Dumnezeu nu este în CRIZĂ!
Dumnezeu este în CONTROL!
Dumnezeu este cel care CONDUCE, este stăpânul tuturor!
Noi oamenii suntem administratorii posesiunilor încredințate de Dumnezeu, nu noi suntem stăpânii, noi suntem robi, cărora Dumnezeu le-a încredințat talanții…
Doar dacă înțelegem corect suveranitatea lui Dumnezeu vom fi gata să dăruim. Dumnezeu este suveran în toate și peste toate, a Lui este tot pământul și tot ce este pe el, iar El face tot ce vrea.
Zeciuiala este a zecea parte din venituri și este destinată casei lui Dumnezeu. Prin casa lui Dumnezeu se înțelege mai mult decât clădirea, administrația sau salariile.
Din zeciuieli trebuie să se poarte de grijă:
-văduvelor și orfanilor,
-trebuie susținute acțiunile de evanghelizare,
-acte caritabile,
-ajutorul dat altor biserici.
1. Zeciuiala este a Sa, a Domnului (Lev.27:30) proprietatea Lui, porunca Lui, este o formă de închinare în care noi arătăm respectul față de Dumnezeu (Prov 3:10). 2…
Responsabilitatea sotului crestin in viata conjugala a familiei sale.
Va urma si Responsabilitatea sotiei…
NELU BRIE: Avem aici in vedere, in mod direct si particular, relatia dintre sot si sotie cu accentul pe responsabilitatea sotului in aceasta privinta. Exista cel putin cateva temeiuri care mie imi dau indrazneala sa abordam un asemenea subiect.
Biblia vorbeste despre un asemenea subiect si nu intr-un singur loc. Vorbeste in multe locuri. Dumnezeu a stiut de la inceput ca Biblia va fi citita de oameni, ca oamenii o vor citi si unde sunt doi sau trei, si de aici incepe deja discutia publica, de la doi sau trei. Avand in vedere ca acest subiect este abordat de Sfanta Scriptura, socot ca e potrivit ca si noi sa ne aplecam asupra lui.
Pe de alta parte, aceasta tema, viata conjugala in familie, este o tema care se leaga de o dimensiune esentiala a vietii noastre de familie. Dumnezeu a creat familia asa. Ideea nu este a noastra, noi doar ne infruptam din ceea ce Dumnezeu a facut. Ideea apartine lui Dumnezeu. Prin urmare, a vorbi cum functioneaza in acord cu principiile lui Dumnezeu, ceea ce a facut Dumnezeu, nu e de loc nepotrivit. Dimpotriva, e potrivit.
Mai trebuie sa observam faptul ca aceasta retinere, aceasta pudoare in a trata asemenea subiecte vine probabil din monasticism, din sensibilitatile poate mostenite de pe linia ortodoxiei, anumite conceptii lumesti chiar din religii extra-crestine, cum ar fi cele din orient sau filosofia greceasca in care aceasta latura a vietii era considerata vulgara. Era considerata nepotrivita. Si simpla reflectare la aceasta dimensiune avietii s-a socotit a fi o intinare a mintii si o lipsa de sfintire. Cel putin in monasticism, asa s-a gandit. Prin urmare, a veni in vorba cu o asemenea tema, asta nu-i ceva sfant. Numai, aici, as vrea sa subliniez ca Biblia nu menajeaza o asemenea sfintire si nici nu o hraneste.
Facand aceste observatii, asa, de inceput, as vrea in acest fel sa justificam nu numai nevoia de a discuta acest subiect, ci si legitimitatea abordarii acestui subiect. Ca, din alta perspectiva, acuma ca pastor pot sa va spun observatii, oamenii stiu multe, mult mai multe decat banuim noi ca stim. Copii vostri, baietii vostri, fetele voastre, stiu mai multe decat banuiti voi ca stiu. Problema e ca nu le stiu bine si nu le stiu de unde trebuie. Ei le stiu din lume, le stiu de la colegii lor de la scoala care nici ei nu stiu. Le stiu de pe internet. Le stiu de la ora de educatie sexuala de la scoala unde sunt invatati in dezacord cu principiile lui Dumnezeu. Si atunci, ma intreb, n-ar fi oare vremea sa abordam subiecte pe care ar trebui sa le privim in lumina voii lui Dumnezeu si nu in lumina chipului veacului acestuia? Cred ca, da! Trecand peste acestea, tot ceea ce incercam sa spunem in aceasta seara am vrea sa fie subordonat autoritatii Cuvantului lui Dumnezeu si in acelasi timp, legat de viata noastra practica, asa cum ea este.
Acuma, ma voi adresa in mod special celor care sunt casatoriti. Din perspectiva mea, femeia este o creatie, o opera, poate cea mai complicata faptura din cate exista. Un american a scris o carte „Cum Sa Intelegi Femeia”. O carte care avea vreo 300 de pagini. Pe prima pagina a cartii scria: „Nu stiu cum sa intelegi femeia.” Si dupa aceea urmau 300 de pagini goale. Barbatii s-au prins. N-ai cum. E complicat. E foarte complicat. Cineva a spus ca femeia este ca o scoala. Incepi in clasa I. Termini clasa I, iei premiu pentru clasa I, dar trebuie sa tii minte ca exista si clasa a II-a. Si cand ai terminat cele prime patru clase, urmeaza gimnaziu. Ai terminat gimnaziu, te consideri grozav in clasa ta, numai trebuie sa descoperi rapid ca exista liceul. Iar cand dai de greu, de probleme complicate, nu trebuie sa te ingrijorezi tale. Ele fac parte din clasele superioare. Ai grija sa nu ramai repetent. Se poate repeta si anul. Ideea este ca se creste. Se creste. Cred ca si din perspectiva femeii, barbatul este ca o scoala. Cate n-avem noi, pe care nici noi nu le intelegem?
Acuma, revenind la subiectul acesta „Viata conjugala si repsonsabilitatea sotului crestin”, as vrea sa spun ca in relatie cu acest subiect, in relatia cu viata conjugala, exista cel putin trei tipuri de barbati.
O categorie sunt acei barbati care nu stiu nimic despre specificul feminin si nici nu vor sa invete. Ei se multumesc cu instinctele si ajunge. Nu stiu nimic si nici nu vor sa afle nimic.
A doua categorie este reprezentata de acei barbati egoisti care isi conduc mireasa in patul nuptial si o invata tot ceea ce ar trebui sa stie ea, ca sa-l implineasca pe el. Si, atat. Nu banuim, ci, multi sunt asemenea barbati. Egoisti. Cu asteptari. Asteapta sa fie serviti. Sotia e acolo ca sa-i implineasca lui asteptarile, ca sa nu folosesc alt cuvant.
A treia categorie este reprezentata de noi. Sa speram ca ne incadram aici. Sunt acei adevarati barbati care se cunosc pe ei insisi, se stapanesc. Virtutea infranarii poftelor este si in viata de familie. Cunosc, de asemenea, specificul feminin si dau dovada de lepadare de sine, cautand sa invete si sa se implineasca implinind. Noi, despre asta vorbim, cam in zona asta ne miscam.
Primul lucru pe care as dori sa-l spun, intrand in miezul acestui subiect, este ca relatiile conjugale in cadrul familiei, sunt darul lui Dumnezeu si nu intineaza. Deci, relatia conjugala in cadrul familiei e darul lui Dumnezeu si nu intineaza. A aparut ideaa, conceptia populara, intiparita adanc in unele cugete potrivit careia, viata conjugala pangareste sufletul. Asta0i un rau necesar. Cu cat mai rar, cu atata mai bine. Numai asa a randuit Dumnezeu sa fie pe lume oameni si n-ai ce face. Dar, asta nu se potriveste cu evlavia, nu se potriveste cu spiritualitatea. Dimpotriva, e o piedica in fata cresterii spirituale. Cine vrea sa fie mare, eventual, sa nu se insoare. Sau daca s-a insurat, sa posteasca cat de mult cu putinta. Ideea asta, cum ca viata intima e ceva ca te trage inapoi din cele duhovnicesti, are radacinile ei. Special, asta vine de la calugari care au reusit sa transmita in mediile populare ca aia care cu adevarat sunt sfinti, sunt cei separati, care stau in munte si acolo se roagasi n-au neveste samd. De aici s-a luat aceasta idee.
Pe de alta parte, ea se naste si din intelegerea gresita a unor texte cum ar fi cele legate din Exod 19 cu sfintirea: sa nu se atinga de nevasta 3 zile si inainte. Sau, chiar din 1 Samuel 21:4 in care exact aceeasi idee e cuprinsa.
Acuma, relatiile conjugale in cadrul familiei nu sunt o piedica pentru spiritualitate. Nu. Si, nici nu pangaresc curatia spirituala, duhovniceasca a sotilor. Dimpotriva, aceste legaturi sunt darul lui Dumnezeu. Ele sunt darul lui Dumnezeu. Repet, sunt darul lui Dumnezeu pentru cei casatoriti. Ca, ce iese din acest cadru, este pacat. As vrea sa vin in fata dvs. subliniind cinci argument.
1. Dumnezeu a creat viata conjugala
Dumnezeu l-a creat pe barbat asa cum ii si pe femeie asa cum ii. Asta este ideea lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat instinctul care ii apropie pe barbat si pe femeie. Asta-i darul lui Dumnezeu. Acuma, va intreb: vom acuza pe Dumnezeu ca a facut ceva spurcat? Nicidecum. Noi, poate am facut din darul lui Dumnezeu ceva spurcat, ca n-am stiut cum sa lucram cu darul lui Dumnezeu. Dar, darul lui Dumnezeu este bun.
2. Oameni ai lui Dumnezeu, sfinti, barbati pe care Dumnezeu i-a folosit au fost oameni casatoriti.
Au avut sotie, au avut copii. Lista Bibliei e lunga. Putem incepe chiar cu Adam, Avraam si atatia altii. Nici n-are rost sa mai pomenim. Deci, faptul ca acesti oameni au fost casatoriti si au avut copii, nu i-a descalificat inaintea lui Dumnezeu ca statut de oameni sfinti. Citim ca Avram s-a jucat cu Sara.Acolo este o expresie foarte frumoasa, un eufemism acest ‘s-a jucat’. Sa nu va inchipuiti ca s-a jucat cum se joaca pruncii. E un eufemism, de unde regele pagan si-a dat seama ca astia-s casatoriti.
3. Biblia chiar declara ca viata conjugala eeste darul lui Dumnezeu.
Spre ex. Proverbe 5:18 – Izvorul tău să fie binecuvântat şi bucură-te de nevasta* tinereţii tale. 19Cerboaică* iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! Ca in Eclesiastul 9:9 sa spuna – Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti in tot timpul vieţii tale deşarte, pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare în această vreme trecătoare, căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare. Sau, Cantarea Cantarilor, ce este Cantarea Cantarilor? Este un poem al familiei care reflecta inclusiv viata conjugala din cuplu casatorit. In Cuvantul Sau, apoi, Domnul nostru Isus n-a interzis casatoria. Dimpotriva, El a zis – De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa. Marcu 10:7 Putea citi ‘va avea relatie conjugala’, viata intima cu sotia sa si cei doi vor fi un singur trup. Nu mai sunt doi, ci un singur trup. Si ce ce a impreunat Dumnezeu…. Cine a impreunat asta? Dumnezeu! …omul sa nu desparta. Deci, iata, asta e darul lui Dumnezeu. Asta e voia lui Dumnezeu.
Pavel, apoi, a vorbit deschis pe textele acestea. Avem textul din 1 Corinteni capitolul 7. Cum credeti ca a fost citita epistola lui Pavel 1, in biserica din Corint? Public. Pavel a spus: „Iata cum trebuie sa fie.” Sa nu va lipsiti unul de altul, de datoria de soti decat prin buna invoiala sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea. Altfel, apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să** nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre. Tine-ti minte, deci, foarte clar se scrie in Biblie. Asa ca, aceste sensibilitati care mai degraba ascund in cel mai fericit caz , un fel de pudoare, ar trebui date la o parte. Si sa lasam loc rostirii voii lui Dumnezeu si in acest sensibil domeniu al vietii noastre.
Al doilea lucru, dupa ce am vazut ca relatiile conjugale in cadrul familiei sunt darul lui Dumnezeu si ele nu aduc pangarire sufletului, in al doilea rand, as vrea sa spun ca viata conjugala este reglementata de Dumnezeu in Biblie. Ca Dumnezeu are ceva de spus pentru asta. Dumnezeu, cand face omului un dar, ii spune si cum sa-l foloseasca. In privinta aceasta, avem mai multe texte in Biblie, spre ex. Geneza 2:24 la care am facut referinta. Proverbe 5:15-20. 15 Bea apă din fântâna ta şi din izvoarele puţului tău. 16 Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte? 17 Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lângă tine. 18 Izvorul tău să fie binecuvântat şi bucură-te de nevasta* tinereţii tale. 19 Cerboaică* iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! 20 Şi pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o* străină şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute? – Ce spune aicea, practic? Asa, intr-o metafora superba? Asa, ca sa vorbesc pe sleau: Fii atent sotule, ca sa implinesti nevoile sotiei tale. S-ar putea intr-o zi sa-ti intoarca spatele si sa gaseasca pe altul. Asta vrei sa patesti? Asa ar trebui citit. Fii atent. Fii sensibil. Vorbeste-i la inima. Comporta-te in asa fel incat sa fii pentru ea iubitul ei. Si sa nu simta nevoia sa se odihneasca la alt san. Asa ar trebui citit.
Apoi, Cartea Cantarea Cantarilor, v-as intreba: care este oare tema acestei carti? Cum ar trebui citita cartea aceasta? Cineva a zis: Este vorba despre relatia dintre Dumnezeu si poporul Sau. Altul, a venit si a interpretat Cristologic. Este Hristos si biserica. Ba, am auzit ca intr-o adunare undeva asa, nu va mai spun pe unde, s-ar fi facut un studiu biblic joi seara pe Cantarea Cantarilor. Interpretarea acestei carti a fost o interpretare Cristologica. Mirele sau Solomon, acolo, este Domnul Isus, si Sulamita este biserica. Se gandea sa faca tot felul de corespondente spirituale intre acele imagini si relatia duhovniceasca. Va dati seama acuma, ce jenant pana la urma. Pai, ce sa insemne partile anatomice ale Sulamitei si si cum gasea asa ceva, cu totul nepotrivit. Acolo, in cartea asta, nu-i altceva decat poemul familiei. Ce ar trebui sa stie sotul, ce ar trebui sa stie sotia, cum sa se poarte intre ei. Asta-i acolo. Etica acestor relatii este acolo. Si ce frumos se incheie. Acum, dupa ce ei s-au infruptat din fructul casatoriei, si au trait bucuria binecuvintarii lui Dumnezeu, se uita inspre noua generatie si zic: „Avem o sora mica. Inca nu se stie ce va fi. E copil. Si da un detaliu acolo ca-i copil. Ce va fi cu ea cand va fi mare? Va fi usa? Va fi zid? Si de aici a inceput educatia noii generatii. Deci, asta-i acolo. Relatia dintre sot si sotie cu preocuparea ca experienta acumulata si invatatura acumulata sa fie predata viitoarelor generatii. Este foarte frumos. Eu asa mi-as propune sa interpretam Cantarea Cantarilor. Asta, oricum, n-ar prea trebui citit in biserica, cel putin unele pasaje.
Diferente
Cu acordul dvs., de fapt nu va spun un lucru nou, ca intre barbat si femeie exista diferente. Exista asemanari, dar exista diferente. Si aceste diferente, in mod deosebit, as vrea sa le surprindem ca diferente in comportamentul intim. Aceste diferente nu au menirea de a ne incurca, a stanjeni implinirea. Ci dimpotriva, menirea lor este sa completeze aceste diferente practicsunt comlpementare, potrivesc dar la nevoie. Sau nevoie la dar. Exista cel putin patru zone in care se contureaza diferente. Orientarea- cum e orientat barbatul, cum e orientata femeia. Aspecte apoi legate de felul in care raspunde barbatul sau femeia. Apoi, chestiuni care tin de natura nevoilor. Cum e configurata nevoia pe care o are sotul si sotia. Si, foarte important acest lucru, felul in care raspunde. Imi permiteti sa folosesc cuvantul ‘raspuns sexual’? Nu stiu altul. Urmeaza cinci principii: Principiul datorie, principiul stapanirii reciproce, principiul acordului reciproc, principiul frecventei regulate si principiul razboiului spiritual.
(Pana la minutul 24, mai sunt aprox 56 de minute din mesaj)
La minutul 56 – Responsabilitatea barbatului pentru intimitatea conjugala a familiei (catvea aspecte practice, 10 lucruri de care ar trebui sa tina seama).
Nu lasati ca neintelegerile sa va desparta de acei oameni de care v-a legat Dumnezeu prin Duhul Sfant.
Text Faptele Apostolilor 15:36-41
36 După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem şi să mergem pe la fraţii din* toate cetăţile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.” 37 Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan*, numit Marcu, 38 dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi* părăsise din Pamfilia şi nu-i însoţise în lucrarea lor. 39 Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu şi a plecat cu corabia la Cipru. 40 Pavel şi-a ales pe Sila şi a plecat după ce a fost încredinţat* de fraţi în grija harului Domnului. 41 El a străbătut Siria şi Cilicia, întărind* bisericile.
Subiectul pe care l-am ales in aceasta zi este un subiect greu. Si, vreau sa vorbesc despre relatii, in general si o sa ma refer putin si la relatia in familie. Si cand e vorba de familie, este foarte, foarte greu sa definesti ce este familia. Eu am avut in minte o multime de definitii legate de familie. FAMILIA ESTE UN DAR CARE L-AM PRIMIT DE LA DUMNEZEU PENTRU LUMEA ACEASTA. In cer e un alt nivel de existenta. Cu certitudine, in relatiile noastre, nu stim 100% ce va fi acolo. Dar stiu un lucru 100%, ca familia este un dar pe care l-am primit din partea lui Dumnezeu pentru lumea aceasta. De aceea, in paranteza fie spus, Invatati sa-i apreciati pe cei dragi cata vreme traiesc. E un scriitor, Virgil Carianopol, mi se pare, e un poet roman de undeva din sudul Romaniei, care dupa ce nu si-a vizitat mama ani de zile si a lasat-o intr-o saracie crunta, scrie o poezie la inmormantarea ei si zice:
Ce pacat ca nu mai esti, maicuta,
Ca te-ai dus fara de timp in lut.
Ce pantofi ti-as fi luat acuma,
Si, ce haina, azi, ai fi avut!
Exista o vreme cand in raport cu familia, regretele sunt degeaba. Sigur, teologic, teoretic vorbind, eu am inteles ceea ce voia Mantuitorul sa spuna in Marcu 12:25, studiind. Dar, practic, am invatat-o de la un teolog adevarat de la noi din jud. Bihor, fratele Florian, care locuieste undeva intr-un sat de munte, asezat la marginea judetului nostru, care e membru intr-o micuta biserica penticostala. Si ori de cate ori ma duc acolo la evanghelizare, fratele Florea sta pe primul rand, si intotdeauna il auzi insufletind adunarea cu „vorbeste, Doamne”, „da-i cuvinte, Doamne”. Imi amintesc ca intr-o seara de duminica era iarna, in biserica aceea micuta era o liniste mormantala, motiv pentru care i-am dat un cot pastorului de langa mine si i-am zis: „Unde-i Florea, ca-i prea liniste la voi in biserica?” Si mi-a zis: „De cand i-a murit sotia, este intr-o stare de descurajare totala si n-a mai venit de ceva vreme la biserica.”
I-am spus: „Dupa ce termin predica, obligatoriu, vreau sa merg sa-l vizitez.” Si m-am dus, dupa ce am terminat predica. Am ajuns la casa omului acesta. Avea un catel afara, nu stiu cum am reusit sa trecem de el. L-am gasit pe fratele Florea stand in fata focului ce ardea linistit in soba, tacut, teologic, filosofic privind la flacarile ce ardeau linistit in soba. Eu i-am zis: „Pacea Domnului,” frate Florea. I-am zis tare ca nu auzea prea bine. Si el n-a zis nimic. Pentru ca n-a zis nimic, nici eu n-am mai spus nimic. Si m-am asezat si am stat langa el, reusind performanta sa tac vreo 20 de minute.
Si dupa 20 de minute, am vrut si eu sa vorbesc ceva. Mi-am luat aer in piept si cand am fost gata, gata sa vorbesc ceva, fratele Florea a ridicat o mana sus, asa, un fel de time-out, si mi-a zis: „Frate Adi, inainte sa vorbesti dumitale, lasa-ma sa te intreb si eu ceva. Si dupa aia, poti predica pana te saturi,” mi-a zis el. Si s-a uitat la mine si mi-a adresat cea mai trista si retorica intrebare pe care am auzit-o eu in legatura cu familia. A zis: „Frate, de ce n-a facut Dumnezeu lumea in felul urmator? Daca ar fi fost dupa mintea mea, eu asa as fi facut lumea. In cazul oamenilor, care s-au inteles bine, cum m-am inteles eu cu sotia mea, de ce n-a facut Dumnezeu sa moara si sotul si sotia in acelasi timp?” Si intrebarea lui m-a lovit in plex, spiritual vorbind, evident. Asa ca, cu toate ca aveam o gramada de chestii interesante, pregatite sa-i spun, n-am mai spus nimic. Si am tacut si mai profund si mai teologic. Ca de multe ori tacerile sunt mai teologice decat cuvantarile. Si am tacut.
Dupa ce fratele a vazut ca m-am intristat de-a binelea, dupa o vreme, mi-a zis: „Nu uita ca in cer va fi ca ingerii. Invata sa-i apreciezi pe cei pe care Dumnezeu i-a asezat in casa ta cata vreme traiesc.” Am iesit din casa acestui om cu un zambet pe un colt de gura si cu o lacrima intr-un colt de ochiSi am invatat actunci in mod practic ceea ce, sigur, la nivelul mintii mele, teoretic, teologic stiam deja. In aceasta zi, o sa va spun voua inca odata si o sa-mi spun mie, si copilasilor, daca o sa inteleaga, si celor tineri de aici si celor ce sunteti mai in varsta, inca odata si inca odata: „Nu lasati ca neintelegerile sa va desparta de acei oameni de care v-a legat Dumnezeu prin Duhul Sfant.”
Cum e posibil ca doi oameni spirituali sa ajunga intr-o situatie conflictala
Eu ma tot mir privind la textul pe care l-am citit, cum e posibil ca doi oameni spirituali sa ajunga intr-o situatie conflictala? Cum e posibil ca Barnaba, despre care aflam in Faptele Ap. 4:36 ca numele lui real este Iosif, si ca el primeste numele acesta, Barnaba, care inseamna fiul mangaierii (extraordinar nume), deci era un om pozitiv cu care ti-ar fi placut sa vorbesti, un om generos despre care aflam din urmatorul verset din Faptele Ap. 4, ca atunci cand are o bucata de pamant, toti banii, dupa ce vinde bucata asta de pamant, ii aduce si-i daruieste Domnului, la Casa Domnului. Aflam despre el din Fapte 11:24 ca este un om plin de Duhl Sfant si de credinta, un om de bine. Deci, omul acesta ajunge intr-o situatie conflictuala cu un alt om. Numele lui este Saul, sau Pavel, sau ‘cel mic’ sau cel smerit. Si, despre Pavel, nu trebuie sa va mai spun, ca toti stim cine a fost omul acesta.
Si asta este extraordinar, cum doi oameni spirituali ajung la un moment dat intr-o situatie conflictuala atat de mare incat spune vers. 39, ca neintelegerea aceasta este destul de mare ca sa-i faca sa se desparta unul de celalalt. Si stiti de ce imi aduce aminte cand citesc textul acesta? Cei doi, cand au fost la Listra, si oamenii de acolo au vrut sa li se inchine, ei au spus: „Si noi suntem oameni ca si voi.” Si, in textul acesta, ne demonstreaza lucrul acesta din plin.
Citind Cartea Faptele Apostolilor am ajuns la concluzia ca aceasta carte este istoria unor oameni spirituali cu personalitati imperfecte, dar care slujesc un Dumnezeu perfect. Si, adeseori, cand privim la bisericile de astazi, ne cuprinde asa un sentiment de cosmica descurajare cand vedem ca de multe ori, oameni spirituali, pe care i-am considerat ca atare, ajung in situatii conflictuale. Si cand ma uit in Cartea Faptelor Apostolilor, inteleg acest lucru. Si istoria bisericii, de altfel, este istoria unor oameni spirituali cu personalitati imperfecte, dar care slujesc un Dumnezeu perfect. Slavit sa fie numele Domnului! Asa ca, nu va descurajati de lucrul acesta. Biblia e foarte realista. Mie imi place foarte mult, Cuvantul lui Dumnezeu ne aduce cu picioarele pe pamant. In Romani 12:18 zice – Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Cat depinde de voi- si asta mi se pare foarte frumos. Cuvantul lui Dumnezeu este foarte realist din punctul asta de vedere. Adica, exista situatii conflictuale pe care n-ai cum sa le eviti. Oricat ai vrea, oricat ai fi de pocait, oricat ai fi de duhovnicesc, oricat ai fi de rugativ, oricat de mult ai posti, cat de plin de Duhul Sfant ai fi, daca Scriptura ne spune despre Barnaba si om de bine, si om de Duhul Sfant si de credinta… Ap. Pavel, nici nu mai vorbim. Cand vorbeste despre sine, zice: „Eu vorbesc in limbi mai mult decat voi toti. Deci, amandoi, doi oameni plini de Duhul Sfant.
Cine ar trebui sa mearga intai sa-si ceara iertare?
Acuma, intr-o situatie conflictuala, totdeauna sunt intrebat ca si pastor, cine ar trebui sa mearga intai sa-si ceara iertare? Si raspunsul ni-l da Scriptura in Matei 5. Mantuitorul ne spune in vers. 23 si 24, ca cel care-si aduce darul la altar trebuie sa aiba initiativa asta. Stiti cine-i ala? Ala mai pocait. Ala mai aproape de Domnul. Cel care vine si canta in adunare. Cel care se roaga. Eu intotdeauna, ca si pastor, am un raspuns cand ma intreaba cineva. De obicei, oamenii vin cu teoriile lor si fiecare-si prezinta punctul de vedere si ma intreaba: „Frate, acuma, cine ar trebui sa mearga si sa aiba initiativa impacarii? Si eu intotdeauna am un singur raspuns: Tu. Mi s-a intamplat cand cineva a venit si mi-a spus, un frate mi-a zis: „Frate, recunosc ca am gresit fata de sotia mea. Dar, acuma, eu is barbatul. Acuma, eu ar trebui sa am duc sa-mi cer iertare?” Si am zis: „Frate, tu.” Si a venit data viitoare. Abia a asteptat o situatie marunta conflictuala in care sa-mi spuna: „De data asta, ea a gresit, frate. Acuma, cine ar trebui sa mearga sa-si ceara iertare?” Si am zis: „Tu.” A zis: „Frate, tu, alt raspuns n-ai invatat?” „Nu. E unul singur, pentru ca Biblia spune foarte clar. Domnul Isus spune foarte clar in Matei 5:23-24 Acela care isi aduce darul la altar, trebuie sa aiba initiativa impacarii.” Ala care–i mai pocait, care-i mai credincios. Ala care se considera plin de Duhul Sfant. Ala care citeste Biblia mai mult. Si ar trebui sa fie o concurenta in privinta asta in dreptul nostru, al tuturor.
Asadar, titlul predicii este asta – Nu lasati ca neintelegerile sa va desparta de acei oameni de care v-a legat Dumnezeu prin Duhul Sfant. Si o sa privim la subiectul acesta din trei din trei perspective. Cand privim la conflict –
mai intai, vreau sa privim la radacina conflictului.
apoi, vreau sa privim la cateva reguli pentru stabilizarea unui conflict.
si apoi, vom incerca sa vedem care este raspunsul pe care un crestin trebuie sa-l dea unei situatii conflictuale, indiferent in ce zona s-ar afla acest conflict.
Mai intai, radacina conflictului: de ce ajung oamenii pocaiti in situatii conflictuale. Oameni plini de Duhul Sfant, oameni care vorbesc in alte limbi, oameni care au o multime de calitati duhovnicesti. Acuma, ne uitam la Pavel si Barnaba.
Din primele 18 minute, mai sunt aprox. 40 min din mesaj.
Biserica Penticostală Română Elim din Phoenix, Arizona (13.03.2016). Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro
Confruntarea e una din părțile componente ale vieții. E acel act, care dacă este făcut cu dragoste și respect și primit tot așa, poate salva un suflet de la a trăi chinuit, poate salva relații de la distrugere, poate salva comunități de la dezintegrare. Confruntarea este o disciplină menționată clar de Sfânta Scriptură și încurajată. Ea arată că ne pasă de aproapele.
În același timp trebuie să admitem că din confruntare se face adesea motiv de război, pentru că nu e făcută cu scopul de a stabili adevărul și nu e guvernată de dragoste și respect. E folosită adesea ca și o coasă de dărâmat frați și surori, pentru ca doar unii să rămână în picioare. Uneori e folosită doar ca să excludă membri din biserici. În viața de familie e iar în cele mai multe cazuri folosită necorespunzător și iese cu ceartă, conflict și dezastru.
Dacă am învăța cum să confruntăm corect, am avea familii mai fericite, mai stabile și mai sănătoase. Soțul și soția s-ar feri unii pe alții de pericole și în același timp amândoi pe copii lor. De biserică nu mai spun, confruntarea făcută imparțial, la timpul potrivit și cu dragoste de om, nu cu dragoste de „brandul bisericii” poate uni comunitatea, preveni dezastre și chiar crește grupul de oameni.
Sper din toată inima ca aceste meditări pe care le-am scris să clarifice unele lucruri dar mai ales spre să deschidă apetitul pentru o mai profundă cercetare a temei. Eu sunt limitat, spațiul este limitat, cuvintele sunt limitate dar Duhul Sfânt care ne locuiește poate descoperi fiecăruia din noi ce trebuie să facem. Menționez iar, și la sfârșitul acestei serii, că materialul scris nu este neapărat un produs al meu, e rezultatul cărților citite, în aceasta serie a contat foarte mult June Hunt, a cazurilor consiliate, a citirii Scripturii și a experienței puține de viață. Intenția nu e nicidecum de a îmi asuma ceva ci aceea de a contribui cu ce Dumnezeu mă luminează la răspândirea veștii că se poate și mai bine, se poate mai corect și se poate mai armonios. Dumnezeu să ne ajute!
Nici n-am apucat să spun bine „Aminul” după o intâlnire de tineret, și comitetul bisericii m-a împresurat ca pe-o cetate ce trebuie atacată. Atacată, nu salutată! „Nu-i bine că le dați apă la moară frate Nicu, că le dați prea mult nas tinerilor…, m-a apostrofat cel mai îndrăzneț dintre ei.
Ați spus că ei sunt motorul bisericii! Or fi la dvs, la noi nu…, nu suntem de acord! Or fi ei motorul dar noi suntem șasiul, volanul, direcția”. „Nu vreau să vă contrazic frate, am spus uimit de abordare, dar țineți minte un singur detaliu: oricât de rezistent șasiu ar avea, oricât de chivernisit volan ar avea, fără motor orice mașină e dusă direct la Remat!”.
Nu vreau să dau apă la moară tinerilor. Oricum cele mai mari probleme în biserici ei le fac. Nu vreau nici să scot batrânii pe tușă. Cele mai multe victorii în biserici ei le-au adus. Dar mi se pare extrem de greșit să crezi că pot înainta numai tinând volanul în mână! Poate că tocmai de aceea bisericile stau pe loc! Kilometrii îi face motorul.
Și ar mai fi ceva: volanul nu îl ținem noi! Ci Hristos!
Cred că e timpul să coborâm din scaunul șoferului și să ne uităm atenți dacă biserica mai are motorul. Verificați bine și „uleiul”…
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 