Ne-am pus o intrebare: Cum a iubit Isus Hristos Biserica? Textul spune ca S-a dat pe Sine pentru ea ca sa o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul in apa prin Cuvant. Ca sa ne poata sfintii, mai intai ne-a curatit prin botezul in apa prin Cuvant. Cu alte cuvinte, desi a murit pentru toti Domnul Isus Hristos, El nu poate mantui decat pe aceia care au curajul sa-L marturiseasca in public cu gura lor pe Hristos ca Domn si sa creada in inima lor ca Dumnezeu L-a inviat din morti. Marturia asta incepe in tacerea inimii tale, cand ai curajul sa te ridici si sa ai curajul sa te inscrii (pentru botez): „Vreau si eu Isuse Hristoase sa fac parte din mireasa Ta, din Biserica Ta”. S-a dat pe Sine pentru ea, ca sa o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul in apa prin Cuvant, ca sa o infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana.
Hristos a iubit Biserica in lumina asteptarilor Tatalui si pentru implinirea planurilor Lui cu privire la ea. Iubirea Lui a avut un scop. S-a turnat in forme, care sa implineasca planurile Tatalui. Si planurile Tatalui erau ca noi sa fim prezentati intr-o zi, noi Biserica Lui, inaintea Lui, sfinti si fara prihana ca cerul intreg sa se poata bucura de lucrarea Fiului, a Mirelui ceresc. Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele – in lumina asteptarilor si spre implinirea planurilor Mirelui ceresc. Dumnezeu ne-a pus laolalta, barbat si femeie, alcatuind o familie ca sa ne slefuim unii pe altii, ca Duhul sa se poata arata prin unul spre folosul celuilalt, ca dimpreuna sa ne pregatim pentru nunta cereasca.
Astazi, tema noastra devine mai practica si mai bine focalizata: Barbatilor, iubiti-va nevestele ca pe propriul vostru trup. Si as vrea sa notati impreuna cu mine insistenta lui Pavel de a impleti doua teme. Iubirea lui Hristos fata de Biserica cu iubirea barbatului, fata de sotia lui. Este important sa observam stradania lui Pavel de a nu ne lasa sa scapam din fata acestui model, aceste oglinzi in care sa ne privim actiunile. ,,Barbatilor, iubiti-va nevestele „cum” a iubit Hristos Biserica!” Observati, modelul nostru este relatia lui Hristos cu Biserica. ,,Tot astfel trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele lor, ca pe trupurile lor. Caci cine isi iubeste nevasta se iubeste pe sine. Caci nimeni nu si-a urat vreodata trupul lui, ci il hraneste si il ingrijeste cu drag”. Si din nou aduce termenul de comparatie „ca si Hristos Biserica”, pentru ca noi, Biserica, suntem madularele trupului Lui, carne din carnea Lui, os din oasele Lui. ,,De aceea, va lasa omul pe tatal sau, pe mama sa, se va lipi de nevasta-sa si cei doi vor fi un singur trup”- coboara din nou pe orizontala. ,,Taina aceasta este mare.” Si Pavel nu se rabda sa ne urce din nou pe celalalt plan. Vorbesc despre Hristos si Biserica. ,,Incolo, fiecare din voi sa-si iubeasca nevasta si nevasta sa se teama de barbat”.
Intrebarea, pe care am pus-o data trecuta, o intorc pe o alta fateta:
Cum isi hraneste si isi ingrijeste Hristos trupul?
Textul ne spune: ,,Barbatilor, iubiti-va nevestele ca pe propriul vostru trup.” Din nou, vine Hristos capul, care isi iubeste trupul si intrebarea mea este: Cum o face? Cum isi iubeste trupul Lui, care este Biserica? As insira cateva lucruri pe care le voi detalia mai tarziu.
1. A dezbracat slava si a venit sa-si castige mireasa.
Nici unul dintre noi nu ne putem imagina slava lui Hristos. Am sa citesc doar cateva texte, doar sa incercam sa ne ridicam in aceasta realitate in care El a trebuit sa o dezbrace. Ioan isi incepe Evanghelia: ,,La inceput era Cuvantul, Cuvantul era cu Dumnezeu, Cuvantul era Dumnezeu”. Imaginati-va cat de frumos este universul acesta, mai ales acolo unde nu l-am stricat noi oamenii – absolut fascinant. Cum putea fi Creatorul, cum poate fi Cel ce le-a creat pe toate? El era la inceput cu Dumnezeu si toate lucrurile au fost facute prin El. Si nimic din ce a fost facut n-a fost facut fara El. Inainte de a ajunge pe cruce, in rugaciunea Lui de mare preot El se roaga: ,,Si acum Tata, proslaveste-Ma la Tine insuti cu slava pe care o aveam la Tine inainte de intemeierea lumii”. Aceasta slava a dezbracat-o, ca sa ne putem cel putin a ne apropia de ea. Veniti cu mine pe muntele schimbarii la fata. Dupa ce a urcat muntele, Domnul Isus se transfigureaza, apare Moise si Ilie, si ucenicii care erau cu El au fost atat de impactati de aceasta experienta incat n-au uitat-o niciodata. O astfel de slava a dezbracat El ca sa isi cucereasca mireasa.
Søren Kierkegaard are o poveste: The King and the Maiden. Imparatul si tarancuta as traduce-o eu. Regula in imparatia lui era ca nu putea sa-si ia o sotie sub nivelul lui imparatesc. Dar el s-a indragostit de o fata simpla, tarana. Ca sa o poata cuceri, n-ar fi putut veni in straiele lui imparatesti. Ar fi coplesit-o. Ar fi obligat-o sa zica ‘Da’. Imparatul face ce vrea. Si de aceea a ales sa dezbrace straiele lui, sa imbrace straie de taran si sa vina sa locuiasca, sa o ademeneasca prin frumusetea si virtutile lui. Cititi povestea lui Kierkegaard. Probabil este inspirata din imaginea Mirelui ceresc, care a venit sa-si peteasca mireasa.
„Si Cuvantul care era cu Dumnezeu s-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui intocmai ca o slava a singurului nascut din Tatal”. Si cei care au spus ‘Da’ au devenit fiii lui Dumnezeu, nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
2. A castigat-o prin frumusetea si virtutile Lui.
Cu alte cuvinte, nu ne-a obligat la o astfel de relatie, ci ne-a castigat la o astfel de relatie. Nu doar ca a dezbracat slava ca sa-si castige mireasa, dar si-a castigat-o prin frumusetea si virtutile Lui. Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia prin cunoasterea celui ce ne-a chemat prin slava si prin puterea Lui. Daca as traduce mai precis textul, celui ce ne-a ademenit, ne-a castigat.
3. Mai mult, ne-a facut promisiuni extraordinare.
Si ca sa poata implini aceste promisiuni s-a dat pe Sine pentru ea, sa o faca compatibila cu cerul. Sa va ridice din starea voastra, sa va faca compatibili cu nivelul Lui. Sa va faca fiice de imparat, ca sa poata incepe nunta. Ca sa va faceti partasi firii naturii Dumnezeiesti, dupa ce a-ti fugit de stricaciunea care este in lume prin pofte. Biblia este plina de promisiunile Mirelui pentru mireasa Lui.
Dati-mi voie sa iau doar una dintre ele. „Celui ce va birui,” spune in Apocalipsa 3:21 Mirele ceresc, „ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie”. El a dezbracat slava Lui si s-a facut ca unul dintre noi, ca noi sa putem imbraca slava Lui, ca sa ne facem ca unul dintre ei – Tatal, Fiul si Duhul Sfant, sa ne faca compatibili cu cerul, cu Trinitatea.
4. A platit cu viata pentru a o face compatibila cu cerul.
Ca sa poata implini promisiunile – aici, diferenta intre noi si El este uriasa – si noi facem usor promisiuni, dar ca sa le poata implini le-a pecetluit cu propria Lui viata. S-a dat pe Sine pentru noi. Prin moartea Lui ne transforma intru chipul si asemanarea Sa. S-a dat pe Sine pentru noi, pentru mireasa Sa, ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul in apa, prin Cuvant, ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica slavita, fara pata, fara zbarcitura, sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana. A dezbracat slava si a venit sa-si castige mireasa.
Intrebarea este: Sunt eu gata, ca barbat, sa fac pentru sotia mea ce face Hristos la prezent pentru Biserica Lui? Ce a facut Hristos, poate ca nu putem noi face. Nu o putem sfinti, nu o putem curati, toate astea le face Hristos prin jertfa Lui si prin Duhul care L-a trimis sa locuiasca in noi. Dar, Hristos nu s-a oprit, ci El continua sa faca ceva pentru mireasa Lui. Si asta este intrebarea – daca sunt gata sa mor pentru nevasta mea si probabil ca situatia nu o va cere. Intrebarea, in schimb, cu care se confrunta fiecare barbat este daca suntem dispusi sa facem pentru sotiile noastre ce face Hristos pentru Biserica Lui?
5. S-a reintors prin Duhul Sfant ca s-o hraneasca
si s-o ingrijeasca cu drag
Observati, desi s-a inaltat la cer, El n-a ramas acolo, ci s-a intors prin Duhul Sfant ca sa hraneasca si sa ingrijeasca Biserica ca pe trupul Lui.
Dar, toate aceste lucruri le-am vazut si data trecuta si am zis: ,,Care dintre noi, barbatii, putem face asa ceva pentru sotiile noastre?” Si de aceea, as vrea sa merg mai departe. Hristos nu a ramas undeva sus, langa scaunul de domnie si noi aici, in noroaiele acestei lumi, ci s-a intors la noi, ca sa locuiasca cu noi, in noi, sa umble cu noi, sa ne ajute in toate lucrurile. Prin Duhul Sfant, Hristos s-a intors ca sa-si hraneasca si sa-si ingrijeasca Biserica ca pe trupul Lui. Este atent la nevoile ei ca sa le implineasca.
Inainte de a ajunge pe cruce, a spus ucenicilor Lui, in camera de sus: ,,Nu va voi lasa orfani, ma voi intoarce la voi. Daca ma iubeste cineva va pazi cuvantul Meu si noi, Tatal, Fiul prin Duhul Sfant vom veni la el si vom locui impreuna cu el. Observati, o relatie de casatorie. Vom locui impreuna cu el. Ioan 14:26 „Dar Mîngîietorul, adică Duhul Sfînt, pe care -L va trimete Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v’am spus Eu.” „Va las pacea Mea, va dau pacea Mea, nu v-o dau cum va da lumea, ca sa nu vi se tulbure inima, sa nu va inspaimantati. Ioan 16:13 „Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentrucă va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi. 15 Tot ce are Tatăl, este al Meu;” Daca observati, relatia de continuitate dintre Mire si mireasa. S-a intors Mirele ca sa locuiasca cu noi, sa umble cu noi, sa ne aduca aminte de viitorul, de nadejdea care a pus-o inaintea noastra.
In Romani 12:1, ca raspuns la indurarea lui Dumnezeu, Pavel ne spune sa ne aducem trupurile ca o jertfa vie (jertfele sunt de obicei moarte – mai intai le junghii, sangele il duci pe altar si asezi pe altar jertfa ca o ardere de tot, o arzi inaintea Domnului). Dar, Pavel ne spune, „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” Daca esti chemat sa mori pentru Domnul, mori si s-a terminat. Dar, daca esti chemat sa fii o jertfa vie, problema cu jertfele vii este ca atunci cand nu le convine coboara de pe altar. Observati, o jertfa vie trebuie sa traiasca pentru Domnul in viata de zi cu zi. Si exact asa este in familie. Atunci cand curtezi pe cea de care te-ai indragostit, esti gata sa mori pentru ea. Ii mai problematic sa traiesti cu ea si pentru ea urmatorii 50-60 de ani, daca Dumnezeu iti va ingadui, la bine si la greu, in sanatate si in boala, in bogatie si in saracie, pana cand moartea ne va desparti.
6. El este preocupat de formarea si dezvoltarea ei
– are incredere in ea si ii incredinteaza lucrari, planuri incredibile pe care Tatal le-a pus in mainile Lui. El nu ne-a luat in robie si sclavie, ci El se bucura sa ne vada crescand in chipul si asemanarea Lui, implinindu-ne potentialul pe care Dumnezeu l-a pus in noi prin creatie si apoi prin rascumparare. In Efeseni 4:7 spune „Dar fiecăruia din noi harul i -a fost dat după măsura darului lui Hristos .8 De aceea este zis: ,,S’a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.``Hristos este interesat de dezvoltarea bisericii, o inzestreaza cu daruri duhovnicesti pentru lucrarea la care a chemat-o. Efeseni 4:11-15 Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,12 pentru desăvîrşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13 pînă vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; 14 ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vînt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; 15 ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Avem tot felul de biserici pe paginile Noului Testament.
Poate, una din cele mai rele, spunem noi, este biserica din Corint. Cu toate acestea, Duhul lui Dumnezeu incepe asa scrisoarea: Bisericii lui Dumnezeu care este in Corint… catre cei ce au fost sfintiti si chemati sa fie sfinti.” Si ascultati cum continua versetul 4 Pavel: „Multumesc lui Dumnezeu, Dumnezeului meu totdeauna cu privire la voi.”
4 Mulţămesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v’a fost dat în Isus Hristos. 5 Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă. 6 În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; 7 aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.
Iar in 2 Corinteni 3:18 Pavel spune: „18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într’o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” Observati, mirele ceresc preocupat pentru dezvoltarea, formarea sotiei Lui, pentru transformarea ei intru chipul si asemanarea Lui. Toate acestea sunt facute bisericii din grija lui Hristos, care o hraneste si o zideste cu drag, pentru ca este ajutorul Lui potrivit.
7. Se increde in ea si de aceea i-a pus in maini lucrari incredibile.
Daca as face un pas mai departe, inima Lui se increde in ea si de aceea i-a pus in maini lucrari incredibile. Inainte de inaltare la cer, Domnul Isus s-a apropiat de ucenici, de biserica din vremea aceea si-a zis: Toata puterea mi-a fost data in cer si pe pamant. Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce am poruncit si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.
Si noi barbatii ne incredem in sotiile noastre si le punem pe umar si pe spinare o multime de lucrari, ca sa fim noi liberi, sa ne vedem de drumul nostru. Dar cand citesc textul acesta, Hristos n-a dat insarcinarea bisericii, dupa care a plecat si a zis, „Ne vedem cand a-ti terminat lucrarea,” ci spune, ” Nu va voi lasa orfani. Ma voi intoarce la voi si iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.” Nu doar ca are incredere in ea, ci este prezent sa o ajute in toata insarcinarea pe care i-a dat-o. Biserica este trupul Lui. Si Pavel o numeste plinatatea celui ce implineste totul in toti. Observati cum se raporteaza Hristos la biserica. El este capul bisericii. El a dat capetenie peste toate lucrurile bisericii, care este trupul Lui, plinatatea ce implineste totul in toti. Cum Hristos este incomplet fara noi, – asa imi spune mie textul din Biblie. El ne priveste atat de importanti pentru El, incat, nu doar ca pune in mainile noastre planurile Lui, lucrarile Lui, ci El vine si ne ajuta in realizarea lor. Si in felul acesta conlucreaza, suntem in jug impreuna cu El.
8. El este gata sa o ierte si sa o restaureze cu gingasie
Iar, atunci cand din pricina noroiului care este lipit de noi, pasii ne aluneca si cadem, Duhul lui Dumnezeu este acolo sa ne dovedeasca vinovati in ce priveste pacatul si sa ne restaureze cu gingasie la relatia care am avut-o cu El.
Dragii mei, noi suntem inca pe teritoriile dusmanului, cu trupul atins de pacat si de aceea Pavel spune: ,,Trupul nostru, da, este supus mortii din pricina pacatului, desi duhul nostru e viu si este in relatie cu Domnul nostru Isus Hristos.” Si toti gresim, fiecare intr-un fel sau altul, cu o ocazie sau alta. Cum ar fi daca Mirele nostru ceresc ar vorbi cu noi cum vorbesc de obicei barbatii cu nevestele lor cand gresesc in ceva? Domnul Isus Hristos si-a trimis Duhul Sau cel Sfant, pentru ca in tacere si cu gingasie sa ne dovedeasca vinovati in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata. Pacatul este sa flirtezi cu cel rau, sa asculti soapta lui, sa crezi vorba lui, sa mergi pe urmele lui si Hristos te primeste inapoi, te restaureaza, te iarta si o face cu gingasie. Ce extraordinar mod de a-ti iubi nevasta, ca pe trupul tau. ,,Copilasilor va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar, daca cineva a pacatuit avem la Tatal un mijlocitor, un paracletos, un avocat”. Ori de cate ori ne cerem iertare cel care pledeaza cauza noastra inaintea completului de judecata este insusi Domnul Isus Hristos, cu mainile Lui strapunse de cuie, in fata cerului si a Tatalui celui drept. Si spune, „Tata, iarta-i, am platit pentru pacatul lor.” Si in felul acesta ne restaureaza. In Galateni 6 spune „chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, cari sînteţi duhovniceşti, să -l ridicaţi cu duhul blîndeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu” Dragii mei avem jertfa de ispasire, avem un Mare Preot la dreapta Tatalui, care mijloceste pentru noi atunci cand este cazul sa fim ridicati si restaurati.
9. Credinciosia Lui fata de ea ii ofera siguranta si liniste
Credinciosia Lui fata de mireasa Lui ii ofera miresei, sau viitoarei Lui sotii, ii ofera siguranta si liniste. Cu alte cuvinte, Biserica, niciodata nu se poate indoi de credinciosia lui Hristos. El va fi acolo pana la sfarsit. O femeie nu poate functiona intr-un mediu al fricii, al terorii, al nesigurantei. Femeia, fie pune mana pe carme, ca sa castige un pic de siguranta atunci cand barbatul face un pas inapoi, fie abandoneaza. Se lasa coplesita de situatie. Cum ar fi ca noi Biserica sa nu stim precis daca divorteaza sau nu divorteaza Hristos de noi? Daca ne lasa, sau daca ne primeste inapoi daca am gresit? Dragii mei, n-am putea trai intr-o astfel de atmosfera. Credinciosia Lui fata de noi ofera Bisericii siguranta si liniste.
Ascultati-l pe Pavel strigand, in Romani 8 „Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos” E adevarat ca El este la dreapta Tatalui si locuieste prin Duhul Sfant in noi. Dar, noi suntem inca pe teritoriile dusmanului. In jur este necaz, stramtorare, prigonire, foamete, primejdie, lipsa de imbracaminte, sabie. „Sunt bine incredintat,” spune Pavel, „nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea si nici o alta faptura nu vor fii in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos Domnul nostru.”
10. Ii ofera ocrotire si protectie in fata amenintarilor de orice fel
Nu doar ca ii ofera siguranta, ii ofera si ocrotire si protectie in fata oricaror amenintari. O ocroteste si o pazeste in fata oricarei amenintari si mijloceste desavarsirea mantuirii ei, ca intr-o buna zi sa o poata prezenta inaintea intregului cer sfanta si fara prihana. Ascultati cum termina Pavel epistola catre Efeseni 6:10 „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui”. Acolo-i taria noastra, in Domnul, in Mirele nostru ceresc si in puterea tariei Lui.
11 Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului. 12 Căci noi n’avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii cari sînt în locurile cereşti. 13 De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămîneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.
Daca cititi piesele de armura cu atentie a-ti putea spune: De aceea, imbracati-va cu Hristos si ramaneti in El. Dar de ce sa ma imbrac cu Hristos? Acolo este locul ocrotirii si a protectiei. In capitolul 2, Pavel ne spune ca noi eram morti in pacatele si in greselile noastre, dar El, Dumnezeu ne-a inviat impreuna si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti, in Hristos Isus. Si in capitolul 1 ne-a spus: 21 mai pe sus de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.
Hristos mai face ceva, mijloceste in fiecare zi desavarsirea mantuirii noastre. Stiti de ce? Ca ceea ce ne-a promis, scaunul de Domnie al Tatalui, care este al Lui si care vrea sa-l imparta cu biserica Lui, sa fie al tau, sa fie al meu, sa fie al nostru, al Bisericii, mijloceste in fiecare zi desavarsirea mantuirii noastre. Dar, fiindca ramane in veac, are o preotie care nu poate trece de la unul la altul, de aceea si poate mantui in chip desavarsit pe cei ce se incred, sau se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei. Iar, Pavel, in Filipeni, spune: „Sunt incredintat ca acesta care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Hristos. (27:00)
Paralela cu realitatea pamanteasca a sotilor fata de sotii
Biserica este trupul lui Hristos. Cum isi hraneste si cum isi ingrijeste Hristos cu drag de trupul Lui:
- In primul rand a dezbracat slava si a venit sa-si castige mireasa. Dati-mi voie sa fac paralela cu realitatea pamanteasca. Cei care isi cauta, de obicei, mireasa sunt de obicei barbatii, baietii. Fetele asteapta. Asteapta sa fie gasite, asteapta sa fie curtate, asteapta sa fie cerute. Dar, intreb eu: Care dintre noi am avut de dezbracat vreo slava ca sa ne cautam mireasa? Va spun eu ce am avut de dezbracat:
- A castigat-o prin frumusetea si virtutile Lui. Am avut de dezbracat, probabil, lipsa de maniere, vorbirea care nu totdeauna este pe placul unei femei, atitudini care nu se prea potrivesc, mai ales cand esti indragostit si vrei sa castigi pe cineva… Astea a trebuit sa le dezbracam noi. Si in mod ciudat, cand un baiat se indragosteste, pac, se intampla ceva cu el. Incepe sa se barbereasca, sa se parfumeze, sa se aranjeze, mai gaseste cate un buchet de flori. Incepe sa vorbeasca frumos. Si o fata cand este curtata in felul acesta, isi imagineaza ca in tot restul vietii ei va avea parte de asa ceva. Ba, mai mult, prin frumusetea si virtutile pe care le-a imprumutat pentru o vreme, de undeva, o si castiga pentru el.
- El ne-a facut promisiuni extraordinare. Si-i face promisiuni (barbatul), daca i-ar cere luna de pe cer, el este gata sa i-o promita. Nu-i asa? Problema este ca vine „Da”-ul spus, vine nunta, trece luna de miere si intrebarea este daca mai suntem dispusi sa facem in continuare pentru ea ceea ce face Hristos pentru Biserica. Si aici e examenul nostru cel mare.
- Hristos a murit pentru Biserica –
- Dragii mei, Hristos o hraneste si o ingrijeste cu drag, ca pe trupul Lui. Nu stiu cat de atenti suntem la nevoile nevestelor noastre, ne-am bucura ca ele sa fie atente la nevoile noastre, sa nu trebuiasca sa vorbim despre ele, sa le identifice imediat, sa vina in ajutorul si implinirea nevoilor noastre.
- Nu stiu cat suntem de preocupati de dezvoltarea si formarea sotiilor noastre. Nu stiu cati dintre noi, daca am lua o foaie de hartie am putea pune in scris ce iubeste sotia mea, ce si-ar dori sotia mea. O femeie poate dori foarte multe, dar in lumina planului lui Dumnezeu si aceea ce Dumnezeu a gandit pentru ea ca sa fie.
- Nu stiu cata incredere avem in sotiile noastre. Nu uitati, frica, suspiciunea, neincrederea ucide vasul slab de langa noi. Ca ea sa poata inflori trebuie sa ai incredere in ea. Am auzit o alta poveste. Era un sat in care atunci cand iti peteai mireasa dadeai o vaca tatalui miresei pentru ea. Si in felul acesta era practic cererea in casatorie. Si era o fata in satul respectiv foarte rusinoasa, tot timpul cu capul plecat cand mergea la fantana si toti baietii radeau de ea. A venit un flacau si a adus 8 vaci si a venit la tatal ei si a zis: „Am venit sa petesc mireasa!” Tatal ei s-a uitat crucis la el: „Nimeni n-a facut asa ceva vreodata in satul nostru!” Toata lumea a ras de el. El a lasat vacile si a luat mireasa si s-a dus acasa. Nu a trecut foarte mult timp si cineva ii bate la usa, unul dintre prietenii lui si o doamna cu fata senina, inalta, frumoasa deschide usa si-l invita in casa. Si omul nostru ramane absolut buimac. „Asta este fata rusinoasa din satul nostru?”
- Dragii mei, cand cineva are incredere in sotia lui, iubirea transforma. Iubirea modeleaza. Nu stiu cum reactionati voi. Eu ma stiu pe mine, sunt iute la manie si totdeauna trebuie sa-mi cer iertare pentru asta. Mai ales cand cineva face altceva decat trebuie. Intrebarea este: Cu cata gingasie stii sa-ti ierti, sa-ti restaurezi sotia. Sa uiti, sa nu-ti mai aduci niciodata aminte de ceea ce a fost? Sa te duci mai departe. Cati dintre noi barbatii oferim sotiilor noastre garantia si siguranta ca indiferent ce s-ar intampla vom fi acolo? In cate din familiile noastre, notiunea de divort nu exista, pentru ca Dumnezeu uraste divortul. Dragii mei, cati dintre noi luam in serios legamantul pe care-l facem aici? La bine si la greu, in sanatate si in boala, in bogatie si in saracie, pana cand moartea ne va desparti. Din pacate, traim vremuri in care barbatii nu mai au barbatia aceea de a sta fata in fata cu problemele si de a le rezolva, indiferent cat costa. Mai degraba, trantesc toate de pamant, gandind ca cu o alta isi vor reface mai bine familia. Dragii mei, statisticile spun ca intotdeauna casnicia a 2-a, a 3-a si a 5-a sunt mai proaste decat prima. Asta spun statisticile. Stiti de ce? Pentru ca desi pare mai verde iarba in curtea vecinului, energia de care ai nevoie sa o tii verde ti-ar ajunge sa o inverzesti pe a ta. Dar noi nu mai avem curajul sa facem lucrul acesta. Cati dintre noi suntem gata sa nu facem ce a facut Avraam? Sa ne ocrotim, sa ne pazim sotiile. Da, vom trece prin situatii dificile. E mai simplu sa spui: ,,Te rog spune ca nu esti sotia mea, esti sora mea”, ca sa-mi pastrez eu viata. Cati dintre noi suntem constienti de faptul ca ele vor mosteni harul vietii impreuna cu noi? Dumnezeu ni le-a incredintat, ca intr-o buna zi sa le prezentam alaturi de noi mirelui ceresc, ca mireasa Lui. Cu alte cuvinte, suntem datori sa conlucram cu Domnul Isus Hristos la desavarsirea mantuirii ei, asa cum Hristos Mirele lucreaza la desavarsirea mantuirii noastre.
As mai pune o intrebare: De ce hraneste si ingrijeste Hristos cu drag Biserica? Textul spune doar atata: Pentru ca noi suntem madularele trupului Lui, carne din carnea Lui, os din oasele Lui. IUBIND BISERICA, HRISTOS SE IUBESTE PE SINE. Si daca v-as aduna toata legea intr-o coaja de nuca, cum a facut Domnul Isus Hristos, ar spune asa: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot cugetul tau, cu toata puterea ta si pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Si asta este principiul si porunca pe care Pavel o aduce inaintea noastra: „ca pe trupurile lor”. Hristos iubeste Biserica pentru ca se iubeste pe sine, Biserica este trupul Lui. Spuneti-mi: Ce ar face Hristos cu un ajutor nepotrivit? Nepotrivit, disfunctional din pricina faptului ca a neglijat-o, ca a uitat de ea, ca a fost egoist? Ce ar face Hristos cu astfel de biserica? Cum ar termina lucrarea pe care I-a dat-o Tatal, pe care I-a incredintat-o Tatal si pe care trebuie sa o termine prin Biserica Lui? Hristos isi ingrijeste si isi hraneste cu drag Biserica ca sa aiba in ea un ajutor potrivit.
Noi am vrea ca Dumnezeu sa ne ofere ca sotie pe cineva gata terminat, la care sa nu ne mai trebuiasca nici o trasatura de penel. Sa fie complet terminat. Si suntem surprinsi si suparati ca ea nu este ajutorul care ni l-am imaginat sau care ar putea sa fie. Dar, daca Hristos isi hraneste si isi ingrijeste cu drag Biserica ca sa faca din ea un ajutor potrivit, ascultati cum continua textul „de aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de nevasta sa. Ca sa o iubeasca pana cand femeia respectiva va deveni ajutorul lui potrivit.
Cu alte cuvinte, cand te-ai indragostit, pune inaintea ta si responsabilitatea pe care Dumnezeu o pune inaintea ta. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş. 29 Căci nimeni nu şi -a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; Ca sa-mi pot iubi nevasta ca pe trupul meu, trebuie sa fiu convins de doua lucruri. Nu sa stiu doua lucruri, ci sa fiu convins de aceste doua lucruri si sa traiesc in baza acestei convingeri:
- In primul rand, ca barbat am nevoie de ajutor.
- Nimeni altcineva nu-mi poate fi un ajutor mai potrivit decat sotia mea.
De foarte multe ori, cand stau de vorba cu barbatii care s-au cam plictisit de relatia in care se afla si din pricina tensiunilor n-au barbatia sa le rezolve, stau si pun astfel de intrebari: Oare nu cumva nu e de la Domnul? Dragii mei, in momentul in care te-ai atins de o femeie, ai venit la altar si ai rostit cuvintele pe care le rostesti in legamant, Dumnezeu a parafrat (checked off) relatia respectiva. Gandul acesta, oare nu cumva nu-i de la Domnul? Nici nu mai are ce cauta in mintea mea!
https://rodiagnusdei.wordpress.com
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 