Categorie: EDITORIALE

Profilul de Facebook…

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

În ultimele zile, descopăr cu îngrijorare că tot mai mulți tineri din diverse adunări din țară au un anumit „profil” la adunare și cu totul alt “profil” pe Facebook.

Dragilor, ce dorim să expunem? Trupul nostru sau caracterul? Exteriorul care trece sau interiorul care rămâne veșnic? Ținuta deocheată sau o inimă smerită care arată în exterior simplitatea și sfiala?

Cu dragoste am un mesaj pentru voi: Dacă cu ținuta cu care pozați pe facebook v-ar fi rușine să apăreți în adunare între frați și surori la închinare, atunci pocăința voastră e sub un mare semn de întrebare!

Dragilor, binecuvantarea în viață, ține foarte mult de ce vrem să arătăm. Și trăim într-o lume care se bazează pe CE AI pe când Isus pune accent pe CE EȘTI. Și cam ce arăți, aceea ești.

Profilul de facebook minte întrucât arată fetele lângă oglinda în fiecare poză dar trebuie să știți fetelor că baieții cuminți preferă poze cu voi la spălat de vase sau la călcat de haine (sau hărnicia nu-i mai la modă, nu?)

Profilul de facebook minte întrucât arată băieții lângă bmw, cu ochelari de soare și gelați pe cap dar trebuie să știți băieți dragi că fetele serioase preferă un preot în casă și nu astfel de „tip”.

Profilul de facebook minte întrucât arată ieșirea la Mall cu prietenii dar trebuie să știți dragi tineri că în viață contează mai mult „ieșirea” la rugaciune cu adunarea.

Profilul de facebook minte întrucât arată mereu poze din concedii și vacanțe dar trebuie să știți dragilor că viața lângă Dumnezeu rareori e concediu și vacanță nu luam decat în veșnicie, dacă L-am slujit pe El cu toată inima.

Profilul de facebook minte întrucât arată mereu like-uri și comment-uri siropoase, dar în viața de credință aprecierile sunt rare și comment-urile rareori te ridică în slăvi.

Profilul de facebook însă mai spune și adevărul. Observi ce muzică ascultă tinerii în timpul liber, te uimești de câte filme au timp să vadă, rămâi marcat de ce prieteni au și te întrebi oare ce va fi cu generația de mâine.

Vă sugerez dacă folosiți facebook să-l faceți cu un singur scop: răspândiți Cuvântul și marturia unei vieți lângă Dumnezeu într-o lume stricată. Dacă nu puteți face asta, închideți-vă contul. Veți fi mai liniștiți și fără riscuri de a alege greșit.

Si nu uitati, camera video a lui Dumnezeu din Psalmul 139, verifica si profilele de Facebook.

Psalmii 139:1 “Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,”

Psalmii 139:2 “ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul.”

….

Psalmii 139:23 “Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!”

Psalmii 139:24 “Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!”

Ps: Sugerez cititorilor să dea “Share” (“Distribuie”) întrucât printre prietenii dvs s-ar putea sa aveți câțiva la care acest mesaj să le schimbe profilul de facebook… și cel din viața de zi cu zi.

http://cristianboariu.wordpress.com

Video: Iisus a fost mai mult decât un simplu om

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE

Viața unui singur om a schimbat viețile a miliarde de oameni de-a lungul istoriei, pe tot globul. Este în același timp temut și iubit, faimos și ignorat. Este El doar un simplu om?

 

dreamstime.comPrima deviză a celor de la Moving Works este și primul verset din Psalmul 105: „Lăudați pe Domnul, chemați Numele lui! Faceți cunoscute printre popoare isprăvile Lui!” Pentru a împlini acest deziderat, mica organizație de doar cinci persoane produce videoclipuri scurte despre Iisus, care arată cine este El, ce face El și ce spune El.

 

Unul dintre aceste videoclipuri este și cel intitulat „Ceva în plus”, al cărui fir roșu este să arate lumii că Iisus a fost mai mult decât „cel mai faimos, bine cunoscut, adorat, blamat, ignorat, etc.” om care a existat vreodată. Viața acestui Om, care S-a născut ca majoritatea oamenilor, fără averi, fără influență, fără un nume cunoscut, a schimbat cursul istoriei pentru miliarde de oameni de-a lungul istoriei. A fost un copil, un elev, un fiu, un prieten, un învățător care le vorbea mulțumilor, dar care Își petrecea timpul cu cei puțini, cu cei ordinari, cu cei proscriși. Nu a avut copii, nu a avut un urmaș și nicio  armată care să Îi ducă mai departe cauza. Mesajul Său s-a răspândit în absența unei campanii de marketing, a unor clipuri virale sau a vreunor manevre politice, fără telefoane, internet, blogguri, Facebook. Doar prin oameni simpli care au repetat ce a spus El, care au predat mai departe învățăturile Lui, care au trăit viața Sa. Iar mii de ani mai târziu mesajul Său crește și se răspândește. Și atunci, să fi fost el un simplu om?

 

„Ceva în plus” este doar unul dintre videoclipurile de pe www.movingwoks.org, destinate laudei lui Dumnezeu, promovării misiunii de evanghelizare și proclamării Evangheliei. Împreună cu biserici locale, organizații sau oameni concentrați pe aceleași ținte, cei de la Moving Works produc filme despre Iisus, pe care tot în parteneriat cu aceleași biserici și organizații le distribuie publicului mai larg.

 

 

Botezul Domnului Isus

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Botez, EDITORIALE

Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-L oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3:13-17)

Botezul Domnului Isus – aduce neprihănire

Lucrarea Domnului Isus de justificare a omenirii începe cu botezul. Domnul Isus vine la Ioan Botezătorul ca să fie botezat de el, în timp ce Ioan boteza cu botezul pocăinței. Avea Isus nevoie de botezul pocăinței? Cu siguranță că NU deoarece Domnul Isus este fără păcat (2 Cor.5:21, Evrei 4:15, 7:26,etc.) Atunci de ce Domnul Isus a insistat să fie botezat de Ioan? Ca să împlinească cuvintele profetului Isaia: „Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe uliţe. Trestia frântă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. El nu va slăbi, nici nu Se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ; şi ostroavele vor nădăjdui în legea Lui.” (Isaia 42:1-4) Domnul Isus a venit să-și dea viața pentru omenire ca să aducă dreptatea și neprihănirea lui Dumnezeu. Dar pentru aceasta trebuia să se indentifice cu cei păcătoși. Toți cei ce veneau să fie botezați de Ioan priveau în viitor la Odrasla neprihănită care avea să vină să le ofere în dar neprihănirea lui Dumnezeu. Deci ca să aducă neprihănirea lui Dumnezeu, Isus trebuia să se identifice cu cei păcătoși care așteptau neprihănirea lui Dumnezeu. Ioan care era smerit cu inima și dedicate lui Dumnezeu avea nevoie de neprihănirea lui Dumnezeu, lucru de el însuși: “Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine.”

Hristos a venit să ia păcatele noastre asupra Sa ca prin credință în El să primim primim iertarea păcatelor și justificarea lui Dumnezeu.

Botezul Domnul Isus – dovedește divinitatea Lui

Divinitatea Domnului Isus este întărită de mărturia Tatălui care a mărturisit: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” Aceleași cuvinte sunt rostite de Tatăl pe muntele schimbării la față: Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (Matei 17:5) Divinitatea Domnului Isus este întărită de mărturia Tatălui și de prezența Duhului Sfânt care vin să întărească lucrarea lui Hristos în mijlocul oamenilor. Mărturia Tatălui și prezența Duhului Sfânt mărturisesc despre lucrarea de răscumpărarea a omenirii cât și despre divinitatea lui Hristos arătată prin cuvintele “Fiul Meu”.

Dumnezeu Hristos a venit să sufere pentru a ne răscumpăra din robia păcatului și a ne strămuta în Împărăția glorioasă a Tatălui.

Dragul meu crezi tu că Hristos este Dumnezeu, ce a venit să facă răscumpărarea din păcate și să aducă neprihănirea lui Dumnezeu?

Botezul Domnului Isus – ne amintește de judecata viitoare

Domnul Isus n-a venit ca să judece lumea ci ca lumea să fie mântuită prin El. Și oricine crede în El este botezat cu Duhul Sfânt: Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh. (1 Corinteni 12:13) Însă oricine care nu crede a și fost judecat pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Oricine care nu crede este botezat cu botezul focului, botezul judecății de apoi.

El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţa cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”(Matei 3:10-12)

Să ne aducem aminte de pilda neghinei pentru a înțelege ilustrația de mai sus.

Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, dar, neghină?” El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” Şi robii i-au zis: „Vrei, dar, să mergem s-o smulgem?” „Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.” (Matei 13:24-30)

Grîul este Cuvântul lui Dumnezeu ce este semănat în inima noastră care odată încolțit va aduce roadă un grăunte, 30, 60 și 90. Iar dacă lăsăm ca sămânța indiferenței celui rău să încolțească în inima noastră atunci va veni o zi cînd vom fi smulși și aruncați în focul cu pucioasă pregătit pentru cel rău.

Dragul meu, ce lași să fie sădit în inima ta, grâu sau neghină?

Dumnezeu să ne sfințească și să ne curățească prin Cuvântul Său.

http://fiicredincios.wordpress.com

Trăirea creştină nu este uşoară

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, EDITORIALE

Creştinismul a avut un parcurs tare zbuciumat de-a lungul existenţei sale. Unele perioade în care a fost persecutat masiv, dar şi unele perioade în care a devenit persecutantul. Perioade în care a fost uşor de trăit ca şi creştin, dar şi perioade în care a fost dificil să-ţi trăieşti creştinismul. Perioade în care creştinii erau apreciaţi, dar şi perioade în care aceştia au fost batjocoriţi. Perioade în care creştinii au fost de mare ajutor societăţii, jefuindu-se pentru alţii dar şi perioade în care creştinii au devenit un soi de club exclusivist. Pe suprafaţa pământului şi acum există alte zone în care creştinii se află în diferite posturi. Există zone în care acum creştinii sunt prigoniţi, ucişi, torturaţi dar există şi zone în care creştinii „o duc bine”. Per ansamblu, în vremurile actuale, a crescut gradul de persecuţie a creştinilor şi asta nu doar în ţările musulmane ci şi în America şi în Europa unde se pretinde a fi democraţie.

Dincolo de aspectele socio-politice, trăirea creştină nu este uşoară datorită influenţelor socio-culturale anticreştine foarte prezente astăzi. Societatea, mass-media, şcoala, instituţiile de cultură educă oamenii într-o cultură clar anticreştină. Valorile promovate şi mediatizate nu sunt cele creştine ci mai degrabă anticreştine. Principiile creştine sunt clar atacate de instituţiile de cultură şi moralitatea a fost modificată astfel încât să nu se mai suprapună neapărat cu valorile Bibliei, ci să fie o moralitate de origine creştină dar adaptată culturii permisive.

Acum câteva săptămâni am discutat cu o tânără care venise de la un duhovnic. Mirela avusese parte de o educaţie morală bună pentru că până la vârsta de 17 ani crescuse în familia ei unde credinţa ortodoxă a fost chiar practicată. Dilema pentru care a fost la duhovnic era legată de cât de relevante şi necesare mai sunt păstrarea unor legi morale vechi de 2000 de ani în anul 2013 şi de ce aceste legi nu sunt ajustate să corespundă cu cultura noastră actuală. Se simţea înjosită de fiecare dată când colegele ei povesteau „încălcările de lege” pe care le făceau, când povestea despre escapadele amoroase, despre „trăirea clipei” despre încercările lor de a experimenta totul. Era considerată „măicuţă” din cauză că, deşi iubea un băiat, nu accepta să facă încă sex cu el. În inima Mirelei era clar o luptă imensă dar dorinţa de a fi considerată parte din grup o ardea tare. Ulterior a făcut şi pasul acesta şi a venit la consiliere cu lacrimi în ochi căindu-se că a cedat, actul sexual a fost pentru ea o experienţă traumatizantă care probabil îi va marca toată viaţa de acum înainte. A dezvoltat o ură imensă faţă de bărbaţi din cauza umilinţei pe care a îndurat-o.

E doar un exemplu, însă situaţiile în care creştinismul e greu de trăit din cauza influenţelor socio-culturale sunt multe. Ele privesc multe aspecte care ţin de trup, suflet şi duh. Tot felul de curente de yoga, tot felul de filosofii, tot felul de experiente care te cheamă să le încerci, tot felul de legi pe care ceilalţi le încalcă şi par fericiţi. Ca adolescent sau ca tânăr e de dus un război foarte greu şi care poate deturna întreaga călătorie prin viaţă. Unele experienţe sunt mai uşor corectabile dar altele sunt foarte greu reparabile sau deloc.

Ce e de făcut când tu eşti creştin iar toţi cei din jur te ironizează? Ce e de făcut când te temi de Dumnezeu dar te temi şi să fii exclus din grupul de prieteni? Ce alegi când eşti provocat explicit să te dezici de regulile lui Dumnezeu şi să le încalci? Pentru un adult e bătălie pe alte nivele, pentru un tânăr e la alte nivele. Bătălia este imensă şi nu ştiu dacă poate spune cineva că trăirea vieţii creştine e uşoară. Cred că nu a fost niciodată uşoară şi cu riscul de a fi subiectiv cred că e mai grea ca niciodată.

Singura variantă de a trăi în voia lui Dumnezeu rămâne însă apropierea de El. Îmi amintesc de o călătorie pe munte când telecabina de la Buşteni era stricată. Ne-am încolonat toţi tinerii şi am început urcuşul pe traseul de sub telecabină. Nu e un traseu tocmai uşor, iar dacă nu ai mai fost prin munţi e chiar greu. Una din porţiuni este foarte abruptă iar cărarea e doar de două palme, pentru siguranţă trebuie să te ţii de zbir. Unii erau mai „curajoşi” şi nu se ţineau ţinându-ne în stres pe toţi, pentru evitarea pericolului însă cea mai bună variantă era să mergi cât mai aproape de peretele de stâncă şi să te ţii de zbir. Totuşi grupul de „viteji” mergeau cu mâinile în buzunar, ei trebuiau să fie „actori” şi doi ne-au trebuit să facă aşa pentru că ceilalţi au început să arate că nu sunt mai prejos. Toate până când un rucsac s-a rupt şi a căzut în abis sfâşiindu-se în zeci de bucăţi în colţurile de stâncă. Atunci toată lumea era lipită de stâncă cu mâinile încleştate pe acea bucată de zbir care oferea siguranţă. Altfel a fost drumul până sus.

Ei bine, din păcate chiar dacă  unii cad de la mare înălţime, parcă lumea tot nu vede riscul, unii îşi distrug viaţa complet călcând recomandările lui Dumnezeu şi totuşi riscul este minimizat de mediul socio-cultural. Valorile promovate sunt oameni de nimic, oameni care nu au în cap mare chestie, oameni la care „creierul mic e mai mare decât creierul mare” oameni care au cel mult ceva la bust şi la buze că în bibilică sau în inimă sunt goi de bate vântul. Aceşti oameni dictează trendul, oameni de nimic ne devin modele pentru că sunt promovaţi ca modele.

În acest context creştinismul nu este uşor de trăit, este chiar greu. E nevoie de coloană vertebrală ca tinerii de azi şi adulţii de mânie să poată să stea pe picioarele lor. Coloana vertebrală ar trebui să o construiască mama şi tata cu teamă de Dumnezeu. Dacă mama şi tata nu vor, nu pot, nu au chef, nu ştiu să facă asta…. nimeni nu o va face. Deci creştinismul este şi va fi tot mai greu de trăit nu pentru greutatea sa ci pentru lipsa totală de antrenament şi cunoaştere de Dumnezeu. Pentru că stăm departe de Dumnezeu, pentru că nu ne lipim de Stâncă, pentru că vrem să fim în trend, pentru că mediul socio-cultural devine mai prezent şi mai activ decât mediul creştin.

Tu cum mergi pe cale? Dar copiii tăi?

http://www.filedinjurnal.ro

Se demodează evanghelizarea?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în EDITORIALE

Generației tinere i s-a dus vorba că ar valoriza mai mult dreptatea socială decât evanghelizarea (transmiterea credinței creștine unei persoane cu altă orientare religioasă). Însă un recent sondaj Barna vine să răstoarne aceasta și alte câteva prejudecăți despre cine și cum mai evanghelizează astăzi.
Foto: airocross.com Practica evanghelizării a fost fundamentală pentru transformarea creștinismului dintr-o religie sectară și persecutată într-o mișcare globală, de secole. Iisus Christos Însuși a făcut din ea un pilon al misiunii Sale pe Pământ și i-a îndemnat pe ucenicii lui să facă la fel. Astăzi însă, vedem tot mai puțin și ne-ar plăcea tot mai puțin să vedem predicatori de stradă împărtășind cu necunoscuții din oraș vestea bună a mânturii. Pliantele cu informație religioasă oferite pe stradă provoacă deseori un răspuns de respingere, motiv pentru care puțini le mai folosesc. Lumea creștină a făcut eforturi inovatoare de a se adapta la cerințele culturii momentului, însă lucrul acesta i-a făcut pe mulți să se întrebe dacă nu cumva aceste schimbări au lăsat în urmă tocmai obiceiul care a asigurat perpetuarea creștinismului. Un studiu efectuat recent de Grupul de Cercetare Barna (SUA) vine cu câteva statistici care răstoarnă câteva dintre cele mai populare prejudecăți despre modul în care este privită și abordată evanghelizarea.

 

Generația care se preocupă cel mai mult de evanghelizare

 

Milenialii au reputația de a se implica în proiecte de promovare a dreptății sociale mai mult decât se implică în proiecte de promovare a spiritualității. Se spune că ei sunt activi în cauza protejării săracilor, a celor oprimați, ai „văduvei și orfanului”, însă sunt mai puțin preocupați de nevoile spirituale ale celor pe care îi ajută.

 

Sondajul Barna a relevat date care contrazic această prejudecată larg răspândită. De fapt, în timp ce obiceiul de a evangheliza este tot mai puțin apanajul celorlalte generații, în rândul milenialilor practica înregistrează chiar o creștere. Milenialii sunt singura generație în care implicarea în evanghelizare cunoaște o creștere semnificativă. Aproape două treimi (65%) au transmis Evanghelia cuiva în ultimul an, prin comparație cu media națională a creștinilor născuți din nou, care este la 52%.

 

Diferența dintre teorie și practică

 

Nu mai puțin de 73% dintre creștinii născuți din nou (evanghelici, catolici, protestanți) sunt de părere că au o responsabilitate personală de a le împărtăși celorlalți religia lor. Însă atunci când vine vorba de punerea în practică a acestei convingeri, doar 52% dintre creștinii născuți din nou au vorbit, în ultimul an, despre religia lor cu cineva de altă confesiune, în speranța că interlocutorul L-ar accepta pe Iisus ca mântuitor.

 

În rândul creștinilor evanghelici (pentru care responsabilitatea personală a evanghelizării este unul dintre cele 9 puncte fundamentale de doctrină) proporția răspunsurilor afirmative la întrebarea privind datoria individuală de a evangheliza a fost de 100%. În plus, circa 70% dintre evanghelici au declarat că au acționat potrvit acestei convingeri. Reversul acestei statistici este că tot evanghelicii au și cea mai mare rată de eșec în a-și urma convingerile, fiindcă în timp ce 31% dintre ei consideră că ar trebui să le împărtășească altora religia lor, nu o fac.

 

Catolicii sunt la polul opus în privința consecvenței față de convingerile lor. Aproape o treime dintre ei (34%) cred că ar trebui să evanghelizeze și o treime dintre catolici chiar fac lucrul acesta.

 

Cine evanghelizează mai mult: săracii sau bogații?

 

Practica evanghelizării diferă inclusiv pe criterii economice. Potrivit sondajului Barna, persoanele cu venituri mici sunt și cele mai implicate în evanghelizare. Aproape 6 din 10 adulți cu venituri reduse au evanghelizat în ultimul an. Același sondaj a relevat și că recesiunea a contribuit la o creștere a orientării pe evanghelizare a acestui segment de populație. În 2008, doar 49% dintre creștinii adulți cu venituri mici și-au împărtășit religia cu altcineva.

 

În schimb, cei cu venituri ridicate sunt mai puțin predispuși să simtă că ar avea responsabilitatea de a evangheliza (16% își asumă această datorie). Cu toate acestea, 52% dintre adulții cu venituri superioare iau acțiuni concrete de evanghelizare.

 

Cei care sunt cel mai puțin predispuși să evanghelizeze sunt, din păcate, creștinii adulți din pătura de mijloc. Circa 76% își asumă această responsabilitate, dar doar 37% chiar trec la fapte.

 

Semnificația cercetării

 

Faptul că evanghelizarea este în declin în rândul generațiilor mature „ar trebui să îi îngrijoreze pe liderii creștini”, e de părere David Kinnaman, președintele Barna Group. Însă ei ar trebui și să se simtă încurajați de „curentul de tineri evangheliști”, proveniți din generația milenială.

 

Pe de altă parte, comentează cei de la Barna, este nevoie de mai multe informații cu privire la motivele pentru care creștinii cu venituri medii au renunțat în mare parte la evanghelizare, în ultimii ani. Fiindcă aceștia sunt deseori creștinii care au ajuns la o maturitate religioasă care, în mod normal, „ar trebui să includă și un angajament față de conversațiile de transmitere a credinței”.

http://www.semneletimpului.ro