Categorie: Întrebări-Răspunsuri

Care este importanţa Mesei/Cinei Domnului?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Întrebări-Răspunsuri, Cina D-lui, MEDITAŢII

 

întrebare

Întrebare: Care este importanţa Mesei/Cinei Domnului?

Răspuns: Studierea Cinei Domnului reprezintă o experienţă sufletească tulburătoare şi emoţionantă datorită semnficaţiilor adânci pe care le comportă. Cina Domnului sau Cina cea de Taină a avut loc în perioada sărbătorii Paştilor, imediat înaintea morţii Domnului Hristos, astfel încât El a instituit mai mult decât un ceremonial pe care a cerut să îl respectăm şi noi, fiind cea mai înaltă expresie de închinare creştină. Scopul acesteia este acela de a ne aminti în sufletele noastre de moartea şi învierea Domnului Iisus Hristos şi să privim în viitor la întoarcerea Sa în glorie.

Paştile erau cea mai sacră sărbătoare din anul religios evreiesc. Ea comemora ultima plagă din Egipt, când întâii născuţi ai egiptenilor au murit iar evreii au fost eliberaţi prin ungerea stâlpilor uşilor cu sânge de miel. Mielul a fost apoi gătit şi consumat cu azimi (pâine nedospită). Dumnezeu a poruncit atunci ca acest moment din istoria poporului evreu să fie celebrat în fiecare an. Exod 12 prezintă detaliile instituirii acestei sărbători.

În decursul celebrării acestei sărbători, Iisus şi ucenicii Săi au cântat împreuna unul sau mai mulţi psalmi de slavă (Psalmii 111 – 118). Apoi Iisus a luat o pâine şi a mulţumit lui Dumnezeu. Împărţind-o ucenicilor, El a spus: “Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi”. În mod similar, El a luat un pahar, a cerut binecuvântarea lui Dumnezeu, apoi l-a dat ucenicilor să bea, zicând: “Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi; să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea”. El a încheiat celebrarea cu o cântare apoi au mers împreună în noapte către Muntele Măslinilor. Acolo Iisus a fost trădat de Iuda, după cum fusese profeţit. Iar în ziua următoare Iisus a fost crucificat.

Referinţele biblice cu privire la Cina cea de Taină se găsesc în Sfintele Evanghelii după Matei 26:26-29, Marcu 14:17-25, Luca 22:7-22, şi Ioan 13:21-30. În ceea ce priveşte celebrarea Cinei Domnului, apostolul Pavel a scris sub revelaţie divină versetele din 1 Corinteni 11:23-29. (aceasta pentru că desigur Pavel nu a fost prezent la Cina cea de Taină). Apostolul Pavel include în versetele scrise de el un lucru care nu se găseşte în Evanghelii, şi anume: “De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului” (11:27-29). Am putea să ne întrebăm ce înseamnă să luăm parte la aceasta celebrare “în chip nevrednic”. Poate însemna să nu luăm în considerare adevărata semnificaţie a pâinii şi vinului, uitând astfel de preţul imens pe care Mântuitorul nostru l-a plătit pentru ispăşirea păcatelor noastre. Sau mai poate însemna să ajungem să transformăm această celebrare într-o ceremonie sau ritual formal, ori a veni la Masa Domnului cu păcate nemărturisite. Pentru a respecta ceea ce a spus Dumnezeu prin apostolul Pavel, fiecare dintre noi trebuie să ne examinăm sufleteşte înainte de a mânca din pâine şi de a bea din pahar aşa încât să luăm în considerare avertismentul apostolului Pavel.

Un alt element important pe care apostolul Pavel l-a menţionat şi care nu se găseşte în Evanghelii este acela că “oridecâteori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El” (11:26). Aceasta stabileşte limita de timp în ceea ce priveşte această celebrare – până la venirea Domnului. Iată cum învăţăm modul cum Domnul Iisus Hristos a utilizat două dintre cele mai fragile lucruri ca simbol pentru trupul şi sângele Său, în vederea celebrării morţii Sale.

El a spus că pâinea vorbeşte despre trupul Său care urma să fie frânt – nu era vorba despre frângerea oaselor, ci despre o frângere care Îl făcea greu de recunoscut (Psalmul 22:12-17, Isaia 53:4-7). Vinul vorbeşte despre sângele Său, indicând moartea pe care El urma să o experimenteze în curând. El, Fiul perfect al lui Dumnezeu, a împlinit nenumăratele profeţii din Vechiul Testament care anunţau un Răscumpărător (Geneza 3:15, Psalmul 22, Isaia 53 etc.). Atunci când El a spus “să faceţi aceasta în amintirea Mea”, a indicat faptul că era vorba despre o celebrare care trebuie continuată în viitor. De asemenea, El a arătat că Paştele cerea moartea unui miel şi a arătat înainte către Mielul lui Dumnezeu care avea să ia păcatele lumii asupra Lui, lucru care astăzi este deja împlinit. Noul Legământ a împlinit acest lucru când Iisus Hristos, Mielul Paştilor (1 Corinteni 5:7) a fost sacrificat (Evrei 8:8-13). Astfel, nu a mai fost nevoie de continuarea sistemului de jertfe din Vechiul Testament (Evrei 9:25-28).

http://www.gotquestions.org/

Cum să răspundă creștinii la extremismul islamic din Europa?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Întrebări-Răspunsuri, EDITORIALE, MEDITAŢII

Întrebare:

Locuiesc în Franța și sunt tulburată de ultimele evenimente legate de actul terorist săvârșit în redacția săptămânalului satiric „Charlie Hebdo” și de manifestările extremiste musulmane, dar și de cele anti-musulmane, care au început de mai multă vreme în Germania și în alte țări ale Europei și cred că la scurt timp vor lua mare amploare și în Franța. Ce atitudine trebuie să luăm noi, creștinii, și ce avem de făcut în aceste împrejurări? Vă mulțumesc pentru răspuns. 

Primul lucru pe care este dator și trebuie să-l facă fiecare creștin este…

Să ne rugăm

În Sfânta Scriptură ne este dat acest îndemn de la Dumnezeu prin apostolul Pavel :
Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului. (1 Timotei 2:1-4)

Să ne rugăm pentru autoritățile Franței și a celorlalte state europene ca să ia hotărâri înțelepte acum și să poată curma declanșarea terorismului. Este mai ușor să blamăm, să criticăm, să nesocotim etc., dar de la noi se cere să ne rugăm acum pentru cei înălțați în dregătorii, pentru conducerile țărilor, poliție etc. ca să le dea Domnul înțelepciune, putere și discernământ ca să știe ce au de făcut și să oprească astfel pe cei răi care au declanșat teroarea.

Să ne rugăm pentru toți locuitorii țării ca să se poarte cu înțelepciune, să nu se lase prinși nici de frică și nici de ură, ci să caute pacea și să o urmărească. Să ne rugăm ca toți oamenii să-L caute pe Dumnezeu și să-și deschidă inimile la Evanghelie ca să fie mântuiți.

Să nu ne lăsăm biruiți de frică sau ură

Oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu se lasă cuprinși și doborâți de ură față de musulmani și imigranți. Unii își fac cunoscută public opinia, alții tac, dar o țin în inimă. În inimile noastre, a creștinilor, nu este și nu trebuie să fie niciodată loc pentru ură. Dumnezeul nostru este dragoste și noi tot suntem chemați la dragoste. Iată îndemnul pe care îl primim din Sfintele Scripturi:
Adu-le aminte să fie supuşi stăpânirilor şi dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun, să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blândeţe faţă de toţi oamenii. Căci şi noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice. (Tit 3:1-7)

Să arătăm bunătate, cumpătare și blândețe  față de imigranți, inclusiv față de cei care sunt de religie islamică sau altă religie, dar să nu ne oprim aici.

Să le vestim Evanghelia tuturor

Este de datoria noastră, a creștinilor, să le vestim pe Hristos tuturor oamenilor din țara noastră și așa trebuie să procedăm și cu privire la musulmani. Nu treceți indiferent pe lângă acești oameni. Dacă vă sunt vecini sau colegi, mergeți să le spuneți despre Hristos și Evanghelie. Invitați-i să învețe din Sfintele Scripturi. Invitați-i la biserică. Oamenii aceștia sunt de mare preț în ochii lui Dumnezeu și au nevoie de mântuire.

Să nu ne hrănim cu nădejdi înșelătoare

Să nu trecem cumva în altă extremă și să acceptăm părerea celor care încearcă în fel și chip să ne convingă că islamul este o religie a păcii. Acolo unde vedem începuturi de extremism religios și chemare la terorism, este de datoria noastră să anunțăm autoritățile, iar cei care sunt în poziții și au responsabilitatea să apere poporul să-și facă datoria și să curme răul la timp. Să nu se hrănească nimeni cu nădejdi înșelătoare, căci răul crește repede atunci când este desconsiderat.
În concluzie, vă îndemn să vă faceți o listă concretă a nevoilor de rugăciune și să vă rugați sistematic, potrivit cu ele. Tot așa, vedeți cine sunt oamenii pentru care trebuie să vă rugați, să le arătați bunătate și să mergeți să le vestiți Evanghelia și mergeți chiar azi să începeți. Iar dacă cunoașteți anumite pericole în dezvoltare, mergeți tot azi să le raportați la poliție sau în instanța de care ține pericolul respectiv.

Cum să-ți reînnoiești relația cu Dumnezeu?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Întrebări-Răspunsuri, DILEME, EDITORIALE

Întrebare:

Am o problemă în familie și în suflet: în relația noastră cu Tatăl ceresc a apărut o prăpastie… Nu mai am acea plăcere în citirea Bibliei. De rugat noi ne rugăm în gînd și fuga. Îmi lipsește acel moment de părtășie cu El. Nu știu cum aș putea să reînoiesc acea relație, dragostea dintîi. Soțul meu  tot nu prea a avut astfel de conversație cu Domnul în care să prindă puteri. El nu știe cum e aceasta, dar eu deja nu știu cum să-l ajut și pe el cînd singură am căzut… Stau cu copilul mic acasă și îi cînt adesea cîntece creștine și nu vreau să dau vina că nu am timp pentru rugăciune sau citirea Cuvîntului, căci mă voi înșela singură pe mine, dar nu mă pot impune. În biserica pe care o frecventez simt un duh zdrobit… Avem prieteni care se simt la fel ca noi Și chiar avem gînduri să ne schimbăm cu membria în altă biserică, că aici ne scufundăm mai mulți. Am nevoie parcă să mă împingă cineva și să mă aprinda cu acel foc al credinței. În plus, aș vrea să și slujesc cumva, chiar dacă am copil mic acasă. Ne străduim cu soțul să dăm și o parte din banii noștri în misiuni, dar parcă aș vrea și eu ceva să mai fac. Cînd nu aveam copil adesea mergeam prin sate sau tabere. Chiar însărcinată am mers, dar acum parcă nu știu ce aș putea face..? Am nevoie de un sfat. Voi fi foarte recunoscătoare dacă o să mă puteți sfătui și dacă vă veți ruga și pentru familia noastră. Mulțumesc mult!

Înainte ca să încep a scrie răspunsul meu în acest articol m-am rugat pentru toate nevoile care le-ați scris și ca să primiți sfatul meu bun în întregime și să faceți așa cum vă voi sfătui.

Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire

În vestita Predică de pe munte Domnul Isus Hristos a spus că sunt fericiți oamenii care sunt săraci în duh, căci a lor este Împărăția Cerurilor și tot cu privire la acești oameni a mai spus El că  sunt flămânzi și însetați după neprinănire și vor fi săturați. Faptul că mi-ați scris despre această stare și că sunteți conștientă de prăpastia care a apărut îmi arată că sunteți flămândă și însetată după neprinănire. Acum, dacă veți fi gata să faceți tot ce spune Dumnezeu, veți fi săturată de neprihănire. Veți reuși să vă întoarceți la starea spirituală pe care spuneți că ați avut-o înainte și, cu siguranță, veți fi ridicată de Dumnezeu pe noi culmi duhovnicești, căci El dorește aceasta pentru fiecare copil al Său.

Căutați mai întâi neprihănirea lui Dumnezeu și Împărăția Lui

Tot în Predica de pe munte Domnul Isus arată cum se poartă și care sunt prioritățile unui bărbat sau a unei femei care este flămândă și însetată după neprihănire. El sau ea nu se vor lăsa prinși de îngrijorările veacului acestuia, ci vor face eforturi de altă natură, cum a spus Domnul nostru:
Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Matei 6:33)

Dumnezeu este în stare să ne satisfacă deplin și totdeauna foamea și setea noastră după neprihănire, dar El dorește să vadă efort și pasiune din partea noastră. Satisfacerea acestei nevoi trebuie să fie alegerea noastră personală și se va manifesta prin eforturile pe care le facem. Iată câteva lucruri concrete pe care trebuie să le facem căutând mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui.

Depărtați-vă de oamenii care au o formă de evlavie

Nu mi-ați scris despre prietenii pe care îi aveți, dar vă propun să faceți o evaluare și să vedeți cine sunt ei și ce influență au asupra familiei dumneavoastră. În Epistola II către Timotei apostolul Pavel i-a scris astfel:
Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.(2 Timotei 3:1-5)

La prima vedere s-ar părea că apostolul se referă la oameni necredincioși, din afara Bisericii. Dar nu este așa. El se referă la cei care se pretind a fi credincioși, dar care au doar o formă de evlavie. Adică, vin și ei din când în când la biserică (sau poate chiar și sistematic), se salută ca și creștinii, pot să cânte, poate dau și zeciuiala pentru lucrarea lui Dumnezeu, dar nu au o relație personală cu El .De ce? Pentru că iubesc mai mult plăcerile decât pe Dumnezeu. Când este vorba să aleagă între Dumnezeu și plăcerile lumii acesteia, ei aleg pe ultimele. Ei sunt cei care zic că nu au timp să vină seara la studierea Sfintelor Scripturi, că au familii și sunt foarte ocupați și multe alte scuze, dar care venind acasă de la serviciu stau în fața televizorului și nu le pasă nici de copii, nici de starea lor spirituală și nici de marea chemare pe care au primit-o de la Domnul Isus Hristos de a duce Evanghelia celor pierduți. Începeți deja să-i recunoșteți pe acești oameni? Biblia spune să vă depărtați de ei. Cum? Să o mai răriți cu statul la discuțiile propuse de ei sau cu mersul la activitățile lor prin care nu urmăresc decât plăcerile personale, chiar dacă le numesc “părtășii creștine”. Vedeți dacă nu cumva oamenii aceștia au mers singuri în prăpastia spirituală despre care scrieți și tot ei v-au dus acolo. Dar nu vă opriți doar aici…

Alăturați-vă celor neprihăniți

În aceeași epistolă a doua către Timotei, a mai spus apostolul Pavel astfel:
Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. (2 Timotei 2:22)

Căutați și alipiți-vă de un grup de oameni care Îl iubesc pe Dumnezeu cu adevărat, care studiază Sfintele Scripturi în profunzime și trăiesc potrivit cu învățătura sănătoasă a Mântuitorului nostru și care și-au dedicat viețile propovăduirii Evangheliei. Vedeți dacă există așa un grup în biserica din care faceți parte și dacă nu există, atunci căutați-i într-o altă biserică, dar alăturați-vă neapărat la astfel de oameni duhovnicești, căci compania lor este deosebit de necesară fiecărui sfânt și sfântă. Dacă nu cunoașteți un astfel de grup, scrieți-ne printr-un mesaj privat și vă vom direcționa spre un astfel de grup.

Studiați Sfintele Scripturi

Înainte de plecarea în veșnicii, apostolul Pavel i-a scris lui Timotei astfel:
Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat; din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 3:14-17)

Timotei a primit învățătură din Sfintele Scripturi din pruncie, de la bunica sa Lois și de la mama sa Eunice. Apoi, a fost alături de apostolul Pavel și a continuat să învețe mult din Scripturi. Acum, apostolul Pavel, înainte de plecarea sa din viață, îi spune lui Timotei să facă efortul și să rămână în lucrurile duhovnicești. Vedeți? Nu se bizuiește doar pe simpla lui pasiune sau atracție, ci îi spune că trebuie să aibă o disciplină duhovnicească pentru studierea continuă a Sfintelor Scripturi. Toți oamenii duhovnicești din toate vremurile au avut această disciplină.

Săptămâna viitoare vom începe prima sesiune a noului grup de la Institutul de Studiu Biblic Inductiv din Moldova unde vom pregăti învățătorii în vederea predării Bibliei după materialele și metoda de studiu inductiv. În felul acesta vrem să-i ajutăm și pe ei și pe cei care vor învăța de la ei să se îndrăgostească de studierea Sfintelor Scripturi și să învețe o disciplină duhovnicească importantă fără care nici un creștin nu poate crește în sfințenie și nu poate să-i fie plăcut lui Dumnezeu.  Veniți să învățați la această sesiune și invitați pe alți slujitori, învățători, predicatori din biserica locală și din alte biserici ca să învățăm toți împreună din Cuvânt și apoi să zidim împreună Biserica lui Hristos, căci la aceasta am fost chemați. Dacă noi, cei care suntem responsabili să dăm învățătură,  nu ne facem slujba, apatia și indiferența va cuprinde bisericile noastre.

Implicați-vă în lucrarea lui Dumnezeu

La nașterea noastră din nou fiecare am primit daruri duhovnicești ca să slujim sfinților în Biserica lui Hristos și ca să ducem Evanghelia celor pierduți. Dacă abandonăm această chemare și responsabilitate și dacă nesocotim darurile duhovnicești pe care le avem, nu putem fi împliniți ca și creștini. Dumnezeu să binecuvânteze dorința pe care v-a pus-o în inimă pentru implicare în lucrarea Lui. Așa cum ați făcut tabere înainte, faceți și acum uz de experiența pe care o aveți deja și implicați-vă în proiectul TABERE 1678 ca să organizați o tabără sau mai multe în localitățile din țara noastră. O altă mare nevoie de implicare este în proiectul “Dreptul la viață al copilului nenăscut” prin care creștinii merg în țara întreagă și le prezintă oamenilor perspectiva biblică asupra avortului. Aceasta se face pentru a salva viețile copiilor înainte ca ei să fie avortați și ca să arătăm iertarea ce o pot găsi în Hristos femeile și bărbații care s-au făcut vinovați de moartea copiilor avortați. Există multe alte nevoi în lucrarea Evangheliei care așteaptă implicarea tuturor creștinilor.
Mulțumiți lui Dumnezeu că v-a arătat această stare și începeți să vă faceți partea ca să experimentați schimbarea dorită și să aveți o viață spirituală împlinită. Căutați Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui. Feriți-vă de oamenii care au o formă de evlavie și mergeți la părtășie cu cei care Îl caută pe Dumnezeu dintr-o inimă curată. Studiați Sfintele Scripturi și implicați-vă în lucrarea măreață a Evangheliei. Așa să vă ajute Dumnezeu.

Despre originea cuvântului ”Crăciun”

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Articole pt.sărbătorile de iarnă, Întrebări-Răspunsuri

Cele mai multe cuvinte ale limbii române nu au o origine cunoscută

Aceasta este premisa de bază de la care trebuie să pornim în abordarea acestui subiect. Gabriel Gheorghe, în studiul cu numele “Originea cuvântului Crăciun“, face următoarea afirmaţie:

Aproape în totalitate cuvintele din lexicul de bază al limbii române ţărăneşti nu au origine cunoscută. Pentru multe din acestea dicţionarele indicăetimologie necunoscută, dar şi originile ATRIBUITE unora din aceste cuvinte sînt, cel mai adesea, simple fantezii, fie direct rezultatul unor superstiţii istorice, lingvistice sau culturale. (Gabriel Gheorghe, Originea cuvântului Crăciun)

Cuvântul “Crăciun” nu face excepţie în acest sens, cu toate că s-au făcut foarte multe încercări din partea savanţilor de a dovedi originea lui.

Rezultatele cercetărilor savanţilor sunt foarte controversate

Unii consideră că termenul provine din latinescul calatio cu forma sa de acuzativcalationem. La romani prin calatio se înţelegea convocarea poporului de către preoţii păgâni în fiecare zi de întâi a lunii pentru anunţarea sărbătorilor din luna respectivă, şi, prin extindere, sărbătoarea în general, căci cea mai importantă calatio era aceea de la 1 ianuarie. Alţi cercetători derivă cuvântul Crăciun din etimonul creatio (cu acuzativul creationem, în latina vulgară creation / creatiun) deci, ziua creării sau a facerii lui Isus, ceea ce este total greşit din punct de vedere al adevărului Sfintelor Scripturi, pentru că Domnul Isus este născut din Tatăl şi nu făcut. Există şi un număr de savanţi care susţin următoarea teorie care pare nu mai puţin fantastică şi care este suportată şi prezentată astfel şi de sus numitul Gabriel Gheorghe astfel:

În Spaţiul primordial al Europei, cel Carpatic, pe ambii versanţi ai lanţului Carpatic, se găseau numeroase mânăstiri în care vieţuiau, după principiile dreptăţii, sihaştri-isihaşti carpatici care aveau unele cunoştinte de fitoterapie. Într-o ţară acoperită în proporţie de cca 79% de păduri (Pădurile României, p.163), cu sate rare, ierni grele şi lungi, iarna mai ales, datorită lipsei fructelor şi legumelor verzi, lipsa de vitamine era acută, iar în absenţa din alimentaţie a vitaminei C, oamenii acelor timpuri se îmbolnăveau de scorbut. În aceste situaţii, isihaştii carpatici recoltau crăci de vîsc şi le duceau în sate, învăţându-i pe oameni cum să le folosească, pentru ei şi pentru animalele lor (decoct, infuzie, tocarea şi mâncarea frunzelor verzi crude) pentru a se vindeca de această boală cumplită, înainte de a se cunoaşte existenţa vitaminei C. Un astfel de călugăr, purtând în spinare desaga doldora cu crăci sacre, era numit de săteni Moşul cu crăci sau Moş Crăciun. Din cele prezentate în acest studiu, rezultă că sărbătoarea Crăciunului, a Crăcilor sacre, vindecătoare, a fost instituită, demult, în preistorie, ca reflex al unui aspect existenţial vital. Nu se găseşte nici o legătură cu vreo naştere. (Gabriel Gheorghe, Originea cuvântului Crăciun)

Am îndoieli cu privire la această teorie, dar nu pot accepta nicidecum ultima frază din afirmaţia savantului, că nu se găseşte nici o legătură între sărbătoarea Crăciunului cu vreo naştere, pentru că realitatea este cu totul alta.

Toate popoarele sărbătoresc Naşterea Domnului Isus la Crăciun

Indiferent de cuvântul care îl folosesc pentru a numi această sărbătoare (Crăciun, Christmas, etc. ) toate popoarele şi toţi oamenii sărbătoresc anume atunci măreţul eveniment al naşterii (întrupării) Domnului Isus Hristos, care este descris astfel în Biblie:

În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit, şi el din Galilea, din Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, – pentru că era din casa şi din seminţia lui David, – să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. (Evanghelia după Luca 2:1-7)

Dumnezeu nu specifică în Biblie data exactă a naşterii Domnului Isus Hristos

În Cuvântul lui Dumnezeu sunt înregistrate datele exacte ale multor evenimente. De exemplu, cartea proorocului Hagai începe astfel:

În anul al doilea al împăratului Dariu, în ziua întâi a lunii a şasea, Cuvântul Domnului a vorbit prin proorocul Hagai către Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, şi către Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot… (Hagai 1:1)

Nu tot aşa este cu evenimentul măreţ al Naşterii Domnului nostru Isus Hristos. Dumnezeu a vrut să lase această dată nefixată în Scripturi şi credem că au fost anumite motive pentru aceasta. Mult mai târziu s-a fixat o dată pentru sărbătorirea evenimentului. A fost şi este încă multă polemică cu privire la ziua în care trebuie sărbătorită Naşterea Domnului Isus Hristos. De altfel, unii folosesc aceasta şi pentru atacuri politice sau individuale.

Creştinii adevăraţi sărbătoresc naşterea Domnului Isus în fiecare clipă

La întruparea Sa, Mântuitorul a venit în această lume ca să ne aducă mântuirea şi nădejdea vieţii veşnice. Cei ce au crezut în El din toată inima, au primit iertarea de păcate şi făgăduinţa moştenirii Împărăţiei lui Dumnezeu. Toţi care ne bucurăm de această nădejde avem un privilegiu foarte mare să-L sărbătorim pe Mântuitorul zilnic şi să celebrăm persoana şi lucrarea Lui.

A treia din cele 10 porunci ale lui Dumnezeu spune:

Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. (Exodul 20:7)

Să luăm bine seama ca nu cumva prin discuţii cu privire la originea sau data Crăciunului să ajungem a necinsti Numele Domnului Isus, care este Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.

Acasă

Cum este corect să sărbătorești Crăciunul?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Articole pt.sărbătorile de iarnă, Întrebări-Răspunsuri, DILEME

Cu caţiva ani în urmă mă aflam în Statele Unite ale Americii înainte de Crăciun. Sărbătoarea aceasta se pare că este cea mai importantă pentru oamenii acestei ţări. Pe când mergeam cu un prieten din Sacramento spre Castro Valley, am văzut noaptea, scrisă cu litere foarte mari care luminau, o inscripţie ce m-a mişcat mult. Era scris: “Jesus is the reason for the Season!” şi în traducere înseamnă “Isus este motivul/sensul acestei sărbători!”. Crăciunul mai este numit de americani şi “Season”. Sensul acestei inscripţii este foarte adînc şi implică o tristă realitate. Oamenii sărbătoresc Crăciunul peste tot, dar până şi în cele mai civilizate ţări nu au mai păstrat nimic din sensul iniţial al sărbătorii. În alt an tot de Crăciun mă aflam cu soţia în aeroportul din Amsterdam şi un grup de muzicieni mergeau prin sălile mari ale aeroportului şi cântau foarte frumos cu instrumente muzicale. Dar, timp de mai multe ore, nu am auzit de la ei nici măcar o singură melodie a vreo unei cântări de Crăciun şi aceasta după ce atâtea opere muzicale au fost alcătuite pe parcursul veacurilor. Nu este mai bună situaţia nici la noi în Moldova. În lunga perioadă sovietică a ateismului, oamenii nu au ştiut decât despre un Moş Gerilă inventat, ca să-i facă să uite pe Cel a cărui zi de naştere o sărbătorim la Crăciun, de Domnul Isus, Împăratul Împăraţilor şi Domnul domnilor. Să vedem…

Ce relatează Biblia despre apariţia Crăciunului?

Luca, autorul Evangheliei care îi poartă numele, a fost un grec deosebit de educat pentru vremea lui. El a găsit cu cale “după ce a făcut cercetări cu deamănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obîrşia lor, să le scrie în şir unele după altele”(Luca 1:3). Astfel, el spunea că

… îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galilea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea, şi a zis: “Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată eşti tu între femei!” Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta. Îngerul i-a zis: “Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfîrşit.” Maria a zis îngerului: “Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” Îngerul i-a răspuns: “Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfîntul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrîneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună. Căci niciun cuvînt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. Maria a zis: “Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea.” (Luca 1:26-38)

Când a aflat ca Maria este deja însărcinată, au apărut suspiciuni şi dezamăgiri în inima lui Iosif, bărbatul ei, dar el ,

…era un om neprihănit, şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gînd s-o lase pe ascuns. Dar pe cînd se gîndea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului, şi i-a zis: “Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfînt. Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mîntui pe poporul Lui de păcatele sale.” Toate aceste lucruri s-au întîmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: “Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuil”, care, tălmăcit, înseamnă: “Dumnezeu este cu noi”. Cînd s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevastă-sa. Dar n-a cunoscut-o (adica nu a întreţinut relaţii sexuale cu ea), pînă ce ea a născut un fiu.” (Matei 1:19-25)

Dar, când avea să nască Maria…

În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întîia dată pe cînd era dregător în Siria Quirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, -pentru că era din casa şi din seminţia lui David, să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Pe cînd erau ei acolo, s-a împlinit vremea cînd trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întîi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentrucă în casa de poposire nu era loc pentru ei. În ţinutul acela erau nişte păstori, cari stăteau afară în cîmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: “Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mîntuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-l veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu, şi zicînd: “Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pămînt între oamenii plăcuţi Lui.” După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: “Haidem să mergem pînă la Betleem, şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” S-au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toţi ceice i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gîndea la ele în inima ei. Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudînd pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi care erau întocmai cum li se spusese.” (Evanghelia dupa Luca 2:1-20)

Cea mai mare minune în toate cele întâmplate mai sus nu este faptul că fecioara a născut un copil sau că îngerii au venit să se arate păstorilor în câmp noaptea. Cea mai mare minunte este că….

La Crăciun Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat

Dacă evangheliştii Matei şi Luca încep relatările lor despre naşterea lui Isus în Betleem, atunci Ioan, autorul Evangheliei care îi poartă numele, porneşte relatarea despre Isus din veşnicii de unde vine Fiul lui Dumnezeu. Ioan Îl numeşte pe Isus “Cuvântul lui Dumnezeu” şi începe Evanghelia sa cu acest pasaj:

La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întunerec, şi întunerecul n-a biruit-o. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. (se referă la Ioan Botezătorul) El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Şi Cuvîntul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. Ioan a mărturisit despre El, cînd a strigat: “El este Acela despre care ziceam eu: “Celce vine după mine, este înaintea mea, pentrucă era înainte de mine”. Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sînul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” (Evanghelia dupa Ioan 1:1-18)

Aceasta este esenţa sărbătorii, aceasta sărbătorim la Crăciun – măreţul eveniment când Fiul lui Dumnezeu, care din veţnicii este cu Dumnezeu, prin care au fost făcute toate lucrurile şi prin care am fost facuţi şi noi, a luat trup omenesc pentru ca să ne aducă adevărul despre viaţa veşnică şi harul lui Dumnezeu. Aceasta este cea mai mareata sarbatoare din Univers si este important sa stii…

Cum sa sarbatoresti frumos Craciunul?

Asa cum ne relateaza textul Sfintei Scripturi, “toate lucruriule au fost facute prin El”, prin Isus, Fiul lui Dumnezeu ce a luat trup omenesc la primul Craciun. ” Lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu l-a cunoscut. A venit la ai Sai si ai sai nu l-au primit.” Si nu mai conteaza nimic altceva ce ar putea face oamenii ca sa le fie frumos Craciunul. Daca nu l-au primti pe Domnul Isus, daca nu au primit mantuirea (salvarea de pacate) care o ofera El, atunci sarbatoarea Craciunului este un prilej sa-si aminteasca si sa se gandeasca ca sunt cei mai nenorociti dintre toti oamenii, pentru ca au ramas si raman in intunericul pacatului si deznadejdii.

Cei care sarbatoresc Craciunul in toata plinatatea, sunt cei ce L-au primit, adica care cred in Numele lui Isus si carora El, maretul Imparat al Imparatilor, le-a dat dreputul sa se faca copiii lui Dumnezeu. Ce mult a fost schimbata viata mea in ziua cand am crezut in El si cata bucurie mi-a turnat in inima si imi toarna pana in prezent cunoasterea Lui si relatia pe care o am cu Cuvantul care s-a facut trup. Prin credinta in Isus am fost nascut din nou pentru o viata noua. Lucruruile vechi si nevredince de Imparatia Lui au trecut si toate lucruruile s-au facut noi. Cu o inima plina de bucurie pentru mantuirea care mi-a adus-o voi sarbatori Craciunul si in acest an. Dumnezeu sa te binecuvinteze draga cititor al acestui mesaj sa experimentezi si tu la acest Craciun bucuria cunoasterii Domnului Isus si a credintei din inima in El.

Craciuni Fericit!!!

http://moldovacrestina.md/