poate e timpul mergem la biserica impreuna, sa citim o carte despre barbati, sa vizionam un film impreuna, sa luam masa in oras doar noi doi, sa iesim undeva pt un sfarsit de saptamana etc.
  • Sa incepem sau sa consolidam relatii cu alte familii care sa ne ajute si sa ne sustina cand vom trece prin momente de criza.
  • Sa dam maxima importanta relatiei noastre. Sunt multe pericole care pandesc relatia noastra; infidelitatea, poate prietenii nepotrivite, poate filme care au ca scop denaturarea asteptarilor fata de partenerul de viata, poate pornografia , patimi si vicii si c ate si mai cate nu exista.
  • Participă la seminariile şi conferintele afişate pe site pentru a invata sa relationezi eficient, e un punct bun de plecare.

Doresc din toata inima ca aceasta saptamana sa fie un inceput pentru redescoperirea sotului nostrum, a volorilor lui, a calitatilor lui, a eforturilor lui in armonia familiei noastre si toate acestea sa le facem sa infloreasca zi de zi sis a ne bucuram cu adevarat de armonia din familia noastra. (Ana Estera Gavril)

Săptămâna Căsătoriei – Ce poate face o soție

Florin Ianovici – De ce nu botezăm copiii si de ce ii binecuvântăm ?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, FAMILIE

Poate cineva se uita si se intreaba: Dvs. nu botezati copiii? De ce dvs. binecuvantati copiii? Pentru ca Biblia spune ca cel care crede in Domnul Isus Hristos, acela poate sa se boteze. Daca eu as intreba-o pe Maria in dimineata asta: Maria, crezi tu in Isus Hristos? Ce mi-ar spune ea acuma? Nu mi-ar raspunde nimic, pentru ca nu-i la varsta la care poate sa aiba discernamant. Nu-i la varsta cand poate sa fie constienta. Iubitii Domnului, noi nu trimitem un copil sa cumpere o casa.

Dar, cand este vorba de lucrurile spirituale, Domnul sa aiba mila de noi. Eu am participat la un botez intr-o biserica ortodoxa si am fost uimit sa vad ca este un nas care el se leapada de Satana. Procedura este in felul urmator. Botezul, noi stim ca, este marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu. Nu este o spalare a intinaciunilor trupesti. Este marturia unui cuget care este deja curat. Am fost mirat sa vad ca un copil care are o luna trebuie sa se lepede de Satana. Ce a facut copilul asta ca sa se lepede de Satana? El nu are nici un pacat inaintea lui Dumnezeu.

Mai ales, cand Biblia spune, cand se naste intr-o familie de credinciosi, cand sunt parintii credinciosi, si copilul va fi sfintit prin ei. Laudat sa fie Domnul! Asa ca procedura aceasta este nebiblica si pentru ca noi vrem sa ne tinem intru toate de ce este scris, noi facem ce ne-a poruncit Domnul [Isus]. Si Domnul I-a luat copilasii in brate, i-a binecuvantat si a zis: “Lasati copilasii sa vina la Mine, nu-i opriti, caci a unora ca ei este Imparatia lui Dumnezeu.

Noi luam in brate, asa cum Domnul Isus a luat in brate si potrivit Cuvantului care Dumnezeu l-a lasat in Sfanta Scriptura, atunci cand Moise a intrebat pe Domnul: cum sa procedam cu copilasii, asa facem si noi: Binecuvântarea 22 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 23 „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi spune-le: ‘Aşa să binecuvântaţi* pe copiii lui Israel şi să le ziceţi: 24 «Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească*! 25 Domnul să facă să lumineze* Faţa Lui peste tine şi să Se îndure** de tine! 26 Domnul să-Şi înalţe* Faţa peste tine şi să-ţi dea** pacea!» 27 Astfel să pună* Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu** îi voi binecuvânta.’”

https://rodiagnusdei.wordpress.com

Personajul aproape necunoscut din istoria creștinismului global

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, STIRI

Cine a fondat creștinismul? Întrebarea este banală, iar răspunsul, pe măsură. Iisus, în primul rând, și apoi apostolii Pavel și Petru au avut un rol incontestabil în dezvoltarea noii religii. Însă, conform unul jurnalist britanic, răspunsul este incomplet. Lipsește un personaj al cărui nume este mult prea puțin cunoscut și care a avut un rol fundamental în transformarea creștinismului în religie globală. „Nu a fost un fondator al creștinismului. Dar a fost cu siguranță una dintre figurile lui cele mai importante”, susține jurnalistul.

Cine a fondat creștinismul? Întrebarea este banală, iar răspunsul, pe măsură. Iisus, în primul rând, și apoi apostolii Pavel și Petru au avut un rol incontestabil în dezvoltarea noii religii. Însă, conform unul jurnalist britanic, răspunsul este incomplet. Lipsește un personaj al cărui nume este mult prea puțin cunoscut și care a avut un rol fundamental în transformarea creștinismului în religie globală. „Nu a fost un fondator al creștinismului. Dar a fost cu siguranță una dintre figurile lui cele mai importante”, susține jurnalistul.

Era 27 februarie a anului 380. Un moment considerat istoric pentru creștinism. După îndelungi perioade de persecuție, creștinismul a devenit pe deplin victorios asupra păgânismului. Acest fapt i se datorează în întregime unui împărat al cărui nume este prea puțin cunoscut publicului larg. Nu este vorba despre Constantin cel Mare, ci de Flavius Teodosiu. A fost una dintre figurile cele mai importante ale creștinismului, chiar dacă nu a făcut parte dintre fondatorii acestuia, iar hotărârea de a se implica în viața creștinismului a fost, probabil, una dintre cele zece decizii care au modelat cel mai mult lumea postromană. Aceasta este opinia susținută de către jurnalistul și istoricul Dominic Selwood, într-un articol pentru The Telegraph.

Teodosiu I, mai mult decât un împărat

 

Cunoscut și cu numele de Teodosiu cel Mare, a fost ultimul împărat care a domnit peste ambele părți ale Imperiului Roman, atât cel din Vest, cât și cel din Est. Ceea ce l-a impus în conștiința publică au fost nu atât de mult realizările sale de ordin politic, cât implicările sale religioase. Victoria creștinismului din data de 27 februarie a fost rezultatul unui edict (Edictul de la Tesalonic), în urma căruia creștinismul a devenit religie de stat. „Toate popoarele trebuie să se ralieze credinței transmise romanilor de apostolul Petru…”, suna una dintre formulările unei decizii ce părea a avea potențial pozitiv.

A sprijinit astfel, în mod hotărât ortodoxismul niceean, religia de stat obligatorie pentru toți supușii imperiului, îndepărtându-se de arianism. Cât de benefică a fost decizia împăratului? Este o întrebare legitimă la care Biserica Ortodoxă s-a grăbit să răspundă afirmativ, declarându-l pe împărat sfânt (17 ianuarie).

Efectele dezastruoase ale unui creștinism în mariaj cu statul

Istoricul Jean Comby (profesor la Facultatea de Teologie din Lyon, Franța) constată în cartea Să citim istoria bisericii că prin decizia lui Teodosiu „puterea statului, odinioară în slujba păgânismului, slujește acum creștinismul. Dar funcționează aceleași structuri mentale. Doar religia se schimbase.” Practic, se conturează imaginea unui creștinism preocupat mai mult de adevărul teologic și nu de ființa umană. Interesat de dogmă și nu de iubire. Și atunci, ce a mai rămas din spiritul creștin, în condițiile în care comportamentul a rămas la fel de violent și de intolerant precum al păgânilor în secolele anterioare?

Răspunsul îl putem ghici din evoluția evenimentelor. Atâta vreme cât mai bine de jumătate dintre locuitorii statului roman erau păgâni, la sfârşitul secolului al IV-lea, un împărat creştin nu îşi permitea să declanşeze un război civil. Nu însă și Teodosiu I. El a fost aproape să facă acest lucru în anul 390, când, din rațiuni politice și religioase, a ordonat pedepsirea locuitorilor din Tesalonic (chiar orașul în care formulase edictul). Unul dintre istoricii perioadei apreciază că numărul celor ucişi atunci a fost de circa 7.000 de persoane. Drept pedeapsă, episcopul Ambrozie din Mediolanum, l-a mustrat public pe Teodosiu, refuzând să îl primească la slujba Liturghiei timp de opt luni. Printr-o singură decizie, creștinismul devenise unica religie recunoscută în statul roman. Dincolo de anumite aspecte care pot fi explicate prin spiritul preponderent violent al epocii, ce s-a mai păstrat din esența creștinismului?

Creștinism biruitor — cu moartea pe viață călcând

Agresiunea creștinilor va atinge forme de manifestare imposibil de imaginat în primul secol. Din religie persecutată se transformă într-o religie persecutoare. Alianța cu statul funcționa perfect. Poate că unul dintre cele mai cunoscute cazuri de violență având ca autori grupuri creștine este cel efectuat împotriva Hypatiei din Alexandria, considerată întâia mare matematiciană a lumii antice. Soarta Hypatiei ilustrează foarte bine intoleranța creștinilor față de tot ceea ce însemna cultură și gândire neconforme cu ceea ce presupunea a fi atunci ortodoxia creștină. După modelul lui Teodosiu, patriarhul Chiril al Alexandriei i-a incitat pe creștini să distrugă tot ce amintea de trecutul istoric păgân: temple, biblioteci, statui. Dogma creștină a câștigat mizând pe forța pumnului, inaugurând era unei dictaturi creștine.

Chiril nu s-a oprit însă la aceste gesturi. Creștinismul de stat trebuia să își impună supremația total. Astfel, la ordinul lui Chiril, o gloată de fanatici creştini a atacat-o în plină stradă pe Hypatia, care își făcuse un nume din respingerea misticismului prin folosirea logicii și a matematicii. Fanaticii au măcelărit-o chiar într-o biserică, purtând apoi rămășițele pe străzile din preajmă, înainte de a le arde. Criminalii nu au fost niciodată pedepsiţi. După moartea ei, matematica, astronomia şi fizica au intrat pentru cel puțin un mileniu într-un con de umbră. Erau primele rezultate ale unei dogme creștine care deviase de la traseul ei inițial. „Rezervă-ţi dreptul de a gândi, căci chiar şi a gândi greşit e mai bine decât a nu gândi deloc”, i-ar fi spus tatăl Hypatiei, în copilăria sa. Consecventă sfatului părintesc, comisese sacrilegiul de a gândi în contrast cu ortodoxia fundamentalistă religioasă. Pentru aceasta a fost sancționată cu moartea. În schimb, Chiril rămâne considerat un sfânt atât de Biserica Catolică, cât şi în Biserica Ortodoxă, el fiind sărbătorit pe 18 ianuarie.

Prețul unei victorii amare

Este incontestabil faptul că prin intervenția împăratului Teodosiu se creează premisele unei transformări a creștinismului într-o religie globală. Însă cu ce preț? Un preț pe care unii se grăbesc să îl ceară și astăzi. Cum altfel am putea interpreta insistențele relativ recente ca o confesiune religioasă, indiferent de numele si proporția ei, să fie declarată ca biserică națională? După aproape două mii de ani de creștinism, apare inevitabil întrebarea: Ce s-a învățat din consecințele favorizării unei dogme de către stat? Constantin cel Mare și Teodosiu au fost declarați sfinți pentru rolul jucat în imprimarea creștinismului, facilitându-i globalizarea. Însă, în umbra ascendenței creștine, cât s-a mai păstrat din valorile propovăduite cândva de Iisus Christos? Victoria creștinismului prin susținerea statului lasă în urmă un gust amar, pe care unii, din nefericire, nu îl sesizează nici astăzi.

Sursa foto: Wikimedia

http://semneletimpului.ro/

CINE L-A DAT PE ISUS LA MOARTE?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, EDITORIALE, MEDITAŢII

thorns

CINE L-A DAT PE ISUS LA MOARTE?
Evreii? Romanii? Sau cine?

Cine se face vinovat pentru faptul că, acum două mii de ani, un OM perfect a fost scuipat, batjocorit, bătut, țintuit pe o cruce, străpuns de o suliță? Mulțimi mari de oameni L-au huiduit, L-au blamat și L-au trimis la moarte, apoi au privit cu satisfacție cum sângele Lui s-a scurs pe cruce, până la ultima picătură.

Cine l-a dat pe Isus la moarte?
În primul rând Iuda Iscarioteanul. El l-a dat în mâinile preoților din cauza lăcomiei lui pentru bani. Apoi Caiafa și Sanhedrinul lui Israel l-au dat în mâinile lui Pilat, din invidie. Pilat l-a dat în mâinile soldaților, fiindcă era un laș, iar ei l-au răstignit.

Dar noi? Noi nu avem nici o vină? „Nu-i singur Iuda vinovat de sângele ce se dădu, Nici marii preoți, nici Pilat, ci lumea întreagă prin păcat, și eu și tu” (Costache Ioanid). Păcatul nostru l-a dat la moarte.

Și totuși, mai este ceva. Lucrul cel mai important l-am omis, cu bună știință. Isus s-a dat pe Sine de bună voie la moarte. „Eu îmi dau viata, nimeni nu mi-o ia cu sila”, spunea El (Ioan 10:18). Mai mult, apostolul Pavel vorbind despre dragostea lui Dumnezeu Tatăl pentru noi oamenii spunea:”El care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său și l-a dat la moarte pentru noi toți” (Romani 8:32).

Cine l-a dat pe Isus la moarte? Nu Iuda pentru bani, nu Caiafa din invidie, nu Pilat de frică, ci Tatăl din dragoste. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” (Ioan 3:16)

Dumnezeu Tatăl l-a dat pe Fiul ! Tu ce-i dai Tatălui?

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2016/04/30/cine-l-a-dat-pe-isus-la-moarte-samy-tutac/

De ce trebuie sa ne rugam pentru masa (pentru tot ce consumam)?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, EVENIMENTE

Inainte consumam peste pangasius, dar am auzit ca e crescut in conditii toxice in China. Apoi am facut un efort si am zis sa le iau copiilor somon, dar si acesta cica e de crescatorie si e nociv. Despre pui nu mai zic ca sunt indopati cu hormoni. Carnea de porc e grea pentru ficat si tot asa. Despre celelalte dulciuri si chipsuri nu mai vorbim ca sunt pline de E-uri.
Inainte cancerul de colon aparea peste 60 de ani azi apare si de la 20 in sus. Se nasc copii bolnavi de cancer din cauza toxicitatii a tot ce consumama (chiar si de la aer). Din cauza lipsei de dragoste si de moralitate producatorilor nu le pasa de ce baga in alimente. Banul sa iasa si productia sa fie sporita.
Marcu ne zice ca cei care se incred in Dumnezeu vor consuma chiar si otrava fara sa stie dar nu vor muri (Marcu 16:18). Asadar singura solutie este de a ne ruga chiar si pentru apa de la robinet care oricum nu prea e potabila ca de ferit nu se mai poate feri nimeni. Ne intoxica si din avion daca vor. Asadar binecuvantati masa, totul, pentru ca binecuvantarea celui credincios anuleaza blestemul.
Doamne ajuta!
Sursa https://www.facebook.com/tony.profides/