Categorie: „IZVOR” de GÂNDURI

Pericolul închinării ,,ghiveci”


La moara lui Felix

DSC_2203a

Samaria a rămas alături de seminţiile din nord, după scindarea care a urmat morţii lui Solomon ( 931 î H), întemeind Regatul Israel. În anul 722 î H, după un asediu de trei ani, regele Asiriei, Shalmaneser al V-lea, reuşeşte să cucerească Samaria, ducând populaţia în captivitate.

Cetăţile Samariei, însă, au fost repopulate cu ,,oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim” .(2 Împăraţi, 17:24) Evident că aceste cetăţi înfloritoare nu puteau rămâne pustii, iar practica aceasta a repopulării era frecventă în epocă, în urma războaielor de cucerire.

Oameni noi, obiceiuri noi. Este explicabil. Chiar şi faptul că şi-au adus cu ei şi dumnezeii lor, pe cei cărora li se închinau. Doar că Dumnezeul lui Israel, Dumnezeul cel viu şi adevărat, nu a stat nepăsător, şi le-a trimis un…avertisment. Prin nişte lei care se năpusteau asupra lor, omorându-i. Dureros avertisment.

Ei au înţeles mesajul, şi s-au…

Vezi articolul original 275 de cuvinte mai mult

Săptămâna Patimilor. Vineri: Vinerea Neagră sau când Dumnezeu primeşte bătaie!


 

good-friday-jesus-crucifixion

Când spui negru înseamnă întunecat. Închis. Fără lumină. Sumbru.

Aşa a fost ultima zi a Celui mai măreţ Om care a păşit vreodă planeta. A Dumnezeului întrupat în carne şi oase. A Singurului care călcă pe mare ca pe beton.

Era întuneric adânc când Sanhedrinul L-a adus legat la judecată. Nevinovat. Ei, „parlamentul” care trebuia să facă lumină. S-au strâns la miezul nopţii deşi legea le interzicea acest lucru! L-au lovit pe Isus peste faţă. L-au judecat după mărturia unor oameni mincinoşi. Ei care trebuiau să apere adevărul. I-au rostit sentinţă de moarte! Ei care trebuiau să apere viaţa!

Apoi, înainte să crape de ziuă au bătut în geam la Pilat. „Trezeşte-te degrabă, trebuie să ne ucizi un Om!… repede, că încă n-a început Sabatul, nu e încă ora 6,00”. „Răstigniţi-L voi!”. „Legea noastră nu ne permite!. Din inimă am vrea, dar legislativ nu avem voie”. Asta e haina religiei. Exterior alb, interior negru. Viaţă în întuneric!

 

L-a dat în mâna satrapilor Pilat, să- l bătă. Cu bice care la cap aveau cârlige. L-au scuipat soldaţii. I-au pus coroană de spini pe cap. Să-nţepe şi fruntea şi gândurile. Să schimonosească faţa Mântuitorului. L-au legat la ochi şi-l plesneau peste obraz. „Ghici, cine te loveşte Dumnezeule?”. Dumnezeu vede nu doar legat la ochi, ci şi-n întuneric! (Să vă temeţi de El, nimic nu-i poate rămâne ascuns!).

Răsărise soarele în Israel, dar poporul tot intrase în noapte! „Răstigneşte-L”, răsuna din plămânii tuturor caiafiţilor ce aşteptau să mănânce pesach-ul!

I-au pus Crucea în spatele zdrelit. Arat de bice şi şiroind de sânge. A urcat pe via Dolorosa tot împuns, tot lovit. Un Dumnezeu care primeşte bătaie! Ce religie din lume se mai poate lăuda cu asta! L-au întins pe Cruce şi i-au bătut piroane în palme. Apoi L-au suspendat pe Mesia între cer şi pământ. Şi-au început să-L hulească! Norodul privea, fruntaşii batjocoreau. Pumnii au fost mai puţin dureroşi ca înjurătura. Cum să batjocoreşti un muribund?

L-au pus în rândul celor fărădelege. Răstignit între tâlhari. I-a smuls cămaşa şi au jucat-o la zaruri. I-au dat să bea oţet! Doar o acreală e omul în stare să-i dea lui Dumnezeu! Şi-au început să-L silească să coboare de pe Cruce. Că diavolul asta dorea: să ne lase fără mântuire! Întunericul nu are mântuire!

Când Daniel era în groapa cu lei Dumnezeu era acolo, prezent, când Iosif a fost în pușcărie, Dumezeu a fost acolo, prezent, când Samson era prizonier cu ochi scoși, Dumnezeu era acolo, dar când Hristos suferea agonia Crucii pe Calvar, Dumnezeu şi-a lăsat Fiul singur! „Eli, Eli, lama sabactani!”.

A făcut şoc hipovolemic. Plămânii nu mai primeau oxigen, inima nu mai avea de unde pompa sânge, rinichii i s-au blocat! Umerii i se dislocau. Chin sfăşietor de moarte. Capilarele din glandele sudoripare s-au rupt! Îngerii au îngheţat în Cer cu aripile întinse. „S-a sfârşit!”. Apoi, şi-a dat duhul”. Şi tot cerul s-a făcut tuş! Întuneric în milocul zilei! „Cu adevărat a fost Fiul lui Dumnezeu”, a strigat un centurion roman.


Tu, ce strigi după toate astea?

Nicolae.Geantă

Sursa: https://nicolaegeanta.blogspot.ro/2016/04/saptamana-patimilor-vineri-vinerea.html

Procesul lui Isus


La moara lui Felix

Proces

Trecea Isus prin săli de judecată,
Sobor, Pilat, Irod şi iar Pilat,
Într-un proces cum n-a mai fost vreodată,
Şi raţiunea ţipă consternată:
„Cum, Adevărul este acuzat?

Pe banca acuzaţilor stă Mila?
Stă Dragostea cu chip curat şi blând?
Se înroşeşte chiar şi clorofila
De indignare, când îşi pun ştampila
Pe condamnare, oamenii, pe rând.”

A apărut un licăr de dreptate
Când i s-a dat s-aleagă, la popor,
Între un Miel şi-un om cu mâini pătate,
Însă mulţimile înfierbântate
Ales-au…potrivit cu firea lor.

„La moarte!”ţipa aspru acuzarea
Cu glas de bici, tăios, încrâncenat,
Şi raţiunea-şi strigă consternarea:
„Dar unde-i, unde este apărarea?
Cum să condamni un om nevinovat?”

Însă procesul, apă-nvolburată,
Curge spre un deznodământ fatal
Şi raţiunea tace sufocată,
Căci toată-această falsă judecată
Trece dincolo de raţional.

Cine şi cum putea să înţeleagă
Că acuzatul, în tăcerea Lui,
Primea pedeapsa pentru lumea-ntregă,
Când fiecare îşi ducea-n desagă
Păcatul bici…

Vezi articolul original 33 de cuvinte mai mult

%d blogeri au apreciat asta: