Categorie: DILEME

Care este diferența între curvie și preacurvie?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME, FAMILIE

Întrebare:

Cum citiți versetul din Matei 19: “Eu, însă, vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de  curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.”? Mă pune pe gânduri folosirea cuvintelor „curvie” și apoi „preacurvie” în aceeași frază. Se referă, deci, Domnul aici la:

– situația în care soția nu e gasită virgină (deci a curvit)?

– situația în care soția preacurvește (deci relații extraconjugale)?

– ambele?

Pentru că despre bărbatul care își lasă soția fără această pricină se spune clar “preacurvește” și nu “curvește”. Cum e în textul grecesc?

Textul din Matei 19:9 este scris astfel:

λέγω δὲ ὑμῖν ὅτι ὃς ἂν ἀπολύσῃ τὴν γυναῖκα αὐτοῦ μὴ ἐπὶ πορνείᾳ καὶ γαμήσῃἄλλην μοιχᾶται.

Am scos în evidență cuvintele care în română sunt traduse cu “curvie” și “preacurvie” și în continuare voi da definiția acestor cuvinte.

Curvie – πορνείᾳ (PORNEIA) – orice fel de relații sexuale nelegitime, desfrâu, prostituție.

Preacurvie – μοιχᾶται (MOIHATAI) – a călca legământul căsătoriei prin relații sexuale cu altă persoană decât soțul sau soția, a nu fi credincioasă soțului, a ademeni și întreține relații sexuale cu soția altuia.

Textul se referă în aceeași măsură și bărbaților și femeilor. Cuvântul „curvie” (PORNEIA) cum am spus, se referă la orice fel de relații sexuale și deci, se referă și la relațiile sexuale înainte de căsătorie care, conform acestui verset, sunt pricină de divorț pentru celălalt partener. De aceea, înainte de a merge în căsătorie, cei ce vor să intre în acest legământ trebuie să-și deschidă inima și să-și mărturisească păcatele unul altuia. Dacă curvia s-a întâmplat înainte de a intra în Noul Legământ,  trebuie să se ierte unul pe altul așa cum i-a iertat Hristos și să se accepte unul pe altul ca și făpturi noi. Dacă, însă, băiatul sau fata nu se văd în stare să-l ierte și să-l accepte pe celălalt cu acest păcat în spate sau are temeri că se poate repeta un astfel de comportament în viitor, sau nu știu ce alte motive, mai bine este să nu meargă într-o astfel de căsătorie. Iar dacă iartă totul și merg în căsătorie, atunci iertat să fie, să nu-și mai amintească unul altuia de păcatele din trecut și să ia aminte bine la Cuvântul lui Dumnezeu, care spune:

Căsătoria să fie ținută în toată cinstea, și patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari și pe preacurvari. (Evrei 13:4)

Să ia aminte bine la aceste cuvinte și toți cei necăsătoriți ca să se păstreze curați și nepătați.

Întrebare:

Cum citiți versetul din Matei 19: “Eu, însă, vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de  curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.”? Mă pune pe gânduri folosirea cuvintelor „curvie” și apoi „preacurvie” în aceeași frază. Se referă, deci, Domnul aici la:

– situația în care soția nu e gasită virgină (deci a curvit)?

– situația în care soția preacurvește (deci relații extraconjugale)?

– ambele?

Pentru că despre bărbatul care își lasă soția fără această pricină se spune clar “preacurvește” și nu “curvește”. Cum e în textul grecesc?

Textul din Matei 19:9 este scris astfel:

λέγω δὲ ὑμῖν ὅτι ὃς ἂν ἀπολύσῃ τὴν γυναῖκα αὐτοῦ μὴ ἐπὶ πορνείᾳ καὶ γαμήσῃἄλλην μοιχᾶται.

Am scos în evidență cuvintele care în română sunt traduse cu “curvie” și “preacurvie” și în continuare voi da definiția acestor cuvinte.

Curvie – πορνείᾳ (PORNEIA) – orice fel de relații sexuale nelegitime, desfrâu, prostituție.

Preacurvie – μοιχᾶται (MOIHATAI) – a călca legământul căsătoriei prin relații sexuale cu altă persoană decât soțul sau soția, a nu fi credincioasă soțului, a ademeni și întreține relații sexuale cu soția altuia.

Textul se referă în aceeași măsură și bărbaților și femeilor. Cuvântul „curvie” (PORNEIA) cum am spus, se referă la orice fel de relații sexuale și deci, se referă și la relațiile sexuale înainte de căsătorie care, conform acestui verset, sunt pricină de divorț pentru celălalt partener. De aceea, înainte de a merge în căsătorie, cei ce vor să intre în acest legământ trebuie să-și deschidă inima și să-și mărturisească păcatele unul altuia. Dacă curvia s-a întâmplat înainte de a intra în Noul Legământ,  trebuie să se ierte unul pe altul așa cum i-a iertat Hristos și să se accepte unul pe altul ca și făpturi noi. Dacă, însă, băiatul sau fata nu se văd în stare să-l ierte și să-l accepte pe celălalt cu acest păcat în spate sau are temeri că se poate repeta un astfel de comportament în viitor, sau nu știu ce alte motive, mai bine este să nu meargă într-o astfel de căsătorie. Iar dacă iartă totul și merg în căsătorie, atunci iertat să fie, să nu-și mai amintească unul altuia de păcatele din trecut și să ia aminte bine la Cuvântul lui Dumnezeu, care spune:

Căsătoria să fie ținută în toată cinstea, și patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari și pe preacurvari. (Evrei 13:4)

Să ia aminte bine la aceste cuvinte și toți cei necăsătoriți ca să se păstreze curați și nepătați.

http://www.moldovacrestina.net/casatorie/curvie-preacurvie-diferenta/

A luat parte Iuda la Cina cea de taină?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Cina D-lui, DILEME

Întrebare:

Am și eu o întrebare. Iuda Iscarioteanul a luat parte la Cina cea de taină, în sens că a mâncat din pâine și a băut din vin? 

În Evanghelia după Matei este scris astfel:

Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” Ei s-au întristat foarte mult şi au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” Drept răspuns, El le-a zis: „Cel ce a întins cu Mine mâna în blid acela Mă va vinde. Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul şi I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu eşti!” Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” După ce au cântat cântarea, au ieşit pe Muntele Măslinilor. (Matei 26:20-30)

Textul biblic nu specifică în ce moment  anume a plecat Iuda de la Cina cea de taină. Aceeași întâmplare este relatată în Evanghelia după Marcu 14:17-25 și în Evanghelia după Luca 22:14-23, dar nici în aceste texte nu este specificat momentul când Iuda a plecat de la Cina cea de taină. Doar în Evanghelia după Ioan găsim momentul, dar în această evanghelie nu scrie când Domnul Isus a instituit Cina cea de Taină ca și semn al Legământului celui Nou. Cina cea de taină este descrisă în capitolele 13 – 17 și în această parte a cărții evanghelistul Ioan reproduce învățătura pe care le-a dat-o Mântuitorul ucenicilor și rugăciunea lui de Mare Preot care se găsește în capitolul 17. Iată cum este relatat de evanghelistul Ioan momentul plecării lui Iuda de la Cina cea de Taină:

După ce a spus aceste cuvinte, Isus S-a tulburat în duhul Lui, a mărturisit şi a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” Ucenicii se uitau unii la alţii şi nu înţelegeau despre cine vorbeşte. Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat pe sânul lui Isus. Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus. Şi ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus şi I-a zis: „Doamne, cine este?” Isus a răspuns: „Acela căruia îi voi întinge bucăţica şi i-o voi da.” Şi a întins o bucăţică şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: „Ce-ai să faci, fă repede.” Dar nimeni din cei ce şedeau la masă, n-a înţeles pentru ce îi zisese aceste vorbe. Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru praznic”; sau îi poruncea să dea ceva săracilor. Iuda, după ce a luat bucăţica, a ieşit afară în grabă. Era noapte. (Ioan 13:21-30)

Ucenicii ședeau la masă și Iuda tot a stat cu ei și a mâncat. Chiar dacă Ioan nu specifică când Domnul Isus a instituit Cina (vinul și pâinea) ca și semn al Legământului celui Nou, ne putem da seama că tocmai avuse loc și Iuda tot a luat parte.

Sunt curios ce a motivat autorul acestei întrebări să o adreseze? Nu știu ce ar schimba dacă Iuda lua parte sau nu la Cina Domnului. Participarea lui a fost formală, pentru că în inimă avea gândul să-L vândă pe Isus. Și astăzi sunt mulți care vin să ia parte la Cina Domnului fără să aibă nici cea mai mică închipuire despre implicațiile acesteia. Îmi amintesc cum, fiind mic, mă luau părinții la biserica ortodoxă să iau parte la Cina Domnului și  motivația pe care mi-a dădeau era că preotul îmi va da miere cu condiția că nu trebuia să mănânc nimic în ziua aceea până îmi primesc porția de miere. Părinții mei tot nu cunoșteau mai mult, căci nici lor nu li se explica estența Sfintei Împărtășanii. Dar Domnul Isus a instituit Cina Domnului tocmai ca să fie o cercetare personală. Pentru că unii creștini din Corint au ajuns să facă Cina Domnului ca și o rutină, Apostolul pavel le-a scris:

Mai întâi de toate, aud că, atunci când veniţi la adunare, între voi sunt dezbinări. Şi în parte o cred, căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni. Când vă adunaţi, dar, în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mâncaţi Cina Domnului. Fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia; aşa că unul este flămând, iar altul este beat. Ce? N-aveţi case pentru ca să mâncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud. Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar, când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea. Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni. (1 Corinteni 11:18-34)

Despre esența Cinei Domnului și felul cum trebuie să luăm parte la ea vă recomand să citiți următoarele articole de pe acest site:

Să ne ajute Dumnezeu să deosebim bine trupul și sângele Domnului Isus atunci când luăm paharul și mâncăm din pâine la Cina Domnului.

http://www.moldovacrestina.net/doctrina/iuda-cina-de-taina/

De ce băieților le este teamă de căsătorie?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME

Întrebare:

De ce în zilele noastre, fetele (femeile) creștine au ajuns până acolo încât să înșele bărbații, să ucida copii în pântecele lor, majoritatea fetelor au o gândire și niște principii infecte, de la diavolul. Am văzut multe cazuri de acest fel în jurul meu și, sincer, mi-e și teamă să mă mai căsătoresc. Dați, vă rog o explicație biblică în legătură cu aceasta.

Este adevărat că așa pot părea lucrurile la prima vedere, însă doar la prima vedere. Dar oare bărbații de acum sunt mai buni decât femeile? Oare nu se influențează ei unii pe alții în această cădere morală? De ce este așa? În Sfânta Scriptură este scris astfel despre căderea morală a omenirii:

S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. (Romani 1:22-32)

Cum vedeți din textul biblic, starea aceasta rea a lucrurilor a afectat în aceeași măsură și bărbații și femeile. De ce? Pentru că ei nu au vrut să-L păzească pe Dumnezeu în cunoștința lor, ci s-au socotit înțelepți și au înnebunit. Au schimbat slava lui Dumnezeu și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului.

Ce putem să așteptăm de la o generație de oameni care au fost învățați în mod sistematic ateismul în perioada Uniunii Sovietice? Acolo unde este lepădată credința în Dumnezeu nu mai rămâne nici un temei pentru moralitate.

Dar îmi veți spune că de atunci au trecut peste 20 de ani și lucrurile au ajuns și mai rele. Dar cum ar putea să fie când manualele școlare au rămas îmbibate cu falsuri în favoarea evoluției și când  profesori care sunt creștini doar cu numele îi învață pe copiii că Biblia este un mit și nimic mai mult, în loc să caută să cunoască și să le prezinte elevilor argumentele științifice creaționiste. Fără să-și dea seama, acești profesori distrug credința în inimile copiilor și odată cu credința le distrug și viitorul pentru că le distrug moralitatea de la temelie.

Veți mai spune că textul din Romani capitolul 1 se referă la necredincioși și păgâni, pe când situația pe care mi-o spuneți este caracteristică celor care se pretind creștini. Și despre ei este scris în Sfânta Scriptură. În Epistola II către Timotei, apostolul Pavel l-a avertizat  (și prin epistolă și pe noi) despre pericolele vremurilor din urmă și felul cum acestea vor afecta Biserica. El a scris:

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. (2 Timotei 3:1-5)

Pavel se referă aici în mod direct la cei care frecventează serviciile bisericii și se cred credincioși, se predind a fi iubitori de Dumnezeu, dar care iubesc mai mult plăcerile decât pe Dumnezeu. Oamenii aceștia au doar o formă de evlavie pe care și-o manifestă prin venitul la biserică, prin cântatul în cor, sau prin folosirea clișeelor creștine, dar care tăgăduiesc puterea evlaviei care este Cuvântul lui Dumnezeu. Oare nu este trist să vezi cum se adună tineri din diferite biserici să facă întruniri la care vin doar să cânte și să se cunoască, dar nu-i interesează studierea profundă a Sfintelor Scripturi (tăgăduiesc puterea evlaviei) și se opun acesteia, iar liderii în loc să asculte de porunca lui Dumnezeu se iau după doleanțele creștinilor formali. Tocmai ca să nu ajungem astfel de vremuri i-a scris Pavel lui Timotei aceste cuvinte:

Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. (2 Timotei 4:1-4)

Așa este situația azi și de vină sunt în aceeași măsură și bărbații și femeile. Nu trebuie să dăm vina unii pe alții, ci să privim la rădăcina problemelor și să ne întoarcem la Dumnezeu din toată inima și la învățătura curată a Evangheliei.

Nu trebuie să vă temeți de căsătorie, ci să aveți discernământ și să cereți în căsătorie o fată care îl iubește din toată inima pe Dumnezeu și urmează cu scumpătate învățătura Sfintelor Scripturi. Și nu este adevărat că nu sunt azi astfel de fete. Sunt. Eu mă simt onorat să păstoresc o biserică unde sunt și băieți și fete care Îl iubesc pe Dumnezeu din toată inima și urmează cu scumpătate învățătura Sfintelor Scripturi, făcând din înaintarea Evangheliei prioritatea vieții lor.

Vă mai recomand să faceți rost de cursul de studiu biblic înductiv “Într-o zi mă voi căsători” scris de Kay Arthur și tradus în română de Mia și Costel Oglice. Acesta este un curs excepțional care va ajuta pe fiecare băiat și fată să se pregătească bine pentru căsătorie, să-și înțeleagă bine rolul pe care trebuie să-l îndeplinească în căsnicie și cum să zidească relații frumoase în viitoarea lui familie.

Rugați-vă pentru viitorea soției și cereți-o de la Dumnezeu pentru că…

Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul. – (Proverbe 19:14)

În curând planific să public o nouă carte în care voi pune împreună articolele adresate tinerilor și publicate pe acest portal. O mare parte din aceste articole abordează diferite aspecte ale căsătoriei, întâlnirilor, alegerea persoanei după care să te căsătorești, etc. Rugați-vă împreună cu mine ca să-mi dea Dumnezeu resursele necesare pentru publicarea acestei cărți. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

http://www.moldovacrestina.net/tineri/teama-de-casatorie/

Ce scrie Biblia despre bărbații care le aplică soțiilor pedepse fizice?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, FAMILIE

Întrebare:

Ce poziție aveti vizavi de fenomenul violenței fizice la care sunt expuse unele soții de către soții lor? Exista vreo relatare in Biblie despre pedepsirea fizica a vreunei neveste/femei de catre barbati/soti? Eu nu-mi amintesc si sunt in mod clar impotriva unei asemenea practici, cu atit mai mult cu cit si mama mea a avut de suferit uneori din partea tatalul meu din cauza asta…si ca in coran sint scrise asemenea practici necrestine total. Va multumesc si Doamne ajuta!

 

Raspunde la intrebare: PREOT VASILE FILAT

Da, este adevărat că în Coran bărbaților le este spus că sunt superiori femeilor și sunt încurajați să-și pedepsească soțiile  dojenindu-le, părăsindu-le în așternuturi (refuz să întrețină relații sexuale) și lovindu-le. Așa este scris în sura 4 aya 34:

Bărbaţii sunt mai presus decât femeile, fiindcă Dumnezeu le-a dat întâietate asupra lor şi fiindcă ei cheltuiesc din averi pentru ele. Femeile cinstite sunt pioase, păstrând în taină ceea ce Dumnezeu păstrează. Dojeniţi-le pe cele de a căror neascultare vă este teamă! Părăsiţi-le în aşternuturi! Loviţi-le! Nu le căutaţi însă gâlceavă, dacă vă dau apoi ascultare. Dumnezeu este Înalt, Mare. (4:34)

Cred că textul menționat este destul de clar și nu mai necesită nici o explicație.

Spre deosebire de Coran, nicăieri în Biblie nu veți găsi astfel de “indicații” date bărbaților, ba mai mult, nici măcar nu este menționat vre-un bărbat care și-ar fi bătut soția, cel putin, nu-mi amintesc eu să fi întâlnit așa ceva în Biblie. Dacă mi-a scăpat ceva din vedere, invit cititorii să mă corecteze.

În Biblie bărbații sunt învățați să-și trateze soțiile cu dragoste și să se îngrijească de toate nevoile lor. În Epistola lui Pavel către Efeseni este scris astfel:

Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup.” Taina aceasta este mare – (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). – Încolo, fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.

Conform acestui text, bărbații sunt învățați să-și iubească soția

  • cum a iubit Hristos Biserică, până la sacrificiu, și să fie gata să se dea pe sine pentru ea
  • ca pe trupurile lor și să le hrănească și îngrijească cu drag
  • să nu le provoace pată, zbârcitură, sau altceva de felul acesta pentru că vor înfățișa pe soțiile lor înaintea lui Dumnezeu
  • să iubească soțiile ca pe ei înșiși

Sfântul Apostol Petru în prima sa epistolă a scris astfel:

Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor„ moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre. (1 Petru 3:7)

Iar în Epistola către Coloseni mai este scris:

Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele şi nu ţineţi necaz pe ele. (Coloseni 3:19)

Chiar și atunci când soțul este cuprins de gelozie față de soția lui (des prilej în care soții aplică violență fizică) , soluția era să vină la preot împreună cu soția și să prezinte problema, iar preotul apoi urma să facă rânduiala stabilită de Dumnezeu pentru a scoate la iveală vina dacă era prezentă sau pentru a o elibera pe femeie de sub învinuirile care îi erau aduse neîntemeiat.

Este trist să vedem că în țări pretinse creștine ca Moldova și România este larg răspândit fenomenul violenței fizice aplicate soțiilor de către soți. Ba încă au mai și fost răspândite proverbe ca cel care zice că “soția nebătută este ca casa nemăturată” sau ca “țolul nescuturat”. Cum s-a putut să se ajungă la așa ceva în țări creștine? Pentru că este lipsă de învățătură sănătoasă din Sfintele Scripturi și oamenii se mulțumesc cu o religie formală în timp ce trăiesc ca păgânii. Este datoria slujitorilor bisericii să dea învățătură sănătoasă bisericii. Totdeauna când soții abuzează fizic soțiile aceasta le afectează nu doar pe ele, ci și pe copiii lor și, deseori,  copiii caută soluții cum să oprească violența, iar uneori pot ajunge la extreme grave. Unii bărbați care își bat soțiile mai au și tupeul să se pretindă că sunt creștini adevărați.

De ce ar crea Dumnezeu pe cineva despre care ştie că-L va respinge?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME

Întrebare: „Dacă Dumnezeu este atotştiitor şi ştie cine va merge în cer şi cine va merge în iad, de ce permite ca cineva să se nască cu voinţă liberă? De ce-ar lăsa ca acea persoană să sufere şi să fie testată de El dacă ştie deja care va fi urmarea?”

Răspunsul nostru: Chiar dacă Dumnezeu cunoaşte dinainte toate evenimentele care vor avea loc datorită voinţei libere, tot trebuie să permită ca acele evenimente să aibă loc.

Faptul că aceste evenimente au loc dovedeşte modul în care El le cunoaşte dinainte.

Nu ar exista voinţă liberă dacă Dumnezeu nu ar permite ca aceste evenimente şi alegeri să aibă loc.

Cu privire la întrebările cu adevărat misterioase (ca cea pe care ai pus-o tu), uneori trebie să ghicim… să presupunem… aceasta în afară de cazul în care Biblia oferă un răspuns clar. După părerea noastră, Biblia nu dă un răspuns foarte clar întrebării tale, aşa că îţi dăm un răspuns pe care îl calificăm drept… o presupunere.

Totuşi, ceea ce putem spune cu certitudine este că Dumnezeu este demn de încredere. Şi probabil că aceasta este problema centrală. Chiar dacă nu înţelegem toate lucrurile, ne-a dat Dumnezeu suficiente dovezi pentru a fi siguri că ne putem încrede în El şi în caracterul Său?

Da. Dumnezeu Şi-a demonstrat caracterul Său demn de încredere prin Iisus Cristos. Dumnezeu a luat chip de om şi apoi a permis să fie torturat şi omorât… în locul nostru. El a făcut aceasta pentru ca noi să putem fi iertaţi de păcate şi pentru ca să nu fie necesar să murim noi înşine pentru ele. Faptul că Iisus, Fiul lui Dumnezeu, a plătit pentru păcatele noastre dovedeşte că lui Dumnezeu Îi pasă.

Dumnezeu nu s-a oprit aici. După trei zile de la crucificarea şi îngroparea Sa, Iisus a înviat din morţi, aşa cum a spus că se va întâmpla. Moartea nu este o problemă pentru Dumnezeu. El este în control. Iisus a murit pentru păcatele noastre din dragoste. Şi a înviat din morţi pentru a-Şi arăta puterea şi autoritatea. Întotdeauna Dumnezeu va face ceea ce spune.

Lui Dumnezeu Îi pasă şi El este în control. Trebuie să ţinem cont de aceste două lucruri esenţiale atunci când ne gândim le marile mistere ale vieţii.

Este adevărat că Dumnezeu nu ne-a răspuns tuturor întrebărilor, dar ne-a dat suficiente răspunsuri pentru a fi siguri că ne putem încrede în El şi că-L putem urma. Cunoaştem suficiente lucruri despre Dumnezeu pentru a fi siguri că El este milos, drept, corect, bun… chair dacă nu înţelegem în totalitate căile Lui şi chiar dacă nu ne-a răspuns tuturor întrebărilor.

http://www.everystudent.ro