Categorie: „IZVOR” de GÂNDURI

Asumă-ți riscul de a umbla cu Dumnezeu în 2017

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Articole pt.sărbătorile de iarnă, EDITORIALE

samy-tutac

Cineva a făcut un studiu despre riscuri și a stabilit mai multe principii cu privire la asumarea riscurilor. Primul principiu descoperit sună foarte încurajator:”Totul este riscant!” Sau cum zicea Ortberg:”Nu poți umbla pe ape dacă nu cobori din barcă!” Oricum statisticile spun că cei mai mulți oameni care au murit până acum, au murit în pat. Una dintre cele mai bune cărți despre riscuri este Iosua, a șasea carte din Sfânta Scriptură. Cartea lui Iosua relatează deplasările lui Israel din pustie spre Țara Promisă și stabilirea lor în Țara stămoșilor lor. În același timp ne dezvăluie cum s-a folosit Dumnezeu de Iosua și cei din generația lui pentru a finaliza lucrarea pe care Moise și cei din generația lui au început-o, dar n-au finalizat-o. Cu siguranță, cartea aceasta este despre riscuri și despre asumarea riscurilor. Iosua a fost un om care în mod curajos și-a asumat niște riscuri, iar acest lucru s-a datorat convingerilor sale puternice și mai ales convingerii că Dumnezeu este cu el. „Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi”…acesta a fost refrenul lui Iosua. Am învățat de la Iosua patru adevăruri despre asumarea riscurilor.

Cei care își asumă riscurile:
1. Trăiesc înaintea contemporanilor lor.
2. Trăiesc deasupra circumstanțelor lor.
3. Trăiesc mai adânc decât intensitatea calamităților suferite.
4. Trăiesc dincolo de abilitățile lor.

În călătoria noastră spre Țara Promisă avem mandat, de la Domnul Isus, să împărtășim Evanghelia cu toți oamenii, până la marginile pământului. Vom face asta trăind pentru El cu convingeri puternice și asumându-ne orice risc? Totul este riscant, dar Cristos, care este în noi și cu noi, este mai mare decât orice risc. Pentru un creștin serios nu există decât o singură alternativă…asumarea riscurilor. Și ascultarea de porunca Domnului Isus. Să aveți parte de binecuvântarea prezenței lui Dumnezeu în 2017 și curajul de a risca să umblați impreună cu El!

Pastor Samy Tuțac

Ultima fila din an …Invitatie – Adriana Milășan

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Articole pt.sărbătorile de iarnă, EDITORIALE, MEDITAŢII

516328824

Din nou ne pregatim sufletele pentru a intampina un nou an, unii dintre noi se gandesc probabil la farmecul specific lunii traditionale decembrie: atmosfera sarbatorilor, emotia cadourilor primite si daruite, colindatorii care isi inalta glasul, speranta unui nou inceput ne pune pe putini pe ganduri, ce imi doresc in noul an? un an implinit? din ce punct de vedere? Material? Nu multumesc! Ce spui SPIRITUAL?  Luna decembrie mereu mi-a dat o lectie de meditatie, privesc in anul actual si vad realizarile mele, dar si esecurile, ma gandesc mereu unde am gresit pentru a ma indrepta in anul ce vine, agenda plina de dorinte nu imi lipseste nici in aceasta luna, insa realizez mereu ca fara prietenul meu de nadejde nimic din tot ceea ce am nu as fi avut! …

Astazi m-am gandit sa iti fac o invitatie. Si nu orice fel de invitatie! Dragul meu cititor ceasta invitatie este pentru tine personal.Mereu am considerat invitatia un lucru special, pentru ca iti ofera o stare de bucurie. Invitatiile sunt de multe categorii, o nunta, un concert, petrecere si multe altele. Insa invitatia pe care ti-o ofer astazi, este o invitatie importanta, unde intrarea este deja platita.Invitatia vine de la insasi Isus.El te iubeste si vrea sa iti vorbeasca. Oamenii cauta fericirea in fel si fel de lucruri, materiale, superstitii, ajungand scalvi. Isus s-a nascut in saracie. Să fie nasterea lui Isus intr-un grajd doar un fapt banal? Doar o coincidenta nefericita? Cred ca Isus s-a nascut in locul care reprezenta cel mai bine omenirea. Fara Isus alaturi de tine viata ta poate fi asemanata ca a unui staul, intunecoasa, friguroasa, neprimitoare etc. Primeste-L pe Mantuitorul in viata ta!

Aceasta invitatie este valida si permanenta pentru fiecare persoana. Viata si viitorul tau depind de decizia finala pe care o vei face in acest sfarsit de an!

Adriana Milășan

Revista Cuvântul Adevărului – Editia Decembrie 2016 – Comunicatul de la Sovata – Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, STIRI

nr-122016-al-revistei-cuvantul-adevarului

A apărut nr. 12/2016 al revistei Cuvantul Adevarului – on-line.
http://cuvantuladevarului.ro/index2.html

Articol din editia Decembrie:

FOTO Revista Cuvantul Adevarului Decembrie 2016

Conferința Națională Sovata 2016

Citeste Comunicatul Biroului de Presă al Cultului Creștin Penticostal asupra acestei decizii aici – Comunicatul Cultului Creștin Penticostal pe tema revizuirii Constituției si afirmațiile dlui președinte Iohannis

Declarație: Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită „între un bărbat și o femeie”.

În virtutea ancorării sale în revelația scripturală, Biserica Penticostală din România nu poate cere binecuvântarea lui Dumnezeu peste o altă formă de uniune maritală decât cea consacrată din zorii umanității și întemeiată pe cuvintele: „Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat și femeie i-a creat. […] De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa, și cei doi vor fi un singur trup” (Geneza 1:27; 2:24).

Orice altă poziționare cu privire la acest subiect ne-ar pune într-o gravă și ireconciliabilă contradicție cu ethosul comun întregii tradiții iudeo-creștine, de aceea, în comunicat s-a reafirmat și faptul că Biserica Penticostală susține demersurile întreprinse de Coaliția pentru Familie, concretizate în strângerea celor trei milioane de semnături din partea cetățenilor care doresc fixarea în art. 48 din Constituție a declarației că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită „între un bărbat și o femeie”.

DANIEL PURDEL: În perioada 19-21 octombrie a.c., în sala de conferințe a hotelului Danubius din Sovata Băi, județul Mureș, s-a desfășurat Conferința Națională 2016 a Păstorilor din Cultul Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.

Tema conferinței „Recuperarea valorilor pierdute ale Bisericii” – a fost și titlul mesajului transmis în prima seară de pastorul Ioan Filip, președintele Comunității Regionale Penticostale Arad, pe care îl publicăm în numărul de față, alături de referatul prezentat de pastorul Pavel Riviș-Tipei, „Recuperarea unității apostolice”.

În numerele viitoare vom publica și referatele prezentate de pastorii Aurel Moldovanu, „Recuperarea puterii apostolice” și Ioan Brie, „Recuperarea spiritului misionar apostolic”.

Au fost prezenți aproape 300 de păstori și delegați, având în vedere faptul că în după amiaza zilei de 20 octombrie conferința s-a transformat în Congres de lucru pentru aprobarea unor modificări ale Statutului de organizare și func- ționare al CCP-BDAR. În urma dezbaterilor, congresul a hotărât ca Agenția Penticostală de Misiune Externă să fie integrată în cadrul CCP-BDAR și a împuternicit Consiliul Bisericesc să se ocupe juridic și administrativ de procesul de integrare.

De asemenea, Congresul a adoptat în unanimitate un comunicat prin care a statuat că CCP-BDAR dezavuează atacurile la persoană din partea liderilor spirituali ori a credincioșilor din spațiul religios românesc, considerând că în relația dintre instituțiile statului și exponenții mediului confesional este necesară păstrarea unei atitudini de respect reciproc, chiar și atunci când părțile aflate în dialog se situează pe poziții opuse și au convingeri radical diferite cu privire la menirea căsătoriei, instituție considerată fundamentală pentru buna funcționare a societății și a statului.

În virtutea ancorării sale în revelația scripturală, Biserica Penticostală din România nu poate cere binecuvântarea lui Dumnezeu peste o altă formă de uniune maritală decât cea consacrată din zorii umanității și întemeiată pe cuvintele: „Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat și femeie i-a creat. […] De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa, și cei doi vor fi un singur trup” (Geneza 1:27; 2:24). Orice altă poziționare cu privire la acest subiect ne-ar pune într-o gravă și ireconciliabilă contradicție cu ethosul comun întregii tradiții iudeo-creștine, de aceea, în comunicat s-a reafirmat și faptul că Biserica Penticostală susține demersurile întreprinse de Coaliția pentru Familie, concretizate în strângerea celor trei milioane de semnături din partea cetățenilor care doresc fixarea în art. 48 din Constituție a declarației că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită „între un bărbat și o femeie”.

https://rodiagnusdei.wordpress.com/

Scrisoare de Crăciun pentru văduve (în loc de pastorală) – Deus Nobiscum!

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Articole pt.sărbătorile de iarnă, EDITORIALE, FAMILIE, MEDITAŢII

De doi ani nu mai scriu pastorale. Nici de Crăciun, nici de Paște. Sînt membru simplu. În această seară Domnul mi-a pus pe inimă să scriu o scrisoare pentru văduve. Zăcea de mult în coacere în mintea mea. De vreo 40 de ani. Poate că odată cu ieșirea mea din pustiu pot să articulez cîteva gînduri.

mama la 27 de ani, cînd a rămas văduvă

Dragele mele, mame, surori, fiice,

Dragă mamă, Gabi, Lili, Abigail și celelealte văduve dragi,

Astăzi este Crăciunul, sărbătoare a Luminii, Păcii, Bucuriei, dar în fața voastră ezităm să spunem CRĂCIUN FERICIT! Cum poate fi, cînd umbrele singurătății vi se așează pe creștet între fire care albesc repezit?

Astăzi toți stau cu familii și tații deschid Scripturile și masa este întreagă. Vouă vi se arată un scaun gol și plîngeți în servete și umpleți batistele cu lacrimi.

Sursum corda! Sus inimile! Să le aveți la Tatăl!

Știu cum este! Am mîncat pîinea văduvei. Știu cum este să auzi sughițurile de plîns din cealaltă cameră, cînd mama se ascundea să plîngă să nu o vedem noi. Dar o auzeam.

Știu cum este! Știu cum este să gelozești familiile complete. Să te întrebi ce și cum trebuie să fie un tată în casă. Cum ar fi să fie?

Știu însă cum este să îl descoperi pe Dumnezeu ca tătă al orfanilor și apărător al văduvelor. Aceasta numai văduvele și orfanii o pot descoperi. Dumnezeu se descoperă într-un mod diferit celor fără tați ca Tată absolut și pentru noi, dragele mele, Tatăl nostru, rugăciunea, are conotații cu totul diferite. O spunem altfel. Cu totul altfel.

Veți descoperi că Jesus Victor, Isus Biruitorul, Mirele Ceresc, este cu totul diferit pentru voi decît pentru oricare altă femeie în-soțită.

Voi, nu altele, veți descoperi numele lui Isus descoperit de Încarnare – Emanuel, Dumnezeu este cu noi. Deus Nobiscum!

Radu, Nelu, Cristi, Onisim, bărbații voștri nu mai sînt cu voi, dar Dumnezeul lor este cu voi! Tații copiilor voștri nu mai sînt să-i salte în cîrcă, dar Tatăl cel ceresc își întinde Brațele prin Duhul și Cristos spre ei și pe Brațele acestea puternice îi poartă. Mai bine decît tați care îi pot scăpa sau, prea ocupați fiind, îi pot scăpa din vedere.

Astăzi Îl strigăm pe Dumnezeu pe nume, numele lui secret, ascuns ca taină de la începutul veacurilor, numele de păcăleală pentru Diavol – DUMNEZEU ESTE CU NOI! DUMNEZEU ESTE CU VOI!

Dacă lucrurile stau așa, dați-mi voie să vă îndrum în cîteva cărări, bătute acum deja:

  1. Nu deznădăjduiți! Lumea nu s-a sfîrșit. Istoria continuă. Viața merge înainte … spre ceruri. Priviți înainte, nu înapoi. Nostalgia vă va ucide bucuria și copiii vă vor fi copleșiți de negreala unui doliu prea prelungit. Da, doliul își are rostul lui. 1 an. După aceea, descerniți-vă și descrețiți-vă. Există încă viață mai departe. Nostalgiile(etimologic – durerile reîntoarcerilor) trebuie – TREBUIE – să vă părăsească treptat, dacă nu vreți să vă sufocați copiii în lacrimi. Bucurați-vă că Dumnezeu vi i-a lăsat ca mîngîiere, mîngîiați-vă atunci. Asta am învățat de la mama. S-a concentrat asupra noastră și, după o vreme, fața i s-a înseninat din nou. Am putut rîde, glumi, ne-am veselit. Am avut o copilărie fericită! REPET: RĂMAS ORFAN LA 5 ANI, AM AVUT O COPILĂRIE FERICITĂ! Foarte fericită!
  2. Aveți un viitor și o nădejde! Faceți planuri! Călătoriți, luați-vă concedii frumoase. N-am fost de acord întotdeauna cu destinațiile alese de mama pentru concediile noastre. Călimănești – Căciulata? Cumplită plictiseală chiar și pentru un copil de 10 ani. Dar și acum țin minte că am fost ÎMPREUNĂ! Mama n-a economisit banii pentru concedii. Ne-am dus și ne-am plimbat peste tot. Am mîncat ca domnii la restaurante. Am RISIPIT cu bucurie, ca un fel de compensație. De atunci mi-a rămas dorul de călătorii și hălăduire. Călătoresc ca să mă regăsesc, să mă reorientez! Sînt încă atît de multe locuri frumoase, atît de multe lucruri de văzut, atîtea melodii de ascultat, atîtea bucurii care vă așteaptă! Sînt pe drum! Dumnezeu vi le-a pregătit! Lăsați-vă surprinse de El! Nu vă învinovățiți că vă bucurați!
  3. Bucurați-vă! Iarăși zic: Bucurați-vă! Bucurați-vă de ce v-a rămas! Surprize, cadouri! Mănuși galbene? Fular roșu? Asta se găsea. Dar țin minte și acum că atunci cînd toată lumea tînjea, noi aveam banane. Crude și numai două, este adevărat, dar și acum îmi place gustul bananelor crude. Mă aruncă în timp înapoi în vremea în care eram mulțumitori că Dumnezeu ne-a dăruit ceea ce alții nu aveau. Portocalele, raritate în anii 80, ne așteptau sub pom. Mașinuța chinezească, cu roșul acela profund, vișiniu, culoare metalizat de vișină putredă, mașinuța aceea de pompieri pe care Moșul de la Grădiniță mi-a adus-o MIE (știam oricum că este cumpărată de mama și adusă educatoarei ca să îi fie dată moșului Gerilă … ), aceea a fost mai dihai și mai grozavă decît a tuturor celorlalți băieți din grupă. Mama a știut să ne bucure, nu să ne alinte, ci să ne facă să ne simțim iubiți și speciali. Eram oricum altfel decît ceilalți copii, dar eram AI EI. Ca o tigroaică se repezea să ne apere și asta ne dădea odihnă și confort sufletesc. A făcut cereri peste cereri și a insistat pînă cînd am primit apartament de la Partid. Ne-am bucurat de rezultatele luptei! Ne-am bucurat!
  4. El va purta de grijă! Fără datorii! Dacă sînteți văduve nu aveți nicio scuză să împrumutați. Aceste bucurii nu se fac din împrumuturi și din datorii. Dumnezeul vostru este bogat și vă va purta de grijă, dacă veți strînge cînd trebuie și veți risipi numai atunci cînd este necesar. Dreapta cumpănă și înțelepciunea vă vor ajuta. Se poate trăi și în belșug și în sărăcie decentă, dar întoteauna cu destulul. Niciodată n-am dus lipsă! NICIODATĂ!
  5. Nu vă încredeți în oameni, agățați-vă de Trupul Lui, de Biserică! Văduvele tinere să se căsătorească. Așa ne învață Scriptura. Dar… dar… dacă nu vă recăsătoriți (nimeni nu va trebui să vă condamne și recăsătorirea nu înseamnă trădarea soțului. Nicidecum!), DACĂ alegeți să nu vă recăsătoriți, nu vă puneți încrederea în oameni. Dacă vă ajută biserica, da, dar omul ”binevoitor” poate fi o trestie în care, dacă te sprijini, îți va străpunge mîna. Încredeți-vă în Domnul, dacă asta alegeți și nu vă lăsați purtate din grijă în grijă. Dacă nu puteți răzbi singure, rugați-vă ca Domnul să vă dea din nou sprijin potrivit. Apelați la Biserică atunci cînd aveți nevoi diferite și mai ales în cele materiale. Este datoria Ei să vă poarte de grijă. Vedeți cîte texte sînt despre văduve în Scripturi!
  6. Nu pierdeți momentele, clipele! Copiii vor crește repede. Foarte repede. Pînă vă dezmeticiți voi din durere s-ar putea să pierdeți copilăria, adolescența, tinerețea copiilor voștri. Copiii au pierdut destul prin dispariția tatălui. Nu vă pierdeți și voi precum un copil rătăcit într-o pădure, care nu mai găsește calea. Lumina Cuvîntului este o candelă pe cărare, chiar și pe o cărare mai îngustă și mai întunericită ca a voastră.
  7. Nu lăsați Cuvîntul și Rugăciunea! Chemați-vă copiii la rugă, la ruga de seară. Semănați-le sămînța Cuvîntului în inimi! Va da roade mai devreme sau mai tîrziu!
  8. Odihniți-vă! Odihniți-vă în Domnul în mod spiritual, dar odihniți-vă și fizic. Aveți dreptul! Nu vă considerați salvatoarele lumii și ale copiilor voștri. Vă puteți educa odraselele, dar nu le puteți mîntui. Nu vă epuizați în hiperresponsabilizare. Nu faceți pe eroinele. Nu trebuie să încurajați voi pe toată lumea, nu trebuie să fiți modele pentru chiar toată lumea. Aveți dreptul să fiți femei, vase slabe, să plîngeți, să rîdeți, să strigați de disperare, să bociți din cînd în cînd, să dormiți 8 ore, să vă hrăniți cum trebuie. Aveți porunca de a vă păstra Sabatul neatins.
  9. În continuare frumoase! Frumoase și îngrijite și decente. Chiar dacă ați decis să nu vă recăsătoriți niciodată ca mama, pierderea soțului nu înseamnă să fiți balcîze și lălîie ca Irinuca din povestea lui Creangă, arătînd tot timpul ochii umflați de plîns ca dovadă a iubirii supreme. Mama, după ce și-a revenit, ba chiar și acum, la 67 de ani, se poartă cochetă, elegantă, de mi-a fost drag întotdeauna să merg cu ea prin oraș. Frumusețea în decență și sfințenie este o celebrare a creației lui Dumnezeu, a modului în care El și-a arătat îndurarea față de voi și trupește. Neispititoare, dar frumoase spre Slava Lui!
  10. În slujire specială. Dumnezeu v-a dat o cruce. Nu este nefolositoare. Cu mîngîierile pe care le primiți veți mîngîia pe altele. Slujți-i pe sfinți! Slujiți-vă colegele de suferință, văduvele viitoare și cîte încă vor fi! Dumnezeu v-a dat o povară, pe care Biserica o va purta alături de voi, dar și voi sînteți Biserica și, femei în vîrstă cînd veți fi va trebui să le învățați pe cele tinere cum să se poarte cu bărbații și copiii.

E Crăciun, dragele mele, mame, surori și fiice. E Crăciun și este Lumină, o Lumină care a biruit întunericul. El a traversat Cerurile ca să fie CA noi și CU noi, pentru ca odată să fim și noi CU EL și CA EL.

Viața aceasta trece așa de rapid. Din Crăciun în Crăciun parcă pășim tot mai repede, pînă la ultimul pe care îl vom fi petrecut aici.

Sorbiți cu nesaț viața, căci VIAȚĂ aveți în El! Mergeți cu eleganță pe cărare, căci deja ați cunoscut CALEA, trăiți cu adevărurile crunte și realitățile dure ale singurătății ca unele care Îl cunoașteți ca ADEVĂR!

O, ce veste îmbucurătoare se cîntă și pentru voi! O, ce veste minunată, aceasta este și pentru voi!

Cu dragoste sfîntă,

cineva care a privit din partea cealaltă a văduviei ….

UPDATE:

Am uitat ceva important: nu vă umpleți casa de fotografii din trecut, mai ales fotografii cu cel ce este dincolo. Dor foarte tare. În primele săptămîni după moartea tatălui nostru pe aproape era tabloul tatălui meu, acela care fusese pus pe sicriu. Sora mea plîngea zilnic, mai ales seara, cu tabloul în brațe. Prea multe obiecte personale ale celui care a plecat păstrate împrejur, prea multe fotografii la vedere (le puneți în albume și le deschideți din cînd în cînd), toate acestea nu fac decît RĂU. Foarte mult rău. Închideți acest capitol din viața voastră și nu îl mai deschideți des. Faceți poze cu ai voștri copii, creați noi amintiri și noi stîlpi de aducere aminte. Nu la întîmplare era obiceiul acela de a da ”pomană” dintre obiectele celui plecat către cei în nevoie. Noi, evanghelicii, nu avem această instituție, deloc legitimabilă biblic și teologic, dar dăruirea în numele Domnului este o idee bună. Este mai bine să vă despărțiți de cît mai multe dintre aceste obiecte. Păstrați cîteva amintiri, cîteva lucruri esențiale. Atît! Fractura trebuie să fie completă. Ruperea desăvîrșită pînă la întîlnirea de dincolo de istorie. Dumnezeul oricărei mîngîieri, El să vă mîngîie!

singuratate de 1 luna

http://mariuscruceru.ro/

Florin Ianovici – Un Prunc pentru o lume

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Articole pt.sărbătorile de iarnă, EDITORIALE

Christmas 5

Luca 2:11 “astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” Luca 2:12 “Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.””

Photo Cuvantul Adevarului Florin Ianovici

Niciun strateg nu ar îndrăzni să trimită un prunc pentru a câștiga o lume pentru sine. Niciun analist nu ar da vreo șansă unui prunc să rescrie istoria lumii întregi câtă vreme s-a născut în iesle, într-o familie săracă. Și totuși tot ce ni s-a dat a fost un Prunc.

Semnul dat păstorilor pentru a recunoște pe Mântuitorul a fost Pruncul. Pe Adam Dumnezeul l-a făcut bărbat, dar pe Isus l-a lăsat să vină ca prunc. De ce?

Pentru ca atunci când te simți neajutorat în fața vieții să îți amintești că El știe cât de fragilă este această viață. Ca o trestie este omul. Orice undă de vânt ne apleacă la pământ. Cât de repede și ușor ne pot doborâ necazurile. Uneori ne este greu cu neputințele noastre, ne este rușine cu poverile pe care le punem pe umerii altora. În momente ca acestea să îți amintești că Isus a fost prunc, că a cunoscut ce înseamnă să depinzi de dragostea părinților, ce înseamnă să depinzi de bunăvoința altora, ce înseamnă să te simți mic, neputincios, fragil. Dar mai ales nu uita că Cel ce știe toate acestea e acum în cer la dreapta lui Dumnezeu, mijlocind pentru tine.

Pentru ca să înțelegi că Dumnezeu lucrează pentru noi dar și prin noi. Pruncul Isus a avut nevoie de Iosif și de Maria. Nu poți încrucișa brațele și să aștepți ca Dumnezeu să lucreze de unul singur. El așteaptă ca tu să pui umărul la greutățile altor semeni, El așteaptă ca tu să devii părinte pentru copiii neajutorați. El te poartă pe brațele tale ca tu să porți pe alții. Avem nevoie unii de alți și avem nevoie de părinți care să poarte de grijă copiilor.

Pentru ca tu să înțelegi ca trebuie să asculți de Dumnezeu. Dragostea care nu ascultă de cel pe care îl iubește este o minciună. Pruncul Isus a învățat ascultarea pentru că aceasta este dorința lui Dumnezeu pentru noi. Mai mult decât orice jertfă este ascultarea. Dumnezeu presară în drumul vieții diferite autorități: cea părintească, școlară, profesională. Scopul lor este să ne învețe supunerea nu suspunerea.

Ni s-a dat un Prunc ca să ne adâncim privirea în realitatea vieții și să înțelegem că viața e fragilă, că trebuie să devenim părinți spirituali și, mai ales, că fără ascultarea și supunere, credința este doar o amăgire.

Ce Prunc…!

http://rodiagnusdei.wordpress.com/