Este un sfânt fiecare membru al Bisericii?


Întrebare:

Omul care este membru de biserică se poate numi pe sine sfânt? Este el un sfânt?

Sfânt este cel care a fost sfinţit prin sângele sfânt al Domnului nostru Isus Hristos şi care a fost socotit neprihănit în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Sfânt. Aş vrea să încep răspunsul meu cu un pasaj din Epistola I a lui Pavel către Corinteni care scrie astfel:

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Corinteni 6:9-11)

Din acest text vedem că:

  • Creştinii Bisericii din Corint au fost spălaţi, au fost sfinţiţi şi au fost socotiţi neprihăniţi în Numele lui Isus Hristos şi prin Duhul Sfânt.
  • Sfinţirea lor a avut loc prin Duhul Sfânt, El este cel care-i face pe oameni sfinţi.
  • Unii din sfinţii din această biserică, înainte ca să fie sfinţiţi au fost curvari, închinători la idoli, preacurvari, malahi (bărbaţi care se prostituau cu homosexualii), sodomiţi (homosexuali), hoţi, lacomi, beţivi, defăimători, hrăpăreţi, etc.
  • Sunt sfinţi pentru că prin credinţă în Domnul Isus Hristos şi prin sângele Lui au fost spălaţi de toate aceste întinăciuni şi păcate.

La începutul Epistolei I către Corinteni, Apostolul Pavel spune despre creştinii acelei biserici că au fost sfinţiţi şi au fost chemaţi să fie sfinţi:

Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ceau fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru: (1 Corinteni 1:1-2)

La începutul Epistolei către Efeseni îi numeşte sfinţi pe creştinii din Biserica acelui oraş:

Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus: (Efeseni 1:1)

La începutul Epistolei către Filipeni Apostolul Pavel îi numeşte sfinţi pe toţi membrii Bisericii din acel oraş:

Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toţi sfinţii în Hristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii: (Filipeni 1:1)

Când le transmite salutări creştinilor din Filipi, Apostolul Pavel îi numeşte sfinţi pe creştinii care erau cu el la Roma şi scrie:

Toţi sfinţii vă trimit sănătate, mai ales cei din casa cezarului. (Filipeni 4:22)

Concluzia pe care trebuie să ne o facem este că orice creştin adevărat este un sfânt şi dacă nu trăieşte o viaţă sfântă, nu este nici creştin pentru că…

Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el. (1 Ioan 5:18)

Tu eşti un sfânt? Este viaţa ta trăită în sfinţenie? Dacă nu, de ce? Poate nu ai fost nici odată încă sfinţit pentru că nu ai întrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos? Grăbeşte-te să întri în Noul Legământ ca să fii sfinţit.

Dumnezeu să ne ajute pe toţi să trăim în sfinţenie potrivit cu chemarea pe care am primit-o să fim sfinţi.

http://moldovacrestina.md/

Mesaje şi coduri morale în „Cele zece porunci” – Cristian Barbosu


Cristian Barbosu 1

O carte despre Cele Zece Porunci? Poate fi un astfel de subiect interesant, la început de secol XXI? Cu siguranţă că mulţi ar răspunde că problematica atât de complexă a Decalogului reprezintă ceva depăşit, lipsit de actualitate. Cu toate acestea, cartea „Cele Zece Porunci” de Cristian Barbosu ne convinge că este important să reexaminăm cu seriozitate conţinutul acestor porunci date de Dumnezeu prin Moise, pentru întreaga umanitate.

Cristian Barbosu, un pasionat de Cuvântul lui Dumnezeu

Cristian Barbosu este păstorul bisericii Harvest Metanoia Arad. Acesta s-a născut la Arad şi a urmat trei şcoli teologice, absolvind (BA) Moody Bible Institute în 1995, Dallas Theological Seminary (ThM) în 1999, şi Trinity Evangelical Divinity School (PhD) în 2009. Cristian Barbosu este autorul volumelor „Ce vrea Dumnezeu să ştiu despre viaţa de familie”, „Cele zece porunci”, „Habacuc”.

Nevoia de Absolut

cristian barbosu

Subliniind mutaţiile ce au avut loc în gândirea oamenilor pe parcursul ultimei perioade de timp, Cristian Barbosu menţiona: „Filosofia post-modernistă a pătruns subtil în toate ramurile vieţii, influenţând pe nesimţite atât creierul cât şi inima, ba uneori, şi sufletul, creând o nouă etică, un nou sistem de valori, ba chiar şi o nouă formă de spiritualitate, privată însă de absoluturi şi mai ales de Absolut.”

Pornind de la această nevoie de Absolut, cartea „Cele Zece Porunci” ne cheamă la o reevaluare temeinică a conţinutului şi actualităţii poruncilor divine aplicate la viaţa de zi cu zi. Fără a insista pe aspecte scolastice care ar fi condus la o prezentare academică, prin reliefarea aspectelor de bază ale învăţăturii morale din cuprinsul Celor Zece Porunci, autorul reuşeşte să transmită unei mase largi de oameni un mesaj pozitiv, ce se constituie ca o chemare în a respecta adevărul de origine divină.

Despre legile morale şi spirituale

Autorul spune: „Aşa cum există legi materiale, legi ale fizicii, biologiei, chimiei, etc., la fel există şi legi morale sau spirituale impuse de către Dumnezeu. Aşa cum legile naturii sunt imposibil de contestat, ele acţionând indiferent dacă vrem sau nu, la fel şi legile morale sau spirituale există şi nu pot fi ignorate. Şi aşa cum cercetătorul ştiinţific studiază şi le explică oamenilor înţelesul adânc al legilor naturii, este de datoria noastră, a celor ce studiem Sfintele Scripturi, să explicăm semenilor noştri legile morale şi spirituale, legi care afectează atât destinul terestru al omului, cât şi dimensiunea eternă a sufletului nostru.” Aşa cum putem citi din primul capitol, cu privire la porunca întâia, vom constata faptul că argumentele lui Cristian Barbosu se succed într-o ordine logică, fără a forţa în vreun fel textul biblic şi fără a purta amprenta prejudecăţilor de natură spirituală. Putem spune că autorul reuşeşte să prezinte în mod obiectiv adevărurile Scripturii, presărând impresii şi experienţe ce ţin de realitatea cotidiană. Beneficiul unei astfel de abordări constă în faptul că această carte poate fi citită şi de către cei care nu au o pregătire teologică. Şi aici în mod deosebit, autorul a ţinut să se adreseze tinerilor, mai precis acelei generaţii de regulă ignorată de către mesajul evanghelic tradiţional.

O listă a dependenţelor

Iată ce afirmă Cristian Barbosu despre practica idolatriei în secolul nostru: „Omul, fie că vrea sau nu, fie că recunoşte sau nu, se închină cuiva. Pe vremea lui Moise, când Cele Zece Porunci au fost scrise în piatră, oamenii se închinau diferiţilor zei. Indiferent unde s-ar fi aflat, închinarea oamenilor a fost devotată unor anumiţi zei. Da, astăzi nu mai avem Baali şi nici Astartee. Dar astăzi avem aceleaşi concepte, aceleaşi ritualuri, îmbrăcate însă sub o altă formă. Baal şi Astarteea erau zeii plăcerilor de orice fel. Închinarea înaintea lor nu era ceva mistic, ci dimpotrivă, consta din pereceri şi orgii scăldate în alcool şi sex. Azi noi nu mai avem închinători la idoli, dar avem atât de mulţi oameni care au câte un viciu, oameni care se intoxică în mod abuziv cu alcool sau care îşi distrug căsnicia din cauza prostituţiei sau pornografiei. Nu, ei nu se închină niciunui idol, dar ei sunt vânduţi poftelor lor. Iar lista dependenţelor poate continua.”

Este posibilă renaşterea spirituală?

Această idolatrie ascunsă a zilelor noastre nu poate fi scoasă la lumină decât prin intermediul Celor Zece Porunci. Prin urmare, mesajul pe care ni-l transmite Cristian Barbosu constă în faptul că nu este posibil să ieşim cu bine din dilemele morale ale sec. XXI decât luând în considerare ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit prin aceste porunci. Întotdeauna, idolatria a fost distructivă şi autodistructivă, afectând deopotrivă pe cei care o practică, dar şi pe cei ce se află în vecinătatea acestor închinători. De aceea, renaşterea spirituală a generaţiei prezente nu se poate produce decât prin cunoaşterea şi aplicarea deplină a Celor Zece Porunci.

Importanţa fundamentelor

Cu siguranţa că această provocare pe care ne-o lansează autorul se consitutie ca un element de valoare ce recomandă citirea acestei cărţi şi însuşirea elementelor de valoare prezentate. „În era post-modernă în care trăim există o nevoie acută de absoluturile lăsate de Cel Divin pe paginile Scripturii. Relativismul a pătruns în mai toate sferele societăţii în care trăim. Avem nevoie însă, de nişte fundamente, de aceste absoluturi dumnezeieşti, cuprinse în Cele Zece Porunci. Ele îţi pot oferi o bază sănătoasă, trainică, atît în viaţa aceasta cât şi în eternitate.”

Octavian D. Curpaş, Phoenix, Arizona

https://rodiagnusdei.wordpress.com

Bărbatul să-și iubească nevasta


barbatilor iubiti-va nevesteleBărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,….Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş. Efeseni 5:25

Trăim în lumea în care aproape nimic nu mai are preț, în lumea în care nu doar o haina ruptă este aruncat și nu reparată, nu doar un aparat de radio este aruncat si nu reparat că mai mult aruncăm oamenii la gunoi fie că este vorba de avortarea unui copil, fie că este vorba de un divorț oamenii renunță la alți oameni ca la oricare alt lucru simplu și neimportant.

Multe cupluri sau “frânturi de cupluri” ajung la consiliere pentru că vor să se debaraseze unul de celălalt. De multe ori stau în față cu oameni aruncați la gunoi de partener și lucrul acesta se întâmplă din ambele sensuri, și bărbații și femeile au aceeași problemă. Sper să nu fiu considerat conspiraționist dar voi spune că eu am impresia că e vorba de o educare primită de societate să ajungă în punctul acesta. Divorțurile au o rata mare, muuuult prea mare decât își poate permite societatea. În 2007 de exemplu au fost mai multe divorțuri decât căsătorii în 2010 au fost 32.000 de divorțuri. Astfel, 21% dintre casatorii au luat sfarsit in 2010. In jur de 6500 de cazuri, era vorba despre căsătorii cu o vechime mai mica de 3 ani. La recensământul din 2011, s-a constatat ca românii se căsătoresc tot mai rar, iar ca media de vârstă la care are loc căsătoria a crescut. [Read more…]

Citeste mai mult…http://www.filedinjurnal.ro/page/108/

S. O. S.! Acum, cât nu e prea târziu… de Sefora Geantă


Photo

Indiferenţa ucide. Cu sânge rece. E opusul iubirii. E mai dureroasă decât ura… E ca o injecţie cu moldamin, făcută direct în inimă. Indiferenţa se răspândeşte rapid, e tot mai des întâlnită. E o stare generală ce caracterizează societatea, şi care a început, din păcate, să afecteze şi biserica.

Mă doare starea Bisericii. Cel mai mult… Aleargă răniţii la ea, căutând alinare, şi nu-i bagă nimeni în seamă! Avem biserici cu sute de membrii, ni se predică despre iubire, cântăm „vreau să-nvăț să leg o rană”, ne rugăm să se schimbe România, și nu se întâmplă nimic… Ne întrebăm de ce nu face Dumnezeu nimic, când defapt problema e la noi. Noi astupăm izvorul binecuvântării! Cu nepăsarea noastră. Cu monotonia. Cu confortul…

E posibil să vină un om străin la biserică și din zeci/sute de oameni să nu îl bage nimeni în seamă? Normal că se poate! Încet încet am renunțat la cultul părtășiei. La 12 fix se încheie programul, la 12 și un minut deja toți suntem înghesuiți la ușă, ne urcăm rapid în merțane și fuga acasă, la sarmale și la plasma de 1 metru jumate. Fără comunicare, fără pic de sacrificiu. Cei care nu se fofilează așa repede și rămân, eventual fac vreo doua selfie-uri cu prietenii, după care pleacă cu gașca la un suc.

Și ne mirăm că suntem singuri…
Citeste mai departe aici – http://seforaseah.blogspot.ro/2015/04/s-o-s-acum-cat-nu-e-prea-tarziu.html

Beneficiile Invierii – Nelu Brie


Photo via

Viata oamenilor este plina de evenimente, de lucruri importante si neimportante. De-a lungul timpului, oamenii au descoperit criterii de evaluare si selectie a lucrurilor din viata lor, astfel încât sa poata face diferenta între ceea ce este important si ceea ce este neimportant. Unul dintre criteriile folosite pentru evaluarea acestor lucruri este rentabilitatea, adica un lucru este important si prezinta interes atunci când el este rentabil, avantajos, când aduce beneficii.
Fiind în contextul Sarbatorii Pastelor, vorbim despre suferintele Mântuitorului, dar si despre glorioasa Sa Înviere. Învierea Domnului Isus Cristos dintre cei morti este miezul crestinismului si speranta crestinului.

Brie noi 13 1Dincolo de aspectul traditional, religios, care da un sentiment de bucurie, care sunt beneficiile concrete, practice, ale Învierii Mântuitorului? Pentru omul modern din secolul XXI, atât de ocupat cu problemele vietii cotidiene, traind într-o societate bogata, tehnologizata, unde religia nu mai este prioritara, este Învierea Mântuitorului rentabila, aduce vreun beneficiu real?

Daca Învierea este doar o problema de traditie si religie, atunci nu toti oamenii vor avea interes pentru acest subiect. Daca este, însa, rentabila în mod practic, daca aduce beneficii concrete, atunci dintr-o data oamenii vor avea interes si pasiune pentru aceasta.

Care sunt beneficiile Învierii Mântuitorului?

Printre altele, Învierea Domnului Isus descopera oamenilor caracterul, intentiile, resursele si posibilitatile nevazutului Dumnezeu.

I. ÎN PRIMUL RÂND, ÎNVIEREA MÂNTUITORULUI DESCOPERA PUTEREA LUI DUMNEZEU:

  • a. Învierea descopera puterea lui Dumnezeu prin faptul ca profetiile facute cu sute de ani în urma despre Învierea Mântuitorului s-au împlinit cu precizie (Psalmul 16:10; Romani 1:4). Aceasta împlinire arata ca Dumnezeu este suveran în istorie si are putere sa conduca si sa controleze evenimentele.
  • b. Învierea descopera puterea lui Dumnezeu prin faptul ca ostasii romani care pazeau mormântul sigilat al Mântuitorului au lesinat de frica în momentul glorios, ceresc al manifestarii puterii divine în Înviere (Matei 28:3-4).
  • c. Învierea descopera puterea lui Dumnezeu prin faptul ca natura a resimtit implicarea divina în acest eveniment (Matei 28:2). A avut loc un mare cutremur de pamânt în momentul actiunii îngerului pentru Învierea Mântuitorului.
  • d. Învierea descopera puterea lui Dumnezeu prin faptul ca Diavolul a fost înfrânt si Cristos a învins prin Înviere, calcând în picioare pentru totdeauna puterea satanica asupra oamenilor care intra cu Dumnezeu într-o relatie spirituala, prin credinta si pocainta (Geneza 3:14-15).
  • e. Învierea descopera puterea lui Dumnezeu prin faptul ca moartea nu are autoritate asupra sufletului si duhului oamenilor nascuti din nou. Daca în momentul mortii trupul merge înapoi în materie, sufletul credinciosilor merge la Dumnezeu, pentru odihna vesnica (1 Corinteni 15:51-55). Puterea Diavolului este moartea (Evrei 2:14) si puterea mortii este pacatul (1 Corinteni 15:56). Însa Diavolul, moartea si pacatul au fost înfrânte prin moartea si învierea dintre cei morti a Împaratului Isus Cristos.

Beneficiul omului contemporan din Învierea Mântuitorului este sa fie ocrotit si vindecat de aceasta putere a lui Dumnezeu care controleaza istoria si universul.

II. ÎN AL DOILEA RÂND, ÎNVIEREA MÂNTUITORULUI DESCOPERA PACATUL OAMENILOR:

  • a. Învierea Mântuitorului a descoperit minciuna ostasilor (Matei 28:15).
  • b. Învierea Mântuitorului a descoperit viclenia preotilor (Matei 28:12-14).
  • c. Învierea Mântuitorului a descoperit necredinta ucenicilor (Luca 24:11).

Beneficiul omului contemporan din Învierea Mântuitorului este ca acesta poate fi iertat si mântuit de vinovatia pacatului, primind prin credinta si dreptul sa mosteneasca cerul.

III. ÎN AL TREILEA RÂND, ÎNVIEREA MÂNTUITORULUI DESCOPERA O NOUA PERSPECTIVA A VIETII:

  • a. Perspectiva divina pe pamânt (Galateni 2:20) – Nu exista onoare mai mare decât sa traiesti cu Dumnezeu în aceasta viata plina de lacrimi si nesiguranta, sa-L lasi sa-ti modeleze caracterul, valorile, prioritatile, relatiile, viata de familie… întreaga existenta.
  • b. Perspectiva slujirii pe pamânt (Matei 28:19-20) – Nu exista beneficiu mai mare decât sa muncesti pentru Dumnezeu si sa primesti plata în odihna eterna din rai. Talentele si resursele noastre trebuie puse în slujba Lui, având o motivatie corecta si o viata sfânta.
  • c. Perspectiva învierii pentru viata eterna (1 Corinteni 15:22-23; 2 Corinteni 4:14). Viata pe pamânt este scurta si plina de necazuri. Traind fara Dumnezeu, fara o relatie spirituala cu El prin credinta, omul pierde si viata aceasta, si pe cea viitoare. Traind cu Dumnezeu, urmându-L în fiecare zi, omul câstiga si viata aceasta, fiind sub protectia si grija Domnului, dar si viata eterna, când omul, schimbat într-un trup de slava, va trai etern cu Dumnezeu în rai.

Si când te gândesti ca, în acelasi timp, oamenii nemântuiti se vor chinui vesnic în iad! OARE SE MERITA!?
Învierea Mântuitorului este necesara si valabila si pentru tine; ea este SUFICIENTA pentru toti oamenii, dar este EFICIENTA doar pentru cei care se nasc din nou din Cuvântul lui Dumnezeu si din Duhul Sau cel Sfânt. Foloseste fiecare zi pentru viitorul tau etern – este singurul lucru cu care ramâi!

https://rodiagnusdei.wordpress.com