Salvează-ţi căsnicia (6) – Care e rolul harului?


invata sa iubesti salveaza-ti casniciaCând Pavel îl roagă pe Dumnezeu să îl scape de „ţepuş”,  despre care se fac atâtea supoziţii, El îi răspunde că: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Lucru acceptat de Pavel care ajunge la convingerea: „Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.” Nu ştiu care a fost ţepuşul lui Pavel, nu ştiu dacă a fost o afecţiune fizică sau altceva dar cert este că era ceva ce îl încurca, incomoda, dezavantaja, durea şi omul acesta ar fi vrut să scape de acea suferinţă, la fel cum mulţi dintre căsătoriţii care vor să-şi salveze căsnicia ar vrea să scape de durerile relaţiilor frânte.

Dacă vrem să fim realişti, trebuie să ne pregătim pentru tot ce poate fi mai rău ştiind că posedăm o măsură suficientă de har. De obicei când relaţia este plină de probleme, partenerul care vrea să plece deja este implicat în relaţie cu altcineva (ma refer aici la adulter) sau se gândeşte să facă asta. Mulţi soţi sau soţii care vin la consiliere refuză să ia în calcul şi varianta aceasta (că s-a ajuns aşa de departe) şi la un moment dat vestea cade ca un trăsnet peste ei. Alţii lasă loc de „elementul surpriză”, bazându-se pe suficienţa harului lui Dumnezeu şi pe aceştia nu îi destabilizează o asemenea veste  deşi este dramatică.

Ce faci când primeşti vestea catastrofală că soţul sau soţia ta au avut aventuri extraconjugale? Cum te afectează o asemenea veste? Cum reacţionezi?

Este oarecum „de aşteptat” ca o relaţie care merge prost de multă vreme să conţină şi acest element. Unii, datorită faptului că nu iau în calcul posibilitatea, sunt loviţi de o asemenea veste paralizant, reacţionează cu crize de nervi şi isterie şi baiul mare e că nu mai au controlul reacţiilor şi atitudinilor lor. În asemenea momente este crucial de importantă fiecare secundă, fiecare reacţie şi atitudine. O reacţie foarte dură, isterică, disperată îi va face vânt partenerului care a comis adulter pentru că „cealaltă” sau „celălalt” „îl/o înţelege” mai bine. De aceea e crucial să existe realism şi să existe o „bazare” pe harul lui Dumnezeu, care, în asemenea situaţii dă putere de control descoperă, activează puterea desăvârşită a lui Dumnezeu. Un soţ sau o soţie care înţelege că Harul lui Dumnezeu este suficient şi se aşteaptă şi la „ ce e mai rău” când va primi o asemenea veste va avea capacitatea să acţioneze calm, cu dragoste şi iertare.

Ştiu, veţi spune:  Să iert? Să iert chiar din secunda în care am aflat? Nu e cam mult?… nu, nu e mult, harul lui Dumnezeu în asemenea momente de slăbiciuni face ca puterea de iubire a Domnului Isus Hristos să se vadă în mod plenar. Adulterul, în concepţia multora, este păcatul cel mai mare pe care l-ar putea comite partenerii unei căsnicii unul împotriva altuia şi de aceea e şi foarte greu să acorzi iertarea instant pentru el. În acest scop scriu astăzi despre o „pregătire pentru tot ce poate fi mai rău”. O persoană care „se pregăteşte” de confruntarea cu o asemenea veste va avea capacitatea să rezolve şi alte probleme care survin în procesul de salvare a relaţiei. Ca să te ajut puţin cu poziţionarea faţă de o asemenea variantă, vreau să te gândeşti că adulterul este în primul rând un păcat împotriva lui Dumnezeu şi mai apoi împotriva ta şi totuşi Dumnezeu iartă acea persoană şi tu care eşti copil de Dumnezeu poţi  să faci la fel dacă te bazezi pe harul Său. Mai mult, Dumnezeu ştie şi greşelile prin care vom trece, şi păcatele pe care le vom face şi în aceste condiţii, anticipând, a murit totuşi pentru noi ca semn al iubirii ce ne-o poartă. Este nevoie de iertare ca să se poată repara relaţia, fără iertare nu se deblochează mecanismul şi aşa gripat. În cartea The Key for a Loving Heart Karen Mains scrie foarte frumos despre relaţia dintre iertare şi iubire:

„Cheia care deschide uşa camerelor încuiate din inimile noastre este iertarea. Numai după ce am experimentat iertarea (… adică, numai atunci când am fost copleşiţi de realitatea iertării, şi putem să atingem, să gustăm şi să mirosim rezultatele ei) descoperim că lacătele sunt descuiate, uşile şi ferestrele sunt larg deschise, camerele sunt locuite şi focurile sunt aprinse în cămine. Atunci descoperim că inimile noastre sunt în sfârşit libere să iubească. Ele au devenit ceea ce Creatorul a intenţionat ca ele să fie – locuri cu o capacitate imensă de a cuprinde totul.”

După ce ai iertat, trebuie să te pregăteşti să faci faţă unei eventuale continuări a acelei relaţii adultere  şi să decizi exact cum şi ce faci în asemenea situaţie, exersând în mintea ta cum vei reacţiona în anumite situaţii care s-ar putea ivi.  Trebuie să fii pregătit/pregătită să reacţionezi cu dragoste şi iubire chiar la o continuare a infidelităţii. Asta nu înseamnă să treci cu vederea, să tolerezi păcatul, să ignori. Însă e esenţial să înţelegi că oricât te-ai strădui tu nu îţi poţi schimba partenerul cu critici, plânset, crize, interdicţii etc. Singura variantă pe care o ai la dispoziţie este ca, bazat/ă pe Harul lui Dumnezeu să devii partenerul care ţi-a poruncit Dumnezeu prin Scriptură să fii şi să aplici toate principiile lui Dumnezeu în relaţia voastră în funcţie de cum o cere situaţia fiecărei zile

http://www.filedinjurnal.ro/

Salvează-ţi căsnicia (5) – Învaţă să iubeşti


invata sa iubesti salveaza-ti casnicia

Pentru a salva căsnicia este nevoie de unii paşi în care suntem doar cu Dumnezeu cum ar fi evaluarea relaţieiordinea din gânduri şi stabilizarea emoţională dar sunt şi aspecte practice care vizează viaţa la amândoi, adică eforturile tale îl vizează direct pe partener. La capitolul acesta suntem azi. Cum trebuie să iubim?

Poate veţi spune: ce mai întrebare!?!?! Dar un comportament practic corect îţi poate schimba căsnicia şi o poate salva. Chemarea ta este să înveţi cum să îţi iubeşti partenerul zi de zi într-un asemenea mod încât el să îţi răspundă cu dragoste. Nu uita că devii atrăgător iubind nu cerşind dragoste. Partenerii care cerşesc dragoste, care pretind dragoste şi reproşează că nu o au, nu sunt companii plăcute, deci într-o situaţie de iminentă rupere a căsniciei clar nu sunt o opţiune preferată, mai ales dacă celălalt are deja pe cineva. Ce ar repara căsnicia este ca partenerul să înveţe şi să iubească ca Hristos.  Toanele, mânia, reproşurile, ieşirile temperamentale nu fac decât să împiedice eforturile de reparare a relaţiei.

O altă pantă periculoasă este să simulezi o dragoste ca a lui Dumnezeu. Cum îţi dai seama că simulezi: joci teatru, inspiri gelozie, faci ca celălalt să se simtă păcătos şi nenorocit,  inspiri nesiguranţă, faci  tot ce îţi stă în putinţă să obţii ce vrei, şantajezi că spui nu ştiu cui şi alte tehnici care mergeau în adolescenţă dar acum sunt inadecvate pentru căsătorie. Simularea dragostei are şi o latură pur religioasă şi există oameni care pică pe ea. Astfel soţul sau soţia „o dau pe cele sfinte” în mod extremist. O ţin din post în post, ca să vadă celălalt cât de mult suferă, neglijează partenerul „pentru a citi biblia sau a merge la biserică”, iau o faţă plouată  şi super serioasă, refuză relaţiile intime, sau mai rău, nu sunt prezenţi în ele şi multe altele. O asemenea abordare clar va da „un şut în fund” partenerului să se ducă mai repede, nicidecum nu-l va convinge să rămână.

Nu uitaţi că noi oamenii suntem flămânzi după iubire şi dorim dovezi concrete ale faptului că suntem iubiţi. Ambii parteneri doresc asta în căsnicie dar la un moment dat cineva trebuie să preia iniţiativa să înceapă să iubească. Orice neînţelegeri si critici ridică ziduri între soţi şi uneori aceste ziduri sunt aşa de mari că devenim prizonieri între ele. În acest sens Robert Louis Stevenson spunea foarte bine „Iată-ne, pe cei mai mulţi dintre noi, stând la fereastra inimii noastre, plângând după cineva care să intre şi să ne iubească. Însă apoi, noi acoperim fereastra cu o sticlă colorată a mândriei sau a mâniei sau a autocompătimirii astfel încât nimeni să nu poată zări fiinţa singuratecă dinăuntru.” Este posibil ca in căsnicie să existe două inimi singuratice care plâng separat după iubire dar cu nesiguranţa privind dorinţele şi simţămintele celuilalt.

Există o singură soluţie constructivă: Trebuie să faci alegerea să îţi iubeşti partenerul şi la început asta va fi unilateral. Prin acest demers tu alegi să-i arăţi dragostea împlinindu-i nu numai nevoile ci şi dorinţele.  Trebuie să înveţi să cunoşti partenerul şi să împlineşti nevoile şi dorinţele pe care ştii că le are, trebuie să îţi „declari” dragostea în limbajul de iubire înţeles de el (a se citi cartea Cele cinci limbaje ale iubirii). Dragostea devine o alegere, o investiţie, o decizie şi la început e foarte posibil ca iubirea să fie unilaterală dar asta nu înseamnă că trebuie ca tot să fie profitabil din prima zi. Cred că multe căsnicii se destramă pentru că niciunul din soţi nu alege să iubească unilateral la un moment dar dar şi pentru că nu ştim să iubim sau pentru că nu vrem.

A iubi soţul sau soţia prin binecuvântare, edificare, părtăşie şi atingere ar trebui să devină pentru noi o deprindere care să ţină toată viaţa. Aceasta va avea beneficii în ambele părţi: va inspira partenerul să-ţi răspundă cu dragoste şi va trezi în acelaşi timp propriile sentimente de dragoste şi le va menţine vii. De ce spună sta pentru că Sentimentele sunt determinate de acţiuni şi nu invers. Adică: Dacă tu te comporţi ca şi cum ai iubi pe cineva sentimentele vor apăra inevitabil la scurt timp.

A iubi, este deci o decizie, o hotărâre şi sentimentele vin după ce începem să facem fapte de iubire. Aşa că depinde foarte mult de noi dacă va fi salvată căsnicia sau nu. Unii ajung să spună „am făcut tot ce se putea” şi renunţă la acţiune. În realitate poate ai făcut multe lucruri dar nu „tot”. Poate ai iubit posesiv, poate ai pretins dragoste, poate ai avut şi o mândrie că nu tu eşti cel/cea care vrea despărţirea şi cât şi câte nereguli pot exista. Personal sunt convins că dacă măcar unul din parteneri vrea corect salvarea căsniciei şi foloseşte Scriptura ca ghid (nu ca armă de dat în cap celuilalt) şansele de salvare a căsniciei sar de 90%.

Poate te afli într-o asemenea situaţie când citeşti acest material, poate de asta l-ai şi găsit, felicitări că ai această intenţie şi nu uita: cu Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.

http://www.filedinjurnal.ro/

Salvează-ţi căsnicia (4) – Reglarea emoţiilor


reglarea emotiilor

În drame relaţionale dar şi în dereglări mai puţin dramatice dezechilibrul emoţional este prezent şi e un factor favorizant alterării calităţii relaţiei şi al calităţii vieţii. Când deja se vorbeşte despre despărţire sau despre un „altul” sau o „alta”, când se vorbeşte de divorţ, de înşelat, de sex extramarital, emoţiile de obicei scapă de sub control şi de regulă dau mari complicaţii.

Când relaţia ameninţă să se rupă capitolul „emoţii” e neapărat de abordat şi verificat. Emoţiile se dereglează puternic mai ales la cei care nu vor ruperea relaţiei. Ei simt adesea o presiune imensă şi mulţi au temerea să nu îşi piardă minţile. Într-un asemenea context devin o prezenţă neplăcută şi neagreabilă pentru partenerul care vrea să plece din relaţie şi sunt predispuşi la greşeli mari care va împinge efectiv partenerul să iasă din relaţie. Dereglările emoţionale, sau poate e mai corect spus fluctuaţiile emoţionale, apar şi la cel care vrea să plece din relaţie dar nu aici ne oprim azi, pentru că tema seriei de articole este: „Salvează-ţi căsnicia”, deci ne referim la cei care vor să repare relaţia nu la cei care vor să plece.

Reglarea sau stabilizarea emoţiilor nu trebuie făcută în primul rând pentru celălalt, deşi se va reflecta în relaţie. Reglarea emoţiilor e necesară pentru om în primul rând şi un om stabil emoţional va putea aborda viaţa „cu alţi ochi” respectiv va putea aborda situaţia în care se află cu maximă eficacitate. Un partener derutat, zăpăcit, anxios, disperat, mânios nu e tocmai varianta atrăgătoare, mai ales când celălalt are pe altcineva. În schimb, dacă partenerul reuşeşte să regleze emoţiile cresc considerabil şansele de a fi plăcut, preferat de a avea succes în salvarea relaţiei.

reglarea emotiilorTotuşi, cum se reglează aceste emoţii? Ce poate face un om cuprins de disperare în asemenea situaţii, pentru a nu claca, pentru a fi emoţional stabil? Ca şi copii de Dumnezeu, primul demers este ghidarea după Cuvântul Său. Când primeşti veşti surpriză, că partenerul vrea să plece din relaţie, cerul vieţii se întunecă brusc, apar nori negri si furtuni năprasnice, apar trăsnete şi tunete şi toată aparatura vieţii o ia razna. Punctele de reper sunt dramatic zdruncinate şi unele din ele dispar. Şabloanele relaţionale nu se mai potrivesc, nimic nu mai merge cum trebuie, de aceea avem nevoie de repere neschimbabile, repede fixe în orice situaţie şi în orice furtună cât de năpraznică ar fi şi aceste repere sunt cele din Cuvântul lui Dumnezeu. Acestea funcţionează ca şi giroscoapele vitale pentru aviatori. Acestea devin singurele repere care rămân indiferent de situaţie. Chiar si atunci când cerul e întunecat tot, nu se vede nici pământ, nici orizont, nici cer, piloţii sunt siguri pe direcţia în care merg datorită acestor giroscoape. Acestea primează tuturor senzaţiilor personale. Indiferent ce simte, el are datoria de a se ghida după acele giroscoape. Poate simte că a picat într-un gol de aer, poate simte că a fost purtat de furtună, poate simte că e cu susul în jos, obligaţia sa pentru siguranţă, este să se ghideze supă giroscoape, pentru că acelea sunt reperele care îi pot salva viaţa lui şi pasagerilor.

Ceva similar se petrece şi cu căsniciile intrate în turbulenţe. Totul e întunecat, deplasat, nimic nu mai e cum a fost, totul pare să se ducă de râpă, atunci e important ca deasupra senzaţiilor personale să troneze Cuvântul lui Dumnezeu. Poate ai citit de multe ori Scriptura, însă e timpul să o citeşti iar. În momentul în care pilotul unui avion rămâne fără aparatura de bord datorită unui scurt circuit, el are la dispoziţie manualul acelui aparat, trebuie să îl scoată de undeva şi să urmeze exact ce scrie acolo ca să poată manevra aparatul în siguranţă. În căsnicie e tot aşa, deşi recomand ca manualul să fie mereu pe masă. În căsnicie, când toată aparatura de bord pare a o lua razna, e nevoie de manual. Când citeşti Scriptura în asemenea circumstanţe găseşti răspunsuri exacte pentru situaţia ta.

În asemenea situaţii sentimentele sunt bruiate rău de tot, emoţiile la fel de aceea e nevoie să mergem cu ele la reglat. Oricât de mari ar fi turbulenţele în căsnicie, oricât de dramatice şi distrugătoare ar fi omul care are manualul la îndemână şi care foloseşte „aparatura lui Dumnezeu” pentru a se ghida, reuşeşte să îşi păstreze mintea întreagă şi să ia decizii echilibrate şi benefice. Nu se panichează, nu distruge şi mai tare ce a rămas, nu ucide cu vorba, nu se sinucide.

Emoţiile necontrolate pot distruge căsnicia mai tare, ranchiuna, ura, cicăleala, critica, gelozia, dezordinea, nervozitatea, pierderea calmului, ţipatul, înjosirea etc sunt consecinţa emoţiilor dezechilibrate şi nu fac din tine un partener de dorit pentru soţul sau soţia ta. Un om conectat în Cuvântul lui Dumnezeu e unul care reuşeşte să fie stabil, sigur, stăpân pe propriile reacţii şi deci un partener de dorit. Nu uitaţi, când e mare furtună se poate circula doar după manualul de zbor. Nu uitaţi, când e furtună emoţiile sunt înşelătoare şi sentimentele le fel. Nu uitaţi când e criză primează nu senzaţiile şi emoţiile şi sentimentele ci „giroscopul”. Emoţiile sunt normale dar nu ne ghidăm după ele în situaţii de criză ci doar ţinem cont şi de ele.

Dacă e criză în relaţia ta e necesară reglarea, calibrarea emoţiilor după „Manualul Căsniciei” care e Cuvântul lui Dumnezeu. Citeşte doar şi vei vedea cum eşti reglat de Cuvântul plin de viaţă şi putere al lui Dumnezeu.

http://www.filedinjurnal.ro/

Salvează-ţi căsnicia (3) – Ordine în gânduri


couple-conflict

În momentul unei crize în căsnicie de regulă gândurile sunt „vraişte”. O mulţime de gânduri şi iedei se învârt haotic prin minte şi e un amestec mare de gânduri de vinovăţie, neputinţă, eşec, abandon, mânie, răzbunare, acuzare, trădare, lipsă de valoare şi multe altele. În acest context este foarte important să ne oprim şi să facem ordine în gânduri. Cum spunea Petru „Încingeţi-vă coapsele minţii voastre” e similar cu ţăranul care are de lucru mult şi dimineaţa se încinge bine ca să poată termina cu bine ceea ce începe. Clarificarea gândurilor este o etapă care nu poate lipsi într-un asemenea demers.

Cercetarea Scripturii în asemenea cazuri este crucială. E neapărat necesar să vedem în Biblie ce ne spune Dumnezeu despre căsnicie, despărţirea în căsnicie dar şi ce spune Dumnezeu cu privire la noi ca persoane. Mulţi văd doar partea lipsa, cea in care au ratat, in care e rău dar Scriptura ne vorbeşte mult si despre sprijinul lui Dumnezeu pentru oamenii care vor să îi facă voia şi despre valoarea pe care Dumnezeu o dă omului şi despre iertarea de care noi oamenii beneficiem. Un timp de clarificare a gândurilor poate face minuni în asemenea situaţii.

Recomand tuturor care vor să se apuce de reparat căsnicia să citească Scriptura şi să îşi încarce mintea cu material pozitiv, cu sfaturi, versete, predici, cărţi bune şi prieteni care vor să susţină un asemenea demers. E nevoie de ceva constructiv aici. Critici ai destui, nu îi căuta. Indiferent cine e vinovatul pentru situaţia în care se află căsnicia important este ca „ochii tăi să privească drept şi pleoapele tale să caute drept înainta ta. Cărarea pe fare mergi să fie netedă, şi toate căile tale să fie hotărâte” cum spune înţeleptul Solomon.

Sunt sectoare în care trebuie să fim estrem de atenţi. În acest procedeu de clarificare a gândurilor în lumina Scripturii trebuie să evaluezi aproape tot din căsnicia ta. Să vezi ce cere Dumnezeu şi ce aţi făcut voi. Un sector foarte important este evaluarea relaţiilor voastre cu alţii dar şi a relaţiei tale actuale cu alţii. Toate trebuiesc evaluate scriptural. Multe căsnicii s-au prăpădit din cauza influinţelor proaste şi e necesar să evaluăm cine şi cum ne influenţează. Aici evaluăm în special relaţiile cu părinţii şi prietenii. Cercetăm să vedem dacă suntem într-adevăr doar noi sau are drept de decizie şi altcineva. Multe căsnicii sunt coordonate încă de părinţi iar acest lucru este o dramă în adevăratul sens al cuvântului. În altele, prietenii au influenţă prea mare şi asta este o altă dramă. De aceea e bine să fie evaluate relaţiile. În alte căsnicii partenerii nu sunt maturizaţi şi nu au renunţat la copilării, în alte relaţii există aşteptări irealiste etc.

Gândurile pe care le ai în momentul în care vrei să repari relaţia sunt foarte importante şi dacă nu sunt biblice nu prea sunt şanse să reuşim în demersul de reparare a relaţiei. Trebuiesc rezolvate sentimente negative, resentimente, ura, trebuie acordată iertare, trebuie pusă iubirea la locul ei. Este necesar să ne oprim în loc şi să evaluăm la rece cu Scriptura în mână. Uneori e nevoie de ajutorul unui om mai maturi spiritual pentru clarificări dar mare atenţie pe cine alegeţi să nu vă strice intenţia de a repera relaţia.

E necesară încărcarea cu Cuvântul lui Dumnezeu şi cu o poziţie pozitivă faţă de acest demers. Fără o motivaţie bună nu prea putem să ne aşteptăm la succes. Dumnezeu dă izbândă în astfel de demersuri dar noi trebuie să ne rugăm ca şi când am şi primit.

http://www.filedinjurnal.ro/

Cum se potrivește rolul femeii în familie și în biserică?


Întrebare:
Care este diferența și/sau asemănările dintre rolul femeii în biserică și rolul femeii în căsătorie? 
 Femeia în biserică și căsătorie
Despre rolul femeii cel mai mult este scris în epistolele Noului Testament și aproape toate aceste epistole au fost scrise cu scopul de a pune în rânduială viețile bisericilor din diferite orașe. Astfel, în Epistola către Efeseni apostolul Pavel le-a scris creștinilor din acel oraș cum să se poarte în biserică. În primele capitole autorul insistă pe aspectele teologice care țin de unitatea în biserică și apoi în partea a doua scrie despre cele practice și face referință și la rolul femeii astfel:
Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. (Efeseni 5:22-24)
Apoi, după ce trece în revistă și rolul bărbatului, mai adaugă pentru femei că trebuie să se teamă de bărbații lor (Efeseni 5:33), adică să se poarte cu tot respectul față de ei și să le fie frică să-i supere.
În Epistola I către Timotei apostolul Pavel vorbește mult despre rolul femeii. În capitolul 2 scrie astfel:
Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase. Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere. Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii. Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruie cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie. (1 Timotei 2:9-15)
Aici vorbește în același timp și despre rolul în biserică și despre cel din familie. Un rol important în Biserică este rugăciunea și aceasta ține nu doar de femei, ci de toți creștinii, dar pentru că întrebarea aici a fost cu privire la rolul femeii, vreau să atrag atenție la acest aspect important. Numai că îndeplinirea bună a acestui rol cere și o atitudine creștinească evlavioasă în toate. Se mai cere să aibă o atitudine de smerenie care este o podoabă pentru toți creștinii și aceasta trebuie să se manifeste acasă, în familie, în relația cu soțul și tot așa să fie și la biserică.
O slujire pe care au avut-o și femeile în biserici a fost diaconia. Ca o femeie să se poată califica la o astfel de slujbă era important să aibă următoarele calități:
Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile. (1 Timotei 3:11)
În capitolul 5 al aceleiași epistole I către Timotei, apostolul Pavel scrie mult și despre văduve și zice că dacă au rămas singure, să-și pună nădejdea în Dumnezeu și să stăruie zi și noapte în cereri și rugăciuni. În Biserică atunci exista o listă a văduvelor de care se îngrijea biserica. Acestea erau doar acelea care și-au îndeplinit bine rolul și în familie și în biserică și iată care era cerința față de ele ca să poată fi înscrise în această listă:
  • să n-aibă mai puțin de 60 de ani (pentru că până atunci se poate întreține și singură)
  • să nu fi avut decât un singur bărbat
  • să fie cunoscut pentru faptele ei bune (și în familie și în biserică și în lume)
  • să fi crescut copii
  • să fi fost primitoare de oaspeți (și aceasta este o slujbă importantă în biserica lui Hristos și în slujba Evangheliei)
  • să fi spălat picioarele sfinților (adică să fi fost gata să facă orice slujbă pentru sfinți când era nevoie, să fi fost gata la orice slujbă)
  • să fi ajutat pe cei nenorociți (și din biserică și din lume și când au fost organizate lucrări de binefacere în biserică)
  • să fi dat ajutor la orice faptă bună (când este nevoie în biserică și când face păstorul apelul)
Mai spune în capitolul 5 că dacă văduvele tinere (dar este valabil și pentru femeile căsătorite) se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă (sau stau tot fără nici o treabă pe Skype, telefon sau rețele de socializare) și dacă sunt leneșe, limbute și iscoditoare, atunci dau prilej de ocară protivnicului și astfel distrug lucrarea bisericii. Deci, dacă nu se îngrijesc bine de familiile lor, atunci aduc daune lucrării bisericii.
Un alt rol important pe care îl au femeile în Biserică este să-și învețe bine copiii și nepoții din Sfintele Scripturi. Despre Timotei apostolul Pavel a scris că din pruncie a fost învățat din Sfintele Scripturi și aceasta au făcut-o mama lui Eunice și bunica Lois. În felul acesta ele au slujit bisericii, pentru că au pregătit un slujitor binecuvântat și credincios. Ele au lucrat la formarea caracterului lui Timotei încă din pruncie prin învățătura și modelele pe care i le-au oferit.
Este trist să vezi azi tot mai des cum după ce nasc copiii, femeile încetează și ele să vină la serviciile divine ale bisericii și nici pe copii nu-i aduc. În felul acesta le formează copiilor încă din primii ani ai vieții deprinderea să disprețuiască biserica. Ele spun că le vine greu să vină cu copiii și să stea la serviciile divine. Dar oare în alte vremuri a fost mai ușor? Au avut atunci femeile toate comoditățile sau mai multe comodități decât avem noi azi?
Priscila a fost o femeie model. Împreună cu soțul ei Acuila a fost gata întotdeauna să facă lucrarea, să-și schimbe locul unde a fost nevoie. Casa lor a fost locul unde s-a adunat biserica și chiar s-au plantat biserici. Ea și-a îndeplinit bine rolul în familie și împreună cu soțul ei au adus multă contribuție la înaintarea Evangheliei. Apostolul Pavel a vorbit cu foarte mult respect despre acest cuplu și atunci când Apolo a venit la Efes, Priscila și cu Acuila au arătat ospitalitate față de el, le-au invitat la ei acasă și acolo l-au învățat mai cu de-amănuntul din Cuvântul lui Dumnezeu.
Capitolul 14 al Epistolei I către Corinteni arată foarte bine că dacă o femeie refuză să-și îndeplinească rolul ei în familie și să-i fie supusă soțului său, atunci ea nu mai poate să îndeplinească bine nici un rol în biserică și va aduce doar tulburare și întristare.
Lucrarea întregii biserici este să ducem Evanghelia la cei pierduți și să-i câștigăm pentru viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă ne facem bine rolul în familiile noastre vom avea succes în aceasta. De aceea, în Epistola I apostolul Petru a scris:
Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor; ca Sara, care asculta pe Avraam şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva. (1 Petru 3:1-6)
Doresc să le recomand tuturor femeilor care vor să-și cunoască și să-și îndeplinească bine rolul în familie și în biserică să studieze cursul „Căsătorie fără regrete” de Kay Arthur.
Dumnezeu să ne ajute și pe noi, bărbații, să ne facem bine rolul nostru în familie și în biserică și să apreciem și încurajăm pe soțiile noastre în rolul care le revine și toți împreună să-I slujim Domnului Hristos, lărgind Împărăția Sa