Categorie: EDITORIALE

Despre decență, cum nu ai auzit niciodată!

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, EDITORIALE

De o bucată de vreme  urmăresc postările de pe facebook  ale bloggerului creștin Daniel Lucescu, și trebuie să vă mărturisesc că atunci când vine vorba de share-uit lucruri de calitate, el e unul dintre cei mai buni.  În rândurile următoare vă voi împărtăși, via Daniel Lucescu, modul în care  boxerul Muhammad Ali a abordat problema îmbrăcăminții idecente a fiicei lui.

Relatarea aparține fiicei în cauză:

”Când am ajuns acasă, șoferul a escortat-o pe sora mea mai mică, Leila, și pe mine în camera tatălui meu. Ca de obicei, el se ascundea în spatele ușii si aștepta să ne sperie. După ce am intrat în cameră ne-a îmbrățișat  foarte mult, iar apoi tatăl meu ne-a privit pe amandouă foarte atent. Pe mine m-a așezat pe picoarele lui si mi-a zis ceva ce nu am să uit niciodată. ”Hana, toate lucrurile de valoare pe care  Dumnezeu le-a creat în lumea asta sunt acoperite și greu de ajuns la ele. Unde a pus aurul? La mare adâncime în pământ, foarte bine acoperit și protejat. Unde a pus perlele? În adâncimile oceanului, ascunse și protejate în interiorul scoicilor. Unde a pus diamantele? În adâncul minelor, acolo stau acoperite de nenumarate straturi de pământ, ca să ajungi la ele trebuie să muncești din greu. Apoi s-a uitat la mine cu o privire foarte serioasă și a spus: (Morala) ”Trupul tău e sfânt, iar tu ești cu mult mai scumpă decât diamantele și perlele, să știi că și tu ar trebui să fi acoperită(ascunsă) într-un mod adecvat”.

http://cristianlaurentiu.wordpress.com/page/4/

IMAGINEA LUI DUMNEZEU “PE NET”

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, EDITORIALE

La doar 5 secunde, apare imaginea unui copilas cu mainile impreunate, in pozitie de rugaciune. Folosesc aceasta imagine pe “desktop” pentru a-mi aminti zilnic modul apropierii de sfintire: rugaciunea.

Apas “dublu click” pe “accesul direct” la internet si tastez, in “Google” : “imaginea lui Dumnezeu pe web”. La scurt timp realizez ca nu gasesc ceea ce caut.Tastez o alta adresa, pagina site-ului la care lucrez de ceva vreme, si arunc o privie, de data aceasta fiind un vizitator in plus. Analizez fiecare colt al acestuia. In timpul acestui “proces de autocritica” s-a nascut o intrebare in mintea mea: “Oare efortul meu poarta imaginea lui Dumnezeu?”

Ma opresc din cautare si incep sa analizez amanuntit raspunsul la aceasta intrebare.

Tinerii din generatia noastra folosesc internetul pentru a crea relatii si prietenii. Unii cauta popularitate, folosind diferite mijloace “din lumea digitala”; altii sunt zi si noapte “on-line”, la dispozitia oricui pentru oricine; pierd timpul “prinsi” de jocurile in retea; sau “culeg” ultimele noutati din muzica. Si uite asa trec zilele, saptamanile si duminicile, cu tinerii nostri in fata monitorului.

Acum ma adresez acestor tineri care se simt mai mult sau mai putin identificati, si tuturor celor care folosim internetul! IL implicam pe Dumnezeu in lucrarile noastre?
“Incredinteaza-ti lucrarile in mana Domnului si iti vor izbuti planurile.” Proverbe 16:3

Cati dintre cei care ti-au vizitat “profile-ul” de facebook, au lasat un comentariu pentru a-ti spune ca au gasit o incurajare in cuvintele afisate de tine… ca si-au regasit credinta ? Cati ar putea spune ca telefonul tau sau mesajul “off-line” le-a inseninat ziua, chiar daca va aflati la mii de kilometri departare? Le-ai spus sa fie lumina inca o zi? Oare te-ar putea cauta cineva pe “mess” sa-ti propuna sa te rogi impreuna cu el/ea pentru problema in care tocmai se afla? Ai cautat sa folosesti aceasta noua si moderna posibilitate pentru a duce Cuvantul lui Dumnezeu in lumea intreaga?

Cand Isus le-a spus apostolilor ca le va trimite o putere care ii va face martori in toata lumea, pana la marginea pamantului, le vorbise defapt primilor misionari. Pe atunci, strabateau zile intregi pe jos, pentru a duce lumii Adevarul, si totusi, roadele au fost uimitoare. ( 3.000 de oameni, intorsi la o singura predica. )

Astazi tehnologia moderna ne face propovaduirea mai usoara si mai rapida… si totusi, roadele nu se pot compara cu cele de acum 2.000 de ani. ( cu parere de rau o spun ). Ravna pentru propovaduirea Evangheliei, a “misionarilor moderni”, lasa de dorit.

Multi asa-zis crestini, folosesc internetul pentru a incerca a fi ceea ce nu sunt. Folosesc o identitate falsa si isi permit lucruri neplacute inaintea lui Dumnezeu!

Dar, in ce te priveste, tu esti reflectarea dumnezeirii? Iti folosesti talentul, timpul si posibilitatile pentru propovaduirea Adevarului? Folosesti internetul pentru a raspandi imaginea lui Dumnezeu?

Daca pana acum nu te-ai gandit serios la toate acestea, si la responsabilitatea pe care o ai ca fiul al Celui Sfant, acum e timpul sa o faci!

“Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile (…) si invatatii sa pazeasca tot ce v-am poruncit si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului!”

( Matei 28: 19-20 )

http://neclintit.com/2013/02/20/imaginea-lui-dumnezeu-pe-net/

Pe urmele apostolului Andrei

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în EDITORIALE

https://i0.wp.com/www.coramdeo.ro/wp-content/uploads/2012/11/liber-de-sfantul-andrei-300x225.jpgCă ne-a încreștinat sau nu, încă rămâne de văzut. Istoricii nu au ajuns la un acord definitiv, deși ne-ar place să fi fost așa. Apostolul Andrei a fost unul dintre cei doisprezece, deci din cercul apropiat al Mântuitorului. Este onorant să știi că un ucenit activ al lui Isus a ajuns la nord de Dunăre, a predicat Evanghelia cu autoritate, iar strămoșii noștri au aderat la creștinism. Dar, până una alta, ne-am ales cu încă o zi națională. De fapt, această sărbătoare (unanim respectată în ortodoxie, catolicism și anglicanism) dublează oarecum Ziua Unirii (1 decembrie). Începând din acest an vom avea ocazia să ne gândim în prima zi (30 noiembrie) la patronajul spiritual asupra României, iar în a doua (1 decembrie) la isprăvile politico-sociale ce s-au consumat de-a lungul timpului.

Însă, dincolo de aceste elemente, bine-am face să ne întoarcem spre biografia lui Andrei. Evangheliile descriu câteva ipostaze în care apostolul ne apare drept un model. Dacă tot i-am alocat o asemenea importanță națională, să încercăm să ni-l apropiem. Îl putem imita în multe privințe, mai cu seamă că ne revendicăm oarecum din el. Andrei a fost dintre primii ucenici. Cu bucuria în suflet, s-a dus la fratele său mai mare – Simon Petru – exclamând: Noi am găsit pe Mesia! Apoi l-a dus pe acesta în prezența lui Isus, iar această faptă spune multe despre caracterul acestui apostol. O primă lecție ar fi tocmai aceasta: să-i aducem pe oameni la Isus. Să ne învingem egoismul (care, iată, se manifestă și în zona spirituală) și să ne dorim mântuirea celorlalți la fel de mult cum ne-am dorit-o pe a noastră.

O altă lecție are legătură cu relațiile interpersonale. Într-un punct de criză, când ucenicii n-aveau mâncare să hrănească mii de bărbați, Andrei observă un detaliu. În presiunea momentului, acest om are ochi pentru un băiețel anonim ce avea cinci pâini și doi peștișori. Atât de puțin în comparație cu o nevoie atât de mare. Dar totuși, era ceva. Este uimitor cum Andrei îl aduce pe băiețel la Isus, iar puținul acela devine multul de mai târziu. Abundența înmulțirii pâinilor (Ioan 6) are la bază merindea unui copil abia observabil. De aici învățăm că resursele trebuie oferite lui Dumnezeu. Doar așa El va putea transforma totul, doar așa va putea face ceva grandios.

Ocazia în care niște greci vor să-L vadă pe Isus conține și ea o lecție importantă (Ioan 12.20-22). Aceștia îl abordează inițial pe Filip, iar el merge degrab la Andrei. Apoi, împreună, se duc la Isus și-i spun despre ce este vorba. Să apreciem așadar spiritul colegial pe care apostolul Andrei l-a cultivat. El era abordabil. Oricare dintre ucenici se simțeau liberi să-i spună nedumeririle lor. E mare lucru să fii un astfel de om. E înălțător să-ți cultivi o astfel de atitudine. Probabil că Andrei a sugerat să meargă la Isus cu acea provocare. Se pare că el a dat sfatul cel bun. E plină lumea de sfătuitori, dar nu toți sunt ca Andrei. De ce nu ne-am strădui să fim noi aceia?!

În fine, îl mai găsim pe Andrei acompaniat de Petru, Iacov și Ioan. Este vorba de Marcu 13.1-4, ocazie în care cei patru dau glas unei curiozități profunde: Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri? Răspunzând la această întrebare, Isus oferă una dintre cele mai interesante lecții privitoare la vremea sfârșitului. De aici învățăm să ne dorim mai mult. În prezența lui Isus mereu avem ceva de învățat. Întotdeauna există un dincolo sau, altfel spus, un altceva. Fiecare răspuns naște o nouă întrebare, iar Andrei e gata s-o pună. Însoțirea celor patru naște un discurs de mare adâncime și prevenție.

Iată doar câteva lecții utile. Desprinse din viața unui apostol atât de pomenit azi, ele ne pot oferi o pildă ilustră. O putem urma sau o putem igonra. Depinde numai de noi. Sper din tot sufletul să recurgem la prima variantă. Să lăsăm ca învățămintele acestei biografii să ne facă mai înțelepți!

http://www.coramdeo.ro/pe-urmele-apostolului-andrei

Unde este Dumnezeu atunci când au loc dezastre naturale?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, EDITORIALE

Uraganul Sandy din acest an, tsunamiul din Japonia de anul trecut, cutremurul devastator din Haiti din 2010 şi multe asemenea catastrofe cutremurătoare au lăsat întreaga lume mută de uimire şi consternată în faţa unor distrugeri incomensurabile. Şi de fiecare dată, oamenii s-au întrebat: Unde este Dumnezeu? De ce permite El aşa ceva? De ce nu a intervenit?

Martin Luther spunea: „Atunci când priveşti în jur şi te întrebi dacă lui Dumnezeu Îi pasă, trebuie să te uiţi la cruce şi Îl vei găsi acolo”. Pornind de la citatul acesta, pastorul Erwin Lutzer a scris o carte, care se numeşte „Unde a fost Dumnezeu?”, în care îşi propune să ofere răspuns acestor întrebări.

În opinia lui Lutzer, Dumnezeu nu este nevăzut în timpul cataclismelor naturale, ci este foarte prezent. Pastorul dă exemplu plăgilor din Egipt, potopului din vremea lui Noe şi futrunii pe mare din timpul lui Iona – toate fiind evenimente pe care Dumnezeu le trimisese. Întrebarea mai corectă ar fi cu ce scop trimite Dumnezeu aceste catastrofe naturale? Ce trebuie să înveţe oamenii din aceste dezastre?

Lecţiile pe care ni le oferă Dumnezeu

Lutzer este de părere că aceste cataclisme sunt precum un megafon pe care Dumnezeu îl foloseşte pentru a ne da câteva lecţii.

Prima dintre aceste lecţii este incertitudinea vieţii pe acest Pământ, atât de afectat de păcat. Mii de oameni se trezesc în fiecare zi, neştiind că aceea va fi ultima zi a vieţii lor. Însă pentru milioanele de spectatori ai acestei tragedii, aceste este un semnal de alarmă pentru a-şi pune viaţa în ordine.

O altă lecţie pe care Dumnezeu doreşte să o ofere oamenilor este credinţa în El, indiferent de circumstanţele prin care trecem. Imaginea unor copii separaţi de părinţii lor, cadavrele a mii de oameni atrag, în mod firesc, întrebarea: „Unde este Dumnezeu?”. Ceea ce subliniază Lutzer este faptul că oamenii pot avea încredere în Dumnezeu, chiar şi atunci când circumstanţele nu par favorabile.

Dar creştinii au mărturia jertfei şi învierii lui Iisus Christos, care a intervenit pentru salvarea omului. Acelaşi Dumnezeu care S-a jertfit atunci, este şi acum prezent şi Îşi arată iubirea foarte clar faţă de om.

O a treia lecţie este aceea că omul trebuie să înţeleagă că anumite dezastre vin ca urmare a intervenţiei ne-înţelepte a omului în procesele naturale. De exemplu, inundaţiile devastatoare sunt o urmare logică a despădurilor masive. Omul este cel care a desecat zonele mlăştinoase, a schimbat cursul râurilor şi a construit structuri artificiale.

Un alt exemplu, cancerul, este o urmare a înmulţirii factorilor cancerigeni din mediu, ca urmare a proceselor tehnologice poluante. Acestea conduc la defecte congenitale care, împreună cu consumul de alcool, fumatul şi consumul de medicamente sau droguri contribuie la înmulţirea bolilor în rândul copiilor.

În consecinţă, pastorul Erwin Lutzer pledează ca oamenii să se raporteze le evenimentele la care sunt martori din perspectiva limitată a vieţii, în comparaţie cu infinitatea şi veşnicia. Valorile pe care le avem în această viaţă trebuie să fie puse în armonie cu voia lui Dumnezeu, adică o viaţă veşnică, subliniază Lutzer.

Noteaza:semneletimpului.ro

Ai un minut sa discutam?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE

Alergam ca niste nebuni, dintr-o parte in alata, fara sa realizam ca in jurul nostru sunt oameni care au nevoie de ajutorul nostru. Fiind cetateni intr-o comunitate globala, prestigiul alesilor pare sa fie mult mai important decat relatiile obisnuite pe care trebuie sa le dezvoltam atunci cand sustinem ca suntem membrii ai Bisericii lui Cristos. Ma intreb, in timp ce priviti asupra acestui editorial, cand a fost ultima oara cand ati vorbit cu o persoana din biserica dumneavoastra? Cand a fost ultima oara cand v-ati oprit din spectacolul supersitios pentru a ajuta un frate sau o sora care se lupta cu problemele unei generatii schimbatoare? Cand a fost ultima oara cand v-ati decis sa ajutati o persoana care este in cautarea mesajului pe care l-ati descoperit atunci cand cineva a impartasit cu dumneavoastra cel mai important mesaj existen in universul nostru (Evanghelia lui Cristos).

Deseori ma intreb care este motivul pentru care ne-am oprit din a investii in relatiile prieteniilor nostri (care sunt frati si surori in trupul lui Cristos)? Recenta carte, `Costul Uceniciei’ (de Dietrich Bohenfoer) este o carte perfecta pentru o genratatie atat de debusolata precum ceea in care ne regasim cu totii. Se pare ca o relatie autentica necesista persoane care sunt devotate, cu maxima atentie, persoanei Domnului Isus Cristos si inradacinati in Cuvantul vietii, adica Cuvantul lui Dumnezeu.

Pentru Pavel (in 2 Timotei) relatia acetuia cu tanraul Timotei a fost o relatie autentica, o relatie in care ambele persoane au investit nu doar in a se adanci in nemarginita cunoastere a Fiului lui Dumnezeu (Cristos), dar si in incurajarea fratilor care formau Biserica lui Crostos. In zilele noastre, tanjim neincetat dupa acest aspect relational pe care Pavel l-a avut fata de tanarul Timotei. Mai mult, saturatii fiind de esecurile pastoresti si de strigatele celor care tanjec dupa faima si celebritate, dorim sa marturisim aceasi intensitate relationala pe care Biserica din Tesalonic (1 Tes 1) a marturisit-o atunci cand a descoperit mesajul Evangheliei. Aceasta Biserica devenise un trofeu al dragostei fratesti, al iubirii nemarginite fata de cei pierduti, motivand ca urmare alte biserici. Mesjul Evangheliei a devenit mesajul acestora. Cristos! Cristos a fost mesajul acestei biserici antice, atat in relatile acestora cu Dumnezeu cat si fata de cei care venau sa se inchine in mijlocul acestora. Biserica din Tesalonic este o biserica obisnuita dar care detine cu un mesaj deosebit. Aceasta este definita unei biserici care doreste sa investeasca in membrii acesteia.

`Ai un minut sa discutam despre Cristos?` ar trebui sa fie intentia fiecarui crestin care sustine ca este un crestin adevarat. Daca nu avem timp sa impartasim ceea ce am invatat din Cuvantul lui Dumnezeu, ceea ce am experimentat prin aplicarea acestui Cuvant Sfant, ceea ce am marturisit in viata altora care traiesc in conformitate cu Cuvantul lui Dumnezeu, atunci cred ca trebuie sa reconfiguram scopul pentru care sustinem ca suntem crestini sau urmasi ai lui Cristos.

Cu stima si respect,
Cosmin Pascu