Categorie: FAMILIE

Cum să placi partenerului de viaţă

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, FAMILIE

Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora. Romani 15:2

În ultimele două scrieri am încercat să motivez soţii şi soţiile să placă unii celorlalţi având ca motivaţie sfaturile oferite de Pavel corintenilor în care aborda şi aceste adevăruri: soţia se îngrijeşte să placă soţului cu prioritate faţă de slujirea Domnului şi respectiv soţul se îngrijeşte să placă soţiei lui tot cu prioritate faţă de slujirea Domnului. Asta desigur nu e o obligaţie dar Pavel o remarcă ca o stare firească şi normală a lucrurilor. Mai mult, recomandă în scrisoarea trimisă lui Timotei, ca cei ce vor să slujească să fie în stare să-şi cârmuiască bine casa, copiii şi să fie cumpătaţi, înţelepţi şi blânzi. Iau recomandările acestea ale apostolului Pavel ca atare şi cred din toată inima că un om care vrea să-l slujească pe Dumnezeu trebuie să fie unul care are o relaţie bună cu soţia sa şi cu copiii dar şi cu oamenii din jur. În caz contrar slujitorul primeşte recomandarea să lase darul la altar şi să-şi rezolve problemele relaţionale.

Dumnezeu în înţelepciunea Sa a realizat că noi oamenii vom fi foarte uşor provocaţi să rămânem multă vreme”neplăcuţi” partenerului de viaţă şi cumva ne obligă să ne rezolvăm problemele, ca să putem trăi o viaţă de cuplu frumoasă, profitând de toate binecuvântările pregătite de Dumnezeu pentru relaţia de căsătorie. E adevărat că stilul de viaţă pe care îl avem ne forţează spre o neglijare a partenerului de căsătorie şi ne provoacă intens pentru a munci, a ne separa şi mai ales pentru a fi individualişti şi egoişti. Nu mai este la modă să te căsătoreşti, asta ar însemna să te oferi altcuiva pentru toată viaţa. Este mai ok să trăieşti cu un partener câtă vreme te înţelegi cu acesta apoi să cauţi pe altcineva.

În cartea sa Brave new world scrisă în 1931 Aldous Huxley vorbea de o asemenea stare de lucruri (Huxley fiind considerat la ora actuală unul din cei mai influenţi oameni în privinţa stilului de viaţă actual şi de asemenea unul din marii oculţi ai vremii sale) El prevedea cumva că va fi demodat total în lumea nouă ca un bărbat şi o femeie să se căsătorească şi să stea toată viaţa unul lângă celălalt. Şi aproape se  împlineşte teoria sa, oamenii nu mai găsesc avantajoasă căsătoria, nu reuşesc să mai placă unul celuilalt atât de multă vreme şi decid să se separe. În curând vom vedea că oamenii nu vor mai lua aproape deloc în calcul varianta căsătoririi. Asta se realizează prin educarea de a fi individualişti, de a trăi plăcerea instant, de a nu a avea obligaţii, de a nu avea copii etc.

Nu pot spune altceva decât a spus Petru în epistola sa: Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare Sfântă şi evlavioasă… Cum putem într-o lume puternic individualizată, egoistă, centrată pe plăcere imediată şi instantă să întreţin o relaţie de căsătorie şi asta nu la limita de avarie ci la limita superioară. Cum să trăiesc o relaţie maritală în toată plinătatea ei privind binecuvântările dar şi obligaţiile ei? Iată câteva idei ce-mi trec prin minte.

Ţinând vie, permanentă şi puternică relaţia cu Dumnezeu. E primul lucru necesar în încercarea de a avea o relaţie bună în căsnicie dar şi în relaţia cu cei din jur. Dumnezeu este cel care ne-a creat deci şi cel care ştie cum funcţionăm. El are răspuns la dilemele majore dar şi la cele minore ale vieţii. El a inventat şi căsătoria şi îi ştie toate detaliile. O relaţie bună cu Dumnezeu va influenţa în bine şi o relaţie bună cu soţia mea. Fără o relaţie bună cu Dumnezeu, celelalte demersuri de îmbunătăţire a căsătoriei nu vor avea nici efectul scontat, nici puterea necesară.

Având gândul veşniciei. Dacă relaţia de căsătorie şi viaţa e privită doar în perspectiva pământului pentru mulţi oameni devine neprofitabilă. E mai comod să „trăieşti viaţa”, să simţi plăcerea relaţiilor multiple, să schimbi partenerii des, să dau liber tuturor fanteziilor şi exceselor. Relaţia căsătoriei privită cu perspectiva veşniciei la orizont este trăită altfel. Respectul faţă de Dumnezeu, ne provoacă la copierea stilului său de iubire iar perspectiva veşniciei, ne provoacă la o trăire a căsătoriei după modelul lui Hristos adică jertfitor şi iubitor.

Dorind să profităm de tot ce este frumos în căsnicie. Dumnezeu a pregătit pentru oamenii căsătoriţi mari binecuvântări, dar oamenii din cauza egoismului le ratează. Este mare binecuvântare să ai un partener care e mereu lângă tine, care îţi oferă dragoste necondiţionat, care îţi este fidel, dedicat şi care e gata să se unească cu tine la orice lucrare. Stabilitatea, siguranţa, pacea casei, armonia, dedicarea, jertfirea, viaţa sexuală împlinitoare şi sigură, sunt elemente de care ar trebui să profităm din plin în viaţa de căsătorie.

Dorind să placem partenerului. Dacă avem gândul acesta mereu în minte căsnicia s-ar îmbunătăţi considerabil. Nu ţin politici despre cum să placi soţului sau soţiei, pentru că îţi aminteşti cu siguranţă de ce îi plăcea în perioada de curtare şi ţi s-a spus adesea ce îi place acum. Importantă este dorinţa de plăcea partenerului. Dacă este această dorinţă ideile vin cu siguranţă.

Îngrijindu-ne de noi. Grija personală în privinţa trupului nostru dar şi a psihicului şi spiritului nostru, se va reflecta inevitabil şi asupra partenerului de viaţă. O persoană matură spiritual va avea inevitabil o relaţie maritală mai bună. E imposibil să fie altfel. O persoană care îşi îngrijeşte trupul bine va fi mult mai plăcută partenerului de căsătorie. O persoană matură psihic va fi o prezenţă dorită de către partener. Grija de noi (fără a da în egoism) este un plus de valoare adus căsniciei.

Investind timp. Orice relaţie are nevoie de timp. Cu cât este investit mai mult timp de calitate în relaţie cu atât asta devine mai frumoasă şi mai puternică. Ce seamănă omul aceea va şi secera. Cine investeşte timp de calitate în relaţia sa maritală va culege roade frumoase cu siguranţă. Vrei roade bogate? Vrei struguri dulci? Vrei binecuvântare? Atunci seamănă şi vei avea toate acestea.

Sunt doar câteva gânduri care mi-au venit acum în minte. Poate aveţi şi altele ca să completăm lista. Important e că putem avea căsnicii binecuvântate, că o căsnicie trăită la capacitate maximă este posibilă şi că o viaţă libertină nu va putea în veci să ofere binecuvântările care le are Dumnezeu pentru căsătoriţi.

Hai să ne străduim să placem partenerului de viaţă. Se merită investiţia, se merită efortul, roadele vor veni şi din relaţia de căsătorie dar şi ca răsplăţi cereşti din partea lui Dumnezeu. Doamne ajută-mă!

http://www.filedinjurnal.ro

Luptaţi pentru familia voastră!

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în FAMILIE, MEDITAŢII

Când l-am văzut pe băieţelul acela stând pe scaunul învechit şi privind în jos de teama de a se uita le mine, inima mi s-a topit de gingăşia sufletului său curat. Ochii săi mari şi căprui priveau mereu la pisicile de sub masa din bucătărie şi zâmbetul lui îngeresc era rezervat numai pardoselii. M-am aşezat lângă el şi l-am ciupit de obraz, entuziasmată de frumuseţea lui. El nici măcar nu m-a privit, ci doar a zâmbit şi gropiţa din obraz i-a apărut pe obrazul catifelat. Am privit-o pe mama lui apoi şi am citit în sufletul ei disperare şi teamă. Dinţii din faţă îi lipseau şi atunci când nu vorbea cu cineva, o observam privind în gol peretele murdar din bucătăria sărăcăcioasă. În mintea mea îmi imaginam un scenariu diferit în care mama băieţulului era fericită şi în care micuţul nu avea acea teamă cuibărită în suflet. În capătul camerei, stătea semeţ tatăl şi stâlpul familiei pe faţa căruia se citea asprimea. Soţia îl privea temătoare, iar el ridica uneori tonul când se enerva. Băieţelul…. privea în jos. Mintea mea striga către ei: „Dacă aţi şti ce copii minunaţi aveţi, dacă v-aţi întoarce la Dumnezeu totul ar fi diferit pentru voi!”

Auziseră de Dumnezeu, dar el o împiedicase pe cea de lângă ea să-L urmeze pe Isus atunci când hotărârea fusese luată în inima ei. Acum, deznădăjduiţi şi cu inima înecată în tristeţe vorbeau despre cât de rău le merge, în timp ce ea privea spre băieţel şi spre fetiţă, implorându-i să înveţe ca să ajungă cineva în viaţă.
Un gol mi-a umplut inima după ce am plecat de la ei şi tot drumul spre casă m-am rugat stăruitor pentru mântuirea casei lor. Totul ar fi fost atât de diferit dacă Isus ar fi locuit în inimile lor, dacă el nu ar fi împiedicat-o pe ea să-L urmeze pe Dumnezeu. Acel copil mi-a captat inima şi m-am gândit că aşa băieţel mi-aş dori şi eu.
M-am gândit ce îi costă pe oameni să se întoarcă la Hristos, de ce nu o fac şi de ce cred soţii că un pahar de bere le-ar aduce fericirea şi prosperitatea? Acea femeie suferea în tăcere, dar nu putea să spună nimănui despre durerea ei pentru că nu ar fi fost înţeleasă. Acea familie ar putea fi altfel, dacă Isus ar fi capul ei. Totul ar fi diferit pentru ei, ar vedea cum binecuvântările Sale îi însoţesc în treburile lor şi cum pacea Lui i-ar feri de îngrijorare.
Dragii mei, nu vă îndepărtaţi niciodată de Dumnezeu, oricât de tentant vi s-ar părea o seară în club sau o relaţie pe ascuns, sau o ţigară vârâtă în gură. Nu vă lăsaţi batjocoriţi de duşmanul, care se luptă pentru sufletele voastre ca să vă atragă spre distrugere. Dacă aveţi o familie, luptaţi pentru ea în rugăciune. Nu aveţi idee cât de mult valorează rugăciunile voastre! Binecuvântaţi-vă soţul/soţia şi copiii. Numai în unitate veţi putea birui toate bătăliile. Nu-L părăsiţi pe Dumnezeu pentru nimic în lume ca să nu regretaţi mai târziu când va fi prea greu să vă mai întoarceţi pe calea cea bună. Lumea nu are nimic bun de oferit. Am văzut asta în vieţile celor ce L-au părăsit pe Dumnezeu. Familia este cea mai puternică legătură pentru care se dă cea mai aprigă bătălie, iar noi trebuie să ne RUGĂM. Numai prin rugă putem birui, înţelegeţi!

A fi femeie înseamnă…

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, FAMILIE, MEDITAŢII

Un zbucium trist îţi acoperă faţa ascunsă după zâmbete false. Poate că eşti tristă sau te simţi folosită de acei oameni care ţi-au smuls inima din piept şi apoi au plecat fără să ţi-o mai redea. A trebuit să mergi în căutarea ei şi ai greşit drumul de multe ori, şi ai găsit o inimă care nu ţi-a aparţinut. A fost mai rece, aproape de gheaţă. Ai crezut că sunt doar încercările vieţii care te fac mai rea, mai dură şi care te modelează spre a deveni o femeie puternică. Dar ce înseamnă a fi puternică? Înseamnă a nu-ţi mai păsa de cei din jurul tău, înseamnă să fi rece ca marmura şi dură ca şi calcarul? A fi o femeie puternică înseamnă altceva în ochii lui Dumnezeu. Înseamnă a avea o inimă caldă cu frânturi din inima lui Hristos. Înseamnă a fi slabă uneori. Da, ai citit bine. Înseamnă a lăsa de la tine de multe ori pentru că înţelegi că numai El ştie de ce e aşa. Înseamnă că trebuie să ai multă răbdare cu cei care te enervează şi care te calcă nervi. Înseamnă că trebuie să mori dacă vrei să trăieşti. Şi vreau să îţi mai spun că uneori vei suferi. Vei avea o durere adâncă în inimă şi nu vei înţelege de ce te doare şi vei dori să nu mai simţi suferinţa aceea ciudată. Când vei vedea oameni muribunzi, în sufletul tău ceva te va mişca. Nu te speria, va fi Duhul Sfânt. Când îţi vei lăsa inima în mâinile lui Hristos, pregăteşte-te să suferi. Nu poţi veni la El fără să nu simţi cum e suferinţa pentru că Isus nu te va conduce decât la Cruce, locul unde se moare.

Dacă vrei să faci lucruri mari pentru Cer, dacă vrei ca viaţa ta să aibă sens, atunci trebuie să şi plângi. Prin întristarea feţei tale inima îţi va deveni mai bună. Nu vreau să insinuez că vei suferi mereu. Bucuriile pe care le vei găsi în Hristos depăşesc toate bucuriile frumos ambalate ale lumii. Nu poţi compara bucuriile pe care le-ai trăit în prezenţa Lui cu bucuriile lumii. Şi ce este cel mai frumos este că nu eşti niciodată singură. Chiar dacă ar fi să rămâi nemăritată toată viaţa ta, nu vei fi singură. Atâta timp cât Isus îţi este temelia vieţii tale, nu te vei plânge pentru că în prezenţa Sa sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice. E minunat… toate lucrurile sunt adevărate şi toate astea sunt ale tale. Trebuie doar să-L iubeşti pe Isus cu toată fiinţa ta. Şi să-i ierţi pe cei care ţi-au greşit, chiar dacă simţi că nu ai vrea să o faci. Ştiu că ţi s-a spus că trebuie să-ţi urmezi inima, dar eu te sfătuiesc să o călăuzeşti acolo unde e mai bine pentru ea, nu acolo unde crede ea că este OK. Pentru că inima te poate înşela de multe ori. Cu mine a făcut-o!

Să nu te mulţumeşti cu puţin. Niciodată. Ştiu, ştiu… toate prietenele tale se mulţumesc cu firimituri. Tu ar trebui să vrei să vezi munţii mutându-se în mare. Vei fi singură pe drumul acesta al Marii Credinţe, dar vei simţi întotdeauna pe Cineva ţinându-te de mână, aşa că eşti în cea mai bună companie. Apropo, ai grijă cu cine îţi petreci timpul. Sunt multe fete „creştine” care sunt foarte ne-creştine. Roagă-te lui Dumnezeu ca El să îţi scoată în cale o fată după inima Lui. Sunt perle rare, dar se merită să ai o prietenă de suflet. Ştiu că majoritatea femeilor sunt obsedate cu ele şi cu moda, dar tu să nu fii aşa. Îmbracă-te într-un asemenea mod în care să reflecţi fiica Cui eşti. Cu haine frumoase şi care să-ţi scoată în evidenţa frumuseţea sufletului. Încearcă să nu te gândeşti mereu la ce ai nevoie, la ce schimbări de look ar mai trebui să îţi faci sau la ce pantofi superbi ai văzut la magazin şi pe care trebuie neapărat să îi ai, chiar dacă nu ai bani. Gândeşte-te la cei care nu au nici jumătate din lucrurile pe care tu le ai şi roagă-te pentru ei. Vei vedea că obsesia de sine se va diminuna încetişor. Fii diferită, fii un crin în mijlocul spinilor!

http://www.intrebarileinimii.blogspot.ro/

Rolul sotului in familia crestina

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în FAMILIE

1.Responsabil de a fi cap de familie:

In 1 Corinteni 11:3,aici termenul de “cap”apare de 3 ori si este pus intr.o relatie de subordonare diferita:Dumnezeu->Isus->barbatul->femeia.Prin aceasta structura numita barbat,trebuie sa intelegem ca aceasta este o chemare divina,aceea de a se subordona.Conceptul de “cap al familiei”nu inseamna sa fii sef,rege,domn ci aceasta implica o ierarhizare lumeasca ci o responsabilitate spirituala.

Scopul de a fi cap de familie deriva de la 3 aspecte functionale:

a)Autoritate: sa refecte autoritatea lui Dumnezeu in fanilia sa

b)Responsabilitate: Dumnezeu ii cere sa fie responsabil pt.familia sa

c)Slujire: Matei 20:26-28 are o importanta desoebita si totodata grea.

2.Sotul este chemat sa iubeasca

Cand vorbim in cadrul familiei de iubire,ne referim la dragostea AGAPE,cea care se jerfeste,se daruieste,se manifesta cu bunavointa.Modelul dupa care trebuie sa se inspire trebuie sa fie Isus si trebuie sa.si ghideze familia in asa fel incat sa fie pe placul Lui.

Cheie:Aici trebuie sa supui interesele tale,interesele ei,adica familiei.

3.Sotul trebuie sa conduca familia

Barbatul e responsabil pentru directia unde se indreapta familia.Aici nu mai putem spune ca barbatul trebuie sa fie un bun manager;sa gandeasca pe termen lung un anumit obiectiv,sa fie strategic si totodata sa aibe viziuni potrivite.

4.Barbatul este chemat sa poarte de grija

In cadrul familiei,barbatul are rolul de a ingriji de toate resursele si anume:resurse materiale,spirituale,fizice si emotionale.

http://resursepentrufamilie.blogspot.ro

Este corect să aperi credința copilului oprindu-l să-și facă temele de la școală?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, FAMILIE

Întrebare:

Fiul prietenei mele învață la școală în clasa III-a și la citire le dau pentru acasă să citească povești și legende despre diferiți zei, horoscop, etc. Prietena mea este creștină și nu acceptă ca să-i fie infectată mintea copilului ei cu tot felul de învățături false. De aceea, ea îi interzice copilului să-și facă temele de casă și ca rezultat copilul aduce acasă doar note negative. Tatăl copilului este indignat de interdicția pusă de soție și îi cere copilului să-și facă temele de casă. Prietena mea este tulburată și nu știe cum este corect să procedeze. Copilul este totdeauna sub presiune și îi este rușine să spună la școală despre credința lui în Dumnezeu. Sfătuiți-ne, vă rog, cum trebuie să procedăm. Vă sunt foarte mulțumitoare pentru răspunsuri, pentru articolele pe care le scrieți și pentru toată munca care o faceți. Slăvim pe Dumnezeu pentru dumneavoastre!

Înainte ca să vă dau răspuns, vreau să vă mulțumesc pentru cuvintele de apreciere și vă solicit să vă rugați ca să-mi dea Dumnezeu înțelepciune, putere și disiplină ca să fac față acestei lucrări și să-mi dea totdeauna Cuvânt de la El după nevoile sfinților și a tuturor oamenilor care doresc să-L cunoască.

Este de apreciat faptul că prietenei dumneavoastre îi pasă cu adevărat de starea sufletului copilului ei. În vremurile noastre puțini sunt părinții care se interesează și se gândesc la soarta veșnică a copiilor și care investesc cu adevărat în relația copiilor lor cu Dumnezeu. Totuși, prietena dumneavoastre are nevoie de câteva sfaturi importante pe care i le voi da în continuare.

1. Nu întărâtați copilul la mânie

În Cuvântul lui Dumnezeu este scris:

Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului. (Efeseni 6:4)

Dacă i se interzice copilului să-și facă temele de casă, el când va merge la școală, va fi privit cu dispreț și de profesoară și de colegii lui. Mai mult, el va începe să se ascundă și de mama lui și va duce o viață ipocrită, pentru că se va afla sub presiune continue și la școală și acasă. Și apoi, dacă nu-și face temele, cum va crește el în cunoștințe și ce viitor va avea acest copil? În loc să-l opriți, mai bine…

2. Faceți împreună cu copilul temele de casă

Nu faceți temele pentru el, ci faceți îmrpeună cu el și lăsați-l pe el să răspundă la întrebări, să citească, și oriunde este cazul, explicați-i ce este potrivit și ce nu se potrivește cu învățătura lui Dumnezeu din Biblie. Așa, paralel cu ceea ce învață la școală, copilul va învăța Cuvântul lui Dumnezeu și își va face deprinderea să treacă toate cunoștințele pe care le primește prin filtrul Cuvântului lui Dumnezeu și să aibă atitudine corectă creștinească față de orice învață.

3. Nu vă creșteți copilul „în seră”

Unii părinți, din dorința lor exagerată de ai păzi pe copiii de influențele rele, le interzic totul și caută să-i ferească de compania oamenilor necredincioși. Și aceasta este foarte greșit. Copiii ne-au fost încredințați de Dumnezeu ca să-i creștem în învățătura Lui și să-i pregătim pentru viață frumoasă creștinească și ca să-și facă apoi slujba de preoți în mijlocul generației lor în orice loc se vor afla. Domnul Isus a spus în predica de pe munte:

Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Matei 5:14-16)

Dacă ne ferim de oamenii din jur atunci nu mai avem pentru cine să luminăm și se primește că ne ascundem sub obroc. Mai bine să-i învățăm pe copiii cum să lumineze în orice loc și pentru aceasta să le dăm lumină din Cuvântul lui Dumnezeu ca să aibă și ei apoi cum să răspundă în orice împrejurări și la orișicare om.

4. Învățați copilul cum să procedeze când este învățat lucruri greșite

În Epistola I a lui Petru este scris:

…sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă, având un cuget curat; pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău. (1 Petru 3:15-16)

Dacă veți face temele cu copilul acasă, dacă veți discuta cu el lucrurile care sunt învățate la școală și îl veți învăța ce este scris în Sfintele Scripturi, el singur va lua atitudine atunci când va auzi afirmații care nu se potrivesc cu învățătura sfântă a Bibliei. Tare ne-am bucurat cu soția când am auzit de la un coleg de clasă a lui David, băiatul nostru, că atunci când profesorul spune ceva despre originea omului, a pământului, a universului, etc. toți elevii din clasa se întorc spre David să afle ce va spune el. Noi am făcut totdeauna studiu biblic cu copiii noștri și am căutat să discutăm lucrurile pe care le învață ei la școală. Dacă erau învățați că omul provine de la maimuță, atunci am discutat rând pe rând pretinsele „argumente” evoluționiste de la școală și le-a prezentat argumentele științifice creaționiste. Aceasta, bineînțeles, a cerut de la noi să căutăm, să cercetăm, să învățăm și noi. Așa trebuie să facă fiecare părinte.

Un alt caz a fost cu fiica noastră Tika. Când învăța la Colegiul Pedagogic „A. Mateevici”, s-a întâmplat odată să fie vizitați de un scriitor, care, printre altele a spus că anterior a activat ca și ginecolog și că a făcut multe avorturi. Din moment ce a auzit aceasta, fiica noastră s-a ridicat în picioare, și a spus în fața la toți studenții și profesorii adunați, că nu acceptă să mai asculte pe un om care iese în față să se laude cu astfel de crime săvârșite. A fost cam dur și poate că se putea să le spună și altfel, dar, este de apreciat că fără să fim alături de ea, fără să-i cerem noi, a luat atitudine când a fost într-o împrejurare unde aceasta se făcea necesară.

5. Nu mergeți la extreme

Este o extremă să-i împiedici pe copiii să citească sau să aculte povești și legende. Toți oamenii știu că poveștile și legendele sunt lucruri inventate de oameni ca să dea o învățătură oarecare copiilor. În toate vremurile și la toate popoarele au existat povești și, de obicei, prin povești se caută ai învăța pe copiii lucruri folositoare cum ar fi hărnicia, sinceritatea, bunătatea, etc. Tot așa este și cu privire la moș Crăciun, etc. Mai bine asigurați-vă dacă poveștile care sunt spuse nu conțin în ele ceva lucruri greșite și dăunătoare, sau acolo unde este cazul, să le spuneți copiilor ce este greșit și ce nu îngăduie Cuvântul lui Dumnezeu să se facă.

Sunt de apreciat scriitorii care au compus povești ce transmit adevăruri creștine, cum ar fi „Povestea ținutului Narnia” de C.S.Lewis. Și cu privire la miturile grecești care de altfel sunt estența religiei Greciei Antice, tot trebuie să le spunem copiilor ce sunt și că este o religie pe care și-au făcut grecii. Recent am avut o discuție cu băiatul nostru David care tocmai le învață la școală și când l-am întrebat ce crede, mi-a spus că grecii și-au făcut niște zei mai păcătoși ca ei ca să-și poată îndreptăți trăirea lor păcătoasă și mi-a dat multe exemple. Cel mai bine este să-i învățăm pe copiii să aibă o atitudine trează și toate lucrurile care li se spun la școală să le abordeze din perspectiva Cuvântului lui Dumnezeu și să le folosească ca și punct de pornire pentru a le vesti colegilor și profesorilor Evanghelia.

6. Trebuie să le interzicem copiilor unele teme de la școală

Cu ceva timp în urmă,  băiatul nostru Daniel a primit însărcinare să citească în vacanța de vară și cartea „Hronicul Găinarilor” de Aureliu Busuioc. După ce i-am cumpărat cartea ( mai bine n-o cumpăram nici odată…) i-am dat să o citească. N-au trecut nici 20 de minute de citire și a venit Daniel foarte indigant să-mi spună că el refuză să citească mai departe. L-am întrebat de ce și mi-a arătat chiar de la primele pagini scrise niște înjurături porcoase. Am apreciat mult discernământul fiului și m-ași fi bucurat și mai mult dacă avea acest discernământ și profesoara, și cei de la Ministerul Educației ca să nu le recomande astfel de cărți copiilor. M-am mai bucurat și de faptul că nu a fost nevoie să-i interzic copilului să citească acea carte. El avea discernământul lui și a știut să facă deosebire între ce este bine și ce este rău și l-am apreciat pentru aceasta.

Invit pe toți cititorii să se expună pe marginea acestei întrebări și să scrie despre experiențele lor la comentarii. Ce ați făcut ca și părinte când la școală copiii au fost învățați lucruri greșite sau chiar dăunătoare?

Ași dori să știu și părerea elevilor despre subiectul discutat în acest articol…

http://moldovacrestina.md