Categorie: EDITORIALE

Cu Duhul Sfânt dar împotriva Lui – III

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Duhul Sfânt, EDITORIALE

Cu Duhul Sfant dar impotriva lui III

Ca să concluzionăm ce am scris în prima și a doua parte a acestei meditări, voi scrie și azi câteva rânduri pe acest subiect. Tot în calitate de om obișnuit, fără studii teologice de mare calibru. Scriu tot în calitate de slujitor al semenilor, din dragostea pentru aceștia care curge în mine din Hristos.

Îmi amintesc clar că la cursurile de consiliere făcute ultima dată, un capitol era dedicat ”Rolului Duhului Sfânt în consiliere” și poate că abia acum văd mai clar ce importanță avea acel capitol al cursului. Despre asta am mai scris AICI cu ceva vreme în urmă, dar acum cred că e insuficient ce scriam atunci, din cauză că nu am abordat raportarea greșită la Duhul Sfânt a consilierului și a clientului, amănunt care poate schimba situația pe dos. Dacă se întâmplă asta, dacă consilierul sau clientul înțeleg greșit doctrina Duhului Sfânt, ne putem trezi cu o înrăutățire a situației nu cu o îmbunătăţire a acesteia.

În procesul de consiliere, Duhul Sfânt face lucrări mari, dar mi-au ajuns la urechi multe cazuri în care consilierea s-a transformat în stăruință, ghicire, bârfă, proorocie etc. Asta nu e bine. Consilierea creștină e un domeniu separat de acestea, chiar dacă cei implicați ar putea avea diferite daruri spirituale. Consilierea este un proces clar, logic, cognitiv și se desfășoară sub cârmuirea consilierului de către Duhul Sfânt, căruia îi va descoperi când este nevoie, detalii ascunse ale cazului, soluții de urmat și alte aspecte necesare în ajutarea clientului. De la asta până la situații în care așa zișii consilieri ”au descoperiri” cum că clientul ”ar trebui să descrie în amănunt și să nu omită nimic din sexul extramarital care a avut loc” e cale lungă. ”Nu-mi ascunde nici un detaliu” e o pretenție de persoană obsedată de picanterii și aflat secretele altora, e o boală care se ia de la TV, nicidecum o cerere a Duhului Sfânt.

În cultele neoprotestante din România cel puțin, oamenii sunt la extreme diferite în problema Duhului Sfânt. Unii fac din El ceea ce nu este, se folosesc de Numele Lui pentru a impresiona, pentru a căpăta autoritate și credibilitate, alții nici nu prea discută problema. Nu generalizez, însă situația e tare sensibilă și asta ne obligă, indiferent de religia noastră, să studiem aspectul cu interes și obiectivitate și să ne pocăim de ce nu este corect.

Când trebuie să te pocăiești de atitudini sau idei greșite față de Duhul Sfânt?

  • Când afirmi că ai Duhul Sfânt, dar ești confuz în privința deținerii Lui.
  • Când afirmi că ai umplerea, dar nu știi ce înseamnă asta.
  • Când vorbirea ta în limbi e nesigură și nu faci distincția intre vorbire în limbi și bolboroseală fără sens
  • Când nu te interesează capitolul acesta
  • Când știi că ai pretins că Duhul Sfânt ți-a descoperit, dar nu a fost așa
  • Când ai stat în stăruință până ai început să ”aiurezi”, crezând că aceea e prezența Duhului
  • Când ai stăruit pentru umplere din cauză că voiai să fii ca ceilalți sau mai tare
  • Când ai vrut Duhul Sfânt, ca să îți mărești prestigiul sau valoarea în ochii celorlalți
  • Când ai mințit în privința lucrărilor pe care le-ai făcut cu acesta
  • Când te-ai folosit de Numele Său pentru a obține avantaje firești
  • Când ai respins autoritatea Duhului Sfânt
  • Când ai păcătuit împotriva Sa, pângărind templul trupului tău
  • Când ai păcătuit împotriva Sa, pângărind templul Său din trupul soțului, soției sau a altei persoane

Iată câteva din situațiile posibil existente. Recunosc că lista e incompletă, am scris ce am întâlnit cel mai frecvent pentru a atrage atenția. Dragii mei, noi păcătuim adesea din cauza firii pământești, dar Duhul Sfânt e acela care nu ne dă liniște până nu ne cerem iertare. Dacă ai făcut asemenea fapte și totuși stai liniștit, înseamnă că Duhul este stins sau te-a părăsit. Trebuie pocăință.

Suntem chemați la discernământ, înțelepciune și la obiectivitate. Nu ne putem lăsa târâți încoace și încolo de orice vânt de învățătură. Duhul Sfânt este Dumnezeu!

http://www.filedinjurnal.ro/

Cu Duhul Sfânt dar împotriva Lui – II

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Duhul Sfânt, EDITORIALE

cu Duhul Sfant dar împotriva Lui

Așa cum spuneam ieri, în prima parte a meditării, nu am intenția de a face dezbateri teologice sau doctrinare, ci doar pe cea de a atrage atenția cu privire la niște realități care țin de un minim de precauție. Există curente de învățătură care prind tot mai mult azi și care învață pe oameni ceva greșit, iar învățătura despre Duhul Sfânt e un subiect tare preferat de cei ce caută senzațional și supranatural. Scriu aceste rânduri nu ca un afront adus cuiva, pentru că am convingerea că fiecare e responsabil de ceea ce crede, ci ca pe un semnal de alarmă, un indicator de avertizare, pentru că mă confrunt cu aceste pericole aproape zilnic.

Prin definiție, creștinii trebuie să fie oameni înțelepți, isteți, greu de corupt și prostit. Nu avem voie să fim proști, statutul de Copii de Dumnezeu nu ne permite asta și prezența reală a Duhului Sfânt, nu ne dă voie să fim altfel decât înțelepți.

Revenind la Duhul Sfânt și la învățăturile despre deținerea, botezul, umplerea, plinătatea, semnele deținerii Lui, aș vrea să mai trag câteva semnale de alarmă. Duhul Sfânt este Dumnezeu, este o persoană a trinității, asta înseamnă că nu e cineva mai puțin important, ci e la fel de important, autoritar, sfânt, atotștiutor ca și Celelalte Persoane ale trinității. Mulți cred greșit, inconștient unii, că Duhul Sfânt ar fi ceva inferior, care e pus la dispoziția noastră să îl folosim când avem nevoie și pentru ce avem nevoie. În realitate lucrurile stau altfel. Duhul Sfânt vine în noi la convertire ca să stăpânească, ca să locuiască în templu. El nu vine ca să stea undeva, ca o piesă în trusa de reparații auto, nu vine nici ca o putere latentă, pe care să o activăm când e nevoie, nu vine să ne dea doar o aură în jurul capului ca să arate ce sfinți suntem. Nu vine ca să vorbim în limbi și atât. El când vine stăpânește. Asta ar trebui să ne facă să tremurăm.

Un alt aspect vrednic de atenție este că din Mângâietor, Duh de putere, Călăuzitor și aliat al nostru în călătoria pe acest pământ, Duhul Sfânt poate deveni motiv de condamnare pentru noi. Sunt specificate clar în Scriptură câteva adevăruri de neignorat. Unul din ele este cel privitor la chemarea noastră de a ne aduce trupurile ca o jertfă vie și plăcută lui Dumnezeu. Acele trupuri care sunt temple ale Duhului Sfânt. Păcătuind împotriva trupului, ne facem vinovați de mari păcate. Păcatul împotriva trupului are trei valențe importante care nu pot fi clasificate după opinia mea.

Păcatul împotriva propriului trup. Aici intervin curvia, îmbuibarea, alcoolul, drogurile, tutunul, tatuajele, tăieturi în carne, piercing-urile, machiaje oribile, purtare de tot felul de măști de draci, monștri sau creaturi ciudate, inhalarea de substanțe, pornografie, metode de vindecare oculte și unele metode de medicină alternativă care au de a face cu distrugerea trupului. Tot ce afectează trupul negativ e un păcat împotriva sa și implicit o afectare a templului Duhului Sfânt deci o alterare a celității jertfei.

Păcatul împotriva trupului bisericii. Și aici avem o arie largă de fapte, acțiuni și gânduri. Neiertarea, invidia, vorbirea de rău, bârfa, certurile de partide, nefolosirea darurilor spirituale, folosirea abuzivă a darurilor spirituale, pretinderea autorității datorită deținerii Duhului Sfânt, mimarea deținerii Duhului Sfânt, acționarea în instanțele pământești a fraților, neîndeplinirea datoriilor de tată și mamă, neiubirea fraților și altele. Toate atacă trupul lui Hristos și încearcă pângărirea acestuia, afectează biserica locală și îi iau din puterea de mărturisire. Acesta poate fi un păcat împotriva trupului.

Păcatul împotriva trupului altuia. O a treia valență a acestui aspect este să păcătuiești împotriva trupului altuia și cel mai frecvent păcat se întâmplă în căsătorie sau relații consensuale care sunt nepermise. Dacă ne gândim la căsătorie, soțul e stăpân pe trupul soției și soția pe al soțului, așa spune Scriptura. În consecință soțul și soția pot păcătui împotriva trupului celuilalt. Cel mai frecvent se întâmplă prin neîndeplinirea datoriei de soț și soție, începând cu nevoia de intimitate și continuând cu nevoile emoționale. Un soț care refuză intimitatea cu soția sa păcătuiește împotriva trupului acesteia și invers. Aud des cazuri în care intimitatea e refuzată pe diferite motive, dar la pocăiți cel mai ”evlavios” e postul. Draga mea nu pot că sunt în post, Dragul meu nu pot că postesc. Să ne ferească Dumnezeu de folosirea practicilor spirituale pentru motivarea diferitor prostii sau păcate din mintea noastră. Dacă refuzați intimitatea spuneți un alt motiv nu folosiți pe Dumnezeu pentru asta. Relațiile sexuale între soți nu pot fi omise nici la post decât cu acordul partenerului. Atenție, nu cu forțarea sa, nu punându-l în fața faptului împlinit. Acesta e un păcat împotriva trupului celuilalt.

Un alt păcat împotriva trupului celuilalt e abuzul ritualic, fizic și sexual. Mulți soți abuzează de soțiile lor, da asta se întâmplă în biserici. Orice egoism în relațiile intime e păcat. Dacă tu ca bărbat îți permiți să atingi punctul culminant și să-ți lași soția ”la jumătatea drumului”, înseamnă că o abuzezi. Dacă îți permiți să îți faci tu ”nevoile” iar pe ale ei să le ignori, păcătuiești împotriva trupului ei. Tot aici se încadrează relațiile sexuale extramaritale, schimburile de parteneri, cumpărarea soțului sau a soției pentru serviciile sexuale (sex pe bani sau servicii).

Iată cum, destul de lesne, ne putem trezi păcătuind împotriva trupului, deci împotriva Duhului Sfânt care îl locuiește. Iată cum, ne putem transforma din doritori ai puterii oferite de Duhul Sfânt, împotrivitori ai Duhului Sfânt. Iată cum o binecuvântare a lui Dumnezeu ne poate deveni condamnare.

http://www.filedinjurnal.ro/

Cu Duhul Sfânt dar împotriva Lui – I

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Duhul Sfânt, EDITORIALE

super spiritual Duhul Sfant

Vreau să scriu câteva gânduri despre un subiect foarte delicat, cel care privește Duhul Sfânt, care ar trebui să locuiască în noi în fiecare. Nu voi scrie în calitate de specialist, pentru că nu sunt. Voi vorbi ca om simplu, din popor, care vede anumite lucruri și îi sunt descoperite, ca om care vede adesea extreme ale doctrinei despre Duhul Sfânt și care se confruntă cu aceste extreme. Des, mult prea des, văd, aud, simt, folosiri ale Duhului Sfânt ca scuză, diplomă, motive pentru păcat, dovezi când alții nu cred, modalități de împlinire a unor pofte păcătoase și aceste aspecte eu le numesc grozăvii. Avem nevoie de o doctrină sănătoasă asupra acestei chestiuni și mai ales avem nevoie de atenționări urgente, acolo unde păcătuim cel mai des. Ca cei de la protecția muncii care, te obligă  să pui plăcuțe de avertizare oriunde este pericol, deși știi clar că e pericol.

În primul rând Duhul Sfânt este o persoană. Este o persoană a trinității, nu este un steroid pe care îl luăm pentru a crește ”masa musculară spirituală”, nu este un facilitator al ghicirii, nu este o diplomă pe perete, nu este o scuză, nu este obiect, suflare. Duhul Sfânt este o persoană a trinității, este Dumnezeu și are statut de Dumnezeu, nu poate fi separat de trinitate. Să ne păzim de curentele care ne învață altceva.

Apoi, Duhul Sfânt locuiește în noi, sau ar trebui să locuiască. Scriptura ne spune că trupurile noastre sunt templele în care locuiește Duhul Sfânt. În consecință, orice păcat asupra trupului meu este o ofensă împotriva lui Dumnezeu, este un atac asupra templului. Când spun asta nu mă refer doar la curvie ci și la filme nesănătoase, videoclipuri, mâncare, băutură, senzații și simțiri. Atâta vreme cât trupul este templu, ar trebui să avem un respect deosebit pentru el și să ne purtăm ca în templu. Nici prin ochi nu avem voie să aducem necurăție și păcat, nici prin capacitățile senzoriale, nici gândurile nu avem voie să le lăsăm să mediteze la păcat, nici mâinile nu au voie să atingă ce este interzis, nici organele sexuale nu au dreptul la ce ar pângări trupul, nici urechile nu au voie să găsească plăcere în a trimite către minte informații păcătoase, nici gura nu trebuie să vorbească ceva păcătos și dezonorant și nici pântecele nu ar trebui să se bucure de îmbuibare. Orice aduce atingere templului, atingere păcătoasă, care l-ar întina, trebuie eliminat din viața noastră.

Un alt aspect important – Duhul Sfânt este duh de înțelepciune, cum spune Isaia 11:2. Mă doare tare când vorbesc cu oameni care pretind că au plinătatea Duhului și au și botezul cu Duhul Sfânt, dar care au fost amăgiți de păcat precum niște copii. Dragii mei, vă rog înțelegeți, un om plin de Duhul Sfânt nu este naiv în ce privește păcatul, nu cochetează cu păcatul, nu este orb în ce privește păcatul. Duhul Sfânt nu este în noi dar ne lasă să fim prostiți. Când auzim expresia Duh de Înțelepciune, nu ne duce gândul la cineva pe care îl poți fraieri prin ”descoperiri” să facă păcate. Nu spun că oamenii aceștia nu pot fi ispitiți sau că nu pot cădea din neveghere, dar în nici un caz nu pot fi prostiți ușor.

Duhul Sfânt și vorbirea în limbi. Nu intru în polemici că nu îmi plac. Am discutat cu zeci de oameni disperați că nu au primit vorbirea în limbi, depresați, în prag de gesturi sau fapte necugetate. Oameni cărora li s-a spus greșit că vorbirea în limbi e o dovadă a mântuirii. Dragii mei, cei care fac consiliere știu cât rău face o astfel de învățătură. Vorbirea în limbi nu este dovada mântuirii, dovada mântuirii este prezența Duhului Sfânt care nu implică obligatoriu vorbirea în limbi. Dovada prezenței Duhului Sfânt este prezența roadelor sale: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Acestea dovedesc prezența Duhului Sfânt.

Să nu căutăm o credință ușoară. Mulți cred greșit că dacă vorbesc în limbi sunt absolviți de a rodi, nu se mai uită nimeni la existența roadelor. Oamenilor, le putem ”lua ochii” cu vorbirea în limbi, dar Dumnezeu nu va fi mai îngăduitor  cu păcatele noastre din cauza asta. Nu va trece cu vederea faptele firii pământești dacă acestea există. Nu am absolut nimic împotriva vorbirii în limbi, dar trag un semnal de alarmă serios asupra pericolului învățăturilor rele, care ruinează vieți și care aruncă oameni în disperare. Vorbirea în limbi nu este condiție obligatorie a celor care sunt locuiți de Duhul Sfânt, ci roadele duhului sunt o condiție obligatorie.

Umplerea cu Duhul Sfânt. Este iarăși o zonă foarte periculoasă datorită învățăturilor sau a credințelor eronate care circulă astăzi. Mulți vor ca Duhul Sfânt să îi umple și nu e rea dorința deloc, o am și eu și aduc această dorință adesea înaintea lui Dumnezeu. Problema dureroasă este că, oamenii se așteaptă ca Duhul Sfânt să îi umple peste mizeriile, păcatele, plăcerile și patimile lor ascunse. Mă îndoiesc serios de o astfel de umplere, cu toate stăruințele vreunui om. Mă doare că găsim mai avantajos să stăruim nopți întregi pentru umplere, dar că nu stăruim deloc în golirea de firea pământească, nu stăruim în înfrânarea poftelor, nu ne punem bariere și piedici. Ce să umple Duhul Sfânt? Un vas plin, să se strecoare în spațiul rămas neocupat de poftele mele? Nicidecum, fără o golire nu poate exista o umplere. Vrem o cale mai ușoară, vrem o minune a lui Dumnezeu care să ne facă să devenim sfinți dintr-o dată, vrem o versiune a credinței care să nu ne coste înfrânare, neplăcere, durere, renunțare. Vrem o credință roză, dar viața de credință e una a bătăliilor. Am vrea noi să mergem la o bătălie corp la corp în costum de IronMan dar nu e așa. Bătălia e bătălie și Dumnezeu se angajează să fie cu noi, să ne avertizeze, să ne dea înțelepciune, lumină, tactică de luptă dacă avem Duhul Său, dar nu ne va scuti de luptă, de mizeria luptei, nu ne va da costume în care să fim invincibili, nu te rog să îi iei din lume ci te rog să îi păzești, ne pune la dispoziție o armură pe care nu am vrea să o purtăm că implică efort, cercetare, dedicare, renunțare. Noi vrem alt costum, unul de super credincioși. Ei bine, din astea nu are Dumnezeu. El nu schimbă regula pentru mine sau pentru tine. Dumnezeu este credincios și drept.

http://www.filedinjurnal.ro/

Florin Ianovici – Lasati biserica sa fie biserica

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

Florin Ianovici

Am fost aseara la o Evanghelizare. A venit primarul, au venit multi oameni. Fratele care era acolo, pastorul, erau si fratii care cantau, si la un moment dat au zis: “Frate, stii, facem Evanghelizare, sa nu mai facem rugaciune.” Am zis: “In veci sa nu mai zici lucrul asta.” “Dar ce sa facem?” “Sa fim penticostali din primul minut, pana in ultimul minut.” Sa facem exact rugaciunea care o facem mereu.

Pentru ca, oameni buni, daca noi vrem sa fim relevanti si pentru asta trebuie sa ne adaptam si pentru asta trebuie sa ne schimbam obiceiurile bune si pentru asta trebuie sa ne rugam intr-un fel si pentru asta nu mai putem sa lasam biserica sa fie biserica, ce fel de pocainta vor avea oamenii care vor sa se pocaiasca?

Eu imi aduc, de exemplu, ma uit la Ramona: “N-am vorbit noi despre Remus?” Stiti cum s-a pocait Remus? La o seara de veghe. Eu am zis: “Fereasca Dumnezeu, Ramona, sa nu cumva sa-l duci la o seara de veghe. Ca nu se intelege om cu om. Eu, cateodata, ma ispitesc la o seara de rugaciune. Acolo, l-am vazut, statea in baraca, chiar langa usa din dreapta, cum a stat aproape o ora cu genunchii plecati si cu capul plecat. Si a plans si in seara aceea s-a predat lui Dumnezeu. Lasati biserica sa fie biserica! Si Dumnezeu sa lucreze!

Relevant inseamna sa fii un om care sa citesti, un om care sa te instruiesti, dar biserica n-are nevoie de adaptari, de ajustari. Biserica n-are nevoie de modernisme. Biserica este a lui Hristos. Este mireasa Lui. E trupul Sau si El e capul. Marire lui Dumnezeu. Eu nu trebuie sa fiu relevant, aducand in biserica noi mode, noi curente. Va spun, in mod deosebit, nu ne trrebuie curente noi sau cantece noi, ne trebuie UNGERE in ceea ce facem.

Canti un cantec mai tanar, canti un cantec mai vesel, mai optimist. Sau canti un imn crestin. Nu asta conteaza, ci conteaza ungerea, UNGEREA, ungerea lui Dumnezeu. Fratii zic: “Trebuie sa fim relevanti, trebuie sa ne schimbam.” Dar, nu vreau sa schimb nimic. Sa ramana Dumnezeu pe temeliile Lui. Sa ramana Dumnezeu pe calea Lui. Laudat sa fie Domnul!

Sa lasam harul lui Dumnezeu sa rupa orice paganatate, pentru ca asta este o paganatate. Fratii mei, va sperie faptul ca Duhul Sfant conduce biserica aceasta? Nu vreti ca Duhul Sfant s-o conduca? Dvs. iubiti lucrarea Duhului Sfant? Fratilor, va spun un lucru: cand Dumnezeu descopera, sunt lucruri la care mintea omului n-ajunge. Sunt lucruri care numai Dumnezeu le tine in taina Lui. Nu va fie teama, lasati Duhul lui Dumnezeu sa lucreze. Lasati Duhul lui Dumnezeu sa lucreze. Lasati Duhul lui Dumnezeu sa lucreze! Lasati ca darurile Lui sa lucreze.

Am avut anul acesta experienta unei intalniri cu Domnul, supranantural. M-am intalnit cu un om a lui Dumnezeu care mi-a spus niste lucruri, nu le stia nimeni. A zis: “La trei ani de zile, Satana a vrut sa-ti ia viata.” N-a stiut nimeni. Mama stie, ca atunci cand am fost mic a sarit un cocos si era sa-mi smulga ochiul si daca nu sarea cineva, eu astazi nu mai traiam. Si am trecut prin aceste furtuni si mi-a spus, pas cu pas, cum Dumnezeu m-a ocrotit si m-a protejat. Stiti ce s-a intamplat cand mi-a spus trecutul? Atunci cand mi-a vorbit despre viitor am primit pentru ca numai Dumnezeu stia taina inimii mele. Si Dumnezeu mi-a spus lucruri pe care numai El poate sa mi le spuna. Nu vreti ca Dumnezeu sa lucreze prin Duhul Lui? Nu va fie teama.

Stateam de vorba cu fratii baptisti, care stiti ce ziceau? “Frate, e adevarat ca noi vedem ca biserica penticostala are viata, e clar ca rugaciunea voastra e insufletita. Si dintre noi sunt oameni care imbratiseaza ideea aceasta a darurilor, dar ni-e frica, frate. Vin unii si altii si incep..” Oameni buni, daca vor veni 10, poate ca unul nu e de la Dumnezeu, dar Dumnezeu isi apara lucrarea. Dumnezeu este cel care ne ocroteste, ne protejeaza. Ca nu-i a mea biserica si nici a ta. Suntem parte in ea, dar e condusa de Domnul Dumnezeu.

De aceea, va spun astazi sa lasam paganatatea mintii noastre. Traiasca Domnul! Sa lasam libertatea Duhului lui Dumnezeu. Sigur, cu oameni intelepti. Sunt oameni aici, prezbiteri, stim Biblia. Sunt aici diaconi, sunt oameni care cunosc din pruncie Sfintele Scripturi. Nu va temeti, Dumnezeu va conduce. Dar asta-i paganatate. Vrem o rugaciune inspirata de Dumnezeu. Vrem o rugaciune cu ungere. Vrem semnele si minunile lui Dumnezeu si pentru asta nu vreau adaptare, nu vreau relativizare, nu vreau sa inlocuiesc lucrurile lui Dumnezeu cu lucrurile omului. Ci vreau ca Dumnezeu din cer sa lucreze cum vrea El. A Ta-i biserica, Doamne. A Ta-i biserica.

Vezi mesajul aici – Florin Ianovici – Adevaratul har

https://rodiagnusdei.wordpress.com

Aşteptări de la partenerul de căsătorie V

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, FAMILIE

Aşteptări de la partenerul de căsătorie V

Spuneam acum câteva zile că nu este normal să nu avem aşteptări de la partenerul de căsătorie. Fără să avem aşteptări nu ne-am putea căsători. Şi totuşi cele mai multe din aşteptările pe care le avem sunt irealiste şi dăunătoare. Cum putem face să avem aşteptări realiste, echilibrate şi benefice cuplului? Ce am putea face ca aşteptările pe care le avem să devină un factor de echilibru al căsătoriei nu unul de dezechilibru?

Scriptura ne îndeamnă să avem ci „să avem simţiri cumpătate despre noi” să fim oameni echilibraţi şi să fim realişti. Este adevărat că tot parcursul vieţii noastre a fost unul generator de aşteptări, unele pozitive altele nu tocmai. În adolescenţă ne doream pe cineva care să ne înţeleagă mai mult decât o fac părinţii, mai apoi ne doream pe cineva care să ne scape de singurătate sau pe cineva care să ne sporească imaginea de sine. O altă dorinţă era pentru cineva care să ofere apreciere, romantism, sex etc. Tot parcursul vieţii de la copilărie până la viaţa de adult contribuie la construirea acelei imagini a viitorului partener şi la adunarea unei tone de aşteptări. Asta nu prea avem cum să evităm pentru că de aceste aspecte devenim conştienţi destul de târziu. Ce ne facem cu acest „material” pe care îl avem în mintea noastră? Îl putem lăsa acolo? Îl putem ignora? Îl cerem de la partener?

Cred că e destul de dificilă abordarea aşteptărilor faţă de partener şi cred că nu se poate rezolva problema peste noapte dar iată câteva sugestii de care ar trebui să ţinem cont.

Şi celălalt are aşteptări. Aşa cum tu ai construit un tipar în care celălalt trebuie să intre aşa a făcut şi el. Aşa cum tu ai visat la soţul sau soţia ideală aşa a procedat şi partenerul tău. Nu uita că aşteptările a doi oameni se întâlnesc în căsătorie şi fie se for transforma în tone de stres, nervi, dureri de cap, nemulţumire, supărare (ca la Naaman) fie vor fi demontate cu maturitate şi iubire.

Aşteptările arată egoismul din noi. Iubirea adevărată oferă nu cere. Toate aşteptările pe care le avem sunt pentru că ne dorim să primim. Vreau să fie frumos ca să îmi placă mie, vreau să mă iubească, vreau să aibă o anumită poziţie socială tot pentru a beneficia eu de ea etc. Toate aşteptările sunt ale mele, pentru binele meu. Iubirea după modelul lui Dumnezeu se manifestă atunci când celălalt nu merită deci nu împlineşte niciuna din aşteptări.

Maturizarea este esenţială. Există foarte mulţi bărbaţi şi femei infantili la o vârstă înaintată. Oameni căsătoriţi care speră ca celălalt să facă pentru ei, oameni căsătoriţi care doresc ca să îi schimbe pe ceilalţi pentru a le împlini lor aşteptările, oameni care „se dau cu fundul de pământ” când soţul sau soţia nu la împlinesc aşteptările.  Oameni care pleacă dintr-o relaţie la primul val mai mare şi fug la mama acasă. Căsătoria este o călătorie pe mare cu o corabie, uneori vine furtuna şi trebuie să fii pe fază, să lupţi iar alteori e cer senin şi te poţi bucura de o navigare liniştită. Nu ai cum să sari din corabie la primul vânt puternic şi că pleci la mama. Un om matur înfruntă vicisitudinile vieţii alături de partenerul său.

Schimbarea e necesară. Ştiu, dorinţa noastră este să îl schimbăm pe celălalt ca noi să nu trebuiască să enunţăm la visele noastre, ca pe noi să nu ne doară. Dar fără să ne schimbăm nu ne maturizăm, rămânem copii sau adolescenţi toată viaţa. Trebuie să progresăm, să învăţăm să ne schimbăm. Este spre binele nostru, spre binele partenerului nostru, spre binele relaţiei noastre şi spre binele dezvoltării noastre psihice şi spirituale.

Căsătoria înseamnă sacrificiu. Da, însemnă sacrificiu şi primul sacrificiu care trebuie adus sunt unele din visele noastre. Cele care aveau de a face cu copilării, cele care erau cel mai tare încărcate de egoism trebuiesc aduse ca jertfă pentru fundamentarea unei căsătorii trainice. Renunţarea la egoisme este una din condiţiile esenţiale rezistenţei căsătoriei. Trebuie să renunţăm la a transforma pe soţ în asemănarea cu tata, pe soţie în asemănarea cu mama, trebuie să renunţăm la pretenţiile egoiste şi la cele ce ţin de exterior de renume, de poziţie etc. Trebuie să renunţăm la mofturi copilăreşti şi să ne aşteptăm să ne ciocnim de dorinţele partenerului.

Aşteaptă-te să fii dezamăgit. Oameni suntem şi egoismul din noi ne face să ne rănim unul pe celălalt. CU toată iubirea pe care o porţi celuilalt ocazional îl vei răni. Oridecâte ori nu vei împlini una din aşteptările sale îl vei răni şi el va face la fel. Practic ne ajustăm unul pe celălalt, ne formăm şi ne transformăm în scopul de a ne potrivi şi mai bine. Aşteaptă-te să fii dezamăgit.

Ia de model iubirea divină. Dumnezeu ne dă ca model modul cel mai bun în care putem să iubim. Iubirea Domnului Isus Hristos e modelul de iubire supremă. A iubit până acolo că a dat tot, chiar şi viaţa Sa. Renunţare totală pentru cei care nu meritau să fie iubiţi şi ne cheamă ca şi niu să iubim la fel.

Fii echilibrat. Lumea în care trăim încurajează excesele, ne prezintă realităţi distorsionate, iubiri coapte la microunde na provoacă să avem aşteptări mari, ne provoacă la excese, ne păcăleşte că iubirea înseamnă o partidă de sex făcută undeva în maşină sau prin metrou. Echilibrul nu poate fi văzut în această lume dominată de mass-media. Echilibrul este dat de pacea interioară care este dobândită de o relaţie bună cu Dumnezeu.

Iubeşte. Iubeşte pe celălalt, iubeşte dincolo de sentimente. Sentimentele se vor topi după doi trei ani de căsătorie dar tu va trebui să iubeşti şi după aceea. Iubirea adevărată e cea care rezistă şi când sentimentele se topesc. Frumuseţea iubirii abia după aceea se vede. Iubirea e îndreptată spre celălalt nu spre sine.

Luptă pentru căsătoria ta. Nimic valoros nu se obţine uşor, pentru chinezării nu e nevoie de efort prea mare dar dacă vrei o iubire autentică, o iubire de mare valoare şi cu potenţial uriaş luptă şi munceşte pentru iubirea ta. E uşor, infinit mai uşor să renunţi şi să treci prin zeci de iubiri ieftine, de mâna a doua, în viaţă decât să lupţi pentru iubirea ta să veghezi asupra ei, să o păzeşti dar beneficiile sunt necomparabile. Iubirile ieftine te vor rupe în bucăţi pe când lupta pentru iubirea autentică de va oţeli, te va întări, te va transforma într-un om puternic.

În consecinţă: Verifică ce aşteptări ai de la partenerul tău. Care dinele sunt realiste şi care irealiste? Ce trebuie să rămână şi ce nu? Care din aşteptări vă întăresc şi care vă dezbină relaţia? Verifică dacă eşti gata să sacrifici aşteptările în beneficiul relaţiei? Dumnezeu ne vrea transformaţi după modelul Său, tu cum eşti?

Căsătoria este foarte grea dar este foarte provocatoare, frumoasă şi se merită să lupţi pentru ea. Sper ca şi tu să bănuieşti. Doamne ajută-ne în acest demers.

http://www.filedinjurnal.ro/