Categorie: EDITORIALE
Revista Cuvântul Adevărului – Editia Decembrie 2016 – Comunicatul de la Sovata – Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie
A apărut nr. 12/2016 al revistei Cuvantul Adevarului – on-line.
http://cuvantuladevarului.ro/index2.html
Articol din editia Decembrie:
Conferința Națională Sovata 2016
Citeste Comunicatul Biroului de Presă al Cultului Creștin Penticostal asupra acestei decizii aici – Comunicatul Cultului Creștin Penticostal pe tema revizuirii Constituției si afirmațiile dlui președinte Iohannis
Declarație: Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită „între un bărbat și o femeie”.
În virtutea ancorării sale în revelația scripturală, Biserica Penticostală din România nu poate cere binecuvântarea lui Dumnezeu peste o altă formă de uniune maritală decât cea consacrată din zorii umanității și întemeiată pe cuvintele: „Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat și femeie i-a creat. […] De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa, și cei doi vor fi un singur trup” (Geneza 1:27; 2:24).
Orice altă poziționare cu privire la acest subiect ne-ar pune într-o gravă și ireconciliabilă contradicție cu ethosul comun întregii tradiții iudeo-creștine, de aceea, în comunicat s-a reafirmat și faptul că Biserica Penticostală susține demersurile întreprinse de Coaliția pentru Familie, concretizate în strângerea celor trei milioane de semnături din partea cetățenilor care doresc fixarea în art. 48 din Constituție a declarației că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită „între un bărbat și o femeie”.
DANIEL PURDEL: În perioada 19-21 octombrie a.c., în sala de conferințe a hotelului Danubius din Sovata Băi, județul Mureș, s-a desfășurat Conferința Națională 2016 a Păstorilor din Cultul Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
Tema conferinței „Recuperarea valorilor pierdute ale Bisericii” – a fost și titlul mesajului transmis în prima seară de pastorul Ioan Filip, președintele Comunității Regionale Penticostale Arad, pe care îl publicăm în numărul de față, alături de referatul prezentat de pastorul Pavel Riviș-Tipei, „Recuperarea unității apostolice”.
În numerele viitoare vom publica și referatele prezentate de pastorii Aurel Moldovanu, „Recuperarea puterii apostolice” și Ioan Brie, „Recuperarea spiritului misionar apostolic”.
Au fost prezenți aproape 300 de păstori și delegați, având în vedere faptul că în după amiaza zilei de 20 octombrie conferința s-a transformat în Congres de lucru pentru aprobarea unor modificări ale Statutului de organizare și func- ționare al CCP-BDAR. În urma dezbaterilor, congresul a hotărât ca Agenția Penticostală de Misiune Externă să fie integrată în cadrul CCP-BDAR și a împuternicit Consiliul Bisericesc să se ocupe juridic și administrativ de procesul de integrare.
De asemenea, Congresul a adoptat în unanimitate un comunicat prin care a statuat că CCP-BDAR dezavuează atacurile la persoană din partea liderilor spirituali ori a credincioșilor din spațiul religios românesc, considerând că în relația dintre instituțiile statului și exponenții mediului confesional este necesară păstrarea unei atitudini de respect reciproc, chiar și atunci când părțile aflate în dialog se situează pe poziții opuse și au convingeri radical diferite cu privire la menirea căsătoriei, instituție considerată fundamentală pentru buna funcționare a societății și a statului.
În virtutea ancorării sale în revelația scripturală, Biserica Penticostală din România nu poate cere binecuvântarea lui Dumnezeu peste o altă formă de uniune maritală decât cea consacrată din zorii umanității și întemeiată pe cuvintele: „Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat și femeie i-a creat. […] De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa, și cei doi vor fi un singur trup” (Geneza 1:27; 2:24). Orice altă poziționare cu privire la acest subiect ne-ar pune într-o gravă și ireconciliabilă contradicție cu ethosul comun întregii tradiții iudeo-creștine, de aceea, în comunicat s-a reafirmat și faptul că Biserica Penticostală susține demersurile întreprinse de Coaliția pentru Familie, concretizate în strângerea celor trei milioane de semnături din partea cetățenilor care doresc fixarea în art. 48 din Constituție a declarației că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită „între un bărbat și o femeie”.
Scrisoare de Crăciun pentru văduve (în loc de pastorală) – Deus Nobiscum!
De doi ani nu mai scriu pastorale. Nici de Crăciun, nici de Paște. Sînt membru simplu. În această seară Domnul mi-a pus pe inimă să scriu o scrisoare pentru văduve. Zăcea de mult în coacere în mintea mea. De vreo 40 de ani. Poate că odată cu ieșirea mea din pustiu pot să articulez cîteva gînduri.
mama la 27 de ani, cînd a rămas văduvă
Dragele mele, mame, surori, fiice,
Dragă mamă, Gabi, Lili, Abigail și celelealte văduve dragi,
Astăzi este Crăciunul, sărbătoare a Luminii, Păcii, Bucuriei, dar în fața voastră ezităm să spunem CRĂCIUN FERICIT! Cum poate fi, cînd umbrele singurătății vi se așează pe creștet între fire care albesc repezit?
Astăzi toți stau cu familii și tații deschid Scripturile și masa este întreagă. Vouă vi se arată un scaun gol și plîngeți în servete și umpleți batistele cu lacrimi.
Sursum corda! Sus inimile! Să le aveți la Tatăl!
Știu cum este! Am mîncat pîinea văduvei. Știu cum este să auzi sughițurile de plîns din cealaltă cameră, cînd mama se ascundea să plîngă să nu o vedem noi. Dar o auzeam.
Știu cum este! Știu cum este să gelozești familiile complete. Să te întrebi ce și cum trebuie să fie un tată în casă. Cum ar fi să fie?
Știu însă cum este să îl descoperi pe Dumnezeu ca tătă al orfanilor și apărător al văduvelor. Aceasta numai văduvele și orfanii o pot descoperi. Dumnezeu se descoperă într-un mod diferit celor fără tați ca Tată absolut și pentru noi, dragele mele, Tatăl nostru, rugăciunea, are conotații cu totul diferite. O spunem altfel. Cu totul altfel.
Veți descoperi că Jesus Victor, Isus Biruitorul, Mirele Ceresc, este cu totul diferit pentru voi decît pentru oricare altă femeie în-soțită.
Voi, nu altele, veți descoperi numele lui Isus descoperit de Încarnare – Emanuel, Dumnezeu este cu noi. Deus Nobiscum!
Radu, Nelu, Cristi, Onisim, bărbații voștri nu mai sînt cu voi, dar Dumnezeul lor este cu voi! Tații copiilor voștri nu mai sînt să-i salte în cîrcă, dar Tatăl cel ceresc își întinde Brațele prin Duhul și Cristos spre ei și pe Brațele acestea puternice îi poartă. Mai bine decît tați care îi pot scăpa sau, prea ocupați fiind, îi pot scăpa din vedere.
Astăzi Îl strigăm pe Dumnezeu pe nume, numele lui secret, ascuns ca taină de la începutul veacurilor, numele de păcăleală pentru Diavol – DUMNEZEU ESTE CU NOI! DUMNEZEU ESTE CU VOI!
Dacă lucrurile stau așa, dați-mi voie să vă îndrum în cîteva cărări, bătute acum deja:
- Nu deznădăjduiți! Lumea nu s-a sfîrșit. Istoria continuă. Viața merge înainte … spre ceruri. Priviți înainte, nu înapoi. Nostalgia vă va ucide bucuria și copiii vă vor fi copleșiți de negreala unui doliu prea prelungit. Da, doliul își are rostul lui. 1 an. După aceea, descerniți-vă și descrețiți-vă. Există încă viață mai departe. Nostalgiile(etimologic – durerile reîntoarcerilor) trebuie – TREBUIE – să vă părăsească treptat, dacă nu vreți să vă sufocați copiii în lacrimi. Bucurați-vă că Dumnezeu vi i-a lăsat ca mîngîiere, mîngîiați-vă atunci. Asta am învățat de la mama. S-a concentrat asupra noastră și, după o vreme, fața i s-a înseninat din nou. Am putut rîde, glumi, ne-am veselit. Am avut o copilărie fericită! REPET: RĂMAS ORFAN LA 5 ANI, AM AVUT O COPILĂRIE FERICITĂ! Foarte fericită!
- Aveți un viitor și o nădejde! Faceți planuri! Călătoriți, luați-vă concedii frumoase. N-am fost de acord întotdeauna cu destinațiile alese de mama pentru concediile noastre. Călimănești – Căciulata? Cumplită plictiseală chiar și pentru un copil de 10 ani. Dar și acum țin minte că am fost ÎMPREUNĂ! Mama n-a economisit banii pentru concedii. Ne-am dus și ne-am plimbat peste tot. Am mîncat ca domnii la restaurante. Am RISIPIT cu bucurie, ca un fel de compensație. De atunci mi-a rămas dorul de călătorii și hălăduire. Călătoresc ca să mă regăsesc, să mă reorientez! Sînt încă atît de multe locuri frumoase, atît de multe lucruri de văzut, atîtea melodii de ascultat, atîtea bucurii care vă așteaptă! Sînt pe drum! Dumnezeu vi le-a pregătit! Lăsați-vă surprinse de El! Nu vă învinovățiți că vă bucurați!
- Bucurați-vă! Iarăși zic: Bucurați-vă! Bucurați-vă de ce v-a rămas! Surprize, cadouri! Mănuși galbene? Fular roșu? Asta se găsea. Dar țin minte și acum că atunci cînd toată lumea tînjea, noi aveam banane. Crude și numai două, este adevărat, dar și acum îmi place gustul bananelor crude. Mă aruncă în timp înapoi în vremea în care eram mulțumitori că Dumnezeu ne-a dăruit ceea ce alții nu aveau. Portocalele, raritate în anii 80, ne așteptau sub pom. Mașinuța chinezească, cu roșul acela profund, vișiniu, culoare metalizat de vișină putredă, mașinuța aceea de pompieri pe care Moșul de la Grădiniță mi-a adus-o MIE (știam oricum că este cumpărată de mama și adusă educatoarei ca să îi fie dată moșului Gerilă … ), aceea a fost mai dihai și mai grozavă decît a tuturor celorlalți băieți din grupă. Mama a știut să ne bucure, nu să ne alinte, ci să ne facă să ne simțim iubiți și speciali. Eram oricum altfel decît ceilalți copii, dar eram AI EI. Ca o tigroaică se repezea să ne apere și asta ne dădea odihnă și confort sufletesc. A făcut cereri peste cereri și a insistat pînă cînd am primit apartament de la Partid. Ne-am bucurat de rezultatele luptei! Ne-am bucurat!
- El va purta de grijă! Fără datorii! Dacă sînteți văduve nu aveți nicio scuză să împrumutați. Aceste bucurii nu se fac din împrumuturi și din datorii. Dumnezeul vostru este bogat și vă va purta de grijă, dacă veți strînge cînd trebuie și veți risipi numai atunci cînd este necesar. Dreapta cumpănă și înțelepciunea vă vor ajuta. Se poate trăi și în belșug și în sărăcie decentă, dar întoteauna cu destulul. Niciodată n-am dus lipsă! NICIODATĂ!
- Nu vă încredeți în oameni, agățați-vă de Trupul Lui, de Biserică! Văduvele tinere să se căsătorească. Așa ne învață Scriptura. Dar… dar… dacă nu vă recăsătoriți (nimeni nu va trebui să vă condamne și recăsătorirea nu înseamnă trădarea soțului. Nicidecum!), DACĂ alegeți să nu vă recăsătoriți, nu vă puneți încrederea în oameni. Dacă vă ajută biserica, da, dar omul ”binevoitor” poate fi o trestie în care, dacă te sprijini, îți va străpunge mîna. Încredeți-vă în Domnul, dacă asta alegeți și nu vă lăsați purtate din grijă în grijă. Dacă nu puteți răzbi singure, rugați-vă ca Domnul să vă dea din nou sprijin potrivit. Apelați la Biserică atunci cînd aveți nevoi diferite și mai ales în cele materiale. Este datoria Ei să vă poarte de grijă. Vedeți cîte texte sînt despre văduve în Scripturi!
- Nu pierdeți momentele, clipele! Copiii vor crește repede. Foarte repede. Pînă vă dezmeticiți voi din durere s-ar putea să pierdeți copilăria, adolescența, tinerețea copiilor voștri. Copiii au pierdut destul prin dispariția tatălui. Nu vă pierdeți și voi precum un copil rătăcit într-o pădure, care nu mai găsește calea. Lumina Cuvîntului este o candelă pe cărare, chiar și pe o cărare mai îngustă și mai întunericită ca a voastră.
- Nu lăsați Cuvîntul și Rugăciunea! Chemați-vă copiii la rugă, la ruga de seară. Semănați-le sămînța Cuvîntului în inimi! Va da roade mai devreme sau mai tîrziu!
- Odihniți-vă! Odihniți-vă în Domnul în mod spiritual, dar odihniți-vă și fizic. Aveți dreptul! Nu vă considerați salvatoarele lumii și ale copiilor voștri. Vă puteți educa odraselele, dar nu le puteți mîntui. Nu vă epuizați în hiperresponsabilizare. Nu faceți pe eroinele. Nu trebuie să încurajați voi pe toată lumea, nu trebuie să fiți modele pentru chiar toată lumea. Aveți dreptul să fiți femei, vase slabe, să plîngeți, să rîdeți, să strigați de disperare, să bociți din cînd în cînd, să dormiți 8 ore, să vă hrăniți cum trebuie. Aveți porunca de a vă păstra Sabatul neatins.
- În continuare frumoase! Frumoase și îngrijite și decente. Chiar dacă ați decis să nu vă recăsătoriți niciodată ca mama, pierderea soțului nu înseamnă să fiți balcîze și lălîie ca Irinuca din povestea lui Creangă, arătînd tot timpul ochii umflați de plîns ca dovadă a iubirii supreme. Mama, după ce și-a revenit, ba chiar și acum, la 67 de ani, se poartă cochetă, elegantă, de mi-a fost drag întotdeauna să merg cu ea prin oraș. Frumusețea în decență și sfințenie este o celebrare a creației lui Dumnezeu, a modului în care El și-a arătat îndurarea față de voi și trupește. Neispititoare, dar frumoase spre Slava Lui!
- În slujire specială. Dumnezeu v-a dat o cruce. Nu este nefolositoare. Cu mîngîierile pe care le primiți veți mîngîia pe altele. Slujți-i pe sfinți! Slujiți-vă colegele de suferință, văduvele viitoare și cîte încă vor fi! Dumnezeu v-a dat o povară, pe care Biserica o va purta alături de voi, dar și voi sînteți Biserica și, femei în vîrstă cînd veți fi va trebui să le învățați pe cele tinere cum să se poarte cu bărbații și copiii.
E Crăciun, dragele mele, mame, surori și fiice. E Crăciun și este Lumină, o Lumină care a biruit întunericul. El a traversat Cerurile ca să fie CA noi și CU noi, pentru ca odată să fim și noi CU EL și CA EL.
Viața aceasta trece așa de rapid. Din Crăciun în Crăciun parcă pășim tot mai repede, pînă la ultimul pe care îl vom fi petrecut aici.
Sorbiți cu nesaț viața, căci VIAȚĂ aveți în El! Mergeți cu eleganță pe cărare, căci deja ați cunoscut CALEA, trăiți cu adevărurile crunte și realitățile dure ale singurătății ca unele care Îl cunoașteți ca ADEVĂR!
O, ce veste îmbucurătoare se cîntă și pentru voi! O, ce veste minunată, aceasta este și pentru voi!
Cu dragoste sfîntă,
cineva care a privit din partea cealaltă a văduviei ….
UPDATE:
Am uitat ceva important: nu vă umpleți casa de fotografii din trecut, mai ales fotografii cu cel ce este dincolo. Dor foarte tare. În primele săptămîni după moartea tatălui nostru pe aproape era tabloul tatălui meu, acela care fusese pus pe sicriu. Sora mea plîngea zilnic, mai ales seara, cu tabloul în brațe. Prea multe obiecte personale ale celui care a plecat păstrate împrejur, prea multe fotografii la vedere (le puneți în albume și le deschideți din cînd în cînd), toate acestea nu fac decît RĂU. Foarte mult rău. Închideți acest capitol din viața voastră și nu îl mai deschideți des. Faceți poze cu ai voștri copii, creați noi amintiri și noi stîlpi de aducere aminte. Nu la întîmplare era obiceiul acela de a da ”pomană” dintre obiectele celui plecat către cei în nevoie. Noi, evanghelicii, nu avem această instituție, deloc legitimabilă biblic și teologic, dar dăruirea în numele Domnului este o idee bună. Este mai bine să vă despărțiți de cît mai multe dintre aceste obiecte. Păstrați cîteva amintiri, cîteva lucruri esențiale. Atît! Fractura trebuie să fie completă. Ruperea desăvîrșită pînă la întîlnirea de dincolo de istorie. Dumnezeul oricărei mîngîieri, El să vă mîngîie!
Florin Ianovici – Un Prunc pentru o lume
Luca 2:11 “astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” Luca 2:12 “Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.””
Niciun strateg nu ar îndrăzni să trimită un prunc pentru a câștiga o lume pentru sine. Niciun analist nu ar da vreo șansă unui prunc să rescrie istoria lumii întregi câtă vreme s-a născut în iesle, într-o familie săracă. Și totuși tot ce ni s-a dat a fost un Prunc.
Semnul dat păstorilor pentru a recunoște pe Mântuitorul a fost Pruncul. Pe Adam Dumnezeul l-a făcut bărbat, dar pe Isus l-a lăsat să vină ca prunc. De ce?
Pentru ca atunci când te simți neajutorat în fața vieții să îți amintești că El știe cât de fragilă este această viață. Ca o trestie este omul. Orice undă de vânt ne apleacă la pământ. Cât de repede și ușor ne pot doborâ necazurile. Uneori ne este greu cu neputințele noastre, ne este rușine cu poverile pe care le punem pe umerii altora. În momente ca acestea să îți amintești că Isus a fost prunc, că a cunoscut ce înseamnă să depinzi de dragostea părinților, ce înseamnă să depinzi de bunăvoința altora, ce înseamnă să te simți mic, neputincios, fragil. Dar mai ales nu uita că Cel ce știe toate acestea e acum în cer la dreapta lui Dumnezeu, mijlocind pentru tine.
Pentru ca să înțelegi că Dumnezeu lucrează pentru noi dar și prin noi. Pruncul Isus a avut nevoie de Iosif și de Maria. Nu poți încrucișa brațele și să aștepți ca Dumnezeu să lucreze de unul singur. El așteaptă ca tu să pui umărul la greutățile altor semeni, El așteaptă ca tu să devii părinte pentru copiii neajutorați. El te poartă pe brațele tale ca tu să porți pe alții. Avem nevoie unii de alți și avem nevoie de părinți care să poarte de grijă copiilor.
Pentru ca tu să înțelegi ca trebuie să asculți de Dumnezeu. Dragostea care nu ascultă de cel pe care îl iubește este o minciună. Pruncul Isus a învățat ascultarea pentru că aceasta este dorința lui Dumnezeu pentru noi. Mai mult decât orice jertfă este ascultarea. Dumnezeu presară în drumul vieții diferite autorități: cea părintească, școlară, profesională. Scopul lor este să ne învețe supunerea nu suspunerea.
Ni s-a dat un Prunc ca să ne adâncim privirea în realitatea vieții și să înțelegem că viața e fragilă, că trebuie să devenim părinți spirituali și, mai ales, că fără ascultarea și supunere, credința este doar o amăgire.
Ce Prunc…!
De Craciun nu trebuie sa sarbatorim nasterea biologica, ci pe El venit in lume
TEXT Matei 1:18
Naşterea lui Isus Hristos
18 Iar naşterea* lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.**
19 Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine* înaintea lumii, de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.
20 Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit* în ea este de la Duhul Sfânt.
21 Ea va naşte* un Fiu şi-i vei pune numele Isus, pentru că El** va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”
22 Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice:
23 „Iată*, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu şi-i vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”.
24 Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevastă-sa.
25 Dar n-a cunoscut-o până ce ea a născut un fiu*. Şi el i-a pus numele Isus.
Nasterea Domnului Isus Hristos trebuie sa ne fie foarte clara in minte. Nasterea Domnului Isus Hristos trebuie recunoscuta, trebuie sa invatam cat de important este faptul ca la vremea potrivita, Domnul Isus Hristos a venit in lume. Lucrula cesta trebuie marturisit. A fost marturisit si continua sa fie marturisit de noi cei mantuiti. Numai ca in sarbatoare, noi nu serbam nasterea Domnului, ci Il serbam pe Cel care s-a nascut. Exact, cum vreti, ne putem gandi la suferinta si la inviere, ca noi nu serbam in mod deosebit suferintele Lui, evenimentul in sine, ci NOI IL SERBAM pe EL, Cel care a suferit si a inviat. Asa ca as vrea sa va amintesc, nu asa de mult despre sarbatoare, pentru ca eu cred ca foarte multe dintre detaliile sarbatorii le stim. As vrea ca privirea noastra sa se atinteasca in El, Cel care este sarbatorit.
Si as incepe sa va reamintesc despre Domnul Isus Hristos a existat inainte de Beteleem, inainte de staul. Vedeti, cand Ioan vorbeste despre Domnul Isus Hristos si cand incepe sa-L prezinte pe El, cel venit in omenire, nu incepe nici cu ieslea, nici cu Betleemul, nici macar cu profetii. Ci, incepe cu vesnicia. Si spune: „La inceput, era..” si „El, Cuvantul care era de la inceput, era Dumnezeu. Si Ioan va face precizarea, va insista asupra acestui aspect, ca El, Dumnezeu, este Cel care s-a intrupat. Este foarte important, cand ne gandim la Domnul Isus Hristos, sa nu-i limitam viata la anii lui pamantesti. Vom pricepe mai mult cat de mare a fost sacrificiul Lui si cat de mare a fost si este iubirea Lui, cand vom intelege ca Cel nascut prin maria, Cel nascut in staul, in Betleem, a fost, ramane, este Dumnezeu. Sa stiti ca asupra acestui aspect insista foarte mult apostolul atunci cand scrie fratilor sai evrei. In Epistola catre Evrei, capitolul 1 spune:
După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, ă ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, –
..so apoi, ascultati ce spune el despre Fiul, versetul 5 – 5 Căci căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul* Meu, astăzi Te-am născut”? Și iarăşi: „Eu** Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu”? si ascultati apoi versetul 8 – 8 pe când Fiului I-a zis: „Scaunul* Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate. 9 Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a* uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi.” „de aceea, Dumnezeule,” se refera la Domnul Isus. 10 Şi iarăşi: „La* început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. 11 Ele* vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină; 12 le vei face sul ca pe o manta şi vor fi schimbate, dar Tu eşti acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.” De ce? Pentru ca Tu esti Dumnezeu.
Isus Hristos despre care ne amintim si Isus Hristos pe care Il sarbatorim, si inaintea caruia ne inchinam, este Dumnezeu din vesnicii in vesnicii. Slavit sa fie El. De aceea. cand Matei vorbeste despre nasterea Lui, cand Luca vorbeste despre nasterea Lui, ne atrage atentia ca Fiul s-a nascut prin Duhul Sfant. Si aceasta ne vorbeste inca odata despre divinitatea Lui. Dumnezeu s-a coborat la noi. Si aceasta vorbeste despre valoarea noastra, despre iubirea Lui pentru noi.
Apoi, cand vorbim despre Isus pe care-L sarbatorim, trebuie sa retinem ca Isus, Dumnezeu din vesnicii, a devenit si om. Dar, El a ramas Dumnezeu. Ca nu putem pricepe noi felul in care Dumnezeu poate lua chip de om, ca nu pricepem noi cum S-a facut asemenea fratilor Sai in toate lucrurile si a ramas totusi fara pacat. Ca nu pricepem noi ca Dumnezeu a hotarat sa se auto-limiteze, chiar n-are nimic de-a face cu esenta caracterului divin. Cat de mult pricepem sau nu adevarurile Dumnezeiesti, tine de limitarea noastra. Intelegem sau nu, Dumnezeu ramane Dumnezeu si de aceea, au incercat parintii bisericesti sa le puna cumva neamestecat si neimpartit. Dar, sa incerce sa lase realitatea aceasta a Scripturilor, ca Cel care s-a nascut in Betleem ramane Dumnezeusi in acelasi timp este si om. Aceasta inseamna ca a simtit durerile ca si noi, ca a simtit frigul si caldura ca si noi. Ca i-a fost foame si a simtit foamea cum ne-a fost si noua foame. Ca ranile care I-au fost facute, n-au fost un simbol. Ca El nu a trait o durere imaginara. Ca atunci cand a fost batjocorit, hulit, scuipat, Fiul a simtit toate aceste lucruri exact cum le simte fiecare persoana.
Stiti ce ma gandeam in dimineata aceasta? Ce mare valoare poate avea omul si cat de inaltator este statutul de om? Ca Fiul lui Dumnezeu n-a avut nici o problema sa devina si om. Si daca nici grajdul, nici ieslea n-au afectat cu nimic Dumnezeirea Lui, nici statutul de om nu a afectat cu nimic divinitatea Fiului. Stiti ce inseamna aceasta? Ca n-avem nici o scuza. Ca n-avem dreptul sa spunem: „O, noi suntem oameni. Noi suntem intr-un trup pamantesc, supus greselilor.” Asa a fost si Isus, intr-un trup ca al nostru. Repet, pentru ca foarte mult se insista pe aceasta, tot in Epistola catre Evrei –
Dar pe Acela care a fost făcut pentru „puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi. 10 Se cuvenea, în adevăr*, ca Acela pentru** care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă să desăvârşească†, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii†† lor. 11Căci Cel* ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt** dintr-unul. De aceea, Lui nu-I† este ruşine să-i numească „fraţi”, – 14 Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi* El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca**, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe Diavolul, Versetul 17-18 – 17 Prin urmare, a trebuit să Se asemene* fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos** şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. 18 Şi* prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.
Dumnezeu din vesnicii, la implinirea vremii, ramane Dumnezeu. Si cei 33 1/2 ani ai Domnului Isus Hristos pe pamant, vor fii Dumnezeire adevarata. Si om adevarat, dovada ca statutul de om nu este cel mai umilitor de pe fata pamantului, pentru ca suntem coroana creatiunii lui Dumnezeu, dovada ca omul si Dumnezeu se pot impaca. De aceea, la inceput Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea Lui. Dovada ca sunt oameni care atunci cand Il au pe Duhul lui Dumnezeu in viata lor, pot trai o viata frumoasa si sfanta. Isus Hristos pe care-L sarbatorim, ne amintim despre nasterea Lui, dar Il sarbatorim pe Hristos. Isus, pe care-L sarbatorim a existat inainte de Beteleem. El a devenit in intrupare si om. Si El a fost si ramane Salvatorul nostru. „Ii vei pune numele Isus,” spune ingerul cu o motivatie, pentru ca El, Isus, va mantui, va salva pe poporul Lui de pacatele Sale.
Aici am o intrebare practica, in sarbatoare, presupunand ca stim ce-a facut Domnul Isus Hristos ca sa ne poata salva si presupunand ca stim ce trebuie sa facem noi ca sa fim salvati, cum sa beneficiem de jertfa aceea, adusa de Fiul. Te intreb in aceasta zi de sarbatoare, Fiul ti-a iertat pacatele? Pentru ca daca Fiul nu ti-a iertat pacatele, inseamna ca nimeni nu ti le-a iertat niciodata. Nu exista om care sa-ti poata ierta pacatele. Nu exista biserica care iti poate ierta pacatele. Nu exista sistem omenesc care sa-ti poata ierta pacatele. Iertarea o da Dumnezeu, Tatal. Si Dumnezeu, Tatal, care este bun, este si drept. Si iertarea o da Dumnezeu doar in meritele Domnului Isus Hristos. Cui? Celor care cred in Fiul, Il primesc pe Fiul, Il cinstesc pe Fiul si se unesc cu Fiul in moartea si in invierea Lui. Daca pacatele nu ne sunt iertate, Craciunul este o sarbatoare. Poate fi si o sarbatoare frumoasa. Dar in nici un caz, benefica.
Isus Hristos a venit in omenire. Si am repetat si voi repeta mereu lucrul acesta, nu in primul rand pentru lucrurile care ne plac noua. Si daca Domnul Isus Hristos a facut multe lucruri pe pamant, va spuneam mereu si o sa va aduc aminte , cele mai multe le putea face din cer. Singurul lucru care nu l-a putut face din glorie, a fost sa plateasca pretul iertarii noastre. De aceea, este singurul calificat inaintea lui Dumnezeu, sa ne salveze. (Din primele 16 minute, mai sunt aprox 17 minute din predica)
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 