Deși trăim într-un lume seculară, în care Dumnezeu este împins la marginea societății, iar creștinii nu fac risipă de nicio ocazie să spună acest lucru, prea puțini bagă de seamă că ei înșiși Îl împing pe Dumnezeu la marginea religiei, punând un preț din ce în ce mai mare pe experiențele mistice.
Fantome, ghicitori, spiritiști, astrologie, toate aceste lucruri au ajuns să îi preocupe mult mai mult pe oameni decât înainte. De fapt, un studiu Pew realizat în SUA în 2009, arată că experiențele mistice au devenit mult mai comune astăzi printre cei neafiliați niciunei religii (30%), decât erau în anii 1960, la nivelul întregii societăți (22%).
Aproape trei din zece americani (29%) spun că au simțit o legătură cu o persoană care a murit, unul din cinci (18%) crede că a fost vizitat de o fantomă, iar 15% spun că au consultat ghicitori și spiritiști.
Desigur, toate aceste procentaje, comparate cu cele ce dețin majoritatea, par aproape de nebăgat în seamă. Ceea ce face diferența este că proporția americanilor care spun că au simțit prezența unei fantome s-a dublat în ultimii ani, de la 9% în 1996, la 18% în 2009, iar numărul celor care susțin că au luat legătura cu o persoană decedată a crescut și el de la 18% la 29%, în acest timp. Suprinzător, cei ce se declară creștini nu fac nicio excepție.
Fantomele și Dumnezeu
Grupul protestanților evanghelici este cel mai puțin expus la astfel de credințe. De exemplu, doar 20% dintre ei spun că au avut o experiență în care au intrat în legătură cu o persoană decedată. Însă membri altor religii sunt mult mai familiarizați cu acest tip de fenomen. 37% dintre protestanții afro-americani, 39% dintre catolicii caucazieni și 29% dintre caucazienii ce aparțin religiilor protestante tradiționale, mărturisesc același lucru.
Majoritatea americanilor (65%) mai cred și în alt fel de experiențe supranaturale, precum blestemul ochiului magic (evil eye), credința că lucrurile fizice au energie spirituală, credința în astrologie, credința în yoga ca practică spirituală, credința în reîncarnare, credința în viața de după moarte și contactarea morților etc.
Aproape un sfert din populație (23%) a bifat una dintre aceste convingeri în studiul Pew. Mai mult de patru persoane din 10 (43%) au răspuns afirmativ la mai mult de două dintre variante, în timp ce 18% au răspuns afirmativ la mai mult de patru. Doar 35% din public a răspuns negativ la toate itemurile.
În ceea ce privește credincioșii, cu excepția evanghelicilor caucazieni, credincioșii celorlalte religii majore fac parte dintre americanii care cred în cel puțin unul dintre fenomenele de mai sus. De fapt, 50% dintre protestanții afro-americani, 47% dintre catolici și 43% dintre protestanții tradiționali au răspuns afirmativ la cel puțin 2 dintre itemuri.
Ceea ce trebuie menționat aici este că procentajele acestor credincioși le egalează sau chiar le întrec pe cele ale neafiliaților religios, care cred și ei în cel puțin două dintre fenomenele supranaturale și care sunt un număr de 48%.
Dumnezeu, redus la experiențe mistice
În răspuns la o întrebare separată, jumătate dintre toți americanii care au participat la studiu au declarat că au avut o experință mistică sau religioasă, adică un moment spiritual de „trezire”. În 1960, doar 22% dintre americani au raportat asemenea experiențe, un număr care a crescut până la 31% în 1976, 33% în 1994, 47% în 2006, iar de atunci a rămas constant.
Ceea ce i-a uimit pe cei de la Pew au fost diferențele între protestanți la această întrebare. Dacă 70% dintre evanghelicii caucazieni și 71% dintre protestanții afro-americani au spus că au avut astfel de experiențe, doar 40% dintre protestanții tradiționali (evanghelici luterani, prezbitarieni, episcopalieni, baptiști, reformați, quackeri, etc.) au spus același lucru, și 37% dintre catolici.
Din nou trebuie menționat faptul că aceste experințe sunt comune și printre neafiliații religios, dintre care 51% spun că au avut o experiență mistică sau religioasă, și chiar și 18% dintre cei care se declară atei sau agnostici confirmă același lucru.
În ce cred românii
România este una dintre țările cu cei mai mulți credincioși din Europa, dar totodată cu unul dintre cele mai înalte niveluri ale credinţelor şi practicilor religioase, ale încrederii în pseudo şi para-ştiinţe, în horoscoape şi superstiţii, conform studiuluirealizat de Universitatea București, în 2010.
36% dintre români cred în modelul creaționist
95% dintre români cred în Dumnezeu
88% cred în puterea rugăciunii
53% dintre români merg la biserică cel puțin o dată pe lună, dar nu văd în biserică un corp spritual, ci un loc de practicare al credinței
22% cred că zodiacul este „foarte științific”
40% dintre români cred că zodia ne influențează personalitatea
49% cred că norocul este mai important pentru succesul în viață decât școala
47% cred că oamenii au numere norocoase
Despre prezent și viitor
Pe de o parte, realitatea arată cum astăzi credincioșii renunță la religie și îngroașă rândurile celor care declară că nu aparțin niciunei religii organizate, și care alcătuiesc cel mai mare al treilea grup în lume, după creştini şi musulmani.
Pe de altă parte, tot realitatea arată că pe măsură ce se renunță la conceptul de Dumnezeu, la biserici ca instituții, ca dogme, ca și comunități, nevoia de spiritual nu dispare, astfel încât să ajungem la o societate iluminată prin progres științific, ci se completează „pe ușa din spate” cu tot felul de redute spirituale, precum fenomenele descrise mai sus.
Iar cel mai important lucru care se observă este participarea credincioșilor în propagarea și promovarea însușirii unor astfel de credințe și experiențe. Poate era de așteptat ca jumătate dintre cei care se declară neafiliați/seculari să fie mai înclinați către credința în ghicitorie, astrologie, viața după moarte și celelalte, dar nu era de așteptat același lucru din partea celor care se declară credincioși.
Dacă la acest nivel nu mai există diferențe între unii și alții și dacă nici în privința problemelor morale, precum avortul și căsătoriile homosexuale, nu mai există diferențe notabile, unde am ajuns? În aceste condiții, trebuie să ne întrebăm dacă mai contează procentul mare al celor care participă regulat la serviciile divine și dacă nu cumva practicăm o credință goală de Dumnezeu.
Mă văd nevoit în fiecare zi să vizualizez sute de „şeruri” ale unor poze cu Isus sau cu expresii de genul „Sunt al lui Isus, dă share dacă eşti şi tu”, „Isus este Domnul meu, dă share dacă e şi al tău”, „Eu îl aştept pe Domnul, dă share dacă îl aştepţi şi tu”, „Mie nu-mi este ruşine cu Isus, dă share dacă nu ţi-e ruşine nici ţie” şi multe multe alte variante. Unele din aceste poze sunt făcute tâmpit de-a dreptul altele în sine sunt eronate ca mesaj cu toate că am avut ocazia să văd două, din sute, care erau realizate profesionist. Cum apare o astfel de poză cum o mulţime din lista mea o „şeruiesc” şi se crează un fel de beţie comună. Cu riscul de a fi considerat necredincios (facebook-ului) declar că nu am „şeruit” niciuna.
Problema „şeruirii” e una mult mai veche decât facebook-ul. E de pe vremuri comuniste când omul era instruit în biserică să spună despre Isus şi altora pe baza versetului „Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.” greşit interpretat că ar fi despre mărturisirea Domnului Isus Hristos altora. Deşi mărturisirea, răspândirea veştii bune e recomandată, trebuie făcută, aceste versete, adesea folosite ca arme, nu fac referire la acest gen de mărturisire ci la acceptarea Domnului Isus ca Mântuitor. Cu siguranţă una din marile bătălii ale celor care au dorit în trecut să trăiască o viaţă de creştini exemplari a fost şi aceasta dar cred că e timpul să ne distanţăm tot mai tare de formă.
Întrebarea care se naşte este: Trebuie mărturisit Domnul Isus Mântuitorul şi altora? Răspunsul e categoric DA. Însă rămâne de discutat cum? Care e calea corectă de mărturisire a salvării de care am avut parte? Pe facebook prin share la mesaje … jenante? Prin strigat pe stradă sau scris pe ziduri cum am văzut prin Mediaş? Puţin probabil să ni se ceară asta. Totuşi care e cea mai bună şi convingătoare cale de a Îl mărturisi pe Mântuitorul?
Cea mai corectă cale de mărturisire a credinţei şi a Domnului Isus este trăirea unei vieţi asemănătoare cu a Sa. În momentul în care ne lăsăm viaţa transformată de întâlnirea cu Isus atunci viaţa noastră cu tot ce cuprinde ea va mărturisi despre schimbarea care a avut loc. Dacă iubim ca El, dacă iertăm ca El, dacă avem milă ca a Lui, dacă suntem supuşi ca El, atunci toate faptele şi atitudinile din viaţa noastră vor arăta spre El, asta va fi cea mai grozavă şi eficientă mărturisire despre salvarea dată de Domnul Isus. Abia mai apoi va fi eficientă mărturisirea cu gura, prin vorbe (dacă va mai fi nevoie). Până viaţa noastră nu seamănă măcar puţin cu a Lui, vorbele noastre vor stârni doar furie, nervi, aroganţe şi certuri neproductive.
Acesta este şi motivul pentru care unii creştini ajung aşa de des la ceartă pe domeniul acesta. Parcă avem un fel de satisfacţie în a întărâta oamenii cu „sfinţenia” noastră. Le vorbim superior despre Isus le „şeruim” sub nas zeci de citate biblice sau fraze siropoase şi în acest fel doar ne arătăm mândria şi făţărnicia spirituală. Asta îi supără pe oameni tare. Ne văd fix la fel ca şi ei doar că noi „ne dăm mari” cu ceva ce nu deţinem.
De fapt noi suntem adesea prea formali. Religia ne cere să mărturisim despre Dumnezeu dar nu ne gândim prea mult să facem din asta un mod de trai ci construim o formă religioasă care e ok din punctul de vedere al religiei dar în care zace un om slab şi nedezvoltat. Da, să spunem despre Isus dar nu despre un Isus teoretic, nu despre un Isus al religiei noastre, nu despre un Isus al altcuiva ci despre acel Isus care domneşte şi stăpâneşte în viaţa noastră. Fără un astfel de Isus „săruirile” sunt inutile şi vorbele la fel. Dacă în schimb există un Isus care e Domn în viaţa noastră nu mă îngrijorez prea tare despre cum ar trebui El mărturisit pentru că sunt convins că viaţa noastră va transmite masajul Său, va arăta pe Isus în toate acţiunile sau faptele noastre.
Nu ştiu de câte ori ai dat „share” sau „like” la postări religioase siropoase şi tâmpit făcute, care te constrâng să dai ca să nu pari necredincios. Eu nu am dat niciodată şi nu cred că voi da, dar cu siguranţă prin Isus voi da „Like” şi „Share” la bunătate, dragoste, milă, iubire, jertfire şi dăruire pentru că El mi-a dat şi pentru că el îmi dă în permanenţă.
Suntem in al treilea capitol pe care ni l-am asumat cu privire la relatii. Primul capitol a fost – Relatia cu tine insuti. Pentru ca, pe pamantul acesta nu vei putea niciodata sa iubesti pe aproapele tau, atunci cand tu nu poti sa te respecti pe tine insuti. Biblia spune sa ne iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine, si atunci, intrebarea pe care ne-am pus-o la primul capitol a fost: Cum poate cineva iubi, atunci cand pe el insusi se dispretuieste? Al doilea capitol a fost acela al relatiei cu Dumnezeu, pentru ca unul din apostolii Domnului Isus Hristos a exclamat la un moment dat, „Domnul meu si Dumnezeul meu”. Relatia cu Dumnezeu nu este o relatie mostenita. Relatia cu Dumnezeu este o relatie personala.
Acum, in aceasta seara, intram in cel de al treilea capitol pe care l-am asumat. Probabil ca vor merge aceste niveluri ale relatiei mult mai adanc, incepem relatia dintre un baiat si o fata. Dumnezeu stie cand vom termina. De ce este important sa discutam acest lucru, dragii mei si va rog sa fiti atenti. Nu va fi o predica lunga, dar nici scurta. Unde sa te uiti in Biblie? E putin cam dificil pentru ca atunci cand vorbim despre relatia intre un baiat si o fata, nu se gaseste un capitol in Biblie care se numeste „Relatia dintre un baiat si o fata”. De regula, parintii sunt primii care ne educa si ne spun, si sunt primii care gestioneaza tineretea, adolescenta, si de obicei parintii se impart in doua categorii. Unii care spun, „Nu ai voie,” si unii care spun, „Ai voie, dar ai grija,” asta e in cazul in care ii intrebi.
Exista, de asemenea o opinie care ti-o exprima prietenii. Dar, si aici prietenii se impart dupa mediul pe care-l frecventezi. Daca vei intreba prietenii de la scoala, cum trebuie sa fie o relatie dintre un baiat si o fata, iti vor spune parerea lor. Daca vei intreba prietenii de la biserica, s-ar putea sa aiba o opinie diferita. Depinde acuma pe cine intrebi. Acuma, ce spune Biblia despre relatia dintre un baiat si o fata? E foarte dificil si am sa va spun de ce. Poate sa-mi spuna cineva, ce varsta avea Adam cand Dumnezeu i-a adus-o pe Eva? Nu poti sa sti. Puteti sa-mi spuneti cat timp a curtat Isac pe Rebeca? Spune Biblia ca a vazut-o si a luat-o. Ea si-a ridicat ochii, el si-a ridicat ochii, a placut-o si a zis, „Gata”. Poti sa zici, „Pai, Iacov a curtat-o pe Rahela 7 ani.” O fi bine sa fi 7 ani logodit? (Photo via http://us.123rf.com/)
Vorbim despre compatibilitate in relatii. Trebuie sa aiba statute, cat de cat egale. Dar, cum pui problema intre Rut si Boaz? Statut social. Cum pui problema diferentelor de varsta? Nu stiu daca stiti, Boaz era mai ‘nascut de vreme’. Exista timpul acesta in care noi spunem, „Eu iubesc pe cine vreau.” Te uiti in Biblie. Ce ne poate spune Estera de ‘eu iubesc pe cine vreau?” Ce alegere a avut Estera? N-a avut. Vedeti, nu-i usor sa te duci in Biblie , sa spui, „Aici este capitolul care mi se potriveste”. Timpul nostru este un timp dificil. Are o dinamica aparte. Putem extrage si am vazut foarte multe situatii in care oamenii au luat din Biblie anumite secvente pe care au inceput si au incercat sa le aduca la timpul nostru present. De obicei se refera la atitudini caracteriale. Spre exemplu: Va spuneam despre o imprejurare in care Iacov, fiind politicos, si scotand apa de la fantana a castigat-o pe cea mai frumoasa fata din tinut. Si iata ce inseamna politetea, bunul simt, cat mult castig poate sa aduca. Dar, inca odata spun: Cand vorbim despre relatia dintre un baiat si o fata, nu veti gasi un capitol in Biblie, care sa numeasca relatia dintre un baiat si o fata:
Cand incepe?
Cum trebuie sa fie cei doi?
Ce trebuie sa spuna mama si tata?
Ce parere are pastorul?
Nu-i usor, si cineva, pana la urma, trebuie sa-si asume o responsabilitate, pentru ca timpul nostru este un timp dificil. Mi-am notat eu cateva coordonate ale timpului nostru. Fetele cocheteaza deja de la 12 ani. La 18 ani au deja 2-3 prieteni fosti. Eu nu va spun lucrul asta ca imi place. Va spun lucrul asta cu durere in suflet. La 16 ani, daca ii spui cuiva, „De ce te ti de mana?” Iti spune, „Dar tu dupa ce planeta ai coborat?” Tinutul de mana la 16 ani pare desuet. Sa pui alte intrebari, deja, e rusinos. Nici n-ai dreptul sa o spui. Suntem si facem parte intr-un timp in care suntem extrem de preocupati de imaginea de sine. Intreaga societate este preocupata de imaginea de sine. Este o lume care construieste putin inlauntru. Dar este o lume care sia-r da totul ca sa construiasca la nivel de imagine. Imaginea este totul.
Exista un timp in care am vazut ca adolescentii, si sa fiti atenti la ce va spun in seara aceasta, ne grabim sa ne maturizam. Adolescentele vor sa arate precum femeile si adolescentii vor sa arate precum barbati. Ne grabim sa ne maturizam si ma uit, cat chin si cata truda ca adolescentii sau adolescentele sa arate, daca se poate, cat mai maturi. E o graba in privinta aceasta. Mentalitatea timpului nostru si in special cat priveste tineretea, este ceva de genul „Ia tot si da cat mai putin”. Sau daca vrei, maximul de rezultat, cu minimum de efort. Cam asta ar fi tendinta generala pe care eu o observ.
Cel mai mare atac al societatii astazi, pentru ca ceea ce vrea sa desfiinteze cel rau si ceea ce nu-i place diavolului este Biblia. Intotdeauna, cand cel rau a reusit sa inchida scriptura, pentru constiinta omului, batalia-i castigata. Atacul cel mai puternic in ziua de astazi este atacul pe care l-am numit uniformizarea. O fel de nivelare. Au icercat-o cu succes comunistii si au reusit-o. Spuneam eu intr-una dintre seri, cand am ajuns in armata, pe toti ne-au tuns zero. Nimeni nu arata frumos tuns zero. Jumate de ora am ras unii de altii si apoi am plans. Dar, de ce au facut lucrul asta? Sa ne niveleze. Un om care are parul cret si mai des e mai frumos ca un om care nu are. Sa zicem, ca o ideie. Cand il tunzi, toti is la fel. Ne-au imbracat in uniforme, ne-au dat un numar matricol si aveam bocanci in picioare. Dar nu mai era nici o diferenta. De odata nu mai conta.
Si societatea va cauta tot timpul sa uniformizeze, sa niveleze. Si acesta este atacul cel mai puternic al zilei de astazi. Este un atac fara de precedent, pentru ca un atac de felul acesta loveste in ordinea naturala. Atacul se da acolo unde este baza, la ordinea naturala a creatiei, pentru ca Dumnezeu ne-a facut diferiti, cand ne-a facut pe noi. Pentru ca Dumnezeu vrea sa fim diferiti. Pentru ca Dumnezeu se bucura de diversitate, pentru ca Dumnezeu ne-a construit intr-un fel in care trebuie sa cautam sa ramanem asa cum Dumnezeu ne-a facut. (Continuare sub video)
A-ti auzit de haine unisex? Cum sa nu auziti? Nu mai conteaza acuma. Deci exista haine mixte, exista zone mixte, exista preocupari mixte si daca se poate sa fie lucrurile cat mai putin diferentiate. Uitati-va la vocea democratiei astazi. Vocea democratiei este aceea in care sa se stopeze diferentele dintre oameni. In baza acestui cuvant, acestei sintagme, egalitati e sansa, femeia, daca se poate, sa fie egala cu barbatul in toate. Spuneam eu, asa, putin amar, ca revolutia asta a feminista a reusit sa adauge femeii care avea deja sort de bucatarie si o salopeta. Foarte interesant. Ea a fost si este egala cu barbatul, ca munceste cot la cot. Dar, nici odata barbatul nu va spala vasele in bucatarie. El ramane ce a fost intotdeauna. Numai ca femeia, pe langa ceea ce a fost menita sa faca, sau zic eu, i se atribuia acest rol si le mai lua si pe altele suplimentare. Si uitati-va dumenavoastra la aceasta tendinta generala: Egalitate de sansa.
Daca vorbesti azi despre diferenta dintre barbat si femeie, vor sari femeile si vor spune: Noi vrem sa fim egale cu barbatii. Dumnezeu din ceruri se uita si spune, „Niciodata n-am vrut sa fie asa”. Cand zic despre egalitate de sansa, nu vorbesc despre discriminare. Nu vorbesc de acea ideie, dincolo de care sa dispretuiesti. Vorbesc despre bogatia diferentelor. Vorbesc despre farmecul diferentelor. Vorbesc despre fascinatia faptului ca suntem diferiti si ar trebui sa ramanem diferiti. Ar trebui ca baietii sa nu caute sa se efeminizeze si nici fetele sa nu caute sa se masculinizeze. Traim o societate in care ii vad pe baieti „dandy”. Asa o alura de parca nici nu mai sunt baieti. Vreau sa va spun ce ciudat mi se pare mie. Biblia spune ca femeia are o podoaba (parul) si uitati-va la tendinta de a rasturna ordinea creatiei lui Dumnezeu. Si ce credeti ca se afla in spatele ei? Acest nou conformism, care noi il promovam si ni se pare cool, Aceasta tendinta de a iesi in decor, acest efort permanent ca eu sa fiu mai cu mot. Pentru ca vreau sa fiu vazut. Te vad toti , dar ce nu sti tu e ce gandesc ei. Oamenii nu gandesc bine. A iesit in fata un baiat astfel si stiti ce am gandit eu? Ca e ultima data cand iese in fata, ca doara eu sunt pastorul bisericii, deocamdata.
Noi traim intr-o societate in care, daca se poate sa fim cumva nediferentiati, asta si-ar dori cel rau. Parca mergem de multe ori in hoarde, in haite (iertati-mi expresia). Eu mai ma duc sa-mi iau copii (de la orfelinat) si cand ies de la liceu, se napustesc, de-a valma, fara nici o logica. Ele baietoase, ei mm, ca sa nu zic altceva. Si ma tot duc si spuna asa, „Ceva rau se intampla si ceva nu este bine in tot ceea ce se intampla. Pentru ca in relatia dintre un baiat si o fata– Dumnezeu din ceruri s-a uitat si a zis, „Voi trebuie sa fiti diferiti. Cred ca orice baiat isi doreste o fata care sa fie feminina. Cand spun o fata feminina, nu inteleg cineva care sa se pisiceasca. Dar, inteleg cineva care sa aiba gratie. Cineva care sa aiba farmec. Nu-mi doresc in casa pe cineva care sa joace rugby. Si-mi doresc pe cineva care sa semene cu creatia lui Dumnezeu. (14)
Tendinta aceasta de uniformizare aduce cu ea un alt aspect. Bucuresti este orasul in care usor poti sa te ascunzi in umbra anonimatului. Nu-i mama, nu-i tata. Nu mai esti in orasel, nu mai esti in provincie. Si de cele mai multe ori, tendinta aceasta te face sa lasi garda jos. Cand te vede cineva, de a carui parere iti pasa, tu incerci sa te controlezi. Cand in jurul tau nu mai exista nimeni de care sa-ti pese, tu pur si simplu lasi garda jos. Si am vazut asa, cum din ce in ce mai mult, glumele proaste, dialogurile care incep de la nimic si merg spre nimic, o gandire din asta bolovanoasa caracterizeaza din ce in ce mai mult relatiile dintre un baiat si o fata.
Intotdeauna Dumnezeu a vrut, ca atunci cand un baiat se intalneste cu o fata, sa aiba acel tremur si acea fascinatie, pe care Dumnezeu a facut-o sa existe intre cele doua creatii diferite. Dar noi din pricina faptului ca nu mai tinem cont de modul in care Dumnezeu ne-a structurat, coboram lucrurile la un nivel, dincolo de care nu mai conteaza. (15 )
De ce am ales acest subiect? Datorita ranilor. De obicei, ea vine la mine, daramata, suparata. Sunt dese situatile astea. Dar si el, nu numai ea. Zice, „Frate-s amarat”. Zic, „De ce?” Zice, „Iubesc o fata”. Si zic, „pai ce e rau in asta?” „Pai e rau,” zice, „pentru ca am vorbit cu ea si ea mi-a zis, ‘Nu, eu nu te iubesc’. Pai da, dar …” „Pai,” zice ea, „noi suntem decat frati”. Sau zice ea, „Frate, dar mi-a dat semnale si cand am vorbit cu ea, mi-a zis, ‘Da, tu nu esti decat un frate’”. Dragii mei, unde este amicitie si unde este iubire? Care sunt limitele, cum incepe? Cum devine? Care-i diferenta dintre astea doua? Pentru ca baietii nostri, (ai bisericii) in mai multe situatii, pe care le-am cunoscut eu, au un fel de a fi, un fel de Don Juan, un fel de flirtare din aceasta permanenta. Si in relatiile pe care le au unii cu altii, dau de inteles foarte multe lucruri, dar cand sunt intrebati, zice, „Ah, nu!”
1. Natura noastra esentiala:Baiatul ramane baiat,fata ramane fata
In biserica, cui ii e foame si nu mananca, foame o sa-i fie si la iesire. Dumnezeu nu e obligat ca in biserica sa suspende legile. Cui e sete in biserica, va trebui sa bea apa, nu sa se roage la Dumnezeu sa nu-i mai fie sete. Dumnezeu nu anuleaza legile naturale. Si in biserica un baiat ramane baiat si o fata ramane fata. Asta e natura noastra esentiala. Si apoi este sora si apoi este frate. Noi avem aceasta gresita intelegere a lucrurilor si spunem in felul urmator, „Daca esti sora mea, sau daca esti fratele meu, atunci ar trebui sa ma inteleaga, ar trebui sa ma pot exprima cum doresc, pot sa fiu cat de relaxat vreau eu… Nu-i asa. Inainte ca o sora sa fie sora, e fata. Inainte ca un frate sa fie brate, e baiat. Bagati bine de seama cum vorbiti intre voi cand mergeti in lucrare. Bagati bine de seama cum va relationati unii cu altii in grup. Cand luati microfonul in mana si cantati, dincolo de faptul ca ea e sora si tu esti frate, el e baiat si tu esti fata. Intodeauna povestile incep in asa fel: Mergem in lucrare impreuna, discutam, dupa care incepem sa avem discutii private, conversatii mai apropiate.
Ne impartasim, la inceput, de lucrare. Ce playlist avem astazi. Cum ai cantat. Si-i spui, „Bine ai canta”. Si spune si ea, ‘Bine ai cantat si tu”. Si apoi, mergeti sa beti o cafea sa va spuneti ce bine a-ti cantat. Si de la grup, facei perechi, doi cate doi. Dragii mei, nu-i rau ca prieteniile care duc spre casatorie trebuie sa se formeze din launtrul lucrarii. Dar, in momentul in care voi doi v-ati dat seama ca amicitia, lucrarea din grup nu mai este ea prioritara si acuma prioritari sunteti voi, care care trebuie sa aveti o relatie in privirea casatoriei, faceti un pas inapoi si nu amestecati lucrurile intre ele. In momentul in care voi va-ti cunoscut altfel decat tovarasi in lucrare, in momentul acela in care stiti ca v-ati uitat unul la altul si s-a aprins ceva, faceti un pas in spate si din momentul acela concentrati-va pe voi insiva, evaluati-va, masurati-va si nu-i mai zapaciti de cap pe ceilalti, pentru ca dati semnale gresite.
2. Cand sunt amic cu cineva?
si cand dau eu semnale ca as vrea sa fiu prieten? Amicitia are zone de interes comun. Amicitia cauta afinitati. Amicitia cauta schimb de idei. Amicitia cauta sa schimbe adevaruri. Cand vorbim despre amicitie nu avem in vedere, in mod deosebit persoana ci zonele de interes comun. Intotdeauna amicita va cauta acea zona comuna. Daca vreti: Amicitia are o intrebare- Si tu esti preocupat de lucrul asta? Si tie iti place lucrul asta. Prietenia nu se concentreaza pe schimb de idei. Prietenia care are la baza iubirea nu se caracterizeaza prin zone comune de interes. Prietenia cauta un om. E diferenta. Amicitia iti aduce prieteni. Pe cand, prietenia cauta un om. Intotdeauna omul care intra intr-o relatie de prietenie se va concentra partener. Cel ce doreste sa iaba o relatie de prietenie, va cauta sa aiba langa el un om. Pe cand, amicitia inseamna schimb de idei, inseamna afinitati, zone compatibile in care stam, schimbam idei si avem diferite discutii.
Numai ca, atunci cand noi nu delimitam bine ariile, intram in confuzie, ne pacalim pe noi insine si trimitem semnale false si catre cei din jurul nostru. Amicitia, de cele mai multe ori are in vedere discutii. Cand eu am insa un prieten, ma concentrez pe el. Amicitia se bucura de oricine si imparte cu oricine. Iubirea nu imparte- adica, cum sa ti-l dau tie? E al meu. Deci, intr-o amicitie e bine venit oricine, si al treilea, si al patrulea, si al cincilea. Intr-o prietenie, cum iti dai seama ca fata aceea il place pe ala? Pai, ai sosit tu langa ea si de odata s-a schimbat la fata. Atunci nu e amicitie. Inseamna ca tu ai alte asteptari. Intotdeauna, intr-o relatie intre doi, vezi ca te-ai apropiat si vezi ca nu esti bine venit, atunci nu sunteti amici, atunci este o prietenie. Dragii mei, delimitati-va bine in seara aceasta zona amicitiei si zona prieteniei si stati de vorba si dati niste semnale foarte clare. Vezi articol in engleza –Can Men and Women be just friends? photo via www.brucesallan.com
Atunci cand curtezi pe cea de care te-ai indragostit, esti gata sa mori pentru ea. Ii mai problematic sa traiesti cu ea si pentru ea urmatorii 50-60 de ani. …in mod ciudat, cand un baiat se indragosteste, pac, se intampla ceva cu el. Incepe sa se barbereasca, sa se parfumeze, sa se aranjeze, mai gaseste cate un buchet de flori. Incepe sa vorbeasca frumos. Si o fata cand este curtata in felul acesta, isi imagineaza ca in tot restul vietii ei va avea parte de asa ceva. Ba, mai mult, prin frumusetea si virtutile pe care le-a imprumutat pentru o vreme, de undeva, o si castiga pentru el.
Si-i face promisiuni (barbatul), daca i-ar cere luna de pe cer, el este gata sa i-o promita. Nu-i asa? Problema este ca vine “Da’-ul spus, vine nunta, trece luna de miere si intrebarea este daca mai suntem dispusi sa facem in continuare pentru ea ceea ce face Hristos pentru biserica. Si aici e examenul nostru cel mare.
Cum ar fi daca mirele nostru ceresc ar vorbi cu noi cum vorbesc de obicei barbatii cu nevestele lor cand gresesc in ceva?
Poate, una din cele mai rele, spunem noi, este biserica din Corint. Cu toate acestea, Duhul lui Dumnezeu incepe asa scrisoarea: Bisericii lui Dumnezeu care este in Corint… catre cei ce au fost sfintiti si chemati sa fie sfinti.” Si ascultati cum continua versetul 4, Pavel: „Multumesc lui Dumnezeu, Dumnezeului meu totdeauna cu privire la voi.
O femeie nu poate functiona intr-un mediu al fricii, al terorii, al nesigurantei…Femeia, fie pune mana pe arme, ca sa castige un pic de siguranta atunci cand barbatul face un pas inapoi, fie abandoneaza. Se lasa coplesita de situatie.
Dragii mei, statisticile spun ca intotdeauna casnicia a 2-a, a 3-a si a 5-a sunt mai proaste decat prima. Asta spun statisticile. Stiti de ce? Pentru ca desi pare mai verde iarba in curtea vecinului, energia de care ai nevoie sa o tii verde ti-ar ajunge sa o inverzesti pe a ta. Dar noi nu mai avem curajul sa facem lucrul acesta. Cati dintre noi suntem gata sa nu facem ce a facut Avraam? Sa ne ocrotim, sa ne pazim sotiile. Da, vom trece prin situatii dificile. E mai simplu sa spui, ‘Te rog spune ca nu esti sotia mea, esti sora mea”, ca sa-mi pastrez eu viata. Cati dintre noi suntem constienti de faptul ca ele vor mosteni harul vietii impreuna cu noi? Dumnezeu ni le-a incredintat, ca intr-o buna zi sa le prezentam alaturi de noi mirelui ceresc, ca mireasa Lui. Cu alte cuvinte, suntem datori sa conlucram cu Domnul Isus Hristos la desavarsirea mantuirii ei, asa cum Hristos mirele lucreaza la desavarsirea mantuirii noastre.
Nimeni altcineva nu-mi poate fii un ajutor mai potrivit ca sotia mea!
Cum am spus şi în partea 1 din această temă, trăim într-o zi, un secol, o societate , o lume care nu mai respectă rolul tradiţional al bărbatului şi al femeii. Deşi există un rol pentru fiecare, există şi un plan diabolic care vine de la cel rău, de la tatăl minciunilor, şi anume de la diavol, care ar vrea să desfiinţeze diferenţele dintre aceste roluri. Această filosofie păgână vrea să-şi impună punctul ei de vedere ca nimeni să nu mai ştie care este rolul lui şi astfel să aducă haosul în familie.
Ce spune Dumnezeu despre rolul femeii? Anume El a creat familia şi anume apelând la El, nu vom da greş definind rolul femeii sau a bărbatului aşa cum o face în cartea Sa, Biblia. Să privim la celelalte puncte ce descriu rolul femeii.
Femeia este slava bărbatului – “…femeia este slava bărbatului.” (1Corinteni 11.7b) Cuvântul slavă, are sens de reflectare. Femeia este reflectare bărbatului, ea îl refelctă, îl reprezintă pe bărbat, aşa cum bărbatul îl reflectă la rândul său pe Dumnezeu.
Femeia trebuie să fie evlavioasă – (1 Timotei 2.9-10 ) Atunci când apostolul Pavel scrie lui Timotei aceste rânduri, vedem o problemă vădită în biserica: înţelesul greşit al evlaviei femeii. Ce este evlavie? Ca să lămurim simplu, evlavie – un comportament creştin, comportarea după normele bibliei. Problema era că unele femei încurcau sensul evlaviei. Ele credeau că arătând frumos ele sunt evlevioase. Dar faptele lor vorbeau despre alt luru… Şi astăzi această problemă există şi persistă în societatea noastră. Dumnezeu nu te socoate evlavioasă dacă îţi împleteşti părul sau porţi verigi de aur. Da, aceasta nu e interzis, nu e rău, dar nu e aceasta evlavia! Iată de ce spune apostolul Pavel:
Vreau, deasemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor cari spun că sînt evlavioase. (1Timotei 2.9-10 )
Deci femeile care spun că sunt evlavioase să se îmbrace în fapte bune! Iată evlavia, iată rolul femeii!
Femeia este un vas mai slab – Bărba ilor, purta i-vă şi voi, la rîndul vostru, cu în elepciune cu nevestele voastre, dînd cinste femeii ca unui vas mai slab, (1 Petru 3.7 ) Astăzi aceste cuvinte se înţeleg greşit de mulţi bărbaţi, cu părere de rău. Ei socot femei ceva mai prejos decât bărbatul. Dar nu este aşa! Femeia are nevoie de un comportament deosebit. De aceeea apostolul Pavel spune să dăm cinste femeii. Iată sensul cuvintelor “ vas mai slab “ ! Ea are nevoie de o atenţie deosebită. O comportare faţă de ea plină de înţelepciune. Un vas de cinste este pus în locurile cele mai văzute, este îngrijit, şi desigur acest vas, plin de gingăşie şi rafinitate are nevoie de o atenţie deosebită. El este uşor de stricat, uşor de ai face ceva rău. El trebuie ocrotit. Iată cum este femeia! Nu mai slabă decât noi mintal sau cu mai puţine capacităţi. Ci are nevoie de o deosebită atenţie, ea este mai rafinată, are alt fizic şi are nevoie de multă gingăşie.
Aplicaţie pentru bărbaţi : Cum priveşti cu la femeie? Eşti căsătorit? Dacă da, cum îţi cinsteşti femeia? Cum te comporţi cu ea? Cine este ea pentru tine? Nu eşti căsătorit, cum te vei comporta faţă de soţia ta? Pentru ce vrei să te căsătoreşti? Cum îţi vei alege viitoarea soţie?
Aplicaţie pentru femei : Eşti un ajutor potrivit pentru soţul tău? Cum îl ajuţi să îţi îndeplinească rolul său? Dacă nu eşti căsătorită, de ce vrei să te căsătoreşti? Ce fel de evlavie ai?
Acum, in aceasta seara, intram in cel de al treilea capitol pe care l-am asumat. Probabil ca vor merge aceste niveluri ale relatiei mult mai adanc, incepem relatia dintre un baiat si o fata. Dumnezeu stie cand vom termina. De ce este important sa discutam acest lucru, dragii mei si va rog sa fiti atenti. Nu va fi o predica lunga, dar nici scurta. Unde sa te uiti in Biblie? E putin cam dificil pentru ca atunci cand vorbim despre relatia intre un baiat si o fata, nu se gaseste un capitol in Biblie care se numeste „Relatia dintre un baiat si o fata”. De regula, parintii sunt primii care ne educa si ne spun, si sunt primii care gestioneaza tineretea, adolescenta, si de obicei parintii se impart in doua categorii. Unii care spun, „Nu ai voie,” si unii care spun, „Ai voie, dar ai grija,” asta e in cazul in care ii intrebi.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 