Categorie: FAMILIE

Întrebare:

Am ceva delicat sa va intreb. E clar ca sotul trebuie sa-si iubeasca sotia asa cum a iubit Hristos Biserica si este capul ei. Tot asa sotia trebuie sa se supuna/sprijine sotul ca pe Domnul insusi. Deseori nevestele se pling ca sotii nu le zic prea des te iubesc, de exemplu, chiar daca prin ceea ce fac acestia arata clar ca-si iubesc sotia si familia. De exemplu, muncesc pentru o casa, iarta, tolereaza etc. În sens invers, desi alti soti nu mai contenesc cu vorbele dulci pe la spate, nu ar ezita a-si insela nevestele etc. Tot asa unele neveste atita vreme cit li se fac poftele totul e ok, insa in caz contrar de la te iubesc pina la a-i sparge capul sotului nu e decit un pas. Cum considerati ca e mai bine sa se comporte un sot – sa fie mieros in vorbe dar de fapt sa-si urmeze interesele meschine sau sa fie ponderat/practic si sa nu exagereze in te iubescuri dar sa fie pe deplin constient de rolul sau ca si cap de familie. Cu alte cuvinte dragalasenie falsa sau pragmatism/ponderanta? Va multumesc si Doamne ajuta!

Ambele cazuri pe care le-ați descris nu aduc împlinire în familie. Când cineva spune cuvinte de dragoste, dar prin purtare arată lipsa acesteia, aduce întristare. Parcă ar fi mai bun al doilea caz, când se poartă frumos și bine cu partenerul de căsătorie, dar totuși, nu este bine ca să lipsească cuvintele de dragoste dintr-un cuplu, tot așa cum nu trebuie să lipsească cuvintele de dragoste între membrii unei familii.

Noi toți avem nevoie să auzim cuvinte de dragoste și acestea ne fac bine. În cartea Proverbelor lui Solomon este scris:

Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase. – (Proverbe 16:24)

Cum vedeți, aceste cuvinte prietenoase de dragoste ne sunt benefice fiecărui pentru că nu doar ne fac să ne simțim bine, dar ne aduc și sănătate.

Apostolul Ioan a fost numit apostolul dragostei pentru că a scris mult despre aceasta. În Epistola I el se adresează destinatarilor cu cuvinte de dragoste. De 5 ori îi numește “preaiubiților” și de 6 ori le spune “copilașilor” ( tot o expresie care arată dragoste și afecțiune). Deci, cum vedeți, vorbirea lui arăta multă dragoste și afecțiune față de destinatari. Dar tot în această epistola Apostolul Ioan a scris:

Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul. Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi ne vom linişti inimile înaintea Lui, în orice ne osândeşte inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte toate lucrurile. (1 Ioan 3:17-20)

Apostolul arată în textul de mai sus că sunt unii oameni care spun că îi iubesc pe alții dar nu fac fapte care ar demonstra această dragoste și deci, ei sunt fățarnici când spun că iubesc pe alții. Dacă dragostea se limitează doar la vorbe, atunci înseamnă că ea nu există. Totuși, dragostea adevărată trebuie să se manifeste și în vorbe și în fapte, pentru că fiecare din noi avem nevoie anume de o astfel de manifestare a dragostei.  Dumnezeu și-a arătat dragostea lui față de noi prin faptul că L-a jertfit pe Fiul Său Isus Hristos pentru păcatele noastre pe când noi eram păcătoși. Și Dumnezeu nu s-a limitat să aducă doar această jertfă, ci a trimis mesajul Evangheliei care a fost scris pe paginile Sfintelor Scripturi și propovăduit de atunci încoace. Biblia conține cuvintele de dragoste ale lui Dumnezeu. Să luăm bine seama la cuvintele și la faptele pe care le-a făcut Dumnezeu din dragoste pentru noi și să credem în Fiul Lui Isus Hristos ca să primim iertarea de păcate și întrare în Împărăția Lui. Așa să ne ajute Dumnezeu.

http://www.moldovacrestina.net

Întrebare:

Aș dori să vă întreb despre divorț. Conform Vechiului Testament, bărbatul avea dreptul să dea o carte de despărțire soției în caz că nu mai simțea nimic pentru ea – împietrirea inimii. Era asta valabil și în sens invers? Soția putea face același lucru? Odată cu venirea lui Mesia Isus Hristos, singura pricină de divorț între soți este adulterul. De ce credeți că împietrirea inimii = nepotrivire de caracter = incompatibilitate la pat etc. au fost excluse de Hristos din lista motivelor de despărțire? Vă mulțumesc din nou și răspundeți doar în măsura în care puteți și doriți. Doamne ajută!

Pentru început să privim la câteva…

Clarificări referitoare la cartea de despărțire

Legea din Vechiul Testament, care se referă la cartea de despărțire, spune următoarele:

Când cineva îşi va lua o nevastă şi se va însura cu ea şi s-ar întâmpla ca ea să nu mai aibă trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva ruşinos în ea, să-i scrie o carte de despărţire, şi, după ce-i va da-o în mână, să-i dea drumul din casa lui. Ea să iasă de la el, să plece şi va putea să se mărite după un alt bărbat. Dacă şi acesta din urmă începe s-o urască, îi scrie o carte de despărţire şi, după ce i-o dă în mână, îi dă drumul din casa lui; sau, dacă acest bărbat din urmă, care a luat-o de nevastă, moare, atunci bărbatul dintâi, care îi dăduse drumul, nu va putea s-o ia iarăşi de nevastă, după ce s-a pângărit ea, căci lucrul acesta este o urâciune înaintea Domnului, şi să nu faci vinovată de păcat ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul Dumnezeul tău. (Deuteronomul 24:1-4)

Conform acestui text, motivul pentru care bărbatul îi dădea carte de despărțire era pentru că găsea el ceva rușinos în ea sau pentru că o ura. Fariseii din vremea Domnului Isus au ajuns să întrebe dacă prin această lege putea bărbatul să-și lase nevasta din orice pricină.

Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?” Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” „Pentru ce, dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire şi s-o lase?” Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa. Eu, însă, vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.” (Matei 19:3-9)

Deci, legea cu cartea de despărțire era pentru a proteja femeia de un bărbat care are inima împietrită și pentru a-i da posibilitate victimei să-și poată forma o altă familie și să fie fericită.

O altă întrebare a fost dacă…

Era îngăduit femeii să divorțeze de bărbat?

În acest sens, doresc să citez următorul text din Biblie:

Dacă un om îşi va vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum ies robii. Dacă nu va plăcea stăpânului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea; dar nu va avea dreptul s-o vândă unor străini, dacă nu-şi va ţine cuvântul. Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor. Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintâi din hrană, din îmbrăcăminte şi din dreptul ei de soţie. Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieşi, fără nicio despăgubire, fără să dea bani. (Exodul 21:7-11)

Evident că textul abordează o situație mai diferită și anume, atunci când cineva, fiind silit de datorii, a ajuns să-și vândă fiica în robie și fata aceasta ajunge să fie luată de nevastă de către stăpân sau să fie dată de nevastă unuia din fiii stăpânului. În cazul în care stăpânul mai lua și o altă nevastă fiului său, nu avea dreptul să-i scadă nimic din ceea ce se cuvine primei lui soții. El trebuia să-i asigure hrană, îmbrăcăminte și o relație sexuală care să-i aducă ei împlinire. Aceasta este numită aici dreptul de soție și  1 Corinteni 7 clarifică că acest “drept de soție” se referă la relația sexuală. Dacă soțul ei o nedreptățește și  o lipșete de unul din aceste trei lucruri în favoarea celeilalte soții pe care și-a luat-o, prima putea să plece de la el. Atrag atenția că aici nu era vorba despre un soț care a îmbătrânit, sau este bolnav sau nu știu ce alt motiva are din care nu mai era în stare să facă față datoriilor pe care le are față de soția sa, ci de unul care are putere și capacitate însă o nesocotește și nu se îngrijește de nevoile ei.

Să avem inimi de carne

Conform pasajelor din Vechiul Testament și, în cazul când soțul iniția divorțul, dar și atunci când era inițiat de soție, avem de a face cu oameni cu inima împietrită. Domnul Isus a spus că există o doar singură pricină serioasă care poate duce la divorț și aceasta este preacurvia. Dar nici aceasta nu trebuie să se întâmple niciodată în familiile creștine pentru că, în ziua când am intrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos, am fost izbăviți de acea inimă de piatră și am primit în schimbi inimi de carne, care sunt sensibile la Cuvântul lui Dumnezeu și care pot să iubească cu dragostea pe care am primit-o de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt, când am crezut în adevărul Evangheliei. Când vorbește despre inima de carne în cartea prorocului Ezecheiel, Dumnezeu spune astfel:

Le voi da o altă inimă şi voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră şi le voi da o inimă de carne, ca să urmeze poruncile Mele, să păzească şi să împlinească legile Mele; şi ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor. (Ezechiel 11:19-20)

Nepotrivirea de caractere a fost exclusă de Domnul Isus, pentru că cei care au inimi de carne nu mai trăiesc ca mai înainte, urmărind doar foloasele lor. Ei sunt oameni transformați, care au Duhul Sfânt și care au caracterul Domnului Isus. Biblia spune că…

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. (Galateni 5:22-24)

Priviți la calitățile de caracter ale celui care are Duhul Sfânt și trăiește după îndemurile Lui și întrebați-vă dacă poate fi vorba despre nepotrivire de caractere la cei care au astfel de calități? Apoi, tot așa și cu incompatibilitatea la pat. Oamenii născuți din nou știu că relația sexuală este datorie de soț și soție și trebuie îndeplinită cu ascultare de Dumnezeu care spune:

Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre. (1 Corinteni 7:3-5)

Cel mai important lucru este că creștinul adevărat nu caută doar folosul lui, ci caută folosul aproapelui său și în căsătorie caută binele partenerului sau partenerei de legământ. Când îl iubești pe celălalt și îi dorești binele incompatibilitățile dispar sau sunt acoperite cu dragoste.

Dumnezeu să ne ajute pe toți cei care am crezut în Domnul Isus și am primit inimi de carne la intrarea  în Noul Legământ, să trăim după îndemnurile Duhului Sfânt, care locuiește în noi. Iar cei care sunt chinuiți în căsătoriile lor și își chinuiesc partenerul sau partenera din pricina inimii de piatră pe care o au, să se grăbească să creadă din inimă în Evanghelie, ca să fie mântuiți și să primească și ei inimi de carne. Așa să ne ajute Dumnezeu.

http://www.moldovacrestina.net